Factorii creativitatii sau izvoarele creativitatii

Factorii creativitatii sau izvoarele creativitatii

Dupa Anca Munteanu factorii creativitatii sunt:

Copilul devine om social numai prin educatie cu ajutorul careia isi insuseste limbajul social, cultura generala, si comportamentul moral cetatenesc, isi formeaza si isi dezvolta potentialul creator si se pregateste pentru integrarea socio-profesionala.

Rolul conducator pentru formarea personalitatii copilului il are deci educatia si aceasta conceptie optimista trebuie sa stea, la baza oricarei actiuni educationale. Iata de ce este important pentru toti factorii educationali, parinti, cadre didactice, institutii, etc. sa cunoasca temeinic personalitatea copilului, gradul sau de educabilitate, si pe aceasta baza sa fie structurata intreaga sa educatie

In excelenta lucrare "Les etapes de ľeducation" Mauris Debesse priveste educatia din punct de vedere genetic , considerand copilul de la nastere la maturitate , potrivit unor etape succesive , care sunt niste "capitole distincte ale aceleiasi istorii". Copilul la varsta prescolara este caracterizat ca fiind un observator perspicace , dar care amesteca realul cu creatia fanteziei sale. El incorporeaza in lucrari un fel de mentalitate dionisiaca , motiv pentru care autorul propune denumirea varstei prescolare , varsta "Pan" sau "Ľ age du Chevre pied" ,

apreciind ca "educatia copiilor de aceasta varsta cuprinde trei aspecte esentiale si solidare: educatia simturilor , cea a imaginatiei si cea a caracterului"¹ apreciind ca "educatia copiilor de aceasta varsta cuprinde trei aspecte esentiale si solidare: educatia simturilor , cea a imaginatiei si cea a caracterului"¹

Bibliografie: Munteanu Anca, "Incursiuni in creatologie", pag.69-134, Editura Augusta 1994.

Autorul considera ca imaginatia este o calitate umana prin excelenta , care distinge omul de animal mai clar decat o face inteligenta , iar formele de educatie a imaginatiei in copilarie sunt mult mai variate decat credem noi. Ca urmare , la varsta prescolara este de dorit sa se acorde educarii imaginatiei un loc amplu in activitatea copiilor in gradinita.

Pentru a defini locul si importanta cultivarii imaginatiei la copiii prescolari in gradinitele noastre consideram necesar sa reliefam sensul a doua din principile

¹Mauriu Debesse- "Les etapes de ľeducation" - Press Universitaire de France , Paris , 1972 , pag.166

care au stat la baza stabilirii obiectivelor si a continutului invatamantului prescolar in programa elaborata in acest an , intrucat reliefarea lor favorizeaza o viziune mai ampla si asupra rolului activitatilor practice in cultivarea creativitatii.

In primul rand principiul accentuarii caracterului formativ al procesului instructiv-educativ la varsta prescolara pentru ca vizeaza , in prim plan utilizarea inteligentei , a spiritului de observatie si a sensibilitatii senzorio-motrice , a independentei in gandire si actiune , a spiritului de creatie al copiilor , a capacitatii de orientare a acestora in situatii noi , prin toate acele activitati ce se desfasoara in gradinita , care ofera mari posibilitati de manifestare originala a personalitatii copilului. Dintre aceste activitati mentionam jocurile de creatie cu subiecte cotidiene si din basme , jocurile de constructii , activitatile practice , desenul , pictura , modelajul , povestirile create de copii toate acestea constituind mijloace de stimulare a imaginatiei creatoare.

In al doilea rand , principiul antrenarii copilului in actiune directa in procesul instructiv educativ , ca participant activ la formarea propriei personalitati , presupune a reduce cat mai mult posibil rolul de "spectator" al copilului in actiunile educatoarei , a verbalismului excesiv , a asteptarilor

nejustificate in diferite momente ale unor activitati din motive mai mult formale , a asigurarii conditiilor necesare satisfacerii dorintei copiilor de activitate , de joc ,

de munca , de cooperare cu alti copii , de exprimare originala in lucrarile pe care le initiaza si le realizeaza individual sau in grupuri. In acest sens ambianta creata in sala de grupa (pe centre) sau in curtea de joc , motivatia activitatii copiilor si mai ales atitudinea educatoarei , reprezinta cateva din conditiile necesare stimularii creativitatii copiilor.

Activitatiile practice ocupa un loc important in educatia copiilor prescolari, iar importanta lor in gradinita rezida din faptul ca prin orientarea continutului si a metodelor de realizare trebuie sa raspunda realizarii idealului educational.

In planul de invatamant , activitatile practice au rezervata o activitate la doua saptamani la grupele mici si mijlocii si o activitate saptamanal la grupele mari si mari pregatitoare.

Raporturile dintre activitatile comune si cele la alegerea copiilor , exprimate din perspectiva principiilor evidentiate mai sus , exprima o mai mare pondere a activitatilor practice la alegerea copiilor , daca se creaza conditii necesare desfasurarii lor (centre , materiale variate , motivatii interesante pentru copii , etc.). Ele se pot desfasura ori de cate ori unii copii doresc sa afectueze o anumita lucrare in perioada activitatilor liber-creative. Important este ca o anumita lucrare copilul sa o faca cu placere , fara sa-i impunem un anumit exercitiu.

Activitatile comune se realizeaza la propunerea educatoarei , iar copiii adera cu interes si placere la activitatile practice. Durata unei activitati este de 15 min. la grupa mica , 20-25 min. la grupa mijlocie , 25-30 min. la grupa mare si 30-35 min. la grupa mare pregatitoare. In conditiile unei lucrari interesante placute copiilor atunci cand ei manifesta dorinta de a lucra in continuare e bine sa nu ii intrerupem chiar daca au trecut minutele aferente. Alteori cand copiii dau semne de plictiseala , de nerabdare este bine sa nu-i obligam sa continuie activitatea pentru a se incadra in durata recomandata unei activitati , ca urmare educatoarea trebuie sa stimuleze interesul copiilor si mai ales sa respecte dorinta si placerea acestora de a lucra in continuare.

In principal , in activitatile comune se realizeaza initierea copiilor in efectuarea operatiilor necesare formarii unor deprinderi de regula cu o tema comuna sugerata de catre educatoare , care explica si demonstreaza tehnica si etapele lucrarii , indruma copiii in timpul efectuarii ei independente.

Rezulta ca indiferent de deprinderea practica pe care ne-o propunem sa o formam copiilor important este initierea acestora in tehnica de lucru (indoire , insirare , snuruire , innodare , taiere cu foarfecele , imbinare , lipire , etc.) si stimularea imaginatiei creatoare in a realiza alte subiecte cu alte materiale , in alte propozitii incat fiecare copil sa-si poata manifesta capacitatea de exprimare originala a personalitatii sale in lucrari.

Unele activitati comune pot fi organizate si pentru efectuarea exercitiilor de consolidare a deprinderilor , aceasta presupune ca subiectul lucrarii poate fi sugerat de educatoare , dar realizat independent si creator de fiecare copil , oferindu-le copiilor posibilitatea de alegere a materialului dintr-o varietate mai ampla ca forma , dimensiune si culoare. Chiar daca doi sau mai multi copii executa o lucrare cu acelasi subiect , fiecare poate exprima imaginea respectiva intr-o combinatie originala. Alteori alegerea temei se face de catre fiecare copil sau de un grup de copii care isi proiecteaza necesarul de materiale , fac aprovizionarea si pregatirea conditiilor necesare , efectueaza unele actiuni de organizare a centrelor de interes , etc. , iar in final realizeaza unele lucrari individuale sau colective care pot fi destinate unui scop util: confectionarea unor papusi din deseuri textile si materiale din natura , confectionarea unor tablouri (de primavara , toamna , iarna) , colaje , jucarii din materiale din natura.

Activitatile practice la alegerea copiilor , realizate pe centre in grupuri mici sau individuale se realizeaza din dorinta copiilor , intrucat ei au posibilitatea de a alege activitatea practica dintre alte activitati atractive care li se ofera (constructii , joc de rol , coltul papusii , etc.). Asadar activitatea practica poate deveni la un moment dat activitatea preferata a unor copii , intr-o anumita zi sau mai multe zile la rand. Aceasta depinde in mare masura de calitatea activitatii initiale , de priceperea copilului , de succesul obtinut in primele lucrari (incercari) , de increderea in fortele proprii , de incurajarea si indrumarile date de educatoare , de atractivitatea materialului din natura si de climatul creat in gradinita pentru desfasurarea jocurilor sau a altor activitati alese de copii.

In principal , functia activitatilor practice la alegerea copiilor este de a oferi conditii de exersare a deprinderilor insusite in activitatile comune , fie pentru finalizarea unor lucrari , fie mai ales pentru aplicarea creatoare in conditii noi a priceperilor si deprinderilor dobandite anterior , in lucrari cu alte subiecte cu alte materiale , care sa permita combinatii noi , originale. Copilul actionand din initiativa proprie lucreaza cu placere nefiind presat de unii parteneri care lucreaza eventual mai bine , mai repede , nici de evaluarea finala , nici de raportarea lucrarii sale la un model dat , realizeaza lucrari inedite surprinzator de interesante cu conditia ca educatoarea sa nu-i impuna nici o ingradire. In acelasi timp copilul isi alege singur colegul langa care vrea sa lucreze cu care vrea sa colaboreze. Este momentul in care putem sugera copiilor mai indemanatici sa-i sprijine , sa-i invete pe cei mai neandemanatici in anumite operatii pe care acestia nu le stapanesc.

In urma exercitilor individuale , copiii isi formeaza priceperile si deprinderile pe care apoi le transfera in alte situatii concrete de viata (autoservire , imbracat-dezbracat , insiretat , etc.). Efectuarea unor colaje cu materiale din natura: figuri de papusi , iepurasi , veverite , etc. Redate din diferite esente de arbori ; pisicuta , ursulet , catel din deseuri textile sau din legume , etc ;seminte , chibrituri , paste fainoase , pene , din care copiii construiesc imaginea schematica a diferitelor fiinte si obiecte din jur , redate prin constructii plane si lipire pe o anumita suprafata (carton , panza) , din bete de chibrituri colorate crengute , scoici , etc. Educatoarea evalueaza si selecteaza lucrarile in care pot fi initiati toti copiii in activitati comune sau in grupuri mici in functie de dificultatile obiective ce le presupun operatiile respective , nivelul de dezvoltare al priceperilor si deprinderilor copiilor , gradul de experienta a acestora in activitati practice anterioare.

Cu privire la gradul in care educatoarea favorizeaza sau nu sansele de manifestare a tuturor copiilor din gradinita indeosebi a copiilor stangaci , este asemanatoare cu cea cea semnalata de M. Debesse in lucrarea citata mai sus in care se subliniaza importanta antrenarii mainii la "misiunea sa secundara , activitatea creatoare" si educarea bidextriei , adica educarea abilitatii ambelor maini. S-a crezut mult timp ca "stangacia" este un fel de infirmitate de la care se urmarea debarasarea de voie sau de nevoie. Aceasta constrangere insa nu este fara inconvienente pentru echilibrul sistemului nervos si pentru sensibilitate. De acea este bine sa lasam copilul sa efectueze actiunile dorite , cu care mana poate mai bine , si , treptat sa-i stimulam interesul folosirii mainii drepte.

Noua programa elaborata a permis structurarea deprinderilor practice , a operatiilor pe care le dorim sa le invete , sa le stapaneasca copiii prescolari.