Importanta jocului in activitatea copiilor

Importanta jocului in activitatea copiilor

Jocul constituie activitatea de baza pentru varsta prescolara. Comportamentul ludic al copilului a fost studiat de catre psihologi, pedagogi dar si de catre sociologi. Jocul reprezinta un ansamblu de actiuni si operatii care paralel cu destinderea, buna dispozitie si bucuria urmareste obiective de pregatire intelectuala, tehnica, morala si fizica a copilului.

Jocul ofera educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce tin atat de latura formativa dar si de cea informativa in dezvoltarea personalitatii copilului prescolar. De altfel, trezirea adevaratului comportament ludic este legata de trezirea personalitatii copilului.

Jocul evita achizitiile de tip receptiv reproductiv, solicitand procesele psihice de cunoastere la nivel operational formand astfel capacitatile cu un grad sporit de complexitate si eficienta pe termen lung, deprinderi practice intelectuale, strategii cognitive, atitudini, sentimente, structuri de personalitate.

A. Adler apreciaza ca "jocul ar fi o forma de exprimare a complexului de inferioritate, o forma prin care copilul exprima incapacitatea de a se afirma in viata.

Teoria contravine realitatii constante, conform careia se stie ca prin joc copilul cunoaste realitatea, capata increderea in fortele proprii".

S. Freud atribuie jocului unei tendinte refulante ce isi gaseste concretizarea prin intermediul acestei modalitati de exprimare. Experienta a demonstrat ca tanara educatoare sau suplinitoare are mare nevoie de instrumente de lucru la inceputul activitatii cu copilul, iar activitatile logice matematice au un plus de dificultate.

Introducerea jocului in sistemul activitatilor educative din gradinita, este una din directiile cele mai actuale si semnificative ale modernizarii invatamantului prescolar. Jocul ca modalitate de educare si instruire intelectuala a prescolarilor consta in faptul ca realizeaza o imbinare optima intre obiectivele urmarite, continutul activitatii si particularitatile psihice ale varstei prescolare.

Procedand astfel se da copilului ocazia sa-si dezvolte capacitatile creatoare, realizand, fara mare efort, o intensa activitate intelectuala. In joc el gaseste noi cai de asimilare a cunostintelor, stabileste legaturi intre fapte, idei, actiuni - prilej de a acumula alte cunostinte. La varsta prescolara are loc dezvoltarea intelectuala a copilului, asimiland in mod treptat unele operatii si structuri logice, la inceput mai simple si legate de actiunea nemijlocita cu obiectele, iar ulterior mai complexe, specifice inteligentei operatorii si mai tarziu, gandirii ipotetico-deductive. Asadar in vederea pregatirii copilului prescolar pentru activitatea scolara, trebuie sa se acorde atentie sporita dezvoltarii gandirii, care la aceasta varsta trece, treptat, de la gandirea senzoriomotorie la gandirea intuitiv-imaginativa si verbala.

In jocuri accentul cade pe latura formativa a activitatii, urmarindu-se astfel pregatirea prescolarilor pentru procesul de invatare. Ceea ce caracterizeaza jocul este ca el se fundamenteaza pe baza asimilarii a notiunilor matematice, urmarind formarea capacitatii de a gandi logic, de a lucra cu structuri si cu operatii logice, fara sa se transmita copiilor termeni ai notiunilor specifice domeniului.

Incepand cu varsta de 3-4 ani, curiozitatea copiilor incepe sa patrunda dincolo de lumea perceputa in mod direct de catre ei, devenind principalul impuls al copilului in largirea cunoasterii si a inteligentei. Ne aflam in "perioada gandirii intuitive, a stadiului preoperatoriu", cum spune Jean Piaget. Totul se interiorizeaza sub forma de imagini reprezentative, "experiente mintale".

Cu toate acestea, "copilul este subjugat impulsurilor perceptive", datorita inversibilitatii gandiri. Copilul apreciaza cantitatea numai dupa spatiul ocupat, fara sa fie atras de analiza raporturilor. Educatoarea nu trebuie sa uite ceea ce spunea Ed. Claparede in legatura cu legea succesiunii genetice si anume ca: "copilul se dezvolta in mod natural trecand printr-un numar de etape care se succeda in ordine constanta".

Mai mult se stie ca aproximativ 50% din dezvoltarea inteligentei se produce pana la 4 ani. La aceasta varsta copilul "gandeste", mai ales cu ochii, cu urechile si cu mainile. El vine in contact cu o lume noua, cu un alt stil de activitate , de multe ori se impotriveste chiar si actiunii educative.