Obiectul metodicii predarii activitatilor manuale in gradinita de copii

OBIECTUL METODICII PREDARII ACTIVITATILOR

MANUALE IN GRADINITA DE COPII

Munca instructiv-educativa in gradinita trebuie sa se desfasoare la un nivel corespunzator cerintelor actuale ale societatii in continua schimbare.

Inca din primii ani de viata, in familie, copilul vine in contact cu diferite forme de activitate practica. In gradinita el este incadrat si in forme de activitate special organizate-activitatile manuale.

Prin activitatile practice efectuate de copiii intre 3-6 ani se urmareste nu rezultatul practic pe care acestia il obtin, ci, in primul rand, pregatirea lor pentru activitatile specializate in care se vor incadra cand vor deveni mari.

Activitatile desfasurate de copii atat in cadrul organizat al activitatilor obligatorii cat si in afara acestora, trebuie sa aiba un caracter sistematic. Aceasta impune o cunoastere temeinica de catre educatoare a tuturor problemelor teoretice si practice care fac obiectul activitatii sale si in special a bazelor psihologice si pedagogice ale procesului de predare a activitatilor manuale.

Metodica de fata stabileste cerintele de care educatoarea trebuie sa tina seama in planificarea, pregatirea, organizarea si desfasurarea activitatilor practice. Aceste cerinte sunt rezultate din imbinarea experientei inaintate cu cele mai noi date ale stiintelor pedagogice si psihologice si presupun cunoasterea si analiza urmatoarelor probleme esentiale:

• volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi ce trebuie predate copiilor in raport cu particularitatile psiho-fizice;
• sarcinile urmarite in cadul fiecarei activitati (deprinderi);
• metodele si procedeele folosite in functie de posibilitatile copiilor, in scopul realizarii acestor sarcini.

In concluzie, obiectul metodicii il constituie studierea modului de predare in gradinita a activitatilor practice de constructii, aplicatii si confectii. Metodica urmareste sa asigure un caracter stiintific procesului de formare a priceperilor si deprinderilor elementare de activitate practica si sa constituie pentru educatoare un indreptar pretios care s-o ajute sa cunoasca principalele mijloace de realizare a sarcinilor prevazute de programa.

1.- Importanta, scopul si continutul metodicii activitatilor manuale in gradinita de copii

Importanta studierii metodicii activitatilor practice rezulta din rolul insemnat pe care-l au activitatile manuale in dezvoltarea personalitatii copiilor.

In cadrul acestora, copiii isi insusesc cunostintele legate de executarea actiunilor simple necesare pentru confectionarea unor imagini sau jucarii care reproduc obiectele din mediul inconjurator. Este evident ca la aceasta varsta nu putem vorbi de confectionarea obiectelor in intelesul unei stricte utilitati, ci numai de elemente simple prin care copiii fac primii pasi in pregatirea pentru activitatile utile de mai tarziu.

Executand diferite operatiuni ale gandirii ca: analiza partilor componente ale obiectului sau imaginii, sinteza, amblarea partilor componente, comparatia intre model si lucrarea in curs de executare sau cea executata se da copilului posibilitatea sa-si dezvolte simtul orientarii prin plasarea corecta a elementelor componente. De asemenea, el se obisnuieste cu un anumit efort, i se dezvolta indemanarea si precizia in miscari, dragostea pentru munca. Activitatea desfasurata provoaca copiilor intense trairi afective, influenteaza dezvoltarea spiritului activ si stimuleaza comportarea disciplinata. Deci activitatile manuale aduc un insemnat aport de ordin formativ la dezvoltarea copilului.

In concluzie, importanta metodicii activitatilor manuale este determinata de contributia complexa si multilaterala a activitatilor aplicative la pregatirea psihica si fizica a copiilor pentru participarea la activitatile socialmente utile de mai tarziu.

In cuprinsul lucrarii de fata se analizeaza sarcinile principale ale activitatilor practice si realizarea acestora in functie de particularitatile de varsta ale copiilor.

Activitatile practice sunt clasificate dupa criteriul tehnicilor folosite si al sarcinilor didactice care se realizeaza in cadrul acestora. Clasificarea aceasta o ajuta pe educatoare in stabilirea precisa a scopului si continutului fiecarei activitati practice.

Ponderea cea mai mare in cuprinsul acestui curs de metodica o are capitolul in care se indica metodele si procedeele necesare in pregatirea, organizarea si desfasurarea diferitelor feluri de activitati practice. Toate indicatiile de ordin metodic sunt concretizate in planurile de activitati. In aceasta parte se dau si o serie de indicatii cu privire la tehnica executarii diferitelor teme recomandate de programa.

Intrucat procedeele de lucru insusite de copii in activitatile practice obligatorii sunt folosite si in activitatile libere, in continutul lucrarii se dau indicatii si se sugereaza teme care pot fi realizate de copii sub directa indrumare a educatoarei in activitatile alese.

Deci studierea metodicii sprijina pe educatoare in intelegerea fiecarei sarcini si in cunoasterea modului si a cailor de realizare a acestor sarcini. Indrumarile precise si buna orientare practica o vor ajuta sa obtina, in cadrul activitatilor practice, rezultate tot mai bune.

Indicatiile date nu trebuie aplicate in mod rigid, ci luandu-se in consideratie toate situatiile concrete in care se realizeza si se desfasoara diferite tipuri de activitati practice.

In activitatea fiecarei educatoare trebuie sa existe elementul creator; fiecare procedeu trebuie valorificat in functie de specificul grupei si de conditiile obiective in care se desfasoara activitatea respectiva.

2.- Importanta activitatilor practice pentru dezvoltarea complexa si

armonioasa a copiilor prescolari

In activitatile practice obligatorii, copiii executa operatii simple si confectioneaza obiecte si jucarii asemanatoare celor cunoscute de ei din mediul inconjurator. Aceasta activitate practica face trecerea de la joc la munca si constituie un prim pas al copilului in directia pregatirii lui pentru participarea la munca de mai tarziu.

Din punct de vedere al valorii educative, activitatile practice se situeaza pe acelasi plan cu celelalte activitati obligatorii organizate in gradinita. Ele contribuie la dezvoltarea multilaterala a copiilor cu conditia sa se respecte conditiile pedagogice generale in organizarea si desfasurarea lor, precizarea clara a scopului didactic, stabilirea legaturii organice intre sarcinile instructive si cele educative, alegerea judicioasa a continutului si metodelor corespunzatoare fiecarei parti a activitatii, imbinarea muncii intregii grupe cu activitatea individuala.

Dar pe langa cerintele generale mentionate, activitatile practice reclama in pregatirea si desfasurarea lor respertarea unor cerinte specifice rezultate din sarcina didactica generala a formarii unor deprinderi si priceperi elementare de munca. Aceste cerinte se refera la pregatirea materialului necesar exersarii operatiunilor si la alegerea si folosirea celor mai bune metode si procedee pentru intelegerea sarcinii de catre copii.

Caracterul practic al activitatilor permite imbinarea muncii fizice cu cea intelectuala, fapt care determina dezvoltarea atat a capacitatilor fizice ale copiilor, cat si a celor intelectuale.

Importanta activitatilor practice in gradinita consta in contributia lor la dezvoltarea psiho-fizica, intelectuala, morala si estetica a copilului.

2.1.-Rolul activitatilor manuale in dezvoltarea psihomotorie a copilului

In timpul reproducerii concrete a unui obiect oarecare din mediul inconjurator, copilul este pus in situatia de a executa o serie de miscari precise, coordonate si sistematizate.

Executarea miscarilor se face cu ajutorul mainii. Mana copilului, la intrarea lui in gradinita, nu este supla in miscari. Copilul nu-si coordoneaza si nu-si proportionalizeaza efortul in functie de greutatea actului ce-l are de executat; el nu are dibacie si indemanare.

Actionand asupra materialului in cadrul activitatii practice, copilul isi exerseaza concomitent analizatorii vizual si cutanat, si sistemul muscular al mainii. Intr-o activitate de constructii, copilul de 3-4 ani executa o serie de miscari pentru aranjarea si deplasarea materialului, miscari care antreneaza analizatorul motric si cutanat, respectiv mana. Tema indicata de educatoare n-ar putea fi executata de copii daca simultan cu mana n-ar fi antrenati analizatorul vizual si scoarta cerebrala, sub controlul careia copilul selectioneaza si aranjeaza materialul dupa culoare, forma, marime etc. Exercitiile pe care copiii le desfasoara organizat in activitatile de aplicatii, constructii si confectii stimuleaza activitatea analitico-sintetica a scoartei cerebrale, marind functiunea ei de reglare a centrilor subcorticali in zona motorie.

Datorita acestui fapt, copilul ajunge sa faca o mai mare diferentiere a miscarilor, sa elimine miscarile involuntare si inutile. El ajunge la stadiul precizarii si coordonarii miscarilor, acestea devenind mai corecte, mai sigure, mai fine.

Perfectionarea miscarilor si supletea lor sunt conditionate de dezvoltarea muschilor mici ai mainii.

Mana, care constituie un important analizator tactilo-motric, are o deosebita importanta pentru intreaga dezvoltare a copilului, dat fiind faptul ca dintre toti analizatorii mana are cea mai intinsa arie corticala de proiectie.

Manuirea materialelor si a obiectelor in diferite actiuni practice influenteaza exactitatea si profunzimea perceptiilor si reprezentarilor copiilor.

Participarea mainii in procesul de cunoastere determina o perceptie mai clara si o cunoastere mai temeinica a realitatii inconjuratoare.

2.2.-Rolul activitatilor manuale in dezvoltarea intelectuala a copilului

In instituta prescolara copiii desfasoara o activitate foarte variata; in cadrul ei percep plini de curiozitate obiectele si fenomenele realitatii, isi largesc treptat cercul de reprezentari si participa in mod activ la viata care-i inconjoara.

Cunostintele multiple si variate despre obiectele si fenomenele din mediul inconjurator, despre munca, despre schimbarile si transformarile diferitelor materiale in procesul complex al practicii, sunt insusite in marea lor majoritate de copii in activitatile organizate, in observari, in convorbiri dupa imagini etc.

In procesul activitatii practice, aceste cunostinte se completeaza si se adancesc.

Astfel, in procesul de executie a unei flori de primavara, copilul isi consolideaza cunostintele privind forma, culoarea si asezarea petalelor, a coditei, a frunzei, marimea si proportia lor etc.

Lucrand cu diferite materiale: hartie, carton, lipici, panza, materiale din natura etc. si propunindu-si sa realizeze ceva din ele, asa cum indica modelul educatoarei, copilul are prilejul sa cunoasca insusirile acestora, sa le compare si sa generalizeze anumite calitati ale lor. In mod direct copiii constata calitatile de: marime, forma, culoare, rezistenta, elasticitate etc. Cu ajutorul acestor materiale ei produc, dupa posibilitati, obiecte din mediul inconjurator pe care le-au perceput anterior.

In procesul intuirii modelului si al demonstrarii procedeelor de lucru, educatoarea reactualizeaza cunostintele privind obiectul ce urmeaza a fi executat (reprodus). In procesul executiei copilul are posibilitatea sa aplice si sa verifice direct cunostintele insusite. El separa, compara si unifica partile componente ale unui intreg. In felul acesta se dezvolta atentia, imaginatia reproductiva. In acelasi timp, actionand asupra materialelor si obiectelor, copilul este pus in situatia de a efectua operatiuni de comparatie, analiza, sinteza, generalizari concrete, baza a dezvoltarii gandirii situationale caracteristica prescolarilor.

In concluzie, procesul activitatii practice la aceasta varsta creeaza largi posibilitati pentru fixarea, sistematizarea si verificarea in practica a cunostintelor insusite.

Efectul pozitiv al activitatilor aplicative in procesul de cunoastere, se datoreaza si faptului ca el ofera copiilor posibilitatea de a constata direct cum se poate aplica in practica anumite cunostinte insusite. Dar aplicarea in practica necesita insusirea in prealabil a unor deprinderi elementare, una din laturile principale ale scopului acestor activitati.

In functie de particularitatile de varsta, programa prevede volumul de deprinderi tehnice elementare pentru fiecare grupa.

2.3.- Activitatile manuale, factor esential in dezvoltarea morala a

copiilor

Activitatile practice influenteaza pozitiv dezvoltarea copiilor sub aspect moral.

Motivatia pe care educatoarea o pune in fata copiilor ii determina sa inteleaga necesitatea efortului prelungit in executarea actiunilor de reproducere concreta a unui obiect din mediul inconjurator. Cunoscand destinatia obiectului pe care il realizeaza, copilul este stimulat si interesat sa-si duca la bun sfarsit lucrul inceput. In acest scop, el isi concentreaza atentia, devine perseverent, invata sa se stapaneasca si sa invinga greutatile care se ivesc in timpul operatiunilor necesare. De aici rezulta ca trasaturile pozitive ale vointei copilului se dezvolta in mare masura in procesul activitatii lui.

Daca la inceput motivatia educatoarei se axeaza pe folosirea obiectelor confectionate de ei in jocurile sau activitatile lor, mai tarziu se constata o anumita evolutie de ordin superior: copiii depun eforturi in vederea realizarii unor activitati care nu au o importanta directa pentru ei, ci pentru alte persoane. De pilda, ei confectioneaza semne de carte pentru copiii care vor merge la scoala sau carucioare pentru jocurile celor din grupele mici etc.

Toate aceste situatii, create in cadrul activitatilor practice, influenteaza in mod pozitiv educarea copiilor in spritul dragostei pentru activitati utile, al respectului pentru bunurile create de ei si de altii etc. Deprinderile si priceperile de munca practica insusite in activitatile aplicative il obisnuiesc pe copil cu o activitate utila, ceea ce contribuie intr-o mare masura la formarea lui pentru munca viitoare.

Faptul ca prescolarul este pus in situatia de a executa prin propriile lui forte tema activitatii-un obiect oarecare, contribuie la formarea independentei lui. Educatoarea trebuie sa procedeze cu mult tact, stimuland increderea in fortele proprii.

Din felul cum se desfasoara activitatile aplicative desprindem si importanta lor in educrea simtului ordinei si al curateniei. Materialul din care se realizeaza tema este prezentat si aranjat intr-o anumita ordine, operatiunile de executie se succed de asemenea intr-o ordone dinainte stabilita, astfel ca dupa o serie intreaga de activitati aplicative copilul reuseste sa-si desfasoare intreaga activitate intr-un mod organizat. In cadrul acestor activitati el este obligat sa lucreze curat, sa stranga in cosulet materialul ramas dupa executarea lucrarii, sa-si spele mainile murdare. Toate aceste cerinte contribuie la educarea simtului ordinei si al curateniei.

Activitatile manuale isi aduc contributia si la imbogatrea vietii afective a copiilor. Ei traiesc din plin momentul in care pot constata singuri ca in urma efortului depus au ajuns la rezultatul dorit.

Sentimentul de bucurie si de satisfactie pe care copilul il incearca in momentul incheierii cu succes a lucrului sau, contribuie in mod deosebit la educarea dragostei pentru munca, la optimismul si increderea in fortele proprii.

In majoritatea situatiilor, copiii folosesc in colectiv obiectele confectionate in activitasile practice. Toate aceste situatii creeaza raporturi multiple intre copii, raporturi care stau la baza inchegarii colectivului, la baza dezvoltarii senimentelor de incredere si prietenie reciproca.

In activitatile in care copiii efectueaza teme comune, au posibilitatea sa se convinga mai mult de necesitatea si valoarea muncii intregului grup, fapt care determina dezvoltarea capacitatii de a-si subordona interesele proprii celor ale comunitatii.

2.4.-Activitatile aplicative- mijloc pentru formarea si dezvoltarea

deprinderilor de a sesiza frumosul si de a-l indragi

In majoritatea activitatilor cu caracter aplicativ din gradinita, copiii sunt familiarizati cu frumosul in natura si in viata inconjuratoare. Pe langa faptul ca vin in contact cu bogatia de forme si culori ale obiectelor pe care le au de executat, ei sunt pusi in situatia de a le reproduce. Prin urmare, in aceste activitati copiii analizeaza dupa posibilitati frumosul si isi formeaza in acelasi timp si o serie de priceperi si deprinderi artistice.

Continutul concret al activitatilor aplicative impresioneaza in mod placut, prin varietatea materialului, prin armonia de culori, prin multitudinea formelor.

In timpul lucrului, copilul are posibilitatea sa aprecieze calitatile artistice ale modelului pe care-l are de realizat; analizeaza coloritul, forma si marimea, proportiile si simetria. In executarea lucrarii el respecta, dupa posibilitati, toate calitatile estetice constatate.

La sfarsitul activitatii, in momentul de incheiere, copilul analizeaza atat lucrarea proprie cat si pe a celorlalti. Apreciaza realizarea estetica a temei in functie de respectarea conditiilor artistice stabilite in analiza modelului prezentat de educatoare. Cu timpul, copiii reusesc sa manifeste un spirit critic dezvoltat, reusind sa selectioneze din mai multe obiecte pe cele care au evidente calitati estetice.

Prezentarea materialului intr-o forma cat mai atragatoare influenteaza de asemene copiii sub aspect estetic.

Tematica variata a activitatilor aplicative asigura confectionarea unor obiecte care pot fi utilizate in aranjarea vitrinelor, in infrumusetarea salilor de grupa, in expozitii pentru parinti etc. Aceasta utilitate a efortului mareste interesul lor pentru realizarea frumosului.