PRIMII PASI IN GRADINITA - Colaborarea gradinita-parinti

Colaborarea gradinita-parinti

PRIMII PASI IN GRADINITA

Se cunoaste faptul ca primul an de scoala este un an in care parintii trebuie sa comunice foarte mult cu invatatoarea, ca parintii sunt "scolarizati" impreuna cu copilul lor, ca parintii trebuie sa-si sacrifice timp pentru pornirea cu dreptul in noua etapa a vietii de scolar. Daca acest an este important prin trecerea la o noua treapta de socializare, la integrarea intr-un alt mediu educational, nu mai putin important trebuie sa fie si primul an de gradinita.

In a doua copilarie (3 - 6 ani), supranumita de M. Debesse "varsta micului faun", are loc un eveniment capital, cel al plasarii in gradinita, institutie ce constituie o formula intermediara intre familie si scoala propriu-zisa.

Chiar daca prescolarul da semne evidente de precocitate, inainte de trei ani nu se recomanda "scolarizarea" sa prin intermediul diversitatii paletei de activitati a unui regim de gradinita.

Patrunderea prescolarului in gradinita, trebuie prefatata de o pregatire speciala, cand parintii trebuie sa zugraveasca, in culorile cele mai atractive, experienta respectiva.

Primele contacte cu gradinita trebuie sa fie ale parintelui. Parintele trebuie sa se intalneasca cu directorul si apoi cu educatoarea (educatoarele), sa ceara informatii despre unitate, despre educatoare, iar apoi in discutiile cu acestea sa solicite programul, cerintele si orientarile in educatia copiilor.

Primele discutii cu parintii a educatoarelor trebuie sa aiba in vedere cateva date preliminare despre copil (nu se va intra in detalii),cateva tendinte in programul activitatilor, dar si cateva reactii posibile, de inceput, care pot aparea la viitorul "elev" al gradinitei. Se va prezenta sala de grupa, sala de mese, toaleta, incurajand hotararea pe care au luat-o cu privire la integrarea copilului in gradinita.

Desigur, prima zi de gradinita difera de la un copil la altul, precum si de la un parinte la altul. Daca pentru "linistirea" copilului, a reactiei lui educatoarea ia masuri in functie de specificul fiecarui copil, cu parintii s-a dovedit ca munca de convingere este mai intensa. Parintii au nevoie mereu de confirmarea starii copilului in fiecare moment. De aceea, educatoarele trebuie sa-si planifice    cel putin o saptamana in care alaturi de parinti sa aline durerea copiilor si sa-i convinga ca nu sunt lasati pentru totdeauna in acel loc. Dar nici dupa trecerea perioadei de integrare nu trebuie abandonati parintii in interesul de a aduce copilul la gradinita.

Prima sedinta cu toti parintii copiilor grupei trebuie bine organizata si din timp anuntata, pusa la o ora la care toti parintii sa poata ajunge. Acum se vor cere date suplimentare despre copil ( fisa    individuala de prezentare), se va oferi un chestionar asupra colaborarii parintilor cu unitatea, cu educatoarele, se vor prezenta rezultatele evaluarii initiale si a planificarii activitatiilor ce decurg de aici, se vor hotari activitatile optionale si extracurriculare si se va solicita aportul material si spiritual a parintilor pentru buna desfasurare a activitatilor propuse.

Preferabil ca, in primul an de gradinita, intalnirile cu parintii sa fie mai dese, cel putin o data pe luna. Chiar daca programul parintilor este incarcat, trebuie sustinuta ideea intalnirilor cu diferite prilejuri, aportul parintilor in desfasurarea activitatilor din gradinita fiind benefic atat asupra colaborarii educatoare - parinti, cat si asupra educarii propriului copil.

Mai nou introdusa in procesul educational, metoda proiectelor, prin vastitatea subiectelor ce pot fi abordate, ofera educatoarei sansa comunicarii cu diferiti factori (parteneri) implicati in formarea si dezvoltarea personalitatii copilului.

Metoda proiectelor da posibilitatea participarii mai active a parintilor in procesul de invatare - educare, precum si de evaluare a cunostintelor si deprinderilor dobandite de copii. Astfel ca o a doua intalnire poate fi    stabilita cu ocazia unei scurte serbari in cadrul unui proiect, care poate deveni in ultima parte un prilej de a transmite informatii, sesizarii, precum si o formare psihologico - educativa a ceea ce inseamna pregatirea individuala a copilului.

Perioada prescolara prezinta si o diversitate de medii biologice noi cu care vine in contact copilul. Astfel perioada de acomodare in noul mediu ii duce pe unii parinti in pragul disperarii vis-a-vis de sensibilitatea excesiva a mucoaselor rinofaringiene ce duce la puseele virale si afectiuni broho-pulmonare.

De aceea este bine venita intalnirea parintilor cu medicul pediatru dar si cu cei care practica o medicina alternativa, naturista ce sprijina formarea si intarirea sistemului imunitar. In acest mod parintii vor putea sa opteze in alegerea unui tratament cat mai adecvat propriului copil. La aceasta intalnire va fi invitata si asistenta medicala a unitatii care ii va sprijini in aplicarea tratamentelor medicale impuse.

Tot acum se va atrage atentia respectarii regulilor de igiena personala dar si colectiva.

Acest tip de intalnire poate fi repetat pe parcursul intregului an, materialul prezentat si oferit parintilor putand fi diversificat in functie de posibilitatile materiale ale unitatii, de pregatirea profesionala a educatoarei. Cateva exemple ar fi:

"Jucandu-ne cu copiii nostri" - jocuri specifice varstei de 3,4 ani: "Vanatoarea culorilor", "Robotul", "Turnul imposibil",etc.

Scurte povestiri cu rol educativ in care este evidentiata o trasatura dominanta ( de obicei, nociva) in educarea copilului.

Oferind materiale din care pot sa-si imbunatateasca cunosterea si intelegerea comportamentului copilului in diferitele etape pe care le parcurge, venim de fapt in sprijinul formarii unui climat familial armonios si sanatos care se rasfrange in formarea viitoarei persoane adulte.

La varsta prescolara se pun bazele personalitatii copilului. Astfel, pe fondul unui anumit tip temperamental, care are o importanta filiatie ereditara,se schiteaza primele trasaturi caracteriale, generate de joc sau de alte activitati colective.

Acum este momentul primului contact intre parinti si un psiholog. Temele propuse a fi dezbatute sunt pe deoparte, temele alese in chestionar de parinti, dar prioritar vor fi alese temele la care noi, educatoarele, intampinam greutati in activitatea educativa a copiilor. Teme ca educarea temperamentelor, interpretarea productiilor prescolarului care radiografiaza profund si nuantat atat personalitatea copilului, cat si climatul in care traieste, ajuta deopotriva la gasirea unor solutii la problemele aparute acasa si la gradinita.

Se remarca astfel ca treapta socializarii ( nivelul 3-5 ani) trebuie sa fie una de comunicare permanenta intre gradinita si familie, de gasire a unui drum comun in ceea ce priveste formarea viitorului adult.

Daca primul an de gradinita este unul de tatonare, de cunoastere, al doilea an este util in formarea de atitudini, de comportamente, de reglare a unor functii ce pot devenii un obstacol in evolutia ulterioara a copilului. Copilaria este uneori umbrita de unele afectiuni psihice, care isi revendica la origini cauze multiple. Tare ereditare, carente ale mediului educativ, precum si prezenta unor maladii organice pot fi incriminate cel mai frecvent.

Apare astfel, necesitatea observarii mai atente asupra evolutiei copiilor si categoric, a colaborarii cu diferiti specialisti ce isi aduc aportul pentru o dezvoltare armonioasa.

Dupa ce au fost eliminate problemele de ordin fizic, biologic se va trece la cele de ordin psihologic. Cert este ca, exista o paleta ampla de afectiuni psihice la varsta copilariei, unele mai simple, altele mai complexe. Este de datoria fiecarei educatoare sa depuna toate eforturile in a convinge parintii de importanta intalnirii cu un neuropsiholog, chiar si intr-un cadru largit cum este "sedinta cu parintii". Asistam aici, la descoperiri surprinzatoare privind urma pe care o lasa un pas facut gresit, intentionat sau nu.

Abia dupa ce am eliminat si cauzele psihologice putem impune asimilarea regulilor de convietuire in colectivitate, de cristalizarea caracterului. In edificarea moralitatii se impun doua linii strategice:

capacitatea constientizarii greselilor de catre copil;

eliminarea minciunii intentionate, care germineaza in jurul varstei de 4 ani.

Impreuna, educatorul si parintii, trebuie sa-si uneasca fortele in depistarea cauzelor ce duc la aparitia minciunii, stiindu-se faptul ca poate sa apara o dedublare a personalitatii copilului in functie de mediul in care se afla si nedepistata la timp, dar mai mult acceptata ca pe o "copilarie" devine o tara educationala a caracterului, si asa cum spunea Herodot: "caracterul omului este destinul sau".

Un important rol in relatiile cu familia il are amenajarea in spatiul educativ al gradinitei al "Coltului parintilor" unde pot fi puse la dispozitia acestora materiale informationale de tot felul, nu numai a activitatii din gradinita ci si din viata sociala a comunitatii, a parteneriatelor propuse, sfaturile unor personalitati de talie mondiala, descoperiri ale stiintei,etc.

Activitatea fundamentala, in perioada prescolara este jocul, ce constituie nu numai un excelent mod de a exersa toate dimensiunile sale de personalitate, ci si o oglinda fidela pentru lumea in care traieste.

Oportunitatea pe care noi, ca educatori, o putem oferi, prin jocurile introduse, prin activitatile desfasurate, care pot fi continuate in mediul familial,este aceea de stabilitate si liniste sufleteasca.

Gradinita poate fi locul unor experiente inedite intre generatii, intre categorii diferentiate de opinii, de religii, de traditii oferind sansa expunerii a ceea ce este mai valoros pentru fiecare in parte. Ca educatori, trebuie eliminata teama de a cere ajutorul unor oameni care s-au pregatit si au studiat anumite domenii pe care noi le consideram utile in pregtirea noastra si a copiilor pe care ii educam.

Daca vom reusi sa integram in munca noastra si ajutorul dat de parinti, chiar de natura materiala, valorificat in sprijinul copilului, vom constata ca investitia lor in timp si cunostinte va creste constant, pentru ca atunci cand esti parinte lucru cel mai de pret este dragostea pentru copilul tau.

Prin modul in care actionam asupra parintilor, a interesului aratat lor, a sprijinului moral-afectiv acordat, interactiunea educatoare - copil va fi mai profunda, "chipul" educatoarei va sta langa cel al invatatoarei, pentru ca aceste amintiri se pastreaza intacte si se actualizeaza odata cu copilul ajuns parinte.

Bibliografie:

Bacus, Anne, Jocuri pentru copii de la o zi la sase ani, Ed. Teora, Bucuresti, 1998

Dufour, Michel, Allẻgories pour guẻrir et grandir, Les Editions JCL INC Ottawa, 1993

Dumitrana, Magdalena, Copilul, famila si gradinita, Ed. Compania, Bucuresti, 2000

Mircea, Tiberiu, Psihologia si psihopatologia dezvoltarii copilului mic, Ed. Augusta, Timisoara, 1999

Munteanu, Anca, Psihologia copilului si a adolescentului, Ed. Augusta, Timisoara, 1998

Steiner, Rudolf, Pedagogie, Educatie pentru libertate, Ed. Triade, Cluj, 1994