Generalitati privind specificul povestirilor in gradinita

Generalitati privind specificul povestirilor in gradinita

Povestirea ca specie epica in proza

Termenul povestire are in limba romana doua acceptiuni diferite: pe de o parte, este un procedeu epic, o tehnica a relatarii cunoscuta mai ales sub numele de naratiune ( a nara=a povesti ), iar, pe de alta parte, desemneaza o specie a genului epic de dimensiuni asemanatoere cu nuvela, o naratiune subiectivizata care surprinde un singur fapt epic.

Originile povestirii sunt greu de stabilit. Povestirea culta isi are izvorul si punctul de plecare in folclor.

Nota specifica a povestirilor despre animale (denumirea de basm fiind motivata mai mult prin aspectul stravechi al acestui gen de naratiune), ȋn spatiul cultural romanesc, este data ȋn primul rand de ineditul umor popular, sustinut, ȋn interpretarea autentica a povestitorilor,de spontaneitatea expresiei si vioiciunea dialogului. Orizontul local este mai puternic ȋn povestirile despre animalele domestice sau ȋn cele ȋn care omul ȋnsusi este prezent ȋn ȋntamplarile narate.

Ca structura si stil , povestirile despre animale sunt ȋn general scurte, simple , uneori foarte simple chiar, cuprinzand un singur motiv. Atunci cand apar mai multe episoade, acestea reprezinta de regula o ȋnlantuire de naratiuni apartinand unui ciclu. Desfasurarea actiunii se bazeaza mai mult pe dialog decat pe ȋntamplari relatate. Bunii povestitori dramatizeaza dialogul , dar exista si basme ȋn care dialogul este versificat acest lucru este socotit de unii folcloristi ca ȋnca o dovada a originii stravechi, mitice a basmelor despre animale, dialogurile versificate putand fi interpretate ca invocatii ȋn cadrul unor rituri magice astazi disparute. Datorita exprimarii succinte si proportiei lor reduse, basmele despre animale sunt usor memorate, ca discurs constituit, ajungand astfel la o mare slefuire.

Povestirea aduce in scena intamplari din viata povestitorului la care acesta a fost fie martor direct sau indirect, fie personaj si nareaza aceste intamplari. Interesul nu se concentreaza asupra personajului, ci asupra situatiei povestite, de obicei generate de o intriga simpla, insa avand in majoritatea cazurilor un caracter exemplar. Specia, desi culta, respecta virtutile primordiale ale actului epic. Astfel, povestitorul face apel la ascultatorii virtuali, ca si cum ar fi de fata. Ceremonialul povestirii presupune ca atat naratorul cat si receptorul sa fie implicati ca actori " in actul supunerii" si chiar in scenariul epic. Numita si intamplare, patima, patama, patanie, patila sau plangere, povestirea este o naratiune care descrie fapte savarsite de povestitor sau evenimente / intamplari la care acesta a fost martor .

Povestirile pot fi clasificate:

Dupa forma -povestire in versuri;

-povestire in proza;

Dupa continut -filozofica;

-romantica;

-satirica;

-fantastica;

-magica;

-pentru copii.

Povestirea ca metoda de invatamant

Este o metoda de invatamant expozitiva prin care cadrul didactic transmite unele cunostinte care nu pot fi dobandite de copii prin experienta personala.

Ca metoda si ca mijloc de instruire si educatie, povestile educatoarei sunt activitati de expunere orala a continutului unor texte literare, cu caracter realist-stiintific sau fantastic (povesti, basme, legende, balade, schite). Ȋn masura in care educatoarea expune povestea

intr-o forma corecta din punct de vedere stilistic si gramatical, patrund in limbajul copiilor forme de exprimare specifica atat limbii literare, cat si celei populare, se favorizeaza insusirea fara dificultate a unor forme stilistice, expresii populare ( epitete, hiperbole) .

Povestirea ca forma de activitate organizata sau un mijloc instructiv - educativ cu eficienta in gradinita de copii

Povestirea este una dintre cele mai indragite activitati dirijate din gradinita care satisface nevoia de cunoastere si de afectivitate a copiilor, stimulandu-le imaginatia si dezvoltadu-le cadrul optim de comunicare.

Ca activitate specifica invatamantului prescolar, povestirea dezvolta urmatoarele procese pshihice:

Gandirea logica - datorita descoperirii succesiunii logice a evenimentelor din povestire;

Memoria voluntara - prin fixarea desfasurarii evenimentelor si prin redarea lor ȋn succesiunea lor logica cu ajutorul educatoarei si al mijloacelor didactice utilizate;

Imaginatia - prin crearea unor imagini noi ȋn baza prelucrarii reprezentarilor si a experientei cognitive anterioare;

Limbajul - ca mijloc fundamental de comunicare. Limbajul si gandirea se interactioneaza , se constituie ca unitate ȋntre comunicational (transmitere de informatii) si cognitiv. Gandirea se dezvolta avand ca suport limbajul, iar nivelul de dezvoltare al limbajului reflecta nivelul de dezvoltare al gandirii;

Atentia - datorita careia copiii memoreaza numele personajelor, fragmente ale povestirii, retin succesiunea evenimentelor, trasaturi comportamentale ale personajelor, etc.

Povestirea este un instrument cognitiv, de comunicare si expresie, cu statut de activitate obligatorie in gradinita, cu valoare estetica.

Activitatile de povestire se clasifica in doua mari categorii:

-Povestirile educatoarei;

-Povestirile copiilor.

Povestirile educatoarei sunt expuneri ale unor opere literare (povesti, povestiri) realizate de catre educatoare cu intreaga grupa, ca activitate obligatorie sau in timpul jocurilor sau activitatilor alese de catre copii.

Prin continutul lor, aceste opere literare contribuie la largirea sferei de cunostinte ale copiilor prin :

► urmarirea atenta a continutului operei respective;

► urmarirea si descoperirea trasaturilor si comportamentelor personajelor;

► descoperirea relatiilor dintre personaje.

Povestirile educatoarei contribuie totodata la familiarizarea copiilor cu structura limbii, cu bogatia si expresivitatea ei; isi insusesc cuvinte si expresii noi, plastice, constructii ritmate si rimate, zicale, proverbe si structuri gramaticale corecte.

Povestirile au valoare formativ-educativa, contribuind la formarea unor trasaturi etice si morale. Copiii isi aleg modele de comportament si de viata, cunosc intruchiparile binelui si ale raului.

Astfel, prin intermediul literaturii, copilul ,poate realiza o binevenita dedublare a sa atunci cand se recunoaste in altul. Inainte de a putea intelege ca ,,eul" sau se afla in contact cu alte ,,euri", el isi afla un alter ego multiplicat in fiecare personaj cu care simpatizeaza: copil, zana, print, iepure, gandacel etc.

Povestirile trebuie planificate in conformitate cu finalitatile didactice propuse de educatoare pe parcursul unui an de invatamant si trebuie esalonate in relatie cu celelalte activitati de dezvoltare a limbajului.

Pregatirea activitatii de povestire cuprinde:

► stabilirea obiectivelor;

► selectarea continuturilor;

► studierea atenta a textului literar de povestit si adaptarea acestuia la particularitatile de varsta ale copiilor;

► alcatuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor, identificarea trasaturilor personajelor, stabilirea pasajelor de memorat;

► pregatirea materialului didactic.

Educatorul are latitudinea sa selecteze materialul literar ȋn functie de obiectivele prevazute ȋn programa.

Pentru a realiza pe deplin obiectivele operationale, educatorul va avea ȋn vedere caracteristica activitatii de povestire:

Cunoasterea fiecarei specii literare accesibile prescolarului;

Alegerea momentului potrivit pentru integrarea materialului didactic;

Intelegerea mesajului de catre prescolari;

Calitatea exprimarii;

Capacitatea de a-i captiva pe copii ȋn timpul expunerii;

Accesibilizarea cuvintelor si expresiilor noi;

Dezvoltarea capacitatii copiilor de a integra cuvinte si expresii specifice unei povestiri ȋn contexte noi;

Cultivarea expresiei orale, corecte, ȋn structuri gramaticale mai ample ( propozitii dezvoltate, fraze);

Crearea unui climat propice acestui gen de activitate ( expozitii de carte, fond muzical, discul sau banda magnetica);

Gradarea textelor de la o activitate la alta (ȋn functie de grupa sau clasa);

Selectarea celor mai semnificative fragmente.

Data fiind valoarea educativa a actului povestirii, educatorul va asigura:

Audierea atenta a povestirii;

Retinerea momentelor principale ale povestirii;

Repovestirea, de catre copii, a continutului povestirii ȋn ordinea cronologica a faptelor;

Povestirea actiunii dupa un sir de ilustratii;

Alcatuirea unor enunturi despre personaje;

Raspunsuri la ȋntrebari privind momentele subiectului;

Crearea unui alt final;

Crearea unor povestiri pe teme diverse din viata cotidiana;

Realizarea corelatiilor cu alte povestiri.

Etapele activitatii de povestire sunt:

1. Organizarea activitatii, care cuprinde:

► asigurarea cadrului adecvat povestirii;

► pregatirea si expunerea materialului didactic si a mijloacelor audio-vizuale.

2. Desfasurarea activitatii, care se compune din mai multe secvente:

A.Introducerea in activitate respectiv captarea atentiei copiilor influenteaza in mod hotarator realizarea obiectivelor propuse.

Metodele si procedeele propuse spre utilizare trebuie sa fie variate: in functie de varsta copiilor, de complexitatea continutului.

Se pot utiliza jucarii, siluete, marionete, papusi, un cadru din povestire, desene, tablouri sau ilustratii mai ales atunci, cand copiii trebuie pregatiti pentru intelegerea cat mai profunda a continutului.

B.Expunerea povestii / povestirii de catre educatoare:

► anuntarea titlului si a autorului povestii/povestirii;

► expunerea continutului trebuie sa fie clara si accesibila copiilor, trebuie sa fie expresiva pentru a mentine treaz interesul copiilor si pentru a asigura motivatia invatarii.

Expresivitatea expunerii se obtine prin:

► modularea vocii;

► schimbarea ritmului vorbirii pe parcursul expunerii;

► respectarea pauzelor logice, psihologice si gramaticale;

► schimbarea intonatiei in functie de continutul povestit;

► repetitii;

► mimica si gesticulatie adecvate;

► mijloace intuitive si imitative adecvate;

► utilizarea materialelor didactice: marionete, papusi, jucarii, machete etc;

Expunerea poate alterna cu dialoguri scurte adresate copiilor pentru a le sonda opiniile sau a le intretine atentia, pentru a crea starea emotionala corespunzatoare continutului.

Educatoarea trebuie sa se transpuna in rolul personajelor despre care povesteste pentru a transmite permanent emotii copiilor.

Expunerea trebuie sa se desfasoare intr-un ritm normal, nici prea lent, nici precipitat, trebuie sa se adapteze stilului autorului, cu conditia ca aceasta sa nu ingreuneze intelegerea continutului.

C.Incheierea activitatii are ca scop fixarea continutului povestirii/povestii si se realizeaza prin:

retinerea momentelor principale ;

reproducerea de catre copii a fragmentelor semnificative din povestire;

mimarea unor actiuni caracteristice personajelor din povestirea ascultata;

redarea ȋn desen, la alegere, a unor elemente din poveste care au impresionat pe copii ȋn mod deosebit.

Povestirile copiilor

Expunerea de catre copilul ȋnsusi a povestilor si basmelor constituie o introducere participativa a lui la viata acestei lumi. Aceasta autointroducere verbala, pregateste intrarea pe nesimtite si ȋn mod practic ȋn frumusetea si moralitatea limbii propriului sau popor.

Participarea copilului la actul povestirii constituie un exercitiu si atunci cand asculta povestirea educatoarei sau a altui copil si atunci cand o reproduce.

Povestirile copiilor se realizeaza in doua forme:

1. repovestire

2. povestiri create de copii.

1. Repovestirea

Prin aceasta forma de povestire se dezvolta gandirea logica, memoria si capacitatea de comunicare libera a copiilor. Copiii trebuie:

► sa redea intamplari reale sau imaginare in succesiunea lor;

► sa desprinda trasaturi ale personajelor;

► sa aprecieze fapte ale acestora;

► sa comunice ganduri si sentimente legate de personaje si intamplari;

► sa aleaga personajul preferat, considerat model si sa-si motiveze alegerea.

In repovestire, copiii trebuie sa repovesteasca evenimentele pe baza unor tablouri sau ilustratii ce readuc cate un episod important din continutul povestirii; daca este cazul, copiii pot fi solicitati sa completeze expunerea.Reusita repovestirii depinde de gradul de intelegere si insusire a povestirii de catre copii.

Repovestirea poate fi :

► integrala (unul sau doi copii realizeaza repovestirea integrala);

► pe baza unui plan verbal corespunzator fragmentelor logice ale povestirii;

► pe baza unui text citit;

► libera ( presupune o mai bogata imaginatie si capacitate de comunicare din partea copiilor).

2. Povestirile create de copii contribuie la dezvoltarea gandirii logice si creative, la dezvoltarea imaginatiei, a exprimarii fluente si corecte.Expresia verbala a povestirilor create de copii este parte integrata a creativitatii infantile, modalitate specifica prin care copiii demonstreaza capacitatea lor de a exprima ȋntr-o alta creatie viziunea si atitudinea fata de un ideal literar . Povestirile acestea se pot realiza sub diferite forme:

a. Povestiri create pe baza unui sir de ilustratii

b. Povestire cu inceput dat

c. Povestire pe baza unui plan dat

d. Povestire dupa modelul educatoarei.

Cele mai frecvente forme de povestiri create de copii sunt cele realizate pe baza unui sir de ilustratii si povestirile cu inceput dat.

Povestirile create pe baza unui sir de ilustratii sunt determinate de numarul ilustratiilor, care trebuie sa fie intre 3 - 5, sa fie necunoscute copiilor, sa prezinte personajul principal al povestirii, sa prezinte momente esentiale in succesiunea lor logica.

Povestirile pe baza unui plan dat trebuie sa le orienteze atentia spre aspectele esentiale ale povestirii, in succesiunea lor logica, spre actiunile personajelor si spre trasaturile lor principale.

Planul acesta poate fi mai succint sau mai dezvoltat, in functie de nivelul grupei. Planul poate fi dat in forma propozitiilor interogative sau sub forma de titluri.

Povestirile dupa modelul educatoarei se organizeaza incepand cu grupa mare, unde capacitatile de comunicare ale copiilor sunt indeajuns de dezvoltate.

Activitatea de lectura pe baza de imagini are urmatoarele sarcini:

► dezvoltarea capacitatilor intelectuale;

► dezvoltarea proceselor psihice;

► exersarea si imbunatatirea deprinderilor de exprimare corecta si fluenta;

► dezvoltarea unor trairi afective, morale si estetice.

Metodica lecturii pe baza de imagini este determinata de particularitatile de varsta ale copiilor, printre care trebuie sa amintim:

► atentie de scurta durata;

► perceptie nesistematica, izolata a unor elemente nesemnificative, incapacitatea de a recepta esentialul; de aceea este nevoie de activitatea de dirijare a educatoarei;

► experienta de viata redusa.

Planul de intrebari trebuie sa dirijeze atentia copiilor spre perceperea elementelor semnificative.

Intrebarile trebuie formulate in asa fel, incat sa conduca la concluzii partiale si finale.

Ele trebuie sa creeze situatii-problema, sa aiba functii cognitive si educativ-formative si trebuie sa fie: clare, precise, accesibile, sa nu sugereze raspunsul prin "da" sau "nu".

Raspunsurile copiilor trebuie sa fie, de asemenea: clare, precise, corecte, concise, sa fie o formulare constienta bazata pe intelegerea aspectelor principale ale ilustratiei.

Structura activitatii pe baza de imagini

Si aceasta activitate cu prescolarii presupune:

1. Organizarea activitatii

► pregatirea salii: aerisire, asezarea mobilierului ca ilustratiile sa fie vizibile pentru fiecare copil;

► pregatirea si asezarea materialului intuitiv in mod corespunzator;

► asezarea copiilor in mod optim.

2. Desfasurarea activitatii contine urmatoarele secvente:

a) Introducerea in activitate care consta in:

prezentarea unor imagini din poveste sau povestire, pe care copiii trebuie sa le identifice spunand titlul si autorul;

prezentarea unui personaj din poveste / povestire;

audierea unui fragment din poveste / povestire;

expunerea unei machete sau a unui decor, care infatiseaza locul de desfasurare a actiunii etc.

b) Repovestirea continutului povestii / povestirii, pe fragmente, se realizeaza pe baza unui plan verbal.

Cea mai frecventa si mai placuta forma de concluzionare este povestirea prin care se releva semnificatia ansamblului.

Dupa sinteza finala se poate cere copiilor sa dea un titlu semnificativ pentru fiecare ilustratie.

3. Incheierea activitatii - consta in integrarea noilor cunostinte in sistemul celor asimilate anterior si asigurarea retentiei.

Adecvarea continutului povestirilor trebuie sa respecte principiul didactic privind adecvarea nivelului cunostintelor stiintifice la particularitatile de varsta ale copiilor, fara a stirbi din valoarea literara.