Povestiri pentru copii - coordonatele majore ale cercetarii practic-aplicative

POVESTIRI PENTRU COPII - COORDONATELE MAJORE ALE CERCETARII PRACTIC-APLICATIVE

1. Tipul si designul cercetarii

Cercetarea pedagogica este (conform dictionarului de pedagogie) Strategia (calea, arta) proiectata si realizata ȋn scopul de a surprinde relatii si fapte ȋntre componentele activitatii educationale si de a elabora solutii optime pentru progresul educational, ȋn conformitate cu exigentele sociale si cu logica interna a desfasurarii lui[1]

Considerǎm cǎ proiectarea, experimentarea si validarea unor strategii educationale care valorifica povestirile cu animale, reprezintǎ un ansamblu flexibil de etape, cu potential adaptativ la situatiile concrete ce presupune atitudine criticǎ dar si imaginatie creatoare.

Demersul investigativ este unul specific directiei care promoveaza combinarea paradigmelor si metodelor cantitative si calitative, valorificand designul metodologiei mixte in fiecare etapa a cercetarii.

In functie de obiectivele propuse, se urmareste punerea in evidenta a importantei povestirilor cu animale, metodelor si tehnicilor folosite in predarea lor, a valentelor educative ale acestora, ca o conditie de baza in educatia copilului de varsta prescolara.

Cercetarea de fata se bazeaza pe o cercetare comparativa efectuata in randul prescolarilor, privind examinarea diferentelor aparute pe parcursul anului scolar, folosind povestirile cu animale ca mijloc de comunicare.

Din punct de vedere structural cercetarea contine o serie de tabele si grafice elocvente pentru analiza perioadei luate in discuție, la care se adauga concluzia, bibliografia si anexele.

Din punct de vedere al finalitatii, cercetarea este de tip ameliorativ, vizand promovarea unor instrumente manageriale operationale, care sa eficientizeze in domeniul pedagogiei scolare.

2. Obiectivele cercetarii

In lucrarea pe care o supunem atentiei ne-am propus ca obiective:

. Sa punem in evidenta importanta si valentele educative ale povestirilor cu animale in dezvoltarea comunicarii verbale la copiii de varsta prescolara;

. Sa punem in evidenta importanta achizitionarii unui vocabular conform varstei, particularitatilor si nevoilor individuale ale copiilor;

. Sa aratam de ce este necesar sa se realizeze un parteneriat real gradinita-familie in vederea conferirii unui continut real si continuu comunicarii copiilor si in vederea inlaturarii la timp a disfunctionalitatilor aparute in comunicarea copiilor;

. sa evidentiem necesitatea parcurgerii etapelor invatamantului prescolar in vederea pregatirii copilului pentru scoala.

Ipoteza cercetarii

Punctul de plecare al oricarei cercetari pedagogice este formularea problemei, detalierea ei dintr-un context mai larg de fenomene sau din activitatea practica.

Orice problema trebuie sa fie realmente, o incertitudine, un semn de intrebare pentru activitatea practica si nu o simpla curiozitate practica.

Concomitent cu formarea problemei se contureaza si ipoteza care la randul sau deschide camp larg cercetarii propriu-zise (experimentarea, adunarea materialului faptic) ce se desprinde din ea.

Ipoteza sugereaza relatiile posibile ȋntre elementele problemei ce urmeaza sa fie surprinse si explicate pe parcursul cercetarii.[2]

Ipoteza reprezinta un element predictiv de tip conditional care asociaza intr-un mod specific concepte menite sa caracterizeze domeniul din realitatea investigatoare, este o propunere despre comportamentul unui anumit fenomen, organism, proces intr-un anumit regim de conditii naturale sau constituite.

Ea apare pe plan ideal, sub forma previziunii si anticiparii urmand ca cercetarea s-o cofirme sau sa o infirme. Este si o imagine, o reprezentare a structurii, a fenomenului, a actului educational dupa desfasurare.

Activitatea educativa sugereaza diferite probleme si ridica anumite semne de intrebare care, sesizate si raportate apoi la rezultatele obtinute ofera prilejul conturarii unei noi ipoteze, al organizarii conditiilor pentru verificarea si transformarea ei in teorie, devenind in final practica. Ipoteza, odata confirmata, urmareste perfectionarea activitatii educative.

Istoria cunoasterii stiintifice demonstreaza faptul ca apropierea treptata de adevarul obiectiv se realizeaza prin salturi continue, in cadrul carora ipoteza isi are rolul sau.

Pornind in mod inductiv de la datele pe care realitatea educationala le ofera, precum si de la teoretizarile efetuate pana la un moment dat ipoteza le depaseste, initial numai pe plan ideal, sub forma previziunii si anticiparii urmand ca dupa aceea, cercetarea propriu-zisa sa infirme sau sa confirme cele propuse in ipoteza. Se stie ca ipoteza orienteaza intreaga cercetare de la proiect la finalizare. Ea trebuie sa fie concreta din punct de vedere logic si saturata de informatie.

Formularea continutului ipotezei trebuie sa impuna claritatea, explicitatea si specificitatea termenilor.

Sugerata de activitatea educativa practica, ipoteza odata confirmata, devine teorie si pe un alt plan, practica educativa nemijlocita.

Ipoteza trebuie sa asigure un echilibru intre finalitatea actiunii educationale, desfasurarea ei si randamentul obtinut.

Insusindu-ne baza teoretica privind ipoteza in cercetare, avand in vedere experienta la grupa de copii, ne-am propus sa cercetam, daca este posibila dezvoltarea comunicarii la prescolari, folosind povestirile cu animale, documentandu-ne si perfectionandu-ne activitatea cu tot ceea ce este nou in acest domeniu de activitate:

vom imbina judicios metodele clasice, traditionale cu cele moderne, folosind cele mai adecvate mijloace si procedee pentru a asigura participarea activa a copiilor si pentru a stabilii relatii armonioase cu colegii de grupa;

pornim de la cunoasterea prescolarilor prin evaluari initiale si controlam dezvoltarea maturizarii socio-afective a copiilor prin aplicarea periodica a unor probe adecvate caracteristicilor dezvoltarii prescolarilor;

pornim de la cunoasterea tabloului psiho - comportamental al prescolarilor la intrarea in gradinita pentru a putea sustine procesul de adaptare si interpretare intr-un nou mediu;

vom realiza formarea deprinderilor de comunicare (limbajul indeplineste cea mai adecvata functie adaptativa) .

Coordonatele majore ale metodicii cercetarii

Cercetarea s-a desfasurat la Gradinita cu Program Normal din sat Barbatesti, com. Barbatesti, judetul Gorj, unde imi desfasor activitatea in calitate de profesor invatamant prescolar.

S-a preferat esantionarea fixa / panel care, in cercetarea longitudinala, ofera posibilitatea culegerii rapide a datelor, capacitatea monitorizarii efectelor unor interventii educationale si prospectarea evolutiei fenomenelor investigate.

Prin tehnica esantioanelor paralele/echivalente, careia ii corespunde un design experimental, s-a avut in vedere legea variatiei biologice, psiho-pedagogice, sociale: apropiere ca varsta si pregatire, numarul subiectilor din fiecare lot fiind aproximativ egal, predominand fetele, ca in majoritatea grupelor, dar nu la mare diferenta de numarul baietilor.

Intrucat cele doua tipuri de loturi nu se deosebesc semnificativ la inceputul experimentului, diferentele constatate la sfarsitul acestuia le-am pus pe seama variabilelor independente, a factorilor experimentali, a modificarilor pe care le-am introdus numai la clasele experimentale, interesandu-ne, ca variabile dependente, performantele si comportamentale prescolarilor.

S-a efectuat cercetarea comparativa pe doua loturi de copii: un lot de 8 copii, respectiv 5 fete si 3 baieti, de la grupa mica- mijlocie, nivelul I, considerat lot de control si un lot de 8 copii, respectiv 6 fete si 2 baieti, de la grupa mare, nivelul II considerat lot experimental, cu scopul scoaterii in evidenta a influentei benefice pe care o are povestirea cu animale asupra dezvoltarii comunicarii la copilul de varsta prescolara si necesitatea educatiei timpurii.

Pentru asigurarea confidentialitatii, fiecare subiect din cele doua loturi, cel de control si cel experimental, a primit un cod de indentificare realizat din intiala numelui si prenumelui.

Perioada de cercetare : 2011-2013

5. Metodologia cercetarii

In gradinita, ca si la celelalte niveluri ale invatamantului, metodele de invatare fac parte din activitatea comuna a personalului didactic si a copiilor educati.

In afara de eficienta limitata, concretizata la un moment dat in dobandirea anumitor scopuri si de economia de timp si de mijloace necesare educatiei, metodele sunt importante si pentru ca vor genera atitudini pozitive fata de propria educatie, fata de educatia organizata, sistematica, in general, precum si pentru ca vor initia un stil cognitiv dominant, mai mult sau mai putin productiv, mai mult sau mai putin aducator de rezultate si satisfactii, ceea ce constituie aporturi formative majore.

Metoda: termenul deriva etimologic din cuvintele grecesti metha (catre, spre ) si odos ( cale, drum ).

Astfel, in didactica, termenul ar putea avea sensul de drum care conduce la atingerea obiectivelor educationale, calea parcursa de profesor pentru a le inlesni elevilor descoperirea unor instrumente de lucru proprii. George Vaideanu amintea cateva trasaturi ale metodei si anume:

este selectionata de cadrul didactic si aplicata in lectii si activitati extrascolare;

se foloseste sub forma de variante sau procedee in functie de nivelul, interesele sau trebuintele elevilor, avand ca scop asimilarea temeinica a cunostintelor;

aduce o mai buna cooperare cu elevii .

Aceasta este una dintre cele trei acceptiuni dominante, celelalte doua referindu-se la un curent pedagogic care incearca sa promoveze anumite finalitati educative ( de exemplu, metodele traditionale sau metodele active ) si un tip de activitate ce permite anumite achizitii si dezvolta anumite capacitati ( metoda proiectelor, invatarea programata ).

Metodele nu au valoare fixa, ci capata valoare prin eficienta cu care conduc activitatea subiectului spre un obiectiv, in conditii date.

Procesul de educatie fiind foarte divers, necesita, in ansamblul sau, metode diferite, fiecare utila in anumite situatii, singura sau in asociatie si nepotrivita in alte situatii.

Pentru obiective restranse, punctuale si in conditii date, este de obicei utila o anumita metoda.

Pentru obiective complexe se apeleaza la strategii didactice, adica la ansambluri ȋn care metode diferite isi completeaza reciproc efectele si constituie un demers coerent de educare.

Conform datelor psihologiei si pedagogiei, strategiile cele mai eficiente de invatare au ca metode centrale metodele active care solicita cel mai mult descoperirea noilor cunostinte de catre prescolarul insusi.

Aceste metode le vor subordona pe toate celelalte in procesul de invatamant.

Toate aceste modalitati de interventie ale metodelor in evolutia copilului constituie argumente in favoarea alegerii cu discernamant a metodelor de educatie.

Dirijarea foarte riguroasa a intregii activitati a acestuia este un exces, este daunatoare.

Activitatea independenta a prescolarului devine tot mai productiva, inclusiv prin adoptarea de metode adecvate, dar copilul nu poate invata singur tot ce poate si este necesar sa invete.

Trebuie deci stabilit raportul just intre metodele educative, dirijate, si cele ale activitatii educative independente.

Educatoarea va dirija prescolarii prin metode adecvate pentru intelegerea a ceea ce este foarte important si dificil pentru ei in cunoastere, in momentul respectiv. In rest, dirijismul si activitatea independenta a copilului se vor imbina in proportii considerate utile atat de educatoare, cat si de copil.

In invatamantul prescolar se folosesc variante simple, in curs de constituire ale tuturor metodelor folosite in procesul de invatamant in general.

Prin toate metodele se urmareste eficienta in cunoastere, participarea activa, creatoare a prescolarului, intretinerea curiozitatii si a placerii de a cunoaste si insusirea metodelor folosite dirijat pentru a fi preluate si independent.

Pentru a alege metodele potrivite intr-o anumita situatie de invatare, cadrul didactic trebuie sa tina seama de factorii obiectivi si de factorii subiectivi.

Factorii obiectivi se refera la obiectivele educatiei si la logica interna a stiintei din cadrul careia sunt selectate informatiile transmise.

Factorii subiectivi se refera la contextul uman si social, personalitatea profesorului, psihologia elevilor si a colectivului de elevi.

Metodele pedagogice deriva din metodele de cercetare sau stiintifice, dar intre ele exista o deosebire esentiala.

In timp ce metodele de cercetare ajuta la descoperirea propriu-zisa a cunostintelor, la producerea si elaborarea lor intr-o forma stiintifica, metodele pedagogice ajuta la prezentarea si transmiterea acestor cunostinte si ajuta prescolarii sa le redescopere ca pe adevaruri noi, desi ele sunt deja parte integranta a experientei umane.

Clarificarea unor concepte stiintifice s-a realizat prin studierea atentǎ si criticǎ a literaturii de specialitate, prin care s-a identificat si analizat comparativ solutiile propuse de alti cercetatori si practicieni pentru probleme asemanatoare incercand ca, prin atitudinea interactivǎ, reflexivǎ si obiectivǎ adoptatǎ sǎ nu pierdem din vedere faptul cǎ originalitatea nu exclude dar nici nu se confundǎ cu valoarea autenticǎ.

Ca metode principale in cercetare s-au utilizat :

- Metoda documentarii, ca demers critic activ, ne-a permis inventarierea datelor si a rezultatelor referitoare la tema cercetatǎ, aprecierea stadiului atins de cercetǎrile anterioare, pǎstrand permanent un echilibru intre cultura de specialitate si cea pedagogicǎ si metodicǎ prin participarea la strategii de formare, la simpozioane, corespondenta cu centre culturale etc.

- Metoda comparativa a inclus tehnica analizei comparative a continutului programelor, studierea materialelor metodice auxiliare, care ne-au permis sǎ observǎm sincronic si diacronic abordǎri in timp si spatiu ale povestirilor cu animale, teorii si practici pedagogice diferite, asemǎnǎri si deosebiri privite constatativ, dar si prospectiv, cu intentia unor imbunǎtǎtiri mǎsurabile, deliberate si durabile.

Cercetarea s-a desfasurat longitudinal, pe parcursul a anilor 2011-2013, incepand cu data de 20 octombrie 2011, pana la la data de 18 mai 201

Pentru a verifica ipoteza enuntata la inceputul cercetarii, am conturat un plan de monitorizare a activitatilor desfasurate la cele doua grupe de copii, sub forma mai multor etape, prezentate simplificat, sub denumirea de momente.

La momentul M1, am povestit povestea Capra cu trei iezi.

La momentul M2, am povestit povestea Punguta cu doi bani.

La momentul M3, am povestit povestea Ursul pacalit de vulpe.

La momentul M4, am organizat un joc didactic .

Jocul didactic Recunoaste povestea a avut ca scop:

- consolidarea cunostintelor copiilor despre povestile cunoscute pe baza reprezentarii unui episod ilustrat;

- dezvoltarea exprimarii orale, corecte in propozitii simple;

- cultivarea vorbirii adresative, a dialogului in comunicare;

- educarea trasaturilor pozitive si de caracter.

Etapele de desfasurare

etapa I: recunoasterea personajelor pe baza imaginilor;

- etapa a II-a: povestirea momentelor sugerate de imagini cu ajutorul educatoarei;

- etapa a III-a: exprimarea corecta in propozitii simple privind continutul povestii;

- etapa a IV-a: selectarea imaginilor care fac parte din aceeasi poveste;

- etapa a V-a: pozitionarea personajelor din fiecare poveste in ordinea aparitiei cronologice cu ajutorul metodelor: Explozia Stelara, Ciorchinelui .

La momentul M5, am dramatizat in perechi o secventa din cele trei povestiri, la alegere.

Prescolarii au fost invitati sa-si aleaga cate un partener pentru a interpreta o secventa la alegere dintr-o poveste.

Prin ȋmbinarea mai multor metode si procedee, educatoarea obtine date complete si ajunge la concluzii bine ȋntemeiate. Voi prezenta metodele pe care le-am utilizat ȋn cercetare:

Metoda observatiei

In realizarea acestei cercetari, dat fiind faptul ca subiectii cercetati au varste mici, iar capacitatea lor de exprimare este limitata, am utilizat ca metoda principala de lucru, metoda observatiei.

Metoda observatiei este utilizata pe scara larga pentru investigare si culegere a datelor experimentale, respectandu-se unele cerinte: formularea unui scop precis al observarii, alcatuirea unui plan de observare, inregistrarea fidela a datelor (video, audio sau clasica), clasificarea, compararea, raportarea si interpretarea datelor.

Ioan Nicola spune:observatiile trebuie sa fie cat mai numeroase si efectuate de cat mai multi observatori.[3]

Observarea poate fi spontana, stiintifica, de explorare si de experimentare.

Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare, fiind frecvent utilizata deoarece este cel mai usor de aplicat din punct de vedere tehnic si nu necesita o aparatura sofisticata.

Ca metoda de cercetare, observatia consta in urmarirea atenta intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale comportamentului individului, ca si a contextului situational unde acesta se produce, in scopul sesizarii unor aspecte esentiale ale vietii psihice.

Obiectul observarii il constituie: activitatea prescolarilor, comportamentul lor, produsele unor activitati realizate in conformitate cu cerintele programelor scolare sau combinatie a lor .

Rezultatele observarii vor fi comparate cu rezultatele la invatatura, in urma unor analize calitative si cantitative (matematice si statistice).

Observarea va fi folosita, mai ales, pentru sesizarea cat mai exacta a metodelor care determina o comunicare mai buna prin utilizarea jocului la anumiti prescolari si oscilatiile (variatiile) in comunicare, dar si pentru a evita erorile de apreciere prin atribuirea unor calificative (fie prea mari, fie prea mici) sub impresia momentului, a unor evaluari conjuncturale.

In mod deosebit, prin observarea sistematica a comportamentului si activitatii prescolarilor, se evita, atat supraestimarea unor prescolari ca urmare a impresiei bune create despre ei, cat si subestimarea celor despre care exista o impresie proasta.

In toate cazurile insa, valoarea observarii depinde de rigoarea cu care este facuta si de competenta evaluatorului.

Rigoarea metodei este insa data de faptul ca dialogul este pregatit riguros de catre cadrul didactic, care structureaza influenta jocului in comunicare in jurul unor itemi dinainte stabiliti si consemneaza raspunsurile primite intr-un protocol reconstituit la incheierea discutiei.

Cuvantul observatie semnifica tocmai constatarea exacta a unui fenomen, fapt care se realizeaza cu ajutorul unor mijloace de investigatie si apoi studierea aprofundata a acestei constatari.

Exista o serie de exigente care trebuie avute in vedere, pentru ca observatia sa se caracterizeze prin eficienta si obiectivitate:

-  stabilirea precisa, clara a scopului urmarit ;

-  selectarea formelor, care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare ;

-  notarea imediata a observatiilor ;

-  necesitatea discretiei , in sensul ca subiectul nu trebuie sa-si dea seama ca este observat si ce aspecte sunt vizate;

-  sa fie sistematica , urmarind fenomenul propus in planul initial, in pofida tentatiei de a-si indrepta atentia asupra unor aspecte mai spectaculoase;

-  sa fie veridica,  inregistrandu-se doar faptele observate si nu supozitiile observatorului, parerile, comentariile acestuia.;

-  datele retinute ȋn urma observatiei sa permita un minimum de cuantificare si prelucrare statistico-matematica

-  efectuarea unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate;

-  posibilitatea repetarii observatiei pentru evidentierea semnificativului, esentialului.

Avantajele observatiei constau in primul rand ȋn usurinta aplicarii, economicitatea mijloacelor materiale necesare efectuarii cercetarii, naturaletea si autenticitatea fenomenelor relevante.

Observatia permite surprinderea manifestarilor comportamentale firesti ale individului in conditii obisnuite de viata, ofera date de ordin calitativ.

Dezavantajele observatiei reies din faptul ca observatorul trebuie sa astepte uneori mult timp pana se produce fenomenul vizat, fara a putea interveni in nici un fel.

La aceasta se adauga imposibilitatea de a izola si controla variabilele.

Mai mult decat atat, prezenta observatorului poate determina intrarea in functiune a mecanismelor de aparare ale subiectilor care modifica situatia globala a campului social sau a comportamentelor celor observati, chiar fenomenul studiat pe ansamblu.

Cunostintele prescolarului fiind sarace si superficiale, baza intuitiva a cunoasterii este indispensabila.

In asociatii, analogii, activitatea este mult mai eficienta daca exista termeni de referinta concreti, care sa-i readuca in memorie anumite cunostinte, care sa-i sugereze solutii de rezolvare si sa-i dea posibilitatea de a se corecta prin confruntarea afirmatiilor cu realitatea.

In evolutia perceptiei copilului sunt importante atat maturizarea, cat si experienta.

Un prescolar care nu a avut ocazia sa citeasca imagini va descifra sumar o imagine.

Perceptia nu se dezvolta independent, ci este integrata in ansamblul dezvoltarii personalitatii.

Educatoarea poate influenta calitatea observatiei prin:

-expunerea de subiecte care pot capta atentia prescolarului;

-intretinerea interesului de cunoastere;

-organizarea unor conditii materiale propice observatiei;

-dirijarea activitatii prin cuvant;

-propunerea de activitati de fixare a rezultatelor;

-acordarea timpului necesar pentru observatie;

-valorificarea cunostintelor obtinute prin observatie in explicatii, conversatie.

In cadrul activitatilor de educare a limbajului din gradinita, observatia ca metoda este folosita in mod preponderent in cadrul lecturilor dupa imagini, povestiri create, repovestiri, jocuri didactice si jocuri-exercitiu, cum ar fi:Ce stii despre mine?, Cine face?, Eu spun una, tu spui multe etc.

Pe perioada derularii cercetarii privind realizarea acestei lucrari am observat urmatoarele:

prescolarii dezaproba comportarea nedemna a lupului din povestea Capra cu trei iezi ;

dezaproba viclenia vulpii din povestea Ursul pacalit de vulpe;

dezaproba zgarcenia babei si avaritia boierului din povestea Punguta cu doi bani.

Pentru a respecta caracteristicile observatiei (directa, fidela, bogata in detalii) si pentru a consemna informatiile desprinse de-a lungul observatiei dirijate, am conceput o fisa de observatie sub forma a 7 itemi, formulati pentru fiecare dintre cele 3 povesti la care a fost facuta raportarea : Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Ursul pacalit de vulpe.

Prezentam in pagina de mai jos, fisa de observatie utilizata pentru inregistrarea datelor factuale din timpul cercetarii.

Numele copilului..

Varsta

Fisa de observatie

A retinut in timpul povestirii de catre educatoare titlurile povestilor:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

2. Recunoaste povestile pe baza imaginilor prezentate :

a) Capra cu trei iezi ; 6 imagini

b) Punguta cu doi bani; .. 8 imagini

c) Ursul pacalit de vulpe .. 8 imagini

Povesteste cu ajutorul educatoarei momentele sugerate de imaginile din povestile:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

Se exprima corect folosind propozitii simple cu referire la continutul povestilor :

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

5. Selecteaza imagini care fac parte din aceeasi poveste

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

6. Pozitioneaza personajele in ordinea aparitiei acestora in povestile:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

7. Interpreteaza in pereche o secventa la alegere din povestile:

a) Capra cu trei iezi ;

b) Punguta cu doi bani;

c) Ursul pacalit de vulpe.

Metoda convorbirii

Este metoda de culegere a unor informatii prin tehnici operationale intrebare-raspuns si ofera posibilitatea de cunoastere a atitudinilor, opiniilor, motivelor, intereselor, aspiratiilor, cunostintelor in diferite domenii, sentimentelor, convingerilor subiectului.

Eficienta acestei metode depinde de respectarea anumitor reguli:

- discutia sa aiba un caracter natural si sa abordeze in mod treptat problema in cauza;

- rezultatele obtinute vor fi notate in caietul de observatii si confruntate cu datele furnizate de alte metode de cunoastere a personalitatii;

- convorbirea sa se desfasoare intr-o atmosfera de incredere si intr-o ambianta naturala, obisnuita

- convorbirea trebuie organizata si desfasurata in conformitate cu anumite

scopuri dinainte stabilite.

Utilizarea convorbirii de catre cadrul didactic poate fi deosebit de eficienta, intrucat ea are la baza contactul viu si permanent cu subiectul.

Convorbirea este o discutie premeditata, angajata intre cercetator si lotul investigat, presupunand relatia directa, de tipul fata in fata, dar si sinceritatea deplina a participantilor.

Convorbirea este o metoda mai complicata si mai greu de invatat deoarece in cadrul ei, influenta reciproca dintre psiholog si lotul investigat este mai mare decat in oricare alta metoda si presupune o selectie a relatarilor facute de subiect.

De asemenea se bazeaza pe capacitatea subiectului de introspectie, de autoanaliza, necesitand o motivare corespunzatoare a subiectilor.

Exista mai multe tipuri de convorbire, in functie de situatie alegandu-se dintre:

- Convorbirea standardizata, dirijata, structurata, care se bazeaza pe formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si aceeasi ordine pentru toti subiectii;

- Convorbirea semistandardizata, semistructurata, in care intrebarile, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune intrebari suplimentare;

- Convorbirea libera, spontana nu presupune folosirea unor intrebari prestabilite, acestea fiind formulate in functie de situatia particulara in care se desfasoara;

- Convorbirea psihanalitica, propusa de S. Freud se bazeaza pe metoda asociatiei libere de idei si este folosita pentru analiza si interpretarea diferitelor probleme ale pacientului;

- Convorbirea nondirectiva, propusa de C. Rogers, creeaza conditiile care sa faciliteze relatarile spontane ale subiectului fara ca acesta sa fie permanent intrebat.

Eficienta acestei metode este data de respectarea unor conditii:

- necesitatea desfasurarii dupa o structurare anterioara a intrebarilor de catre experimentator;

- intrebarile sa vizeze culegerea cu anticipatie a unor informatii despre subiect, prin folosirea altor metode: observatia, analiza produselor activitatii etc.;

- preocuparea pentru anticiparea raspunsurilor subiectului de catre experimentator, pentru a sti cum sa se comporte in eventualele situatii neprevazute;

- motivarea adecvata a subiectilor pentru a obtine din partea acestora raspunsuri sincere.

Alaturi de convorbire se utilizeaza si interviul care se deosebeste de aceasta doar prin faptul ca in cadrul interviului, locul experimentatului nu poate fi inversat cu cel al subiectului, relatia fiind in acest caz univoca - experimentatorul este cel care totdeauna pune intrebarile, iar subiectul totdeauna raspunde.

Metoda experimentului pedagogic

Experimentul este una dintre metodele de cercetare pe baza careia se aduna material faptic pentru a-l prelucra in mod stiintific in vederea aflarii cauzelor fenomenelor educative. Experimentul consta in crearea unei situatii noi prin introducerea unor modificari in desfasurarea actiunii educationale.

In desfasurarea lui experimentul parcurge trei faze:

-etapa pregatitoare;

-etapa de desfasurare propriu-zisa;

-etapa de evaluare.

Prima etapa se mai numeste si pre-test, iar ultima etapa, post-test.

Ca metoda ameliorativa, experimentul permite provocarea de mai multe ori a fenomenului studiat, fie in aceleasi conditii, fie in conditii modificate, determinand verificarea rezultatelor obtinute anterior.

Am folosit metoda experimentului pe de o parte pentru a cerceta capacitatea prescolarilor de a aseza intamplari intr-o ordine cronologica, de a patrunde prin intermediul personajelor in miezul acestor intamplari, iar, pe de alta parte, pentru a-si forma si consolida deprinderi de exprimare corecta. Mi-am propus sa urmaresc asfel modul in care copiii pot sa faca predictii pe baza unor imagini din povestire. Asfel le-am expus cateva imagini, dupa care am cerut copiilor sa spuna ce urmeaza, care este evenimentul urmator. Unii dintre copii au recunoscut povestirea si autorul lor si au redat evenimentele din povestire, altii au dat dovada de imaginatie si creativitate si au schimbat cursul povestirii. Experimentul s-a desfasurat pe o perioada de timp de doi ani.

Printr-un alt experiment am prezentat copiilor imaginile dintr-o povestire cunoscuta de ei fara a le aseza intr-o succesiune logica si le-am cerut sa redea continutul povestirii in forma corecta si sa aseze imaginile in ordinea potrivita. De aceasta data am constatat ca prescolarii au reusit sa aranjeze imaginile intr-o succesiune logica, integrandu-le in povestire si dand dovada de o linie narativa.

Copiii au confirmat linia progresului atat in ceea ce priveste preocuparea pentru aranjarea imaginilor intr-o ordine logica, cat si pentru a crea cadrul povestirii.

Rezultatele au scos in evidenta faptul ca exercitiul este foarte important pentru formarea unor deprinderi de exprimare corecta, expresiva si pentru dezvoltarea gandirii logice a copiilor, dar si a imaginatiei creatoare.

Legatura stransa intre gradinita si familie, precum si intreaga activitate pe care am desfasurat-o au fost temelia obtinerii performantelor, a realizarii obiectivelor propuse.

Studiul de caz

Studiul de caz este una din metodele utilizate pentru a obtine cat mai multe informatii despre o anumita persoana sau despre un grup de persoane care prezinta probleme similare.

Aceasta metoda joaca un rol de suport in obtinerea datelor despre subiectii investigati in aceasta cercetare, aratand caracterul evolutiv al subiectilor si retinand caracteristicile semnificative si globale ale acestora.

Este o abordare aprofundata a unor subiecti particulari, in cursul careia se culeg toate datele posibile cu privire la una si aceeasi persoana: informatii asupra mediului sau de viata, asupra accidentelor de sanatate; documentele personale (productii artistice, jurnale intime etc). Studiile de caz sunt acelea care permit formularea unor judecati decisive.

Pe langa faptul ca faciliteaza cunoasterea detaliata a experientelor persoanei, a problemelor cu care acesta se confrunta, a factorilor favorizanti si a factorilor resursa de care dispune, el reprezinta baza de la care se pleaca pentru a realiza o interventie terapeutica reusita.

El cuprinde informatii personale, o lista de probleme identificate la pacienta, obiectivele terapiei, conceptualizarea cazului, decizii terapeutice si tehnici utilizate, concluzii.

Este o analiza amanuntita a unei persoane sau a unui grup, pentru a surprinde un model al unui fenomen social.

Cazul trebuie situat in context, trebuie formulata problematica etc.

Studiul de caz poate sa fie explorativ, descriptiv sau explicativ.

STUDIUL DE CAZ

Vom prezenta mai jos, pentru exemplificare, studiul de caz a unui prescolar, care frecventeaza grupa mica, la gradinita unde imi desfasor activitatea .

Nume si prenume I.L. - sex masculin, nascut la 3 iulie 2008, in satul Barbatesti, com.

Barbatesti

- in prezent are 4 ani

Mediul familial

parintii: mama: lucrator alimentatie publica, actual in concediu de crestere copil;

tata : inginer ;

fratii: 2 surori mai mici, de doi ani, respectiv 7 luni;

Domiciliul: sat : copilul este adus la gradinita zilnic de catre tata cu autoturismul personal;

Starea materiala: buna;

Starea de sanatate: buna; prezinta alergii alimentare la dulciuri si mezeluri din comert;

Caracteristici individuale:

inaltime: 1,02 m.

greutate: 14 kg.

aspect fizic: placut, saten, ochi negri, ten masliniu;

prietenos, vorbeste mult, se supara repede,

ii place sa asculte povesti, sa se plimbe cu mama si surorile;

are simtul umorului, este deschis la nou;

se gandeste cum sa relationeze cu copiii pentru a avea prieteni;

un baiat foarte energic, curios;

uneori se supara, mai ales cand constata ca nu poate face fata unor activitati intelectuale;

prezinta dificultati in exprimare

nu rosteste toate sunetele clar

permanent este fascinat de noutati.

Metoda analizei produselor activitatii

Trasaturile personalitatii umane, capacitatile, disponibilitatile, potentele sale, se exteriorizeaza nu doar in conduite nonverbale, motorii sau expresiv-emotionale, ci si in produsele activitatii.

Analiza psihologica a produselor activitatii - compuneri, desene, creatii literare, sau de

orice fel, obiecte realizate, modul de rezolvare a unor probleme etc. - furnizeaza informatii despre insusirile psihice ale persoanei, constituind reale surse de cunoastere stiintifica a individului.

Produsul activitatii devine un fel de oglinda a creatorului sau, iar prin analiza obiectului, aflam multe lucruri despre insusi creatorul sau.

Folosirea acestei metode presupune un exercitiu indelungat si mai ales elaborarea si utilizarea unor grile speciale de decodificare prin care sa se evidentieze relatiile dintre diferitele elemente ale produsului activitatii si diferitele structuri ale personalitatii.

Pentru aceasta este necesara introducerea unor criterii atat de ordin cantitativ (numar, frecventa), cat si calitativ (originalitate, nivel de performanta, valoare utilitara, valoare estetica etc.).

In general produsele de ordin literar-artistic sunt relevante mai ales pentru componentele motivational-afective si morale ale personalitatii, in timp ce produsele de ordin stiintific si tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-instrumental .

Produsele activitatii persoanelor, reprezinta o sinteza a fondului informational si a celui aptitudinal si in acelasi timp, o reflectare a structurilor intelectuale, afective, volitive si psihomotorii proprii acestora.

Analiza activitatii unei persoane si a realizarilor obtinute prin aceasta activitate poate conduce spre obtinerea a doua categorii de informatii: prima se refera la constatarea nivelului normal de activitate sau a priceperilor si competentelor expectate pentru un anumit nivel de dezvoltare.

In aceasta directie, investigatia va urmari identificarea elementelor care sunt comune unei populatii date si in functie de acestea se face o evaluare a abaterilor pozitive sau negative de la norma.

Aceasta evaluare se poate referi atat la calitatea lucrarii in ansamblu, cat si la anumite aspecte de reflectare a psihicului sau tehnice, de detaliu.

A doua categorie de informatii presupune identificarea unor caracteristici specifice autorului lucrarii: caracteristici de personalitate, valoarea lor si echilibru dintre ele.

Elevul isi proiecteaza (are rezerve in toate activitatile pe care le intreprinde si in produsele acestor activitati) bogatia de ganduri, trairi, inclinatii, dorinte, capacitati, atitudini, dar si nevoi, frustrari, tensiuni, conflicte traite intens.

Incercand o grupare a produselor activitatii, pornim de la convingerea ca, desi cele mai multe rezultate ale activitatii sunt legate de cerintele activitatii educationale din scoala, elevii isi largesc si diversifica permanent aria intereselor si preocuparilor, realizand si produse in care valorifica altfel cunostintele, priceperile si deprinderile dobandite.

Consider ca rezultate ale activitatii, produsele obtinute in activitatea de joc, de constructie, de convietuire sociala, produsele activitatilor artistico-plastice cu realizari specifice fiecarui domeniu artistic, performantele obtinute in activitatile sportive, produsele realizate in activitatile practice si gospodaresti, dar si povestirile si repovestirile, rezolvarile de probleme matematice si sociale, ilustrarile cu ajutorul simbolurilor etc.

Jocul de rol

Jocul de rol pune participantii in situatia de a fi actori si intareste prin reluare si completare, normele de comportare civilizata in anumite imprejurari.

Prin jocul de rol se face socializarea participantilor, sarcina foarte importanta in integrarea sociala a individului. Jocul de rol ajuta la dezvoltarea aptitudinilor de a contacta alte persoane si de a intretine cu altii relatii echilibrate.

Aceste jocuri se bazeaza pe simularea unor functii, relatii, activitati, fenomene etc. , iar prin practicarea lor, elevii devin actori ai vietii sociale pentru care se pregatesc.

Punand participantii sa relationeze intre ei, jocul de rol ii activizeaza din punct de vedere cognitiv si afectiv, iar interactiunile dintre participanti permit autocontrolul eficient al conduitelor, comportamentelor si achizitiilor.

Cadrul didactic are un rol deosebit in utilizarea jocului de rol. El proiecteaza scenariul, implicand in aceasta activitate si elevii, distribuie rolurile pornind de la aspiratiile, aptitudinile si preferintele fiecarui participant, organizeaza activitati pregatitoare, creeaza o atmosfera placuta de lucru pentru a-i stimula pe interpreti si a evita blocajele emotionale in preluarea si interpretarea rolurilor, conduce modul de desfasurare al jocului de rol.

Un astfel de joc solicita din partea cadrului didactic, pe langa aptitudini pedagogice speciale, aptitudini regizorale si actoricesti.

Sunt cunoscute si practicate doua tipuri de jocuri de rol:

jocuri de rol cu caracter general ;

jocuri de rol cu caracter specific.

Etapele pregatirii si folosirii jocului de rol sunt urmatoarele:

identificarea situatiei interumane care se preteaza la simulare. Este important ca situatia care urmeaza sa fie simulata, sa fie relevanta obiectivului, comportamentelor de insusit de catre elevi in urma interpretarii rolurilor;

modelarea situatiei si proiectarea scenariului. Situatia de simulat este supusa analizei sub aspectul rolurilor si al categoriilor de interactiuni implicate. Se elaboreaza apoi scenariul propriu-zis, respectiv noua structura de roluri;

distribuirea rolurilor si familiarizarea participantilor cu sarcinile de realizat.   

Rolurile sunt descrise amanuntit pentru fiecare participant in parte pe o fisa.

Distribuirea poate fi la alegere sau prestabilita de cadrul didactic;

invatarea individuala a rolului de catre fiecare participant prin studierea fisei.

Este necesar ca participantii sa fie lasati 15-20 minute sa-si interiorizeze rolul si sa-si conceapa modul propriu de interpretare;

interpretarea rolurilor;

dezbaterea cu toti participantii a modului de interpretare si reluarea secventelor in care nu

s-au obtinut comportamente asteptate. La dezbatere participa si observatorii. Este necesar ca interpretilor sa li se dea prioritate pentru a comunica ceea ce au simtit.

Jocul didactic

Este mijlocul fundamental de instruire si educare deoarece imbina armonios atat sarcini specifice jocului, cat si sarcini si functii specifice invatarii:

Elementele structurale ale jocului didactic, care determina specificul acestuia in raport cu alte jocuri, sunt:

- continutul;

- sarcina didactica;

- actiunea de joc;

- regulile jocului si elementele de joc.

Metodica organizarii si desfasurarii jocului didactic presupune:

- organizarea jocului didactic;

desfasurarea jocului didactic

- introducerea in joc;

- anuntarea titlului si obiectivelor jocului ;

prezentarea si intuirea materialului didactic;

explicarea jocului;

joc de proba;

- executarea jocului;

- complicarea jocului.

- incheierea jocului.

Conversatia

Este o metoda verbala de invatare cu ajutorul intrebarilor si al raspunsurilor.Conversatia, bazandu-se pe cuvant, este o metoda de cunoastere imediata.

Conversatia euristica, de descoperire, il conduce pe copil la cunostinte noi prin intrebari asupra altor cunostinte dobandite deja. Pentru ca rezolvarea nu poate fi sesizata imediat de copil, adultul il conduce prin intrebari; el atrage atentia asupra unor elemente importante pentru intelegere si astfel il ajuta sa sesizeze noi relatii, sa contureze probleme mai restranse a caror rezolvare simplifica explicatia integrala.

Daca intrebarile adultului sunt prea simple, efortul de intelegere este redus, iar contributia conversatiei la descoperirea cunostintelor este redusa.

Conversatia de verificare - examinatoare urmareste sa evidentieze gradul de insusire a anumitor cunostinte. Intrebarile conditioneaza calitatea cunoasterii copilului prin adunarea continutului de idei la principiile euristice, prin accesibilitatea lor, prin corectitudinea si calitatea formei lor.

Folosite corect, intrebarile gradeaza dificultatile si sistematizeaza, conduc pe copil spre sinteze.

Conversatia-joc are la origine nevoia copilului de a-si afirma posibilitatea de a pune intrebari. El ne va adresa uneori mai multe zile la rand o intrebare care i-a retinut atentia, sau va incerca sa prelungeasca la nesfarsit o conversatie gratuita.

Convorbirile dintre educatoare si copii pot fi facute cu un singur copil, cu un grup mic sau cu intreaga grupa. In convorbirile cu intreaga grupa, riscurile de indepartare de interesele copilului de formalism si neparticipare sunt mari.

Deosebite obligatii ii revin educatoarei in antrenarea repetata in dialog a copiilor timizi sau recalcitranti.

Descrierea

Aceasta metoda se practica de obicei ca modalitate de particularizare a unui individ, obiect, fenomen, prin prezentarea insusirilor neesentiale mai pregnante, pe fondul insusirilor generale, esentiale, ale clasei din care face parte.

Prescolarul foloseste descrierea incompleta. Cu ajutorul adultului, copilul poate forma adevarati algoritmi de descriere pentru ceea ce este interesant si obisnuit pentru copil. Daca este solicitat, copilul poate descrie: persoane, animale, plante, obiecte, prezentandu-le partile principale.

In cadrul activitatilor de educare a limbajului, descrierea isi gaseste o larga aplicabilitate mai ales la grupele mici, ȋn cadrul activitatilor de lectura dupa imagini, repovestire, convorbiri tematice, jocuri didactice etc.

Naratiunea

Copilul poate dobandi informatii si din intamplarile veridice sau verosimile prezentate in povestiri, povesti, basme, balade.

Povestirea este o specie a naratiunii careia ii este caracteristica prezentarea unei intamplari simple, ȋn mod exemplar, de catre un participant la fapte, deci la persoana I.

Povestea sau basmul presupun o desfasurare epica, ampla, cu mai multe episoade, in versuri sau in proza, in care intervin evenimente supranaturale si personaje fantastice, avand rol distractiv , de incurajare a istetimii care invinge prostia, sau moralizator , de condamnare a raului care intotdeauna este infrant de bine.

La grupa mica povestirea trebuie sa fie simpla, neincarcata, cu multe comentarii si fara multe episoade. Treptat se trece la povestiri mai ample. Pentru a asigura intelegerea si reactia afectiva adecvata, educatoarea trebuie sa foloseasca stilul literar oral, sa apeleze la comparatii plastice, sa foloseasca imagini de o reala calitate estetica, cu posibilitati de sensibilizare adecvate varstei prescolare. Copilul trebuie sa foloseasca toate expresiile si cuvintele folosite in povestire, altfel exista riscul de a memora cuvinte al caror sens nu il cunoaste si de a le atribui semnificatii eronate.

Activitatea de repovestire este foarte indragita de copii pentru ca le da posibilitatea de a patrunde in lumea imaginarului, de a fi ascultati si de a se afirma.

La grupa mare, copiii pot ajunge sa stapaneasca foarte bine mai multe povesti.

Prescolarul ii cere celui care povesteste fidelitate fata de prima versiune a povestii. El accepta usor fictiunea, planul ireal al povestirii, dar o data expusa o varianta, e necesara pastrarea ei. Altfel, copilul contesta adevarul si calitatea povestirii. Explicatia o constituie caracterul relativ rigid al gandirii copilului.

Povestirea cu inceput dat prefigureaza in parte desfasurarea in concordanta cu premisele din partea povestita de educatoare. De obicei copilul nu-si face un plan riguros care sa dea o linie de desfasurare a intrigii povestirii, ci pentru unul-doua episoade. In povestirea cu inceput dat, copilul este scutit de momentele tensionate de la inceput cand trebuie sa aleaga un subiect, un personaj si totodata are suficient timp pentru imaginatie.

Copilul are resurse creatoare. Nu trebuie sa se exagereze in aprecierea lor.Se ajunge la ideea ca imaginatia evolueaza odata cu varsta. Produsele creatoare ale copilului care cer in mare masura contributia imaginatiei sunt superioare, dar nu in comparatie cu produsele de aceeasi natura ale adultilor, ci cu rezultatele copilului in activitati care presupun gandirea cauzala si sunt mult mai putin in sfera de interese a copilului decat intamplarile specifice povestilor.

Activitatea cu cartea

Desi in general nu stiu sa citeasca, prescolarii folosesc, incipient si aceasta metoda. Rasfoind carti de povesti cunoscute ce au text laturi de imagini, ei memoreaza povesti, privesc desenele, le comenteaza. Insasi tinerea corecta a cartii, rasfoirea fila cu fila de la inceput pana la sfarsit, cunoasterea sirului ( firul logic ) povestilor din fiecare carte sunt achizitii importante pentru prescolari.

Distinctia text scris - imagine, recunoasterea unor litere sau cuvinte familiare , cum ar fi titlurile povestirilor, denumiri ale unor alimente scrise pe ambalaje, indicatoare etc. sunt aspecte care faciliteaza deprinderea copilului de a lucra cu cartea.

Metodele interactive de grup castiga tot mai mult teren, reprezentand o alternativa la didactica traditionala ȋn beneficiul copiilor si al nostru ȋn egala masura. Raspandirea educatiei formale se impune si ne obliga sa schimbam relatia cu copiii si ȋntre copii- un copil va ȋnvata mai multe lucruri despre un subiect daca el este direct implicat, rolul meu ca educatoare fiind acela de al ajuta sa descopere si singur si nu de a-i oferi informatii de-a gata.

Copiii ȋsi exerseaza capacitatea de a selecta, combina, ȋnvata lucruri de care vor avea nevoie ȋn viata de scolar si de adult. Metodele interactive de grup duc la o ȋnvatare activa si cu rezultate evidente; interactivitatea presupune atat cooperare cat si competitie, ȋn cadrul carora copilul colaboreaza cu ceilalti pentru atingerea unui tel comun. Lucrul ȋn echipa da posibilitatea copiilor sa-si ȋmpartaseasca parerile, experienta, ideile, strategiile personale de lucru, informatiile.

Metodele interactive determina solicitarea mecanismelor gandirii, ale inteligentei, ale imaginatiei si creativitatii.

Prin metodele interactive de grup, copiii ȋsi exerseaza capacitatea de a selecta, combina, ȋnvata lucruri de care vor avea nevoie ȋn viata de scolar si de adult. Efortul copiilor trebuie sa fie unul intelectual , de exersare a proceselor psihice si de cunoastere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decat cele clasice, prin studiul mediului concret si prin corelatiile elaborate interactiv ȋn care copiii ȋsi asuma responsabilitatea, formuleaza si verifica solutii, elaboreaza sinteze ȋn activitati de grup, intergrup, individual, ȋn perechi. Ideile, solutiile grupului au ȋncarcatura afectiva si originalitate, atunci cand se respecta principiile flexibilitatii.

Toate metodele interactive de grup ( ȋn special 6/3/5, brainstorming 6/6etc.) stimuleaza creativitatea, comunicarea, activizarea tuturor copiilor si formarea de capacitatilor ca: spiritul critic constructiv, independenta ȋn gandire si actiune, gasirea unei idei creative, ȋndraznete de rezolvare a sarcinilor de ȋnvatare.

Fiind prezentate ca niste jocuri de ȋnvatare, de cooperare, distractive, nu de concentrare, metodele interactive ȋnvata copiii sa rezolve probleme cu care se confrunta, sa ia decizii ȋn grup si sa aplaneze conflicte.

Situatiile de ȋnvatare, rezolvate prin metode interactive de grup dezvolta copiilor gandirea democratica deoarece ei exerseaza gandirea critica si ȋnteleg ca atunci cand analizeaza un personaj , comportamentul unui copil, o fapta , o idee, un eveniment, ei critica comportamentul, ideea, fapta si nu critica personajul din poveste sau copilul, adultul. Metodele ȋnvata copiii, ca un comportament ȋntalnit ȋn viata de zi cu zi poate fi criticat pentru a ȋnvata cum sa-l evitam. Ei aduc argumente, gasesc solutii, dau sfaturi din care toti ȋnvata . Este ȋnsa importanta alegerea momentului din lectie dintr-o zi, personajul copil si fapta lui, deoarece ele reprezinta punctul cheie ȋn reusita aplicarii metodei si nu trebuie sa afecteze copilul. Tocmai acesta este punctul forte al metodelor care introduc ȋn dezbatere comportamentele reale, cotidiene.

Dupa fiecare metoda aplicata, se pot obtine performante pe care copiii le percep si-i fac responsabili ȋn rezolvarea sarcinilor de lucru viitoare. Copiii ȋnteleg si observa ca implicarea lor este diferita, dar ȋncurajati, ȋsi vor cultiva dorinta de a se implica ȋn rezolvarea sarcinilor de grup. Grupul ȋntelege prin exercitiu sa nu-si marginalizeze partenerii de grup, sa aiba rabdare cu ei exersandu-si toleranta reciproc.

Metodele implica mult tact din partea dascalilor, deoarece trebuie sa-si adapteze stilul didactic ȋn functie de tipul de copil timid, pesimist, agresiv, acaparator, nerabdator pentru fiecare gasind gestul, mimica, interjectia, ȋntrebarea, sfatul, orientarea, lauda, retinerea, aprecierea, entuziasmul ȋn concordanta cu situatia si totul va fi ca la carte.

Metodele interactive de grup se pot combina ȋntre ele sau cu cele traditionale , cu metode din aceeasi categorie, iar metodele traditionale nu se elimina , se modernizeaza, se combina, se modifica, se ȋmbunatatesc si se adapteaza. Dintre obiectivele metodelor interactive enumeram:

Formarea sau promovarea unor calitati europene ce au la baza atitudini si competente democratice, stabilirea unor relatii interculturale, care au la baza comunicarea;

Insusirea unor cunostinte, abilitati, comportament de baza ȋn ȋnvatarea eficienta a unor abilitati practice ȋn conditii de cooperare;

Dobandirea primelor elemente ale muncii intelectuale ȋn vederea cunoasterii realitatii si a activitatii viitoare de ȋnvatare scolara;

Implicarea activa si creativa a copiilor pentru stimularea gandirii productive, a gandirii divergente, libertatea de exprimare a cunostintelor, a gandurilor, a faptelor;

Formarea deprinderilor copiilor de a gasi singuri informatii, de a lucra ȋn echipa, de a aplica cunostintele ȋn diferite situatii de viata, de a constientiza stilurile de ȋnvatare pe care le prefera;

Realizarea unor obiective interdisciplinare, culegerea informatiilor despre o tema data, identificarea diferitelor probleme;

Incurajarea autonomiei copilului si promovarea ȋnvatamantului prin cooperare;

Focalizarea strategiilor pe promovarea diversitatii ideilor;

Formarea unui sistem de capacitati;

Formarea deprinderii de a gandi critic;

Comunicarea pe baza unei tehnologii informationale, moderne, interactive.

Rolul metodelor didactice moderne este acela de a crea un context situational, astfel ȋncat cel care ȋnvata sa fie angajat si sa participe ȋn mod activ la realizarea obiectivelor predarii, sa asigure transformarea lui ȋn subiect al propriei formari . Aceste metode se caracterizeaza printr-o permanenta deschidere la ȋnnoire, la inovatie.

Tendintele principale ale ȋnnoirii si modernizarii metodologiei de instruire ar fi:

Valorificarea deplina a metodelor ȋn vederea activizarii prescolarilor, a participarii lor efective la dobandirea cunostintelor, priceperilor, deprinderilor;

Accelerarea caracterului formativ al tuturor metodelor de instruire utilizate ȋn activitatea de predare - ȋnvatare;

Aplicarea cu prioritate a metodelor activ - participative centrate pe copil.

Cresterea ponderii metodelor activ - participative nu ȋnseamna renuntarea la metodele clasice de ȋnvatamant, la cele de transmitere si asimilarea informatiei. Metodologia moderna opereaza schimbari care tin de pondere, dar mai ales de valorizare, de sporirea potentialului formativ al metodelor clasice prin accentuarea caracterului lor euristic si activ - participativ.

Jean Piaget sustine ca cerinta primordiala a educatiei progresiviste este de a asigura o metodologie diversificata, bazata pe ȋmbinarea activitatilor de ȋnvatare si de munca independenta, cu activitatile de cooperare.

Brainstormingul sau furtuna in creier,,asalt de idei este o metoda de stimulare a creativitatii in enuntarea spontana a cat mai multor idei pentru solutionarea unei probleme intr-o atmosfera lipsita de critica.

Obiectivul acestei metode este exersarea capacitatilor creatoare a copiilor in procesul didactic - la diferite categorii de activitati - care sa conduca la formarea unor copii activi, capabili sa se concentreze mai mult timp, in grupuri creative.

Aceasta metoda se foloseste in cadrul activitatii cu intreaga grupa de copii. Pentru inceput trebuie facuta cunoscuta copiilor problema ce va fi pusa in discutie, apoi este creat un mediu educational corespunzator stimularii creativitatii. Toate ideile sunt admise, pornind de la o idee se pot dezvolta altele prin combinatii, analogii, asociatii. Toate ideile sunt inregistrate in ordinea prezentata. La sfarsit sunt alese cele mai bune idei.

Brainstormingul poate fi folosita cu succes in cadrul activitatilor de educarea limajului atunci cand dorim sa dam o alta forma unei povestiri, sa shimbam ceva in continutul ei. Aceasta metoda am utilizat-o pentru a gasi un final fericit povestirii Puiul, cunoscut fiind faptul ca celor mici nu le plac finalurile triste. Prescolarii au fost foarte incantati. Ei au venit cu multe idei, printre care: aripa puiului s-a vindecat si a putut sa zboare impreuna cu mama lui si ceilalti fratiori in tarile calde; un baietel a gasit puiul, l-a luat acasa si l-a ingrijit pana ce aripa i s-a vindecat, iar l-a sosirea primaverii l-a dus in locul unde il gasise in speranta ca se va intalni cu familia lui; puiul a ascultat de mama lui si nu s-a ridicat in zbor din miriste, asfel au scapat de vanatori, iar, atunci cand vremea a devenit friguroasa si bruma a inceput sa cada, prepelita si puii ei au zburat spre tarile calde. Copiii au dat dovada de multa imaginatie si au dorit sa schimbe acest final nefericit pentru puiul neascultator.

Diagrama Venn

Este o metoda interactiva, de fixare, consolidare si evaluare a cunostintelor. Aceasta metoda are o larga aplicabilitate si am folosit-o cu succes in activitatile de observare, povestiri, convorbiri, jocuri didactice etc..

Diagrama Venn este formata din 2 cercuri care se suprapun partial. In spatiul care intersecteaza cele doua cercuri am asezat, desenate sau scrise, asemanarile dintre doua obiecte, idei, concepte, iar in cele doua cercuri am asezat aspectele specifice ale acestora.

Pentru fixarea si evaluarea cunostintelor copiilor, am folosit aceasta metoda in activitatile de povestire, observare, convorbire, etc.

Exemplu.  Am folosit aceasta metoda in jocul didactic ,,In lumea povestilor" cu scopul de a verifica cunostintele copiilor privind povestile invatate. In cadrul acestui joc, copiii au realizat o diagrama Venn in care au asezat, in cele doua cercuri, personajele specifice fıecarei povesti, iar in arealul in care se suprapun cele doua cercuri au asezat personajele comune .

In cadrul povestirii ,,Cocosul, cotoiul si vulpea'' am folosit, pentru caracterizarea vulpii, in fraze succesive, adjectivele: sireata si vicleana

Cand unul din copii a fost scos sa povesteasca cu ajutorul planselor prezentate de mine, i-am cerut sa spuna cum este animalul prezentat .

Prescolarul a raspuns ca este sireata, iar eu l-am intrebat cu ce alt cuvant mai putem spune sireata. Raspunsul a fost vicleana, iar atunci am facut precizarea ca cele doua cuvinte au acelasi inteles.

In ceea ce priveste relatia de sens - omonim, as putea spune ca ilustrativa din acest punct de vedere este povestea "Tupa - Tup", de Irimie Straut. Povestea iepurasului care si-a pierdut tocul de scris arata copilului, in forma concreta a imaginii artistice, ce reprezinta pentru fiecare personal tocul.    

Astfel:

- pentru elev - tocul e un instrument de scris

- pentru o vulpe - un toc de pantof;

- pentru urs - un toc de usa;

- pentru greiere - un toc de vioara;

- pentru mama - un toc de bataie.

In finalul activitatii de povestire am impartit copiilor cate o fisa de evaluare unde li se cerea sa indice cu ajutorul liniilor ce reprezinta pentru fiecare animal tocul. Din cei 16 copii, numai trei au gresit fisa.

In povestirea creata ,,Iepurasul la dentist'', copiii au putut remarca perechea de paronime:

- abces (la masea)

- acces interzis(intrare)

Explozia stelara

Este o alta metoda pe care am folosit-o in procesul instructiv educativ. Este o metoda de stimulare a creativitatii si o modalitate de relaxare a copiilor.

Explozia stelara este o metoda de stimulare a creativitatii , o modalitate de relaxare a copiilor si se bazeaza pe formularea de intrebari pentru rezolvarea de probleme si noi descoperiri .

Obiective :

- formularea de intrebari si realizarea de conexiuni intre ideile descoperite de copii in grup prin interactiune si individual pentru rezolvarea unei probleme .

- dezvoltarea si stimularea creativitatii individuale si de grup, exprimarea libera, spontaneitatea ;

Copiii stau asezati in semicerc si propun problema de rezolvat. Pe steaua mare se deseneaza sau se scrie ideea centrala .

Pe celelalte cinci stelute se scrie cate o intrebare de tipul :

- CE ? CINE? UNDE ? DE CE ? CAND ?, iar cinci copii din grupa extrag cate o intrebare.

Fiecare copil din cei cinci isi alege cate trei, patru colegi organizandu-se astfel in cinci grupuri.

Grupurile coopereaza in elaborarea intrebarilor .

La expirarea timpului, copiii revin in semicerc in jurul stelutei mari si comunica intrebarile elaborate, fie un reprezentant al grupului, fie individual, in functie de nivelul grupei.

Copiii celorlalte grupe raspund la intrebari sau formuleaza intrebari la intrebari.

Se apreciaza intrebarile copiilor, efortul acestora de a elabora intrebari corecte precum si modul de cooperare si interactiune.

Tehnica viselor este o metoda bazata pe meditatie, in care copilul isi exerseaza imaginatia, invatand sa se gandeasca la viitor, cum va arata locuinta lui, colegii, scoala, parcul, apoi compara visul cu realitatea in vederea obtinerii unor situatii viabile pentru viitor. Obiectivul acestei metode este stimularea imaginatiei prin crearea de situatii comparabile cu cele existente in viata reala.[4]

Joc: De-a visul

Copiii sunt asezati pe covor, culcati cu fata in sus, intr-o pozitie confortabila. Intre copii trebuie sa existe o anumita distanta, incat sa nu se atinga intre ei. Desfasurarea jocului cuprinde doua etape:

Etapa comuna: Educatoarea anunta: Ne vom juca jocul De-a visul. Ne prefacem ca dormim. Stati cu ochii inchisi, respirati usor, lasati corpul neincordat, sa se relaxeze. Eu am sa va povestesc o poveste; in timp ce eu povestesc, voi va imaginati ca sunteți personajul principal. Educatoarea incepe sa povesteasca iar cand ajunge la sfarșit anunta:

- Este timpul sa ne trezim! Deschidem ochii, intindem bratele si picioarele. Ne-am trezit. V-a placut visul?

Activitatea individuala: Fiecare copil se asaza la masuta si deseneaza pe o foaie de hartie cum si-a imaginat visul. Se prezinta lucrarile si se face aprecierea lor.

Beneficiile metodei:

- stimuleaza imaginatia si creativitatea;

- impune stabilirea unei legaturi intre lumea reala si cea imaginara;

- dezvolta simtul realitatii;

- dezvolta gandirea creativa;

- stimuleaza buna dispozitie.

Metoda PREDICTIILOR este o metoda care stimuleaza imaginatia copiilor, asocierile de idei si originalitatea.

Prin intermediul acesteia, se exerseaza capacitatea de a gasi o solutie originala unei situatii posibile.

Prin exersarea crearii de povestiri se realizeaza trecerea de la o etapa de repetare stereotipa la crearea mai multor variante inedite pe aceeasi tema.

La inceputul activitatii am desenat pe tabla tabelul predictiilor.

Ce credeti ca se va intampla? De ce credeti asta? Ce s-a intamplat, de fapt?

Se citeste sau se povesteste primul fragment al povestirii;

Educatoarea stabileste cuvintele-cheie reprezentative pentru fragmentul citit;

In functie de acestea, copiii raspund la intrebarea din prima coloana;

Se argumenteaza raspunsul de catre copii si educatoarea completeaza a doua coloana;

Citind un alt fragment al povestirii, copiii afla ce s-a intamplat de fapt, iar educatoarea noteaza, pe scurt, in coloana a treia a tabelului;

Se continua astfel, pana la terminarea povestirii;

In final, folosind notarile din tabel, educatoarea, cu ajutorul copiilor, va reda povestirea cu cele doua variante: cea creata de copii si cea creata de educatoare sau cea originala.

Aplicarea metodei la copiii de 4-5 ani (de grupa mijlocie) a necesitat un efort sustinut, deoarece prescolarii grupei mijlocii oscileaza si sunt reticenti in a lua decizii si a-si exprima liber ideile, insa un astfel de antrenament ii deprinde sa-si exprime mai usor gandurile, dorintele, sa redea in mod inteligibil si cursiv o poveste, o intamplare traita sau imaginata.

Dupa intocmirea tabelului am inceput sa citesc povestea Iedutul curios

A fost odata ca niciodata

A fost odata un iedut tare curios din fire. Intr-o zi, mama lui pleca in vizita la vecina sa, Capra cu Trei Iezi. Iedutul ramase singur acasa si, curios cum era incepu sa caute prin casa. Cauta el ce cauta, pana ce gasi o cutie, o cutie de aur, care lucea de-ti lua ochii. Era curios sa vada ce sta ascuns in minunea din mainile lui

Dupa acest moment, copiii au fost solicitati sa intervina si sa spuna ce cred ei ca s-a intamplat mai departe. Le-am cerut sa-si motiveze punctul de vedere, iar daca au intampinat dificultati i-am sprijinit.

Am trecut apoi la prezentarea povestirii in varianta initiala.

In timpul acesta, numai ce il aude pe Iedutul Mofturos, varul sau, strigand la poarta. Ca o gazda buna ce era, Iedutul Curios il pofti inauntru si au inceput sa se joace. S-au jucat ei ce s-au jucat, pana cand li s-a facut foame.

Dupa acest fragment, copiii au fost din nou lasati sa-si incerce puterile imaginare si sa prezinte o varianta pentru continuarea povestirii.

Copiii au prezentat motivatia pentru alegerea facuta, apoi au ascultat varianta pe care le-am propus-o:

Dupa cum ii spune si numele, Iedutul Mofturos era tare nemultumit de bucatele pregatite acasa de mama si bunica lui. Dar, daca de data aceasta era in vizita, a fost nevoit sa accepte invitatia la masa a Iedutului Curios. Asa au mancat impreuna lapte cu mamaliguta, cum nu mancase el de cand era

La acest moment al activitatii, copiii au fost lasati sa continue singuri inca o data povestea, au argumentat alegerea facuta apoi au ascultat varianta prezentata de mine:

Cand tocmai erau la sfarsitul imbelsugatei mese, au auzit glasul mamei Iedutului Mofturos care il striga din curte. Cei doi ieduti au iesit bucurosi din casa.

Cand a aflat ca Iedutul Mofturos a mancat pe saturate mamaliga cu lapte, nu-i venea sa creada. Ii multumi Iedutului Curios care il poftise pe varul sau la masa. De atunci, mancarea preferata a Iedutului Mofturos a fost mamaliguta cu lapte.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

La final copiii au ascultat cele doua povesti si au fost pusi in situatia de a compara cele doua variante, precizand ca ambele au fost frumoase si le-au placut.

In desfasurarea acestei metode interactiva de grup, copiii trec de la postura de ascultator la aceea de povestitor, cu sarcina de a continua firul naratiunii incepute de educatoare si de a gasi o rezolvare corespunzatoare situatiilor ivite.

Prescolarii compun si expun intr-o maniera personala intamplari, aspecte si fapte legate de viata, de preocuparile si cunostintele lor.

In plus, copiii trebuie sa argumenteze varianta propusa de ei, tocmai in aceasta constand esenta metodei Predictiilor nu trebuie doar sa-si expuna punctul de vedere, ci trebuie sa-l argumenteze, iar la final sa compare cele doua variante.

Metoda palariuțelor ganditoare

Acest nou tip de metoda de predare-invațare este o tehnica de stimulare a creativitații, prin care preșcolarii se exprima liber, in acord cu semnificația culorii palariilor. Copiii se impart in șase grupe - pentru șase palarii. Ca material vor fi folosite șase palarii ganditoare, fiecare avand cate o culoare: alb, rosu, galben, verde, albastru și negru.

Bineințeles ca rolurile se pot inversa, participanții fiind liberi sa spuna ce gandesc dar sa fie in acord cu rolul pe care il joaca.

Exemplu: ,,Ursul pacalit de vulpe" - Povestirea copiilor

Palaria alba este povestitorul, cel ce reda pe scurt conținutul textului, exact cum s-a intamplat acțiunea. Ea este neutra, informeaza - reda pe scurt textul povestirii.

Palaria albastra este liderul, conduce activitatea. Este palaria responsabila pentru controlul discuțiilor, alege soluția corecta. Formuleaza concluzii, clarifica - caracterizeaza ursul in comparație cu vulpea.

Palaria roșie isi exprima emoțiile, sentimentele, supararea, fața de personajele intalnite. Nu se justifica, spune ce simte .

Palaria neagra gandește negativ dar logic și critic, prezinta aspectele negative ale intamplarilor, judeca cu prudența cazul, selecteaza greșelile. Critica naivitatea ursului care este pacalit de vulpe.

Palaria verde este ganditorul care ofera soluții alternative, idei noi, da frau imaginației. Genereaza idei noi, acorda variante ursului.

Palaria galbena este creatorul, simbolul gandirii pozitive și constructive, exploreaza optimist posibilitațile. Creaza finalul ( gasește alt final textului: ursul , ramas fara coada reuseste sa se razbune pe vulpe).

METODA R.A.I. ( raspunde, arunca, interogheaza)

Are la baza stimularea si dezvoltarea capacitatilor de a comunica prin intrebari si raspunsuri.

La sfarsitul unei activitati sau al unei secvente, educatoarea impreuna cu copiii investigheaza rezultatele obtinute in urma predarii printr-un joc de aruncare a unei mingi usoare de la un copil la altul.

Cel care arunca mingea trebuie sa puna o ȋntrebare celui care o prinde, din activitatea predata.

Cel care prinde mingea raspunde la intrebare si o arunca mai departe, punand de asemenea celui care urmeaza sa o prinda o noua intrebare. Evident, cel care pune intrebarea trebuie sa cunoasca raspunsul.

Copilul care nu cunoaste raspunsul iese din joc si in acest caz raspunsul va fi dat de copilul care a adresat intrebarea. In acest fel, acesta are ocazia de a mai arunca o data mingea si de a mai pune o intrebare.

Daca cel care interogheaza este descoperit ca nu ar cunoaste raspunsul la propria-i intrebare este scos din joc in favoarea celui caruia i-a adresat intrebarea.

Eliminarea celor care nu au raspuns corect sau care nu au dat nici un raspuns conduce treptat la ramanerea in joc a celor care sunt cel mai bine pregatiti.

APLICATIA INVESTIGATIVA NR.1

Poveste : Punguta cu doi bani, de Ion Creanga

Obiectiv: fixarea continutului povestii pe fragmente prin formularea de intrebari specifice exploziei stelare .

Material didactic: stelute, silueta cocosului din poveste.

Etape :

1. Copiii asculta povestea. Pentru fixarea continutului prin feed- back, se solicita copiilor sa asculte cate un fragment si sa formuleze intrebari.
2. Cocosul imparte cele cinci stelute cu intrebari la cinci copii. Educatoarea va citi fiecarui copil care va lua steluta, intrebarea de pe aceasta. Cei cinci copii isi aleg colegii de lucru si constituie astfel cinci grupuri corespunzatoare celor cinci tipuri de intrebari. Asculta pe rand fragmente din poveste.
3. In grupa se formuleaza intrebari pentru fiecare fragment audiat.
4. Se retin pentru etapa finala.
5. Dupa ce au audiat toate fragmentele si au elaborat intrebari se poate initia Jocul intrebarilor, joc prin care copiii adreseaza intrebarile formulate in grup.
6. In final se aleg intrebari al caror raspuns sugereaza aspecte principale ale povestii.

Alte intrebari ce pot fi formulate de prescolari :

UNDE ?

Unde a ajuns cocosul?

Unde l-a aruncat boierul pe cocos?

Unde si-a alungat baba gaina?

Unde a gasit gaina o margica ?

CE ?

Ce a facut cocosul in fantana?

Ce bogatii a adus cocosul mosneagului ?

Ce ii cerea mosneagul, babei ?

Ce bogatii a adus gaina babei ?

CAND ?

Cand si-a batut baba gaina ?

Cand l-a lasat boierul pe cocos sa plece acasa ?

DE CE ?

De ce a plecat cocosul de acasa ?

De ce baba nu-i dadea mosneagului nici un ou ?

CINE ?

Cine l-a aruncat pe cocos in fantana ?

Cine s-a luat dupa cocos in cireada ?

APLICATIA INVESTIGATIVA NR.2

Subiectul: Judecata vulpii, Petre Ispirescu

Competente vizate: Intelegerea si interpretarea povestii : Judecata vulpii, de Petre Ispirescu;

Formarea capacitatii de a rezuma si sintetiza informatiile, de a surprinde trasaturile de caracter ale personajelor.

Am folosit urmatoarele etape:

       Realizarea unui cub pe ale carui fete sunt scrise cuvintele: descrie, compara, analizeaza, asociaza, aplica, argumenteaza;

       Anuntarea temei;

       Impartirea clasei in sase grupe, fiecare grupa tratand o tema de pe fata cubului:

Analizeaza: : Explozia stelara (Starbursting)-

       Formulati cat mai multe intrebari referitoare la povestea Judecata vulpii, de Petre Ispirescu,

Descrie: Ciorchinele

Gasiti insusirile personajelor din povestea Judecata vulpii de Petre Ispirescu.

Compara - Diagrama Venn: Comparati sarpele cu vulpea tinand seama de insusirile fiecaruia.

Sarpele Vulpea

deosebiri asemanari deosebiri

lacom

rau

nerecunoscator

credul

In cadrul activitatilor de povestire, pentru a facilita prescolarilor intelegerea semnificatiilor cuplurilor antonimice, am pus un accent deosebit pe sublinierea principalelor trasaturi de caracter, facand apel la antiteza, pentru a le evidentia pe cele mai reprezentative.

Una din modalitatile prin care au fost caracterizate a fost crearea unor versuri simple, din povestirea Ursul pacalit de vulpe cum se va vedea in continuare:

URSUL

Stiti? Eu am avut o coada

Lunga, mare si stufoasa .

Si o mai aveam si astazi ,

Daca nu ma lacomeam

Sa prind peste mult din balta,

Precum vulpea m-a invatat,

De asta am un ciot de coada

Si sunt tare suparat!

6. Prezentarea, analiza si interpretarea rezultatelor cercetarii

In urma analizei datelor culese cu ajutorul metodelor si instrumentelor de cercetare s-au redactat aspectele prezentate in continuare.

Activitatea copilului presolar are un puternic colorit afectiv.

Facand apel la sentimentele copilului am incercat sa influentez si sa orientez conduita acestuia in directa necesara.

Am observat ca unele norme de conduita pe care copilul nu si le-a insusit, cu tot caracterul convingator al argumentelor folosite in acest scop, au fost acceptate cu usurinta atunci cand am reusit sa-i provoc anumite sentimente, folosind, de exemplu o poveste in care se reda o intamplare asemanatoare.

In activitatile pe care le desfasor zi de zi cu prescolarii si din experienta de la grupele de copii, s-a constatat ca bucuria pe care o simte copilul atunci cand este laudat pentru o actiune oarecare constituie o puternica intarire, care-l poate face sa repete actiunea respectiva.

In general activitatea voluntara se realizeaza mai usor atunci cand scopurile pe care si le propune prescolarul sau care i le sugereaza adultul ii provoaca sentimentele pozitive.

Educarea sentimentelor presupune imbogatirea cunostintelor copilului cu anumite reprezentari si notiuni in legatura cu atitudinea pe care trebuie sa o ia intr-o situatie oarecare.

Evaluarea este o componenta importanta a procesului de invatamant, ce permite luarea, in cunostinta de cauza a unor decizii de reglare, ameliorare, perfectionare a activitatii procesului instructiv-educativ.

Evaluarea este activitatea complexa ce implica trei operatii: masurarea (rezultatelor, performantelor, capacitatilor), aprecierea acestora si adoptarea deciziei ameliorative. Ea este strans legata de celelalte elemente ale procesului de invatamant (de obiective, de strategia de rezolvare a obiectivelor, de nivelul copiilor).

Evident, in gradinita prescolarii nu primesc note sau calificative, dar intrucat aprecierea si evaluarea activitatii constituie o componenta a procesului instructiv-educativ, este firesc ca actul evaluarii, cu functia sa de diagnosticare sa constituie o preocupare a noastra a educatoarelor.

Prescolarii sunt in general foarte diferiti cand vin la gradinita.

Acest fapt se amplifica datorita intrarii lor intr-un alt mediu decat cel familial.

La randul ei, educatoarea are in grupa copii ce provin din medii relativ diferite, asupra carora s-au exercitat influente formative, uneori altele decat cele propuse de educatoare.

Pentru atingerea obiectivelor propuse, ea este obligata in prima faza sa-i cunoasca.

Educatoarea se foloseste, in mod curent, de observatia evaluativa si investigativa, forme importante ale evaluarii.

Rezumand observatia de evaluare a educatoarei ce se ocupa de prescolari, putem vorbi de trei dimensiuni:

Analiza observativa, a situatiilor de varsta;

Analiza implicatiilor in situatia pe care o traverseaza prescolarul;

Efectele de adaptare in angajarea (inclusiv afectivitatea, imaginatia si vointa)

Cercetarea s-a desfasurat la Gradinita cu Program Normal din satul Barbatesti, com. Barbatesti, judetul Gorj, in conditiile predarii simultane la grupa mica- mijlocie, nivel I, si grupa mare, nivel II.

In privinta probelor administrate, s-a observat ca prescolarii prezinta un nivel ridicat din perspectiva comunicarii prin intermediul povestirilor cu animale. Prescolarii au avut o abordare motivata mai intai de curiozitate, apoi au incercat sa rezolve proba ȋntr-un timp cat mai scurt .

La momemtul M1, in urma predarii povestirii Capra cu trei iezi, prescolarii au retinut titlul si autorul, au redat succint si cu ajutorul educatoarei continutul povestii in ordinea succesiunii evenimentelor.

La momentul M2, in urma predarii povestirii Punguta cu doi bani, prescolarii au retinut momentele principale ale povestirii, au recunoscut personajele principale ale actiunii povestii, au descris doua imagini din poveste.

La momentul M3 , in urma predarii povestii Ursul pacalit de vulpe, prescolarii au audiat cu atentie textul, au retinut numele personajelor, unele dintre ele fiind intalnite in povestile predate anterior.

Au redat fara ezitare continutul povestii, urmarind imaginile si ordinea aparitiei personajelor, demonstrand ca a inteles textul povestii.

Au colorat personajele povestirii, au colorat fara sa depaseasca conturul personajul preferat, folosind culorile adecvate. Pot spune ca se observa o schimbare in comportament si exprimare, prescolarul comunicand cu ceilalti copii care vin langa el sa se joace.

La momentul M4, am organizat jocul didactic Recunoaste povestea. Prescolarii au recunoscut personajele comune din cele trei povesti reprezentate in imagini (capra, iezi, cocos, urs, vulpe).

Pe tot parcursul desfasurarii jocului didactic a fost activi, participand la rezolvarea sarcinilor si respectarea regulilor.

Modul de formulare al propozitiilor sau al raspunsurilor la intrebarile adresate au confirmat corectitudinea exprimarii.

La momemtul M5, copiii si-au ales un partener si au interpretat o secventa la alegere dintr-o poveste.

Ei au interpretat fara sfiala aceste roluri, reusind sa pronunte corect cuvintele, folosind dialogul cu colegul ales.

Pentru diferentierea rezultatelor obtinute de fiecare subiect s-au utilizat buline colorate,

fiecare bulina reprezentand un punctaj, respectiv :

In urma aplicarii testelor de evaluare initiala si finala la cele doua loturi investigate, respectiv cel experimental si cel de control s-au observat urmatoarele :

Itemul 1

S-a observat ca 8 copii au retinut titlul povestii Capra cu trei iezi, 5 copii au retinut titlul povestii Punguta cu doi bani, iar 3 copii au retinut titlul povestii Ursul pacalit de vulpe.

Putem trage urmatoarea concluzie: Capra cu trei iezi este o poveste foarte cunoscuta si prescolarii sunt familiarizati cu aceasta.

Faptul ca titlul povestii Punguta cu doi bani a fost retinut de un numar mai mic de copii, poate insemna ca fiind o poveste mai putin cunoscuta, necesita repovestire.

Itemul 2

S-a observat ca 10 copii au recunoscut imaginile din povestea Capra cu trei iezi, 3 copii au recunoscut imaginile din povestea Punguta cu doi bani si 3 copii din povestea Ursul pacalit de vulpe.

Deoarece imaginile povestii Capra cu trei iezi au fost mai usor de recunoscut decat imaginile din celelalte povesti, poate avea ca si cauza faptul ca are mai putine personaje.

Itemul 3

Majoritatea copiilor povestesc cu usurinta imaginile din povestea Capra cu trei iezi, deoarece limbajul folosit in poveste este mai simplu si pe intelesul lor.

Itemul 4

S-a remarcat faptul ca, 6 copii folosesc exprimarea corecta in propozitii simple, utilizand cuvintele noi in contexte corecte din punct de vedere literar, facand acordul intre partile principale de propozitie.

Acest rezultat a dus la concluzia ca majoritatea copiilor pot formula propozitii, o mica parte dintre ei nu se pot exprima liber, datorita unor defecte de limbaj, dar si varstei mici prescolare( sub 5 ani).

Cu ajutorul cuvintelor noi din povestea Capra cu trei iezi, 10 copii au formulat propozitii corecte, cu mai multa usurinta fata de cuvintele noi din celelalte povesti.

Itemul 5

Avand in vedere dificultatea acestei sarcini, deoarece unele personaje erau comune mai multor povesti, copiii au avut rezultate slabe, confundand personajele si trebuind sa reia de la capat sarcina.

Totusi, personajele din povesti au fost grupate corect de catre copii, acestia recunoscand toate personajele povestii, avand ca premisa numarul mic al personajelor si familiarizarea copiilor cu povestea.

Itemul 6

Copiii au avut o memorie logica a insiruirii evenimentelor, aceasta observandu-se in rezolvarea sarcinii de catre majoritatea copiilor pentru toate cele trei povesti.

Itemul 7

Majoritatea copiilor au ales pentru interpretarea unei secvente, povestea Ursul pacalit de vulpe. Ei au fost incantati de realizarea dialogului intre personajele povestii si de scena din finalul povestii .

Rezultatele obtinute in urma aplicarii acestei metode au fost urmatoarele:

80% dintre copii nu intampina dificultati avand o exprimare buna, retin cu usurinta ideile principale, pot sa povesteasca cursiv, corect, coerent, intelegand mesajul povestirilor, reusind sa caracterizeze corect personajele principale;

10% dintre copii au formata deprinderea de a expune povestirea, dar au unele probleme in cursivitatea ideilor, insa folosesc un limbaj adecvat, corect;

10% dintre copii nu au consolidate povestirile, avand dificultati de coerenta in exprimare, insa acest lucru datorandu-se nefrecventarii permanente a gradinitei.

Dupa observarea celor mai de sus, am urmarit corectarea si indreptarea greselilor sau omisiunilor facute de prescolari.

Toate acestea le-am realizat prin munca cu grupuri mici sau individual, procedand la povestirea si repovestirea textelor pe care nu le-au retinut, si corectarea greselilor de exprimare, acolo unde a fost necesar, prin antrenarea si solicitarea lor in activitati.

In ceea ce priveste dezvoltarea creativitatii rezultatele au fost diferite, in sensul ca prescolarii de nivel II au dovedit ingeniozitate in dezvoltarea unor idei ale povestirii, au fost capabili sa reformuleze sfarsitul povestirii si sa motiveze comportamentul unor personaje din text. Pentru copiii de nivel I insa, imaginatia creatoare e mai slab dezvoltata si pentru ca nivelul reprezentarilor este mai scazut, tot ceea ce li se povesteste trebuie sa fie apropiat de lumea reala, imediat apropiata .

Vom prezenta mai jos rezultatele obtinute de cele doua loturi, respectiv cel de control si experimental pentru fiecare subiect in parte .

Tabelul nr.1. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul de control, la evaluarea initiala

Tabelul nr.2. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul de control, la evaluarea finala

Tabelul nr. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul experimental, la evaluarea initiala

Tabelul nr. Rezultatele pentru fiecare subiect din lotul experimental, la evaluarea finala

Figura nr.1. Graficul rezultatelor obtinute de lotul de control, la testarea initiala

Figura nr.2. Graficul rezultatelor obtinute de lotul de control, la testarea finala

Figura nr. Graficul rezultatelor obtinute de lotul experimental, la testarea initiala

Figura nr. Graficul rezultatelor obtinute de lotul experimental, la testarea finala

CONCLUZII SI PROPUNERI

1. Concluziile cercetarii

Pornind de la prezentarea teoretica a problematicii supusa cercetarii in prezenta lucrare, precum si de la rezultatele obtinute in urma prelucrarii datelor, putem formula urmatoarele concluzii:

Povestile cu animale au adus in fata copilului o lume misterioasa in care acestora li se atribuie insusiri omenesti, inclusiv darul de a vorbi;

Ascultand povestea, implicandu-i in cunoasterea personajelor, prescolarii inteleg mesajul povestilor:

Capra cu trei iezi - prescolarii au recunoscut mesajul povestirii, ce inseamna neascultarea fata de parinti;

"Punguta cu doi bani" - au extras morala povestirii;

"Ursul pacalit de vulpe" - prescolarii au identificat mesajul povestirii: siretlicul cumetrei vulpi;

Rezultatele obtinute in urma cercetarii au relevat corelari intre imbogatirea vocabularului prescolarilor si folosirea jocului didactic in activitatea de educare a limbajului.

Prescolarii care rezolva sarcini de genul: pozitioneaza, identifica, selecteaza, clasifica, au rezultate mai bune in exprimarea orala decat cei care doar audiaza povestea;

Prescolarii care se implica in dramatizare au posibilitatea de a-si exterioriza emotiile, sentimentele si pot sa-si exerseze empatia in intelegerea personajelor;

Prin folosirea jocului didactic in invatare, prescolarii isi dezvolta capacitatea de atentie, de memorare si invatare intr-un timp scurt si cu efort intelectual minim.

Important in utilizarea jocului didactic este pregatirea cadrului didactic si organizarea materialelor, crearea unui spatiu optim pentru desfasurarea activitatii, precum si alegerea strategiilor didactice.

Eficienta jocului didactic fata de celelalte activitati obligatorii consta in faptul ca la desfasurarea lui participa toti copiii, depunand eforturi de gandire si exprimare, dar fara a constientiza aceasta, considerand ca se joaca.

Jocul didactic, ca mijloc de baza in dezvoltarea vorbirii realizeaza una dintre cele mai importante cerinte ale educatiei prescolare, aceea de a-i invata pe copii o varietate de notiuni, jucandu-se in mod organizat.

Ipoteza cercetarii se confirma si recomandam utilizarea jocului didactic in intelegerea povestirilor cu animale, in cadrul procesului instructiv-educativ din gradinita, deoarece acesta faciliteaza imbogatirea vocabularului activ al prescolarilor.

Anexez ca suport proiectele de activitate didactica precum si alte fise de lucru si evaluare utilizate pe parcursul cercetarii pedagogice.

Povestile cu animale exprima, de obicei, o morala populara, traditionala, universal valabila, afirmatii si constatari ale intelepciunii de veacuri, trecute demult in zicale si proverbe si improspatate de sentimente gingase si delicate.

Animalele nu sunt animale adevarate si nici nu sunt socotite ca atare, desi in descrierea lor se pastreaza caracteristicile speciei lor.

Blande sau crunte, nu sunt decat reprezentarea colorata a viciilor, pasiunilor, cusururilor sau calitatilor oamenilor.

Valoarea acestor povesti consta in influenta pe care o au asupra dezvoltarii personalitatii fiecarui prescolar.

Pe unele animale le iubeste, le simpatizeaza, pe altele le uraste. Imaginatia, sentimentele si gandirea copilului sunt cuprinse de fascinanta lume a povestilor cu animale.

Dorinta si motivatia lui de a citi, cat si intelegerea acestor povesti, depind de maiestria cadrului didactic.

Utilizarea metodelor interactive ca instrumente de invatare conduc spre o invatare constienta, profunda si eficienta, care sa mentina spiritul elevilor deschis spre noi competente.

Eficienta unei metode este legata de modul in care este valorificata in contextul didactic, de influenta pe care o are asupra rezultatelor scolare, de cantitatea de efort intelectual si practic, de volumul de timp investit de elev si profesor.

Se stie, ca factorul afectiv, intr-o mare masura, favorizeaza sau defavorizeaza, accelereaza sau impiedica stabilirea de relatii interpersonale.

S-a constatat faptul ca unii copiii care vin in gradinita pentru prima oara, din punct de vedere afectiv sunt timizi, anxiosi, reusesc cu greutate sa stabileasca relatii de la inceput cu persoanele cu care vin in contact.

Etapa ameliorativa a fost un bun prilej pentru prescolarii din grupa mica - mijlocie, nivelul I,deoarece acestia si-au invins anxietatea si rusinea, devenind mai stapaniti, mai controlati, reusind sa stabileasca cu o mai mare usurinta relatii cu mai multi colegi din grupa, in general cu cei din jurul lor.

Totodata precizez ca a scazut numarul copiilor care si-au dezvoltat capacitatea de control si stapanire a reactiilor impulsive, fiind favorizata capacitatea de sociabilitate.

In urma cercetarii intreprinse la nivelul loturilor investigate se poate spune ca in general exista o relativa constanta a raspunsurilor, daca la grupele mici exista doar grupulete razlete, spre grupa mare creste omogenitatea grupei, scade numarul de lideri, sunt mai putini copii izolati (si ca urmare a interventiilor educatoarei).

Prescolarii manifesta mai multa hotarare in emiterea unor motive de atractie sau respingere: critica abaterile comportamentale mai ales agresivitatea, apreciaza cumintenia, faptul ca se pot juca frumos impreuna, ca nu au conflicte cu cel ales, scazand totodata nehotararea si nonraspunsurile.

Pornind de la prezentarea teoretica a problematicii supusa cercetarii in prezenta lucrare, precum si de la rezultatele obtinute in urma prelucrarii datelor, putem formula urmatoarele concluzii:

- povestile cu animale au adus in fata copilului o lume misterioasa in care acestora li se atribuie insusiri omenesti, inclusiv darul de a vorbi;   

- ascultand povestea, implicandu-i in cunoasterea personajelor, copiii inteleg mesajul povestilor;

-rezultatele obtinute in urma cercetarii au relevat corelari intre imbogatirea vocabularului prescolarilor si folosirea jocului didactic in activitatea de educare a limbajului.

-prescolarii care rezolva sarcini de genul: pozitioneaza, identifica, selecteaza, clasifica, au rezultate mai bune in exprimarea orala decat cei care doar audiaza povestea.

2. Implicatii si valentele educationale

Cercetarea se doreste in primul rand sa investigheze si sa propuna solutii pentru cele mai moderne metode de predare a povestirilor pentru copii si valentelor educative ale acestora, care intra in sistemul de educatie formala.

Pornind de la problemele sesizate la nivelul micro, al practicilor educationale, vom incerca sa analizam factorii care le influenteaza, eventualele lor efecte, precum si caile prin care cei din jurul prescolarilor - parinti si educatoare - le pot minimiza ori chiar exclude.

Studiul de fata si-a propus o analiza actualizata a povestirilor cu animale, in contextul reformarii sistemului de educatie timpurie.

Reflectarea temei in literatura de specialitate

In contextul actual al reformei educationale gradinita joaca un rol foarte important in apropierea copilului de lumea cartii si, implicit, de literatura.

Interesul pentru literatura la copiii prescolari trebuie stimulat, cu atat mai mult cu cat preocuparea acestora fata de carti tinde sa scada in favoarea internetului.

Cu cat copilul se apropie mai devreme de literatura cu atat mai importante si mai durabile vor fi efectele ei in domeniul limbajului, al comunicarii, precum si al comportamentului si al socializarii.

In literatura romana si universala pentru copii, povestirea cu animale ocupa un loc remarcabil atat prin varietatea tematica, cat si prin mijloacele de expresie.

In gradinita de copii povestirea cu animale este utilizata frecvent datorita caracterului ei mai colorat afectiv, mai accesibil.

Continutul acestora reproduce propria experienta de viata a copiilor, fapt ce permite reluarea in diverse variante a unei teme, de fiecare data cu elemente de noutate si surpriza.

Povestirea cu animale satisface nevoia de cunoastere si de afectivitate a copiilor,le da posibilitatea sa invete sa deosebeasca frumosul de urat, binele de rau si sa urmeze exemplul personajelor pozitive.

Dezvoltarea stiintei pedagogiei si cea a invatamantului sunt dinamizate de cercetarea pedagogica.

BIBLOGRAFIE

Nicola, Ioan., Pedagogie scolara, E.D.P., Bucuresti, 1990 ;

Ovidiu, Birlea., Folclorul romanesc, Editura Minerva, Bucuresti, 1981;

Gheorghe, Vrabie., Proza populara romaneasca, Edituta Albatros, Bucuresti, 1998;

Constantin ,Cretescu., Folclorul literar al romanilor, Editura Compania,1986;

Ministerul Educatiei Nationale (2000a). Limba si literatura romana ● Programa pentru

institutori/invatatori - examenul de definitivare in invatamant: obtinerea gradului didactic

II , M.E.N;

6.Candroveanu, Hristu. Literatura romana pentru copii. Scriitori contemporani.

Bucuresti: Editura Albatros.,1988;

7. Bocos, Musata. Cercetarea Pedagogica. Cluj-Napoca: Editura Casa Cartii de Stiinta.

8.Paun, E., Iucu, R.. Educatia prescolara in Romania. Iasi: Polirom,2002 ;

9.Pop, Mihai; Ruxandoiu, Pavel. Folclorul literar romanesc. Bucuresti: E.D.P,1995;

10. Stanciu, Ilie, Literatura pentru copii. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica,1968.

11. Voiculescu, Elisabeta.,Pedagogie prescolara, Editura Aramis, Bucuresti, 2003

12. Somesan, Elena., Contributia literaturii pentru copii la educarea prescolarilor,

in Revista de Pedagogie, nr. 1/1997;

1 Schiopu, Ursula,Gradinita de azi si de maine, in Revista Invatamantului Prescolar, Nr.

1 www.edu.ro

15. www.didactica.ro