Educatia morala

EDUCATIA MORALA

1. DEFINIREA CONCEPTELOR DE MORALA, MORALITATE, EDUCATIE MORALA; ESENTA EDUCATIEI MORALE

Educatia morala reprezinta acea dimensiune a educatiei care are ca obiectiv fundamental formarea omului ca subiect care gandeste, simte si actioneaza in conformitate cu valorile morale ale societatii.

Specificul ei deriva din relatia existenta intre actele subiective si actele compotamentale (actele comportamentale sunt exteriorizari, obiectivari ale actelor subiective), din particularitatile moralei si din conditiile psihosociale necesare pentru formarea si manifestarea comportamentului moral.

Comportamentul moral, obiectivul final al educatiei morale si conditie a exercitarii relatiilor interumane, este determinat si filtrat de actele intelectuale, declansat si stimulat de mecanisme motivational-energetice, reglat voluntar. Cunoasterea si intelegerea cerintelor sociale, anticiparea sensului adecvat al relatiilor cu ceilalti, reglarea comportamentului sunt posibile datorita constiintei morale a individului.

Constiinta morala individuala se formeaza prin interiorizarea moralei sociale care este o forma a constiintei sociale (constiinta sociala morala). Ca orice forma de constiinta sociala, morala sociala indeplineste functiile de reflectare, anticipare, reglare. Se deosebeste de celelalte forme, prin continutul si mecanismele reflectarii ca si prin efectele pe care le produce reflectarea in obiectul reflectat si mai ales in subiectul care reflecta. Continutul reflectat este caracterul etic al relatiilor interumane. Reflectate fiind de catre constiinta sociala morala, relatiile concrete dintre oameni sunt supuse filtrarii, activarii, orientarii, reglarii, perfectionarii, asigurandu-se astfel convietuirea armonioasa, adaptarea superioara a fiecarui cetatean la cerintele societatii.

Morala sociala include, in structura ei, idealul moral, valorile, normele si regulile morale.

Idealul moral reprezinta imaginea perfectiunii morale, chintesenta trasaturilor morale, modelul care angajeaza in realizarea lui, toti membrii societatii. Este plamadit prin aspiratiile, nu unui singur individ, ci ale tuturor membrilor societatii, in functie de conditiile si cerintele obiective. Reflecta ceea ce este caracteristic si definitoriu tendintelor si aspiratiilor generale. Fiind o imagine a perfectiunii nu poate fi niciodata atins, dar, prin forta propulsiva de care dispune, orienteaza valoric, stimuleaza energetic si regleaza comportamentele individuale.

Valorile morale sunt cerinte care se impun comportamentului moral in virtutea idealului moral. Au un caracter general, impunandu-se tuturor oamenilor; sunt permanente, desi exigentele lor suporta transformari de la o perioada istorica la alta (libertate, demnitate, responsabilitate, etc).

Normele si regulile morale sunt cerinte care se impun in anumite situatii, pentru o comunitate mai restransa, sub forma de interdictii (obligatii) si permisivitati (imperative). Exprima exigentele uneia sau mai multor valori si dispun de o forta normativa deosebita, mijlocita de mecanisme sociale. Nerespectarea lor atrage sanctiunea individului prin modalitati diferite, in functie de gravitatea abaterii si de particularitatile comunitatii: izolare, dezaprobare, privare de libertate.

Moralitatea individuala reprezinta constiinta morala individuala, formata prin interiorizarea constiintei morale sociale, manifestata in comportamentul moral.

Educatia morala asigura dezvoltarea morala a personalitatii umane, formarea moralitatii, prin interiorizarea treptata a componentelor moralei sociale. Dezvoltarea morala este rezultatul unui proces deosebit de complex, in care determinarile exterioare ale moralei sociale sunt filtrate, completate de cerintele interne, subiective. Acest proces se desfasoara, intr-un cadru social organizat si controlat, prin educatia formala si educatia nonformala.

In timp, omul, aflat la un anumit nivel de dezvoltare morala, constient de cerintele sociale si de achizitiile personale, motivat pentru autodepasire si autoperfectionare, continua educatia morala prin autoeducatie morala. Procesul de autoeducatie morala se permanentizeaza pe parcursul vietii.

2. STADIILE DEZVOLTARII MORALE

Dezvoltarea morala, aflata in raport de dependenta fata de dezvoltarea psihica, are un caracter stadial. Cercetarile lui J. Piaget continuate de cele ale lui L. Kohlberg evidentiaza aceste stadii.

Stadiul motric este caracteristic copilului intre 2-3 ani pentru care regula nu este coercitiva intrucat nu o identifica; el se comporta in functie de propriile dorinte si de deprinderile deja asimilate.

Stadiul realismului moral sau al moralei constrangerii, heteronome este corespunzator varstei 4-6/7 ani. Copilul percepe regulile, normele, ca fiind sacre, absolute, o emanatie a autoritatii adultului. Relatia dintre adult si copil este unilaterala: adultul impune regula iar copilul o respecta prin ascultare si supunere care se bazeaza pe afectiune si pe teama. Afectiunea este expresia recunoasterii autoritatii adultului iar teama, reactia fata de aceasta autoritate. Suprasolicitarea sau dimpotriva, neglijarea relatiei afective dintre adult si copil dauneaza educatiei morale dar si echilibrului afectiv al copilului, iar autoritatea adultului nu se identifica cu autoritarismul. La inceputul stadiului copilul respecta regula impusa de adult doar in prezenta acestuia; atunci cand adultul generator de norme paraseste incaperea, respectarea regulii inceteaza chiar in conditiile prezentei altui adult care nu a facut referiri la acea regula. Regula ramane un fapt exterior, nu este asimilata si nu devine mobil intern al conduitei. Pe parcurs, copilul tentat ca in momentul care urmeaza plecarii adultului sursa de reguli si pedepse sa realizeze actul interzis isi aminteste de regula impusa si hotaraste sa o respecte. Este un semn pentru inceputul procesului de interiorizare. Judecata morala este subiectiva: copilul apreciaza conduita morala in functie de gravitatea materiala a consecintelor si nu in functie de intentia celui care a facut fapta. Sesizeaza conduita incorecta a celuilalt, dar foarte greu propriile greseli. Nu apreciaza ca fapta gresita a celuilalt conduita pe care a manifestat-o si el ca declansata de o nevoie poersonala. Motivele conduitei morale sunt evitarea pedepsei si puterea superioara a autoritatii. Utilizarea unei pedepse disproportionate in raport cu greseala, sau mai grav, a pedepsei fizice, sau impunerea cerintelor fara utilizarea controlului defavorizeaza procesul formarrii morale,

Stadiul cooperarii si ai respectului reciproc se desfasoara intre 6/7 -10 ani. Apare preocuparea pentru controlul mutual si pentru unificarea regulilor. Regula morala este vazuta ca o obligatie de comportament iar relatia cu adultul este reciproca. Copilul se preocupa de ceilalti oameni si de sentimentele lor, este loial, respecta asteptarile celorlalti. 'A fi bun' inseamna pentru el a avea relatii mutuale, a pastra increderea, repectul si recunostinta celorlalti. Motivele conduitei morale sunt nevoia de a fi bun in ochii proprii si in ochii celorlalti, nevoia de a te ingriji de altii.

Stadiul codificarii sau al sistemului social, al ordinii si datoriei cuprinde varsta 11-15 ani. Legea trebuie respectata pentru ca este necesara ordinii sociale; exceptie fac cazurile in care legea intra in conflict cu alte obligatii si drepturi sociale. Este drept sa-ti aduci contributia la ordinea societatii, la linistea grupului din care faci parte. Motivele conduitei morale sunt nevoia de a fi membru al grupului, respectul de sine, constiinta indeplinirii obligatiilor sociale.

Stadiul drepturilor prioritare si al utilitatii sau al contractului social se caracterizeaza prin respectarea drepturilor fundamentale si a contractelor legale ale societatii chiar si atunci cand ele intra in conflict cu legile si regulile concrete ale grupului din care faci parte. 'Este drept' sa fii constient ca oamenii au o diversitate de valori si opinii, dintre care unele relative, care trebuie respectate pentru ca fac parte din contractul social si este necesara impartialitatea. O parte din valori -viata, libertatea, trebuie respectate indiferent de opiniile majoritatii. Motivele conduitei morale devin apartenenta la grup, contractul social, nevoia de a proteja propriile drepturi si drepturile celorlalti.

Stadiul principiilor etice universale presupune indrumarea prin principii pe care toti oamenii trebuie le urmeze (egalitatea drepturilor omului, respectul pentru demnitatea flintei umane, etc). Legile particulare si intelegerile sociale devin valabile in masura in care respecta principiile morale univerale. Motivele conduitei morale sunt intelegerea valabilitatii principiilor si intelegerea obligativitatii noastre de a le respecta.

Ultimele doua stadii cuprind adolescenta, tineretea, varsta adulta, desi unele persoane, nici la varsta adulta nu ajung ca dezvoltarea morala sa atinga ultimul stadiu.

Trecerea de la un stadiu la altul presupune reorganizare cognitiva, salturi ireversibile. Educatia morala asigura continutul si cadrul dezvoltarii umane, transformarea cerintelor externe, obiective, in cerinte interne, subiective.

PRINCIPIILE EDUCATIEI MORALE

In proiectarea si desfasurarea actiunilor specifice educatiei morale se impune respectarea unor principii specifice, cerinte cu caracter legic, care reflecta caracteristicile dezvoltarii morale, relatia dintre invatarea si dezvoltarea morala, mecanismele invatarii morale.

Aceste principii, sunt fundamentate stiintific (in acord cu cele mai noi date despre invatarea si dezvoltarea morala si sociala), au un caracter flexibil, dinamic (continutul lor se imbogateste si se restructureaza permanent), sistemic (impunandu-se respectarea tuturor), normativ (impun educatorului anumite modalitati de intervente educativa).

Principiul corespondentei pedagogice dintre teoria morala si practica morala reflecta relatia dintre constiinta si conduita morala. Educatia morala nu se reduce la instruire morala. Educatul nu este un simplu obiect al actiunilor intreprinse de altii si nu este un simplu receptor de cunostinte morale. El devine subiect care constientizeaza adevaratul sens al cerintei exterioare, relationeaza cu ceilalti in conformitate cu aceasta cerinta, traieste afectiv situatii morale concrete si personale, isi apreciaza si corecteaza conduita morala, anticipa consecintele propriei conduite, valorifica si isi imbogateste permanent experienta sa morala personala.

Principiul diferentierii morale in functie de determinarile sale particulare (varsta, context educational, experienta acumulata) si individuala (structura fiecarei personalitati) reflecta caracterul stadial si individual al dezvoltarii morale ca si relatia dintre cerintele externe si conditiile interne in procesul complex al devenirii morale, intrucat motivele conduitei morale, atitudinea fata de regula morala, posibilitatile de intelegere a cerintelor morale, reactiile afective, complexitatea experientei personale difera de la o varsta la alta si de la o persoana la alta, se impune ca, in ierarhizarea obiectivelor, in selectarea continuturilor, in utilizarea metodelor si a formelor de motivatie, in formularea cerintelor, sa se tina cont de particularitatile stadiului de dezvoltare si de particularitatile individuale.

Principiul valorificarii ale disponibilitatilor pozitive copilului in vederea eliminarii celor negative se sprijina pe faptul ca orice profil moral si mai ales unul aflat in formare, include elemente pozitive si elemente negative in proportie diferita. In conditiile in care educatorul actioneaza direct si permanent asupra elementelor negative fara sa tina cont de aspectele pozitive (mai ales de cele de ordin motivational-afectiv) conduitele si trasaturile nedorite tind sa se consolideze si generalizeze. Daca educatorul va face apel la elementele pozitive, va aprecia conduitele corecte, va valorifica experientele pozitive, copilul insusi va face efort pentru a-si corecta conduita.

Acest principiu integreaza si o alta cerinta generala- imbinarea exigentei cu respectul fata de copil. Cerinta respectului este generata de conditia umana a educatului si de staruinta sa de a se autodepasi. Respectul manifestat devine un element motivational, genereaza satisfactie, respect fata de sine, incredere in celalalt. Manifestarea respectului fata de copil nu inseamna liberalism pedagogic, eliminarea controlului, toleranta fata de abatere, ci dimpotriva, va fi insotita de exprimarea exigentei. Exigenta nu se manifesta prin raceala, nemultumire permanenta, pedeapsa continua si neobiectiva. Respectul si exigenta formeaza o unitate indisolubila in care fiecare element il genereaza si se completeaza prin celalalt element pe care putem sa o numim 'respect exigent'.

Principiul unitatii, continuitatii si consecventei in toate actiunile educatiei morale, indiferent de cadrul formal/nonformal in care se desfasoara, se bazeaza pe caracterul complex, progresiv, continuu, de lunga durata al procesului dezvoltarii morale. Continuitatea se refera la permanentizarea educatiei morale pe parcursul copilariei si adolescentei. intreruperea acestui proces, chiar pentru intervale scurte, are consecinte grave in planul dezvoltarii morale. In acelasi timp raman nevalorificate situatiile morale pe care le ofera viata in aceste momente. Unitatea in educatia morala presupune convergenta cerintelor impuse de toti factorii implicati in procesul dezvoltarii morale (convergenta la nivelul familiei si la nivelul scolii, convergenta intre scoala si familie, convergenta intre scoala, familie, grup de prieteni si mass-media). Consecventa impune continuitatea cerintelor, prezenta controlului permanent, mentinerea atitudinii adecvate fata de respectarea/nerespectarea cerintelor de catre copil.

Grupul familial/grupul de prieteni/grupul scolar reprezinta cadrul social in care se desfasoara educatia morala si agentul acesteia. Constiinta si conduita morala se formeaza si se manifesta numai in relatiile interpersonale. Se actioneaza educativ direct asupra copilului/adolescentului si indirect asupra grupului din care acesta face parte. Grupul insusi actioneaza si influenteaza moral fiecare membru al sau: ofera modele, impune cerinte, intareste pozitiv sau negativ, sanctioneaza.

S.Cristea (1998) prezinta in afara acestor principii si principiul corelarii functionale intre cerintele morale si stimulentele morale, principiu care evidentiaza necesitatea intaririi pozitive sau negative prin recompensa si pedeapsa pentru ca o cerinta morala interiorizata, manifestata printr-o conduita sa devina mobil pentru alte conduite.

OBIECTIVELE EDUCATIEI MORALE

Educatia morala urmareste in esenta, formarea constiintei morale, a conduitei morale, a atitudinilor si trasaturilor caracteriale.

Constiinta morala permite omului sa inteleaga cerintele sociala, sa descopere sensurile pozitive ale situatiilor de viata sociala, sa anticipe consecintele conduitelor proprii, sa se autosupravegheze si sa supravegheze relatiile in care este implicat, sa se adapteze suplu la solicitarile societatii. In esenta, constiinta morala permite individului sa-si manifeste libertatea in conditiile necesitatii morale. Ea orienteaza, stimuleaza, regleaza conduita morala care la randu-i obiectiveaza, valorifica si implineste constiinta morala. Cele doua dimensiuni ale personalitatii morale se formeaza intr-o unitate dialectica.

Constiinta morala include, intr-o sinteza creatoare, elemente cognitive si elemente motivational-afective. De aceea, formarea ei presupune mai multe obiective subordonate.

Formarea reprezentarilor morale este un obiectiv prioritar la varstele mici (proces urmarit de parinti, educatoare, invatator) dar ramane important si pentru urmatoarea varsta. Reprezentarea morala este imaginea figurativa a situatiilor de viata cu incarcatura morala prin care trece copilul si se formeaza pe baza trairii directe a unei experiente personale, prin perceperea situatiilor in care sunt implicate alte persoane, prin literatura pentru copii. In aceste imagini sunt cuprinse elementele caracteristice situatiei/situatiilor respective dar, de multe ori, si elemente nesemnificative, insa cu incarcatura afectiva. Formarea reprezentarilor morale pregateste, prefigureaza, usureaza formarea notiunilor si judecatilor morale. Datorita evidentierii de catre adult a sensului pozitiv al situatiei morale si rezonantei emotionale, reprezentarea morala este insotita de o nota apreciativa ('asa e bine, asa nu e bine') si o nota imperativa ('asa trebiue sa fac, asa nu trebuie sa fac').

Formarea notiunilor morale constituie un proces deosebit de complex. Notiunea morala reflecta notele esentiale si generale ale unei clase de manifestari morale pe care le cuprinde o valoare morala. Formarea ei necesita modalitati de operare intelectuala foarte inalte (abstractizari si generalizari), prelucrare permanenta si relevanta a experienei morale, clarificare, evaluare si reevaluare a relatiilor si faptelor observate in timp.

Formarea judecatii morale reprezinta un proces multidimensional si foarte complicat. Premisa judecatii morale este oferita de elementele apreciative care insotesc reprezentarile morale. J. Piaget arata ca la varsta prescolaritatii si scolaritatii mici judecata morala este impregnata de elemente subiective, lipsesc criteriile iar conduita negativa este vazuta in raport cu gravitatea consecintelor si nu dupa intentie. Pe masura ce se formeaza noi structuri cognitive, judecata morala se obiectiveaza.

Formarea sentimentelor morale constituie o premisa si o conditie necesara (dar nu si suficienta) pentru manifestarea cunostintelor morale in conduita intrucat trairile emotionale ofera suportul energetic, reorganizeaza, redirectioneaza enegiile sustinand comportamentul. Prin orientarea lor categoriala selectiva, prin stabilitatea si profunzimea lor, sentimentele morale sunt adevarate blocuri de de autoreglare. Ele se formeaza treptat prin mecanisme deosebit de complexe de aglutinare, generalizare a emotiilor pe care copilul le traieste in raport cu fapte de viata. Sentimentul responsabilitatii, al respectului, al devotamentului, al onoarei, al patriotismului, al demnitatii constituie vectori majori pentru conduitele morale.

In situatii de alegere sau de conflict valoric cunostintele si sentimentele morale nu sunt suficiente, ci este nevoie de convingeri morale. Convingerile morale nu sunt idei, opinii impuse si induse subiectului din exterior, ci idei personale dotate cu o certitudine subiectiva, idei-forta traite puternic afectiv, implantate in structura personalitatii. Convingerea include intr-o unitate dialectica elemente cognitive (ideea, notiunea morala), afective si volitive (efort voluntar sustinut prin anumite calitati ale vointei). Ea se impune in comprtament prin necesitate interna. Formarea convingerilor morale constituie un alt obiectiv al educatiei morale subordonat formarii constiintei morale si realizabil intr-un interval mare de timp.

Formarea conduitei morale presupune formarea deprinderilor si obisnuintelor morale.

Deprinderile morale sunt componente automatizate ale conduitei morale manifestate in raport cu aceeasi cerinta. Se formeaza prin exersare morala repetata, sistematica, la parametri impusi de cerinta respectiva.

Obisnuinta morala este o deprindere morala propriomotivata, rezultata din asocierea deprinderii cu o trebuinta functionala. In structura ei este importanta nu atat deprinderea cat mai ales natura trebuintei. De aceea obisnuintele pot fi pozitive si negative. Prezenta lor in comportamentul persoanei este o garantie pentru conduita morala generalizata. Desfasurarea obisnuintei morale se impune cu necesitate, iar impiedicarea ei genereaza in subiect stari de frustrare.

Caracterul este o structura psihica integratoare a nenumarate si complexe mecanisme (informationale, energetice, reglatorii) care indeplineste functii importante in viata psihica a omului si indeosebi in plan comportamental. Printre aceste functii se remarca functia relationala (mijloceste stabilirea relatiilor persoanei cu ceilalti), functia orientativ- adaptativa (permite omului sa se orienteze si sa actioneze potrivit scopurilor sale), functia reglatoare (asigura conducerea de sine si reglarea propriilor comportamente) (M. Zlate, 1994). Prin aceste functii caracterul reprezinta nucleul personalitatii. De aceea consideram ca alaturi de formarea constiintei si conduitei morale, formarea atitudinilor si trasaturilor caracteriale cu continut moral constituie un alt obiectiv general al educatiei morale.

Atitudinea morala reprezinta invariantul pe baza caruia omul se orienteaza selectiv, se adapteaza solicitarilor impuse de morala sociala. Se exprima prin intermediul trasaturii caracteriale care este un set de acte comportamentale covariante. Unele trasaturi morale provin din trairi afective (demnitatea, toleranta, increderea in fortele proprii, respectul), altele din calitati ale vointei (constiinciozitate, perseverenta). Odata formate, aceste trasaturi dobandesc stabilitate, profunzime dispunand insa si de flexibilitate (ceea ce argumenteza optimismul pedagogic).

Realizarea acestui obiectiv general (impreuna cu celelalte doua) este posibila printr-un proces educativ desfasurat in timp, sistematic, in care conteaza situatiile de viata prin care trece copilul, conduita manifestata, atitudinea educatorului fata de respectiva conduita. Pentru reusita lor, actiunile educative vor fi diferentiate nu numai in functie de particularitatile psihice de varsta si individuale ci si de nivelul la care se afla trasatura sau conduita vizata, de natura celorlalte, atitudini si trasaturi caracteriale.

Cele trei obiective generale ale educatiei morale se realizeaza nu numai simultan ci si in interdependenta.

5. METODOLOGIA EDUCATIEI MORALE

Educatia morala utilizeaza o metodologie complexa, din cadrul careia educatorul selecteza metodele cele mai adecvate pentru obiectivul urmarit, particularitatile psihice ale varstei si individuale.

Povestirea morala consta in prezentarea verbala a unei intamplari reale sau imaginare, cu semnificatii morale. Se mentioneaza momentul, locul in care s-a desfasurat evenimentul, rolul adultului in acel eveniment (martor, spectator, cititor). Relatarea se face expresiv, plastic, folosind procedee retorice si dramatice. Atunci cand este utilizata in prezenta unui copil de varsta mica se valorifica si un material intuitiv sugestiv. Prin emotiile declansate, povestirea morala, indeplineste o functie motivationala importanta. Pornind de la evenimentul relatat, se formuleaza impreuna cu copilul concluzii referitoare la conduita personala.

ocazional, individual sau in grup. Eficienta ei depinde de interesul individual si general pentru tema propusa de cadrul spatio-temporal si mai ales emotional in care se desfasoara, de priceperea adultului de a incita la dialog si de a asculta 'activ', de capacitatea lui empatica si de atitudinea comprehensiva manifestata.

Reflectia morala presupune concentrarea si luminarea intelectului asupra unor probleme, idei, teorii prin intermediul carora copilul descopera sensuri si semnificatii morale, solutii la probleme de interes personal sau general. Prin utilizarea ei sistematica ca metoda sau procedeu in structura altor metode, adolescentul o transforma in strategie de actiune morala. La varsta prescolara nu o putem folosi ca metoda de sine statatoare, dar este necesar sa-l obisnuim pe copil sa mediteze inainte de actiona.

Studiul de caz permite subiectului ca, prin analiza unor situatii in care sunt implicate alte persoane, sa-si lamureasca motivele care stau la baza comportamentelor morale, sa-si redirectioneze sau sa-si modifice propriul comportament. Cazul concentreaza situatii reprezentateive si semnificative pentru ordinea morala a societatii. Prin analiza lui obiectiva, copilul descopera cauzele si consecintele comportamentului prezentat, ia decizii referitoare la sanctionarea sau modificarea comportamentului. Exista mai multe variante: fie ca se dau toate informatiile, copilul avand rolul sa analizeze, sa identifice cauze si solutii, fie ca informatiile nu sunt complete si se impune o documentare prealabila in vederea solutionarii cazului. Studiul de caz favorizeaza schimbul reciproc de idei, confruntarea ipotezelor referitoare la cauze si solutii, analiza prin comparatie a propriului cmportament. Poate fi utilizat si la varsta precolara mai ales ca analiza comportamentului unui personaj.

Exercitiul moral consta in executarea sistematica si organizata a actiunii morale, in conditii identice, in scopul formarii si consolidarii deprinderilor si obisnuintelor morale. Include doua momente: formularea cerintei si exersarea propriuzisa. I. Nicola (1996) indica urmatoarele modalitati de formulare a cerintelor: ordinul (exprimarea categorica, clara si concisa a sarcinii), dispozitia (prezentarea cerintei intr-o forma mai atenuata, insotita uneori si de explicatii), indemnul si sugestia (forme indirecte de formulare a cerintei), rugamintea (solicitarea indeplinirii benevole a sarcinii), increderea, incurajarea, promiterea unei recompense, entuziasmarea (o forma mai accentuata a incurajarii), initierea de intrecere (elementul competitiv stimuleaza copilul in optimizarea propriei conduite), utilizarea perspectivelor (prin anticiparea viitoarelor satisfactii, perspectivele devin elemente motivante pentru comportamentul moral), cultivarea traditiilor, apelul (forma verbala autoritara prin intermediul careia educatorul se adreseaza ratiunii copilului), aluzia, avertismentul (este utilizat numai daca cerinta formulata in alta forma nu a fost respectata), interdictia (forma negativa de formulare a cerintei).

Aprobarea este o metoda prin care se confirma adecvarea comportamentului la cerintele impuse. Prin intermediul trairilor afective pozitive pe care le declanseaza, contribuie la consolidarea comportamentului. Se realizeaza prin acord (manifestat prin privire, zambet, gest, cuvant), exprimarea recunostintei, recompense (forma premiala, materiala sau spirituala), lauda.

Lauda sprijina si asigura formarea morala confirmand comportamentul si da siguranta persoanei care l-a manifestat. Prin lauda se realizeaza un acord intre cel care o face si cel care o primeste, in conditiile in care lauda este obiectiva, iar cel care o emite, reprezinta o persoana respectata. Lauda beneficiaza de mai multe forme.

Lauda confidentiala sustine si da siguranta doar in conditiile mentionate mai sus; daca nu este obiectiva, copilul o respinge ('bomboana amara') si chiar isi schimba atitudinea fata de adultul pana atunci respectat pentru ca o simte ca o manipulare. Daca este obiectiva si vine din partea educatorului respectat poate optimiza atitudinea fata de acesta.

Lauda publica implica angajarea educatoarei in fata intregului grupe. Daca este obiectiva poate sa modifice atitudinea grupului fata de adultul temut sau fata de copilul, pana atunci, respins. Poate provoca insa si invidia, ura sau marginalizarea prescolarului laudat daca nu este obiectiva iar educatoarea temuta.

Lauda simbol este realizata pentru a evidentia nu persoana, ci comportamentul sau trasatura care constituie un model sau un obiectiv.

Daca este suprasolicitata, lauda are efecte negative asupra copilului laudat care va constata ca rolul de model impovareaza sau insigureaza, lucru care se intampla la varste mai mari.

Lauda adresata de grup la sugestia educatoarei consolideaza comportamentul laudat si optimizeaza relatiile interpersonale.

Lauda adresata grupului certifica si consolideaza comportamentul/fapta colectiva, intareste coeziunea grupului spre deosebire de dojana care conduce la dizolvarea grupului.

Ironia conduce la distrugerea copilului asupra caruia se orienteaza. Singura ironie acceptata este cea socratica, orientata asupra comportamentului, si nu asupra persoanei.

Dezaprobarea constituie o intarire negativa a comportamentului nedorit pe care il poate corecta datorita trairilor negative declansate, atata timp cit nu afecteaza onoarea si libertatea copilului. Se realizeaza prin dezacord, observatie (confidentiala, publica), avertisment, sanctiune.

Toate aceste metode pot fi utilizate singular sau combinate, in functie de obiectivul urmarit, de particularitatile psihice de varsta si individuale, de contextual educational.