Integrarea jocului didactic matematic in sistemul prescolar

Integrarea jocului didactic matematic in sistemul prescolar

J. Piaget clasifica jocurile astfel:

a)      jocuri exercitii;

b)      jocuri simbolice;

c)      jocuri cu reguli;

a) Jocurile exercitii presupun repetarea de placere a unor activitati insusite pe alte cai, in scopul adaptarii (anteprescolar, prescolar, cu persistenta in scolaritate). Cel mai adesea presupunem o repetare a unei actiuni care nu se finalizeaza (hranirea papusii). Antrenarea ludica se realizeaza spontan in cadrul unei mari bogatii de jucarii.

b) Jocurile simbolice, bazate pe transformarea realului, prin asimilarea lui la trebuintele propriului "eu", se manifesta atat sub raport afectiv, cat si subordonat unor interese cognitive ale copilului. La cinci ani copilul are nevoie de parteneri (chiar adulti), dar el poate crea, subiectul unui joc fara partener sau cu partener imaginar, atat de activa fiind forta subiectului.

c) Jocurile cu reguli se transmit in cadrul social de la copil la copil si importanta lor creste odata cu dezvoltarea vietii sociale a copilului. Predominanta este regula.

Preluand partea buna a tipurilor de jocuri amintite, pedologia stiintifica opteaza pentru urmatoarea clasificare:

a)jocuri de cercetare;

b)      jocuri de miscare;

c)jocuri didactice.

a) Apreciat in mod deosebit, jocul de creatie este acela in care subiectul, continutul si regulile sunt creatii ale copilului, care reproduce de regula subiecte din viata cotidiana din povestiri sau din basme. Jocurile de creatie nu se desfasoara dupa reguli. Creand singur subiectul si regulile jocului, copilul castiga experienta sociala apreciabila. Un rol bine determinat in cadrul jocurilor de creatie il au jocurile de constructie.

Pentru acest joc insa, de la grupa mica copilul gaseste un material foarte bogat cu care poate realiza diferite constructii, sub indrumarea educatoarei, fie din imaginatie, fie dupa o tema data. Materialele sunt variate si numeroase: cuburi, forme geometrice din plastic, cercuri, hartie, nisip etc. , din care copilul isi confectioneaza singur jucariile cu care se joaca. Ceea ce este specific jocului de constructie este faptul ca in aceste jocuri totul este planuit de copil, rolul principal revenindu-i tot copilului.

b) Jocurile de miscare corespund atat particularitatilor de varsta cat si cerintelor de ordin instructiv-educativ. In aceste jocuri, regulile au drept scop indicarea unor moduri de miscare in timpul jocului, realizarea atmosferei de disciplina si a deprinderii de autostapanire in unele situatii. Jocul de miscare il aproprie pe copil de intelegerea vietii, este activ, fiind angrenat intregul organism.

Jocul de miscare contribuie la dezvoltarea motricitatii, asigura formarea unei tinute corecte si contribuie la evitarea unor eventuale deformari ale copilului.

c) Jocurile didactice, reprezinta o forma de activitate atractiva si accesibila copilului pin care se realizeaza o mare parte din sarcinile educationale in gradinita si in scoala. Jocurile didactice organizate in lumina cerintelor psihologiei invatarii, reprezinta un mijloc activ si eficace de instruire si de educare a scolarului mic. Acest tip de activitate cu un aparent aspect de divertisment, este in fond o activitate apta sa raspunda unor importante obiectiva ale procesului instructiv-educativ. Utilizand jocul didactic in procesul de predare-invatare, imbinand ineditul si utilul cu placutul, activitatea didactica devine mai interesanta, mai atractiva. Prin jocul didactic elevul isi angajeaza intregul potential psihic, isi ascute observatiile, isi cultiva initiativa, vointa, inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de cooperare, de echipa. In invatamantul prescolar, jocul didactic se poate organiza cu succes la toate disciplinele scolare, in orice moment al lectiei, ca activitate de sine statatoare sau doar ca metoda, urmarindu-se fie dobandirea noilor cunostinte, priceperi, fie fixarea si consolidarea acestora, fie verificarea si aprecierea nivelului de pregatire al elevilor.

Asimilarea cunostintelor matematice de la cea mai frageda varsta are o importanta deosebita, aceasta stimuland dezvoltarea intelectuala generala a copilului si influentand pozitiv dinamica vietii sale spirituale. Pe de alta parte, cunostintele matematice au o tot mai mare aplicare in practica in toate domeniile de activitate.

Jocul didactic matematic este acela prin care se realizeaza un scop si o sarcina didactica din punct de vedere matematic, folosind un continut accesibil, atractiv si recreativ atat prin forma de desfasurare cat si prin materialul didactic folosit. Se stie ca activitatea de invatare necesita un efort sustinut si de aceea introducand cu mult tact, cu pricepere, activitatea de joc, realizam o legatura, o continuitate, cu perioada de varf anteprescolara, prescolara, si scolara, trezindu-i copilului interesul pentru activitatea de invatare impletind-o cu activitatea de joc, dorita de el.

Jocul didactic poate fi introdus in orice moment al lectiei in care observam starea de oboseala, cand atentia nu poate fi captata prin alte mijloace didactice sau pot fi organizate lectii joc, in care jocul sa domine, urmarind fixarea, consolidarea si sistematizarea cunostintelor. Jocul didactic matematic poate sa satisfaca nevoia de joc a copilului, dar poate in acelasi timp sa usureze intelegerea, asimilarea cunostintelor matematice si formarea unor deprinderi de calcul matematic, realizand o imbinare intre invatare si joc. Cu atat mai mult jocul didactic este indicat a fi conceput in activitatile matematice si in lectiile de matematica din clasa I unde notiunile de numar si de operatie cu numere sunt abstracte.

Folosirea jocului didactic in predarea matematicii ofera numeroase avantaje pedagogice dintre care amintim:

constituie o tehnica atractiva de exploatare a realitatii de explicare a unor notiuni abstracte, dificil de predat pe alte cai;

constituie o admirabila modalitate de a-i de termina pe copii sa participe activ la lectie;

dezvolta la elevi iscusinta, spiritul de observatie, inventivitatea;

angajeaza la lectie atat copiii timizi, cat si pe cei slabi si dezvolta spiritul de cooperare, ceea ce conduce la cresterea gradului de coeziune a grupei sau a clasei.

In gradinita, jocurile de recunoastere a culorilor, formelor, marimilor, figurilor geometrice, de formare a numerelor cuprinse intre 1-10, de efectuare a operatiilor aritmetice de adunare si scadere cu una sau doua unitati, constituie activitatile de baza ale copilului.