Impactul povestirilor cu animale la copiii de varsta prescolara

Impactul povestirilor cu animale la copiii de varsta prescolara

Povestirile si basmele constituie un mijloc important care contribuie la largirea orizontului copiilor. Ele scot ȋn evidenta trasaturile personajelor, dandu-le prescolarilor posibilitatea sa ȋnvete sa deosebeasca frumosul de urat, binele de rau, si sa urmeze exemplul personajelor pozitive. Charles Perrault vorbind despre rolul educativ al basmelor pe care le-a creat cu atata maestrie, spunea oricat de simple si usoare ar parea aceste povesti, ele nasc, fara ȋndoiala ȋntre copii , dorinta de a fi asemanatori cu cei buni care ajung fericiti, ȋn acelasi timp se naste ȋn sufletul lor teama fata de nenorocirile ce li s-ar putea ȋntampla daca i-ar urma pe cei rai.

Copiii iubesc si asculta cu placere povesti si basme pentru ca raspund necesitatii lor de a sti, de a cunoaste, de a ȋntelege cum se ȋmplinesc nazuintele spre mai bine, spre frumos. Pornind de la aceasta idee educatia morala prin povestiri si basme a prescolarilor este posibila si necesara. Este posibila la aceasta varsta, deoarece copilul dovedeste mare maleabilitate psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa intervenim educativ sub aspect formativ si informativ. Gandirea copilului trece de la cea intuitiva la gandirea concret - operatorie, se ȋmbogateste limbajul, se dezvolta comunicarea cu copiii si cu celelalte persoane din jur, se ȋnregistreaza o afectivitate crescuta. Este necesara ȋntrucat, la aceasta varsta se ȋnregistreaza cele mai multe acumulari cu rezultate deosebite ȋn plan intelectual, afectiv si moral.

Povestile cu animale sunt cea mai buna modalitate de imbogatire a vocabularului, de a aduce copilul fata in fata cu situatii pe care nu le-a mai intalnit, ii ofera modalitati de rezolvare pentru conflicte pe care le va avea mai tarziu si ii deschid copilului orizontul spre aventuri si cunoastere.

Primele carti si povesti de seara, pot fi citite copilului de la 7-9 luni. E vorba de carti de panza, de cele mai multe ori, care au texturi diferite si fosnesc, au pagini cu zone reflectorizante sau clopotei care ii atrag atentia celui mic. E primul pas in crearea unui ritual frumos.

La varsta prescolara, basmele sunt povestile preferate ale copiilor. Astazi exista o multime de carti cu basme, de la cele populare pana la clasicele povesti Disney, carti atat de bine ilustrate ca parca ne plac si noua, adultilor.

Desi unele dintre povesti pot parea prea dure (de exemplu Capra cu trei iezi sau Scufita Rosie), povestile au marea calitate de a avea intotdeauna un final fericit. Personajele care reusesc in povesti sunt, de cele mai multe ori, mici si sarace, bune la suflet si iubitoare. In povesti principiile morale triumfa intotdeauna si nu raul.

A citi sau a spune copilului o poveste face parte, in mod clasic, din ritualul activitatilor din gradinita.

In cazul in care copilul este enervat, povestea il calmeaza si il face sa intre usurel in lumea viselor.

Daca este obosit, participarea lui nu va mai fi activa.

Povestirile despre vietuitoare sunt modalitati extrem de importante in realizarea unor obiective instructiv-educative in gradinita si scoala unde miniaturalul, antropomorfizarea dezvaluie copiilor un univers al cunoasterii si trairii.

Inca de la sfarsitul primului an de viata, cand copilul incepe sa manifeste conduite se produce o raportare progresiva la cei din jur si o oarecare intelegere a actiunilor pe care incearca sa le imite.

Sociabilitatea se diferentiaza tot mai mult, in sensul ca se manifesta o preferinta tot mai accentuata fata de unele persoanaje din povestirile cu animale.

Ca atare se instaleaza confortul psihic si se manifesta comportamente echilibrate la situatia data.

In structura unor astfel de comportamente, un rol important il joaca formarea imaginii de sine, care presupune existenta elementelor cognitive si afective tot mai complexe.

Lumea fantastica a povestirilor cu animale fascineaza copiii inca de la cea mai frageda varsta fie ca ele sunt citite in tihna casei de catre parinti sau bunici, fie ca sunt citite de catre educatoare.

Nu o data ii surprindem in cadrul jocurilor alese ca gesticuleaza sau vorbesc cu personaje imaginare sau ca in cadrul povestilor adopta tinute si intra cu usurinta in pielea personajelor.

Povestirile cu animale sunt preferatele prescolarului, fie acasa, fie ca se desfasoara organizat in cadrul activitatilor instructiv-educative din gradinita.

Povestea este mijlocul prin care fiinta umana, de la inceputurile existentei sale, intra in contact cu lumea cunoasterii.

Cadrul didactic trebuie sa aleaga cu grija povestirea cu animale ce urmeaza a fi pusa in scena tinand cont de particularitatile de varsta dar si de cele individuale.

Copii receptioneaza mesajul etic al povestii cu animale cu o mare rapiditate, dar se exprima mai greu datorita lipsei de flexibilitate a vorbirii. De aceea povestirile trebuie sa fie scurte si usor de memorat de catre copii.

Exercitiile de miscare scenica, sugerate de muzica sau de versuri, compunerea de expresii faciale sau comportamentale duc la dezvoltarea capacitatii de exprimare nonverbala a sentimentelor.

Aceste exercitii insotite de repetarea rolului pana la memorare are alt beneficiu si anume stimularea memoriei de lunga durata, dar si volumul acesteia( nu de putine ori suntem surprinsi sa constatam ca micii actori au memorat si rolurile celorlalte personaje).

Povestirile pentru copii joaca un rol semnificativ ȋn dezvoltarea personala a fiintei , mai exact ȋn dezvoltarea capacitatilor de autoȋntelegere si ȋntelegere a propriei deveniri, a propriilor emotii, sentimente, dispozitii, abilitati, limitari, presupozitii si de ȋntelegere a ceea ce ȋnseamna a fi o fiinta umana prin dezvoltatea simtului responsabilitatii fata de sine si fata de ceilalti, capacitatea de manifestare a compasiunii , abilitatea de a ȋntelege si de a se raporta la trairea emotionala a celuilalt.

Valentele educative ale povestirilor cu animale pentru prescolari, constituie plusul literaturii pentru copii si nu specificul ei.

Placerea generata de contactul cu acest tip de literatura se construieste in timp, trebuie cultivata , experimentata, traita. Ea se invata la scoala, acasa, din media, din cultura.