Importanta activitatilor practice in procesul instructiv- educativ

Importanta activitatilor practice in procesul instructiv- educativ.

Invatamantul prescolar contribuie la dezvoltarea armonioasa a copiilor, la stimularea gandirii si a inteligentei, la insusirea unor cunostinte necesare pentru scoala, la educarea multilaterala, la formarea trasaturilor de caracter si de comportare civilizata.

Perioada prescolaritatii implica cele mai profunde amprente asupra individualitatii copilului. Sub influenta factorilor ambientali, are loc expansiunea potentialului creativ al copilului, rasar mladitele "eului" cognitiv- afectiv, actional, se constituie si se consolideaza trasaturile de personalitate. Prescolaritatea este apreciata ca varsta care cuprinde cea mai importanta experienta educationala din viata unei persoane, pe parcursul ei inregistrandu-se ritmurile cele mai pregnante in dezvoltarea individualitatii umane si unele dintre cele mai semnificative achizitii ce vor avea ecouri evidente pentru etapa ulterioara a dezvoltarii sale.

Activitatile pe domenii experientiale din gradinita, ca forma specifica a invatamantului prescolar, asigura pregatirea psihologica a copilului pentru scoala. In cadrul acestor activitati copiii isi insusesc anumite cunostinte, isi formeaza diverse procese cognitive si psiho- motrice, care prefigureaza cerintele adaptarii lor fara dificultati la solicitarea invatarii de tip scolar. Activitatile pe domenii experientiale transforma procesul de cunoastere dintr-un proces spontan intr-un proces constient, atat prin caracterul lor organizat, cat si prin metodele folosite, obisnuindu-i pe copii treptat cu activitatea de instruire dirijata in vederea insusirii de noi cunostinte, de formare de deprindere.

Realizarea unor lucrari, jucarii declanseaza in sufletul copiilor puternice emotii de bucurie si satisfactie. Prescolarii executa cu placere toate lucrarile propuse de educatoare incepand cu mototoliri, ruperi, indoiri, insirari, taieri, lipiri, snuruiri, bobinari, cusaturi si terminand cu confectii, asamblari, lucrari colective.

Activitatile practice desfasurate in cadrul procesului instructiv- educativ din gradinita, prin caracterul lor organizat si colectiv si organizat si colectiv asigura insusirea mai temeinica a deprinderilor practice si anume a unor deprinderi elementare de munca. Caracterul concret si atractiv ii cofera valori educationale deosebite. Cel mai important rol al activitatilor practice este acela de dobandire a deprinderilor psihomotrice, de manuire a materialelor si instrumentelor si de aplicare a acestora in activitati utilitare. Educatoarea trebuie sa cunoasca foarte bine aceste deprinderi, precum si varstele la care se formeaza ele. Asfel, pentru grupa mica, educatoarea va planifica activitati in care copilul se va familiariza cu materialele, le va analiza, multi dintre copii luand pentru prima oara contact cu aceste materiale. Copilul de grupa mica va realiza lucrarea practica folosind o singura tehnica de lucru- rupere, mototolire. Treptat, dupa ce si-a insusit tehnicile de lucru si si-a format anumite deprinderi, la nivelul II copilul va fi capabil sa realizeze o lucrare folosind doua, trei tehnici de lucru si materiale diferite.

Activitatile practice sunt foarte indragite de copii si de aceea educatoarea se poate folosi de ele pentru a evalua realizarea obiectivelor diferitelor domenii de activitati, obiective pe care si le-a propus de-a lungul unei teme sau proiect tematic. Copilul nu va mai fi astfel pus in fata unei fise evaluative sau a unor chestionari orale, ci va realiza o lucrare practica, folosindu-se de toate cunostintele acumulate la diferitele activitati desfasurate anterior.

Iata cum printr-o activitate practica, prescolarii unei grupe mici pot fi evaluati la sfarsitul proiectului tematic "Animale domestice" : copiii impartiti pe grupuri vor primi cosulete cu siluete de pisici si caini, tubingururi de lipici si cate o fisa pe care sunt desenate doua figuri geometrice, un cerc si un patrat. Fiecare copil va trebui sa ia din cosulet un singur tub de lipici, o silueta de pisica si una de catel, pe care le va lipi conform sarcinii, adica pisica in coșul sub forma de cerc, iar catelusul in culcusul sub forma de patrat. Asfel, printr-o singura activitate, am verificat notiuni de matematica, de cunoasterea mediului, de educarea limbajului- pentru ca prescolarii vor raspunde la intrebarile educatoarei formuland propozitii, si elemente de activitate practica, respectiv lipirea celor doua siluete. Pentru invatarea notiunii de multime ei pot alcatui prin decupare si lipire diferite multimi cu care apoi sa invete sa efectueze diferite operatii si in acelasi timp sa invete sa asocieze cifra corespunzatoare cu cantitatea de obiecte. Prin deprinderile invatate la activitatile practice putem consolida activitati de cunoasterea mediului. Cu ajutorul hartiei colorate, glasate, creponate, putem executa tot ce am invatat in cadrul observarilor.Exemple: marul se poate executa prin simpla lipire a unui mar decupat din hartie sau se poate executa prin ruperea si mototolirea hartiei creponate.

Dupa cum am spus, odata cu invatarea figurilor geometrice, ele pot fi decupate de diferite marimi sau culori, de catre copii la activitatilor libere alese, iar in cadrul activitatilor pe domenii experientiale, copiii pot executa, prin lipire, in functie de creativitatea fiecaruia diferite lucrari.

In cadrul activitatilor de educarea limbajului putem consolida povestirile sau memorizarile prin lucrari care ilustreaza momentele cele mai importante sau mai frumoase ale acestora. Dramatizarile se pot realiza mai frumos prin confectionarea de papusi, decoruri, masti.

Activitatile practice realizate prin metodele activ- participative dau posibilitatea educatoarei de a evalua cunostintele, priceperile si deprinderile insusite de copii, de a constata in ce masura si-a realizat obiectivele propuse pentru o anumita perioada de timp. Aceste metode ii implica pe copii in propria evaluare, in realizarea unui produs final palpabil, apreciabil, care sa insumeze cantitativ.

Din cele de mai sus reiese cu pregnanta faptul ca , prin tot ceea ce fac educatoarele , persoanele care intra-n contact cu copiii prescolari trebuie sa contribuie in cat mai mare masura la formarea personalitatii acestora. In aceasta directie activitatile practice au un rol hotarator.

Pentru succesul acestor activitati se impune:

-modele oferite , foarte bine realizate (e varsta imitatiei);

-modul de desfasurare a activitatilor sa permita o cat mai mare libertate de actiune , realizarea unor produse creative cat mai originale , cat mai diferite de ale colegilor;

-copiilor mai talentati sa li se dea sarcini suplimentare , mai dificile;

-in aprecierea lucrarilor sa se tina seama de calitatea acestora , de caracterul lor inedit si in al doilea rand de cantitate;

-sa se compare performantele copiilor.

Activitatile practice permit si dezvoltarea creativitatii si a principalilor ei factori: sensibilitate fata de probleme , fluiditate , flexibilitate , originalitate , aptitudinea de a redefini , capacitatea de analiza si sinteza , imaginea creatoare.

Activitatile practice sunt deosebit de atragatoare pentru marea majoritate a copiilor. Prin intermediul lor precum si cu prilejul unor activitati de autoservire si gospodaresti copiii iau contact cu unele forme simple de munca fizica. Imbinarea muncii fizice cu cea intelectuala , realizata in cadrul activitatilor practice permite dezvoltarea atat a capacitatilor fizice ale copiilor cat si a celor intelectuale. Prin intermediul lor se asigura familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale activitatii de productie , precum si formarea unor deprinderi practice de munca.

Activitatile practice obligatorii sunt importante deoarece educatoarea poate realiza o influenta sistematica, constienta si permanenta asupra formarii deprinderilor practice.

Organizarea si desfasurarea acestora se poate rezolva tinandu-se cont de scopul, continutul activitatilor, de sarcinile generale, de particularitatile de varsta si individuale, precum si de metodele si procedeele folosite.

Cerintele generale referitoare la organizarea si desfasurarea activitatilor practice sunt aceleasi ca la orice activitate obligatorie, dar avand in vedere caracterul lor    practic, desprindem si un aspect specific care trebuie respectat, si anume, in diferite etape ale activitatii practice trebuie sa se realizeze:

Cunoasterea scopului

Cunoasterea obiectivelor

Cunoasterea materialelor si a uneltelor de lucru

Explicarea si demonstrarea actiunilor

Executarea exercitiilor necesare insusirii operatiunilor

Cunoasterea rezultatelor

Intarirea controlului si a autocontrolului.

Scopul si sarcinile generale sunt prevazute in continutul Curriculumului pentru invatamantul prescolar si precizeaza felul deprinderilor, volumul si sarcinile concrete pe grupe de varsta. Alegerea, dozarea si repartizarea continutului activitatilor practice planificate trebuie sa aiba la baza si specificul procesului de formare a deprinderilor practice. Si anume: in formarea unei deprinderi un rol important il are intelegerea operatiunilor si executarea lor repetata, dozarea sarcinilor urmarind efortul mediu pe care copiii il pot depune in intelegerea operatiunilor si executarea lor.

Pentru a forma o deprindere practica, componenta automatizata a unei activitati constiente, trebuie parcurse urmatoarele etape:

Etapa familiarizarii cu actiunea

Etapa organizarii si sistematizarii

Etapa automatizarilor

Etapa superioara a perfectionarii si desavarsirii in practica

In acest process de formare a unei deprinderi practice, un rol important il au explicatiile verbale, demonstrarea corecta a miscarilor si actiunilor care constituie componentele deprinderii respective si exercitiile repetate, prin care copiii ajung sa-si coordoneze corect miscarile, elimina miscarile inutile si isi analizeaza    constient succesiunea miscarilor.

Organizarea sistematica a exercitiilor determina automatizarea componentelor actiunii, imbunatatind simtitor calitatea executarii operatiunilor, atentia se indreapta spre un scop, si anume spre rezultatul final al actiunii.

In scopul formarii deprinderilor practice am tinut cont si de unele conditii cum ar fi:

Orice deprindere predata sa se constituie ca o activitate constienta indreptata spre un anumit scop. Copiii trebuie sa cunoasca scopul si mijloacele prin care acesta sa se realizeze. Trezirea interesului copiilor pentru aceste activitati prin motivarea necesitatii insusirii diferitelor deprinderi si, nu in ultimul rand, exercitiul, constituie conditii fundamentale de insusire a unei deprinderi. Prin organizarea unor exercitii in care se reiau treptat si in mod selectiv componentele actiunii, insistandu-se asupra corectitudinii lor, copiii isi pot insusi corect deprinderile predate.

O alta conditie ce trebuie respectata o constituie si cunoasterea rezultatelor si analiza constienta a greselilor savarsite in vederea perfectarii oricarei deprinderi. Educatoarea efectuand in permanenta un control asupra activitatii, poate elimina din timp greselile facute de copii.

Indiferent de deprinderea practica pe care ne propunem s-o formam copiilor, importanta este initierea acestora in tehnica de lucru si stimularea imaginatiei creatoare in vederea realizarii altor subiecte, cu alte materiale, cu alte proportii incat fiecare copil sa-si poata manifesta capacitatea de exprimare originala, personalitatea in lucrari.

Varietatea subiectelor si a materialelor sugerate de educatoare la efectuarea acelorasi operatii constituie placute exercitii de cultivare a creativitatii copiilor.

Deprinderile practice care pot fi formate de copii, prevazute in Curriculum pentru invatamantul prescolar, pe grupe de varsta sunt urmatoarele:

La grupa mica:

Rasucirea

Insirarea

Snuruirea

La grupa mijlocie:

Insirarea

Rasucirea

Innodarea simpla

Bobinarea

Rularea

Snuruirea

Indoirea

Ruperea

Lipirea

Imbinarea

La grupa mare:   

Insirarea

Innodarea simpla si dubla

Bobinarea

Indoirea din hartie si sarma

Taierea

Imbinarea

Fasonarea

Impletirea

Tesaturi

Cusaturi

Taierea pe contur

Indoiri complexe din hartie- origami

Confectii

Colaje

Tablouri

Impletiri

Experienta acumulata in activitatea desfasurata pana in prezent mi-a intarit convingerea ca in cadrul activitatilor practice, personalitatea copilului se manifesta divers. In acest sens am urmarit si m-am preocupat sa organizez si sa desfasor activitati in care copiii, conform aptitudinilor fiecaruia, sa aplice in mod creator sarcinile programei, am creat un climat propice desfasurarii lor, am legat activitatile practice de ceea ce am invatat in ziua sau in saptamana respectiva si, cat se poate, am legat activitatile manuale de anotimpul de afara Astfel, daca am avut ca tema a saptamanii florile de primavara, la activitatea practica am decupat floarea invatata si am lipit-o. Daca afara era un anotimp inorat si ploua, am confectionat cu ei norul de ploaie si umbrele. Daca in ziua respectiva am avut ca activitate o memorizare "Puisorul", atunci la activitatea practica am confectionat un puisor. La conversatie "Toamna" copacul toamna.

Aceasta interdisciplinaritate ajuta la fixarea cunostintelor predate, il face pe copil sa perceapa mai bine, in mod obiectiv ceea ce a invatat.   

De asemenea m-am straduit mereu sa creez un climat afectiv propice desfasurarii activitatilor practice, am pus la dispozitia copiilor dorinta de a face ceva, de a realiza ceva cu mintea si manuta lor.

Am constatat cu satisfactie progresele inregistrate de copii sub aspectul receptiv al indemanarii si priceperii, a dorintei de a cunoaste si de a munci, precum si bucuria obtinerii unor rezultate bune. In timp, pentru majoritatea copiilor, activitatile practice au devenit activitatea lor preferata si astfel, deoarece timpul destinat activitatilor practice se succede tot la doua saptamani, noi in cadrul activitatilor libere alese de dimineata sau de dupa-masa, consolidam deprinderile formate in cadrul activitatilor desfasurate pe domenii experientiale. Deci, priceperile odata predate si exersate constient de copii sunt reluate de educatoare prin exercitii sistematice, organizate. Reluandu-se acestea devin deprinderi, deci se transforma in automatisme.

Procesul insusirii de catre copii a acestor deprinderi este de lunga durata si se realizeaza treptat, in urma muncii sistematice sub indrumarea directa a educatoarei, iar pentru a dezvolta copiilor creativitatea caracterizata in lucrari, ea insasi tebuie sa dea dovada de calitati creatoare.