Lumea minunata a jocului in perioada prescolara

Lumea minunata a jocului in perioada prescolara

Motto

,,Mi-e teama sa nu spuna ca am crescut mare. Vreau sa raman mereu copil sa ma pot juca toata ziua".

M. J. Barrie

Potrivit definitiei, jocul reprezinta o activitate fizica sau mentala fara finalitate practica si careia i te dedici din pura placere. Specific varstelor copilariei, el are importanta hotaratoare pentru dezvoltarea psihica a copilului, dar jocul nu este numai apanajul varstelor mici, ci si modul prin care adultii isi manifesta liber ,,copilul din ei". Jocurile de calculator, filmele de desene animate sau povestirile fantastice reprezinta doar aspectul de marketing al reintoarcerii jocului in atentia tuturor.

Alaturi de invatare, munca si creatie, jocul reprezinta una din modalitatile esentiale prin care omul se raporteaza la realitatea inconjuratoare. Prin joc copilul invata si se dezvolta totodata. Jocul inseamna o explorare a universului, a realitatii; tot prin joc, el reproduce, reconstruieste secvente din viata sau creeaza o noua lume, o alta realitate.

Pentru copil totul este joc: in primele luni de viata acesta se joaca cu corpul sau; mai apoi copilului ii face placere sa reproduca elemente din ambianta lui apropiata; intr-o urmatoare etapa, copilul incepe sa imite adultul (mama, medicul, educatoarea) si de aici se naste jocul de rol. Urmeaza jocul cu reguli, in care copilul invata elemente fundamentale de socializare, conventionalitate, acordul, cooperarea si competitia.

In concluzie, referitor la conceptul de joc, este important sa subliniem ca prin activitatea de joc, copiii isi formeaza identitatea personala; invata acte, actiuni, operatii, conduite care il ajuta sa rezolve probleme din mediul sau; invata sa fie mai flexibil in gandire, sa creeze solutii diferite; isi dezvolta atentia, motivatia, abilitatile sociale; invata sa comunice (vorbire, ascultare, intelegere).

Copilul schimba prin joc realitatea lui imediata, invata ,,sa fie cu ceilalti", invata lucruri noi, toate acestea intr-o stare de relaxare si placere; prin joc se dezvolta intreaga sa fiinta, i se contureaza personalitatea.

Ca metoda, procedeu si mijloc de formare si dezvoltare a copilului, in gradinita jocul se gaseste cu preponderenta in programul zilnic, facilitand si o mare parte din invatarea didactica. Jocurile, in special cele didactice, imbina finalitatile educative cu bucuria copilului.

Jocul este un puternic stimulent cognitiv atat pentru invatarea independenta, cat si pentru invatarea in grup; dincolo de natura prima a experientei, exista feedback-ul, care determina adevaratul progres. Jocul se imbina cu invatarea, cu creatia dand posibilitatea copilului de a experimenta rolul de creator al realitatii.

In cadrul jocului liber, copilul prescolar are posibilitatea de a lua decizii, de a exersa roluri sociale; el invata sa se adapteze la ceilalti, sa comunice cu ei; isi configureaza primele notiuni a ceea ,,ce e bine" si ,,ce e rau", a ,,ceea ce e frumos" si ,,ceea ce e urat". Jocul este cel mai sigur mediu de manifestare a creativitatii si, concomitent, modalitatea prin care copilul isi dezvolta si isi afirma personalitatea; el isi construieste propriul sens al identitatii, incepe sa-si cristalizeze imaginea de sine.

Sub un alt aspect, jocul este modalitatea prin care se asigura o dezvoltare fizica armonioasa a copilului. Postura, activismul, constientizarea expresivitatii corporale si emotionale sunt elemente extrem de importante pentru stadiile ulterioare, iar prescolaritatea este etapa in care ele se manifesta prin joc.

Este adevarat ca prescolarul are nevoie de sprijin pentru a-si orienta jocul si aceasta este datoria educatoarei atunci cand stabileste activitati comune si obiective de atins pentru toti copiii. La fel de adevarat este si faptul ca e in natura copilului sa se joace, el stiind intuitiv sa se manifeste in acest fel, de aceea este important sa-i oferim cadrul de desfasurare si libertate pentru aceasta.

Ce poate face educatoarea? Ea trebuie sa aleaga jocuri care corespund nivelului de dezvoltare al copilului si sa inteleaga faptul ca rezolvarea sarcinilor jocului nu constituie un examen pe care copilul ,,il trece", ci un exercitiu pe care il desfasoara. Prescolarul trebuie sa simta permanent ca are in educatoare, un sprijin, un suport,     mimica ei transmitand placerea interactiunii si caldura contactului. Trebuie sa fim flexibili in raport cu copilul, iar acest lucru se manifesta in satisfacerea dorintelor copilului de a se implica in anumite momente si in alte jocuri spontane si libere.

Educatoarea nu trebuie sa forteze un copil sa participe numai la jocuri didactice deoarece fiecare copil are propriul sau ritm, nu poate fi grabit, are propria putere de asimilare si reproducere, ea trebuie sa tina cont de particularitatile psiho-individuale ale copiilor cu care lucreaza.

In ceea ce priveste clasificarea tipurilor de jocuri, in literatura de specialitate se opereaza cu o mare diversitate de criterii. In functie de diversii autori care le-au realizat, schemele de clasificare sunt mai simple ori mai complexe, avand la baza un singur criteriu sau mai multe.

Ordonandu-si clasificarea dupa criteriul functiilor ce le indeplinesc, Ed. Claparede clasifica jocurile in doua mari categorii:

jocuri care exerseaza functiile generale;

jocuri care exerseaza functiile speciale.

Jean Piaget opereaza dupa criteriul evolutiv si grupeaza jocurile in urmatoarele categorii:

jocuri - exercitiu

jocuri simbolice

jocuri cu reguli

jocuri de constructie.

O clasificare a jocurilor o gasim in lucrarea ,,Sa comunicam cu placere", editata de Fundatia REMINCO sub egida UNICEF, pe care v-o prezint:

jocul de miscare

jocul de manipulare

jocul de socializare

jocul de solutionare a problemelor.

In gradinita, personal as opta pentru o clasificare a jocurilor in jocuri spontane si jocuri didactice cu mentiunea ca multe jocuri spontane pot capata o nota didactica, prin interventia educatoarei, care poate adapta unele momente ale jocului in vederea obtinerii unei finalitati didactice.

Hristu Barbu si Silvia Dima au realizat o clasificare a jocurilor practicate in gradinita.(Vezi anexa 1)

Jocul didactic este vazut ca o faza intermediara si pregatitoare pentru copil in trecerea de la jocul liber la invatare.

Intemeietorul gradinitelor de copii bazate pe joc si activitate - Fr. Frobel a insistat asupra importantei si necesitatii jocului in viata copilului indemnand ,,sa traim pentru copiii nostri". Astazi s-au creat conditii aplicarii in viata a indemnului rostit de parintele educatiei prescolare acum un veac si mai bine. Noua ne revine sarcina de a valorifica cu constiinciozitate si cu pricepere aceste conditii si sa acordam jocului o atentie sporita si mai mult loc in programul zilnic al copilului.

Odata cu intrarea in scoala, locul jocului, ca activitate predominanta, il ia invatatura. Dar nici invatatura care se vrea eficienta, nu se poate lipsi de joc, mai ales in primul an de scoala. Lipsa acestuia constituie principala cauza a insuccesului - asa cum spune unul din teoreticienii contemporani ai jocului, Jean Chateu - ,,daca scoala reprezinta mai mult decat jocul, fara echilibrul adus de joc ea nu are nici o eficienta; si daca ea nu va imprumuta de la joc elanul si ritmurile, pentru a le da un scop inalt, ea nu-si va indeplini niciodata sarcina ei unica de a-l ajuta pe copil la cucerirea umanitatii".

Anexa 1

Bibliografie

1. Lovinescu A. - Jocuri -exercitii pentru prescolari, E.D.P. ,Bucuresti, 1979;
2. Schiopu U., Verza E. - Psihologia varstelor, E.D.P., Bucuresti, 1997;
3. Dima Silvia, Paclea Daniela, Candrea Aurica - Veniti sa ne jucam copii, Antologie (jocuri didactice) editata de Revista Invatamantul Prescolar, Bucuresti, 1995;
4. Tomsa Gheorghe - Psihopedagogie prescolara si scolara, M.E.C., Bucuresti 2005;
5. Damsa Ioan, Toma Damsa Maria, Ivanus Zoe - Dezvoltarea vorbirii in gradinita de copii si in clasa I si a-II-a, E.D.P., Bucuresti, 1996;
6. Jocuri didactice pentru gradinita de copii, E.D.P., Bucuresti, 1976.