Consilierea in beneficiul copiilor cu CES

Consilierea in beneficiul copiilor cu CES

Se inscriu in aceasta sfera urmatoarele categorii de copii:

. cu dizabilitati (afectiuni de vedere, de auz, motorii, neuromotorii, psihice etc.);

. cu tulburari de invatare/ comportament/ socioafective (deficit de atentie, hiperchinezie, disgrafie,

dislexie, discalculie, comportament deviant, delincventa juvenila);

. supradotati/ cu aptitudini inalte;

. din grupurile dezavantajate pe criterii etnice si lingvistice (apartin unor minoritati nationale,

emigranti), socio-materiale (din familii monoparentale, cu venit sub cel minim pe economie, cu

parinti care lucreaza in strainatate, sau care provin din sistemul de protectie sociala), medicale (cu

afectiuni cronice, cu incadrare in grad de handicap/dizabilitate sau infestati HIV-SIDA).

(Acces la educatie a grupurilor dezavantajate, PHARE 2003, Buletin Informativ, Nr. 4)

Copiii supradotati, conform definitiilor traditionale, au aptitudini academice superioare sau realizari inalte, masurate prin IQ. Dupa studii recente, copiii supradotati sunt acei copii care se incadreaza unor tipologii cum ar fi: performante in abilitatea de a-i conduce pe altii, creativitate si aptitudini psiho-motorii(Raportul Marland 1972), performante in rezolvarea de probleme ca rezultat al complementaritatii tipurilor de inteligenta (Gardner, 1983), la care, elementele analitice, sintetice si practice sunt implicate intr-un model sintetic. (Sternberg, 1991). O alternativa pentru orientarea spre succes este definirea supradotarii ca fiind o dezvoltare avansata in orice domeniu. Tannenbaum introduce conceptul de "sansa",drept intalnirea optima dintre copilul supradotat cu persoana care sa-l descopere si sa-l orienteze.

Organizarea oricarei forme de sprijinire, educare si acordare de servicii pentru acesti copii, se

fundamenteaza pe principiile mentionate in urmatoarele documente:

. Conventia ONU cu privire la Drepturile Copiilor (1989);

. Declaratia Conferintei Mondiale a Educatiei de la Jomtien, Thailanda (1990);

. Regulile standard ale ONU cu privire la egalitatea de sanse pentru persoanele cu dizabilitati

. Declaratia UNESCO de la Salamanca (1994).

Incluziunea presupune a oferi tuturor persoanelor posibilitatea de a participa la viata si munca

institutiilor obisnuite, cat de bine pot, indiferent de nevoile lor, si a accepta, la nivelul societatii,

contributia pe care fiecare o poate oferi prin rolul sau.

O viata "integrata" incepe de timpuriu, in grupuri de joaca si in gradinite, ca apoi sa fie urmata de

educatia in scoli si colegii normale, destinate majoritatii. Beneficiile incluziunii sunt reciproce: fiecare persoana cu CES evolueaza conform particularitatilor sale, iar majoritatea isi invinge teama de separare si de respingere, depaseste obstacolele din calea accesului si participarii la viata comunitara, isi dezvolta toleranta si creativitatea in relationarea interpersonala.

Caracteristici ale incluziunii:

. numarul (procentul) copiilor cu CES care frecventeaza gradinita;

. existenta in gradinita a facilitatilor destinate copiilor cu dizabilitati fizice (platforme de acces,

grupuri sanitare, mobilier care sa permita organizarea modulara a spatiului, echipamente IT si

audio-video, echipamente speciale etc.);

. prezenta personalului de sprijin pentru copiii cu CES: consilier, psiholog, tutore, asistent social,

mediator;

. interesul managementului gradinitei si a cadrelor didactice/ nedidactice pentru formarea si

dezvoltarea profesionala continua pe tema gradinitei incluzive;

. motivarea personalului de catre manager pentru a incuraja si promova integrarea copiilor cu CES;

. functionalitatea parteneriatelor educationale in beneficiul copiilor cu CES;

. implicarea parintilor in activitati specifice educatiei incluzive;

. facilitarea exprimarii si afirmarii copiilor cu CES si a parintilor acestora;

. participarea parintilor copiilor cu CES in luarea deciziilor;

. existenta resurselor de informare in domeniul CES;

. derularea unor programe si proiecte educationale focalizate pe CES.

Consilierul care practica un invatamant incluziv se focalizeaza pe urmatoarele aspecte:

. interventia directa (consilierea copiilor cu CES, a parintilor acestora, precum si a celorlalti parinti

din gradinita, a personalului didactic si nedidactic, a managerului gradinitei);

. interventia indirecta (consilierea adultilor din anturajul copiilor astfel ca acestia sa devina capabili sa acorde sprijin copilul cu CES).

Implicarea consilierului presupune doua roluri importante: acela de membru al echipei care

actioneaza in demersul integrativ al copilului cu CES si acela de specialist cu responsabilitati si activitati specifice. Elaborarea si punerea in aplicare a planului educational de interventie este responsabilitatea consilierului, ca manager de caz.