Identificarea tipurilor de greseli: pronuntie, sens, plasare in context, utilizare corecta, cauze, solutii

IDENTIFICAREA TIPURILOR DE GRESELI: PRONUNTIE, SENS, PLASARE IN CONTEXT, UTILIZARE CORECTA, CAUZE, SOLUTII

Limbajul este instrumentul corect de comunicare interumana. Pentru orice om, gradul de stapanire si de folosire a limbii este o trasatura definitorie a personalitatii sale.

In perioada prescolaritatii limbajul se perfectioneaza sub toate laturile sale: fonetic, lexico-semantic si gramatical. Astfel, prescolarul de 6-7 ani, pronunta corect toate sunetele limbii materne, poseda un vocabular de circa 3000 de cuvinte, carora le cunoaste sensul si formeaza propozitii - fraze corecte din punct de vedere gramatical. Are o exprimare relativ expresiva, capabila sa redea idei si sentimente pe care doreste sa le transmita.

De la limbajul situativ, in grupa mica, trece treptat la limbajul contextual, folosind corect expunerea monologala (relatari, povesti, povestiri). De asemenea, de la 4 ani incepe sa se structureze limbajul interior.

Daca avem in vedere particularitatile vorbirii copiilor prescolari este necesar sa ne oprim la cele 3 aspecte: pronuntie, cuvinte (lexic) si exprimare gramaticala.

La varsta prescolara, limbajul cunoaste cele mai profunde schimbari, in stransa corelatie cu exersarea si cu perfectionarea capacitatii articulatorii. Datorita particularitatilor aparatului fonator ale carui componente sunt insuficient exersate pentru vorbire, pronuntia copiilor este deficitara. In jurul varstei de trei ani vorbirea copilului se caracterizeaza printr-o pronuntie inegala a sunetelor limbii materne. Copii pronunta, in general, cu usurinta cuvintele cu o structura vocalica sau preponderent vocalica, dar intampina greutati in cazul consoanelor si, mai ales, al grupurilor consonatice. Multi copii nu diferentiaza bine consoanele lichide (l, r), consoanele constrictive (s, z, s, j) si pe cele semioclusive (ce, ci, t).

Se pune intrebarea cum identificam greselile de pronuntie. Raspunsul este simplu: prin intermediul jocurilor orale. Desigur, metoda de baza ramane exercitiul, dar nu un exercitiu plictisitor, ci un exercitiu - joc plin de surprize. De exemplu, prin desfasurarea jocului "Alege corect" am putea depista pronuntarea corecta a sunetelor separat si in cuvinte. Prin acest joc am putea depista perceperea corecta sau incorecta a sunetului, semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvant. Cauza principala a acestor defecte o constituie tocmai slaba dezvoltare a auzului fonetic.

Jocurile exercitiu pot aduce o contributie de seama nu numai la perceperea clara si corecta a sunetelor corespunzatoare, ci si la corectarea pronuntiei defectuase a acestora.

In cazul jocului "Libraria" de exemplu, se poate depista pronuntarea corecta a cuvintelor. In aceasta idee, se pot da copiilor, individual, jetoane cu diferite imagini. Copii au ca sarcina sa verbalizeze ceea ce vad. Se poate constata ca sunt copii care intampina greutati la interpretarea jetoanelor. Se pot adresa intrebari ajutatoare, conducandu-i astfel la interpretarea imaginii de pe jeton.

Procedeul folosit da posibilitatea de a-l corecta pe copilul care pronunta gresit si totodata se poate evalua posibilitatea pe care o are la acest capitol.

Un studiu mai atent al vorbirii si comunicarii la copii in timpul activitatilor din gradinita, in conversatia cu adultii si intre ei, sau al productiilor artistice verbale la serbarile cu parintii, evidentiaza un evantai de forme, privind abaterile de la pronuntia normala, a ritmului si fluientei vorbirii.

Pana in jurul varstei de 5 ani, greselile de pronuntie sunt considerate firesti, fiind determinate de adaptarea treptata a aparatului fonator la exigentele emisiei verbale, de perfectionarea continua a posibilitatilor de diferentiere auditiva.

Cunoscute sub numele de dislalii, greselile de pronuntie constau in alterarea sunetelor, substituirea, inversarea sau omisiunea acestora. Dintre cazurile de substituire, mai frecvente la varsta prescolara mica, se inregistreaza:

- s si j inlocuite su s si z -(sase - sase); (zucarie - jucarie)

s si z inlocuite cu t si d - (tanie - sanie); (tapun - sapun)

ce si ci inlocuite cu te si ti (terculet - cerculet); (tine - cine)

Consoanele lichide sunt fie omise, fie inlocuite (lata, rata).

Din doua sau mai multe consoane alaturate, prescolarul pronunta, de obicei, numai una: (schie - scrie); (chion - creion).

Adesea sunt omise silabele neaccentuate, mai ales in cuvinte polisemantice: (fafie - farfurie).

Sunt frecvente formulele de inversiune, cand ordinea fireasca a formelor este modificata:

crastravete - castravete

hazar - zahar

bulitenie - butelie

Deci, dificultatile de pronuntie constau in omiterea, inlocuirea, denaturarea sau inversarea sunetelor mai greu de pronuntat. Este cunoscut din literatura de specialitate si din observatia practica faptul ca sunetul "r", in general, apare mai tarziu in vorbire. Unii prescolari spun "ata" in loc de "rata", "oata", in loc de "roata", "tei" in loc de "trei".

Inlocuirea sunetului r cu alte sunete se face in intentia de a marca sunetul deficient prin altul pe care il poate pronunta, cu sonoritate oarecum asemanatoare. Sunetul "r" poate fi inlocuit cu urmatoarele sunete: i, u, v, l, putand spune: "iosu", "uosu", "vosu", "losu".

Se intalneste totusi, la varsta prescolara, dificultati de pronuntare a sunetelor "C" si "G". Sunetul "C" este inlocuit cu sunetul "t" ("tolos" in loc de "cocos"). Aceeasi situatie este si in cazul sunetului "G", care poate fi inlocuit cu "D". ("daina" in loc de "gaina").

Exemplu concret intalnit: "Daina fate totdat".

Sunetul "F" poate fi inlocuit cu sunetele p, t, s: "seleasta" in loc de fereastra.

Se intampla uneori, mai ales la prescolarii din grupa mica si chiar mijlocie, ca, din cauza unei deficiente minore de auz, vocala neaccentuata sa fie omisa. Astfel, in loc de "cadea jos" unii copii spun "cada zos", sau "bau apa" in loc de "beau apa". Omiterea sau inversiunea de silabe este intalnita: "molocotiva" in loc locomotiva; "motobil" in loc de automobil; "motocheta" in loc de motocicleta.

Datoria noastra in calitate de educatori este sa corectam cu calm si sistematic aceste greseli de pronuntie savarsite de copii spre a evita fixarea unei vorbiri incorecte defectuoase.

Se pune intrebarea daca aceste greseli de pronuntie pot fi corectate in cadrul gradinitei. Raspunsul este da, fara indoiala. E foarte necesar acest lucru.

Primele masuri de educare a aparatului fonotor constau in desfasurarea unor exercitii simple, de imitare a unor sunete si fenomene din natura, onomatopee: mersul calului in galop (clo, cli, clo), suieratul trenului (u, u, u), tunetul (bum, bum), bate vantul (vaj - vaj).

De asemenea, se pot desfasura cu copiii diferite exercitii - joc, exercitiile limitandu-se doar la pronuntarea izolata a unor consoane care permit exagerarea articularii: "Sarpele sasaie" (sss), "E frig" (br), "Oprim calul" (prr), "Albina bazaie" (bzz).

Exercitiile pentru dezvoltarea auzului fonematic se pot crea intr-o multime de varietate pentru copii ce nu pot pronunta corect anumite sunete.

Exercitiile pentru dezvoltarea auzului fonematic are in vedere greseli care constau in inlocuirea sunetelor, omiterea unor sunete si inversarea ordinii sunetelor. Se pot folosi in acest sens exercitii de pronuntare a unor serii de silabe pentru consolidarea consoanelor primare (p - h - t - d):

pa - pe - pi - po - pu

pap - pep - pip - pop - pup

jocuri de cuvinte:    tac - dac - pac - bac

tata - dada - pata - bata

In vederea corectarii silabei diferentierii consoanelor surde de cele sonore se pot folosi cuvinte paronime: parca - barca; toamna - doamna, trepte - drepte. Asemenea exercitii constituie un mijloc foarte eficient de dezvoltare a acuitatii auditive.

Exercitiile - poezii contribuie si ele la corectarea anumitor deficiente de pronuntie la copii. Acestea trebuie repetate, dar si din ce in ce mai repede.

"Ursu-let si Ursu-Flet

Cei doi ursi cu parul cret

Vor sa prinda peste-n lac

Dar de ce plangi Ursu-Flet

Eu n-am prins decat un rac

(rac - lac)

sau: "Azi, de ziua mamei mele

Desenez un cos cu mere,

Crizaneme mari si prune

Si-apoi struguri si alune."

(mere - mele)

Aceste exercitii pot contribui la educarea pronuntiei corecte, la corectarea celor mai frecvente greseli de pronuntare.

Multa atentie trebuie sa se acorde si procesului de insusire si dezvoltare a semnificatiei cuvintelor.

La 3-4 ani confuziile in denumirea termenilor, inexactitatile, impreciziunile in determinarea semnificatiei cuvintelor sunt destul de frecvente, se intampla adesea ca prescolarii sa memoreze si sa foloseasca cuvinte al caror sens le scapa complet. De exemplu, un copil relata: "Macul este rosu si in el are niste bobocei negri." Fiind intrebat ce se intelege prin bobocei, a raspuns: niste punctulite negre. Se mai intampla si astfel: copilul foloseste aparent corect unele cuvinte, dar la o analiza mai atenta se constata ca ii este straina semnificatia acestora. De exemplu, un copil de 5 ani a stiut sa precizeze ca broastele traiesc in lac. Intrebat fiind ce este lacul, a raspuns: o curte cu nisip. Si la 5-6 ani, se mai constata folosirea intr-un context nepotrivit a unui cuvant auzit recent. Sunt mai multe cuvinte care produc o mare impresie asupra copiilor, fie prin sensul pe care il banuiesc, fie prin noutatea sau chiar aspectul sonor care este gasit atragator, fapt pentru care le memoreaza repede si le folosesc, inainte de a le sti sensul adevarat.

Astfel de goluri, de insuficiente in vorbirea copiilor se evidentiaza mai ales in discutiile lor libere cu educatoarea, in povestiri sau repovestiri.

Caile care pot fi folosite in gradinita pentru prevenirea acestor goluri sunt urmatoarele: insusirea unor cuvinte noi in procesul observarii directe a lucrurilor, fiintelor, aspectelor de viata; explicarea pe cale verbala a unor cuvinte al caror sens este mai putin cunoscut copiilor; insotirea unui cuvant nou cu unul sinonim, cunoscut; folosirea cuvintelor in diferite contexte pentru intelegerea cat mai deplina a sensului lor.

Un prim semnal al necunoasterii sensului unor cuvinte il poate constitui pronuntarea gresita a acestora, nerespectarea structurii sonore. In povestiri, educatoarea transmite cunostinte noi, necunoscute lor. Cuvintele noi trebuie explicate pe loc, pe masura ce se utilizeaza. Intelegerea tuturor cuvintelor trebuie verificata ulterior.

O alta cale pentru insusirea corecta a semnificatiei cuvintelor o formeaza folosirea acestora in contexte variate.

Aspectul lexico-semantic si gramatical este uneori deficitar, mai ales din cauza comunicarii insuficiente cu adultii, precum si a unei slabe influiente educative din unele familii. Astfel, sunt unii copii cu un lexic sarac si folosit uneori neadecvat, sau altii care se exprima gresit gramatical, chiar si la 4-5 ani. ("Sa mananca cu noi" in loc de sa manance cu noi, sau "sa se culca" in loc de sa se culce). Asemenea greseli se corecteaza mult mai usor in cadrul unei comunicari corecte si nu pun probleme decat in cazul unor deficiente psihice.

O data cu insusirea cuvintelor, copii asimileaza si sensul acestora, pe care si-l nuanteaza sub indrumarea familiei si a educatoarei. Nu o singura data, copii adopta un cuvant cu un sens atribuit de ei, altul decat cel general acceptat, si-l folosesc adesea pentru ca le place cuvantul, nu pentru ca ii stiu semnificatia. Un copil de la oras spune ca vitelul se tine in "garajul" vacii, pentru ca nu cunoaste deosebirea (diferenta) dintre "grajd" si "garaj". Sub influienta mediului social in care traiesc, copii elaboreaza forme gramaticale regulate, fara sa cunoasca norme sau reguli. Un copil spune: "uite o stela", pentru ca e o forma mai apropiata fonetic de pluralul "stele".

In vorbirea copiilor se observa tendinta de a disocia formele verbale omofone de singular - plural (copilul se joaca, alearga, canta - copii se joc, alearg, cant), de a da forme regulate unor verbe neregulate (suntem, sunteai), care nu trebuie reprimate, ci corectate cu grija.

Jocurile didactice contribuie din plin la corectarea sensului unui cuvant, sarcina deosebit de importanta la aceasta varsta a marilor acumulari.

Se pot organiza diferite jocuri care pot sa opereze cu diferite antonime, stiut fiind ca prescolarul isi precizeaza mai usor sensurile cuvintelor pe care le diferentiaza prin contrast. De exemplu in jocul didactic "Cum este?", copilul poate fi solicitat sa aleaga un jeton, sa denumeasca obiectul din imagine ("cos gol"), iar copilul care are imaginea cu un cos plin sa-l aseze langa cosul gol. Copii pot formula propozitii: "Mama aduce de la piata un cos plin cu legume."; "Cosul gol este usor." In continuare se poate propune copiilor sa gaseasca alte cuvinte cu sens opus: paine calda - paine rece, cer senin - cer innorat, drum lung - drum scurt, subtire - gros, mare - mic.

Pentru precizarea sensului unor cuvinte-omonime, se pot desfasura diferite jocuri cum ar fi: "La televizor" (se denumesc obiectele expuse si se alcatuiesc propozitii cu ele: toc, broasca, catel, ochi, etc.)

Tot prin intermediul jocului didactic se poate realiza precizarea sensului unor cuvinte sinonime prin expunerea unor povesti despre anumite animale cunoscute, prin observarea directa in care sa foloseasca in fraze succesive diferite sinonime (vulpe hoata, sireata, vicleana, precizand sensul: lipsit de sinceritate).

Aptitudinea pentru scoala presupune ca limbajul copilului sa prezinte un asemenea nivel incat sa-i permita sa-si exprime corect gandurile, dorintele, intentiile, sa verbalizeze adecvat ceea ce vrea, sa comunice. Deci, sa posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical si gramatical. Prin urmare, copilul apt pentru scoala trebuie sa stapaneasca limbajul, ca instrument de informare, de comunicare si exprimare.