Caracteristicile povestirilor pentru copii

Caracteristicile povestirilor pentru copii

Ȋn literatura romana si universala pentru copii, povestirea ocupa un loc remarcabil atat prin varietatea tematica, cat si prin mijloacele de expresie.

Povestirile pentru copii prezinta intamplari din lumea vietuitoarelor, drame ale copilariei, aspecte ale copilariei luminoase si evocarea unor aspecte ale trecutului istoric.

Povestirile despre vietuitoare se caracterizeaza prin:

simtul observatiei asupra lumii necuvantatoarelor;

miniaturalul si antropomorfizarea;

simplitatea si concizia structurii compozitionale;

numar redus de personaje; unele au valoare simbolica;

imbinarea modurilor de exprimare si a mijloacelor de expresie;

bogatia conotatiilor din sfera esteticului, eticului;

unele au caracteristica unor povestiri - fabule.

Povestirile ce intra in sfera literaturii pentru copii sunt, in general, structurate pe conflictul dintre bine si rau, oferind educatoarelor posibilitatea de a releva copiilor frumosul din comportamentul eroilor, manifestat in atitudini, gesturi, limbaj, care le relefiaza trasaturile morale.

Copiii au o predilectie constanta pentru povestirile cu conflicte si actiuni antrenante, cu o compozitie graduala, cu o desfasurare bogata (primejdie, suspans, senzational, fantastic) si cu un deznodamant fericit in ceea ce-l priveste pe eroul pozitiv.

Simpatizand cu eroii indragiti, copilul preia aventura si riscul, isi dezvolta calitati morale de invingator, capata o inalta motivatie existentiala.

De cele mai multe ori, destinul tragic al eroilor indragiti afecteaza gandirea si sensibilitatea copilului care, in procesul de intelegere a faptelor, intra intr-o neliniste intelectuala si afectiva productiva ce il fac sa aiba reactii reparatorii, reconstruind sau continuand fictiv textele, cu finaluri noi ce exprima un ideal umanitar de mare inocenta.

O trasatura tematico-stilistica importanta a povestirilor cu animale este realizarea conflictului bine-rau, real-imaginar, care contribuie la formarea unei atitudini pozitive combative in viata si a unui comportament etic, ferm, de nivel inalt.

Ȋn decursul veacurilor, personajele - animale au devenit tipuri puternic conturate, ale caror trasaturi fundamentale se reliefeaza din epitetele si poreclele care li se dau in toate povestile si aproape la toate popoarele. Fiecare personaj are o caracteristica dominanta .

Imaginile textului literar, dinamice, plastice, pline de vibratie lirica se inregistreaza in memoria sensibila a copilului, ca si relatia realului cu imaginarul, a realitatii cu fictiunea.

Inclinatia copilului spre fantastic sau imaginar nu poate fi eliminata din constitutia psihica a acestuia, in favoarea unei perspective strict realiste.

Povestile au trasaturi specifice, atat prin subiect cit si prin personaje, fiind mult mai apropiate de realitatea vietii de toate zilele.

Fantasticul ocupa un loc secundar sau chiar lipseste si este inlocuit uneori de diferite forme ale superstitiilor.

Subiectele povestirilor caracteristice varstei prescolarilor sint de proportii mici, cu peripetii mai putine.

Ele se axeaza pe aspecte din viata oamenilor si a animalelor .

Povestile au scopul de a combate unele deprinderi morale sau trasaturi de caracter dispretuite de popor: minciuna, lenea, lacomia, ingimfarea, siretenia, viclenia etc.

Actiunea care se petrece in povesti este simpla, asemanatoare cu faptele din viata de toate zilele, desfasurindu-se dinamic. Nararea faptelor este inviorata de un dialog viu.

Ca nota caracteristica, din majoritatea povestilor se desprind umorul si gluma, care apar ca o trasatura dominanta a personajului principal.

Hazul naratiunii rezida tocmai in felul in care animalele puternice sunt invinse prin pacalire, datorita unui dram de siretenie cu care sunt inzestrate victimele obisnuite ale acestora. Ȋntr-un fel, basmul despre animale se complace in a ne prezenta exceptii de la legea junglei si tocmai in aceasta rezida farmecul sau de capetenie. Ȋn subsidiar, si invatatura morala, el ilustrand cum cel puternic poate fi totusi invins sau facut inofensiv, dreptatea fiind in cele din urma legea dominanta a vietii. Departe de a elogia pe cel puternic, cum era adesea constrans in viata de toate zilele, creatorii basmului animalier au intretinut cultul echitatii sociale si morale, in opozitie cu trasatura dominanta a oranduirii sociale de la preistorie incoace.

Gustul pentru lectura se formeaza timpuriu si de aceea in gradinita informatiile sumare legate de mediul inconjurator sau lumea animalelor se transmit prin intermediul povestioarelor.

Acestea fac trecerea de la lumea fabuloasa a povestilor din gradinita la cea reala, lamurita si explicata.

In timpul povestilor se poate observa de foarte multe ori ca cei mici ofteaza, se bucura sau se intristeaza pe masura ce lectura inainteaza, in functie de tipul de sentimente pe care le transmite textul.

Povestirea, prin declansarea unor stari afective puternice, capata o impresionanta putere de evocare - copiii asculta si-si reprezinta intamplarile eroului indragit de ei, fac apel la o multime de situatii, la eroii intalniti in alte povestiri (dar in situatii similare ), ii confrunta, le desprind calitati, pe unele le insusesc. Atentia este ȋndreptata mai ales asupra prezentarii eroului pozitiv, care trebuie sa deschida copilului drumul spre bine, frumos,dreptate si echitate, sa nu diminueze aceasta forta, ci, din contra, s-o amplifice atunci cand varsta si experienta ascultatorilor o cere.

Ca si omul primitiv, copilul are o logica a sa, mai bine spus o mentalitate prelogica. De aici usurinta cu care confunda cauza cu efectul, cu care gaseste solutii animistice, cu care insufleteste obiectele si umanizeaza lumea necuvantatoarelor, cu care admite miraculosul ca o rezolvare posibila.. .