Proiectarea didactica a procesului instructiv educativ din gradinita

PROIECTAREA DIDACTICA A PROCESULUI INSTRUCTIV EDUCATIV DIN GRADINITA

1 CONCEPTUL DE PROIECTARE DIDACTICA. FUNCTIILE PROIECTARII

Proiectarea didactica reprezinta procesul deliberativ de anticipare motivata a componentelor procesului didactic si a relatiilor dintre ele in vederea asigurarii eficientei ivitatii educative, realizarii optime a obiectivelor preconizate. Este o proiectare esalonata e anticipa actiunile educative care vor fi desfasurate la o anumita grupa de copii intr-o oada determinata. Prin intermeduil ei se elaboreaza programul educativ ce va fi asurat cu o anumita grupa de copiii de o anumita varsta, menit sa construiasca bazele onalitatii. Opereaza cu obiective si continuturi riguros determinate si reprezinta o premisa o conditie pentru un demers didactic reusit caruia ii ofera un cadru riguros, rational, adaptat circumstante concrete si particulare. Nu numai ca nu ingradeste libertatea si creativitatea drului didactic, ci dimpotriva, permite adaptari, reconsiderari, iectarea didactica indeplineste urmatoarele functii:

functia de anticipare a programului de instruire menit sa realizeze obiectivele azute de programa;

functia de organizare a componentelor procesului educativ in vederea asigurarii r mai adecvate relatii;

functia de orientare a acestui proces de didactic intr-o directie clara, precisa, iectiv determinata in vederea realizarii obiectivelor propuse;

functia de reglare operativa a procesului educativ, de modificara a caracteristicilor ctionale ale fiecarei componente si de readaptare a relatiilor dintre componente.

Proiectarea didactica este eficienta daca ea constituie un act motivat, bazat pe legitatile ceselor de invatare si dezvoltare ca si pe cunoasterea particularitatilor psihice ale varstei si ale fiecarui copil, daca are un caracter continu, permanent care premerge demersului didactic, care ar fi dimensiunea, compexitatea, durata acestuia indiferent de dimensiunea, plexitatea si durata acestuia. In acelasi timp ea trebuie sa priveasca activitatea instructiv-jcativa in complexitatea ei, atat activitatile comune cat si celelalte tipuri de activitati, sa vizeze toate componentele procesului si relatiile dintre ele. In proiectarea procesului didactic, educatoarea se va raporta la trei cadre de referinta: activitatea anterioara momentului in care se realizeaza proiectarea pentru a tine cont de aspectele pozitive (in vederea repetarii si reconsiderarii lor); situatia existenta (conditiile concrete in care se desfasoara demersul didactic, resursele materiale si mai ales, resursele umane); activitatea viitoare, rezultatele care urmeaza a fi realizate (pentru a asigura continuitatea dezvoltarii si a invatarii care o conditioneaza).

CONTINUTUL SI NIVELURILE PROIECTARII

Intrucat procesul instructiv educativ este deosebit de complex (include multe si variate componente intre care exista relatii nenumarate), proiectarea didactica presupune mai multe operatii. Succesiunea lor este relativ stabila. Aceste operatii vin sa raspunda la patru intrebari esentiale: Ce voi face? Cu ce voi face? Cum voi face? Cum voi sti daca ceea ce trebuia facut a fost facut? Educatoarea isi pune aceste intrebari in trei etape (momente) diferite: la inceputul anulu/semestrului, la inceputul unitatii de invatare/temei (care poate fi desfasurata pe parcursul unei saptamani sau a doua saptamani) si la inainte de desfasurarea fiecarei activitati. Succesiunea operatiilor este relativ stabila. Exista insa, in functie de etapa (nivelul proiectarii), interferente si chiar modificari ale acestei succesiuni.

Precizarea obiectivelor instructiv- educative este punctul de plecare pentru organizarea demersului didactic. In functie de obiective se aleg strategiile didactice, se contureaza situatiile de instruire, se construiesc instrumentele de evaluare, se apreciaza calitatea rezultatelor si a procesului care le-a determinat. Stabilirea obiectivelor este prezenta la toate nivelurile proiectarii didactice. Educatoarea are in vedere obiectivele prevazute de programa (obiective cadru si obiective de referinta) si, pe baza caracteristicilor resurselor umane (potentialul de invatare, aptitudinile si nevoile prescolarilor, stadiul dezvoltarii lor intelectuale si stadiul dezvoltarii morale, experienta lor cognitiva si lingvistica) elaboreaza scopurile si obiectivele operationale ale activitatii). In functie de obiective, educatoarea selecteaza si organizeaza continuturile, stabileste strategiile didactice, elaboreaza situatiile de invatare, construieste instrumentele de evaluare, apreciaza rezultatele realizate de copii si activitatea desfasurata de ea insasi.

Programa ofera educatoarei o mare libertate in privinta continuturilor, a acelor valori culturale care, prin asimilarea si interiorizarea lor, genereaza achizitiile psihice preconizate. Continuturile pe care prescolarii si le insusesc prin joc sau prin invatare dirijata reprezinta mijloacele principale de realizare a obeictivelor. De calitatea selectarii, organizarii, prelucrarii si transmiterii lor depinde in ultima instanta dezvoltarea prescolarului. Analiza, organizarea si prelucrarea continutului invatarii presupune urmatorii pasi:

delimitarea unitatilor informationale (teme, subteme) care permit realizarea obiectivelor cadru si de referinta si corespund intereselor si nevoilor copiilor;

identificarea, in cadrul fiecarei teme si subteme a elementelor esentiale posibil de propus in diferite categorii de activitati (in principal in activitatile comune, de extindere, optionale dar si in jocurile si activitatile alese);

ordonarea temelor si subtemelor asigurandu-se unitate logica, coerenta, densitate informationala adecvata, interactiuni intadisciplinare, interdisciplinare, pluridisciplinare;

accesibilizarea elementelor de continut tinandu-se cont de posibilitatile reale ale iilor.

Cunoasterea resurselor umane si materiale constituie premisa pentru stabilirea tegiilor didactice adecvate, ritmului predarii, mijloacelor didactice care pot fi utilizate. Ea rezinta premisa pentru stabilirea strategiilor didactice adecvateentru fiecare activitate cum si pentru stabilirea extinderilor, optionalelor, activitatilor de dezvoltare a aptitudinilor individuale, activitatilor de recuperare. Din aceasta perspectiva conteaza nivelul de dezvoltare lectuala si nivelul de pregatire al prescolarilor, dorintele si nevoile, ritmul mediu si ividual de invatare, disponibilitatile aptitudinale precum si cadrul fizic in care se desfasoara vitatiie, mijloacele materiale exitente in gradinita.

Stabilirea strategiilor didactice adecvate obiectivelor care vor fi realizate precum si continuturilor care vor fi transmise grupei de copii presupune:

precizarea formelor de invatare care urmeaza a fi desfasurate (in functie de natura biectivelor care vor fi realizate si de natura continuturilor care vor fi vehiculate);

anticiparea situatiilor de instruire (se tine cont de obiectivele propuse);

stabilirea tipurilor de interactiune (expozitive, dialogate, bazate pe activitatea dependenta);

- stabilirea metodelor, procedeelor si mijloacelor de invatamant (in functie de natura obiectivelor urmarite, natura si volumul continutului, resursele materiale ale gradinitei, priceperea educatoarei de a le utiliza precum si de conceptia ei despre invatare si dezvoltare, de creativitatea de care dispune dar si de timpul avut la dispozitie, timp care in acest caz actioneaza ca o conditie);

Stabilirea criteriilor, metodelor, tehnicilor de evaluare premerge construirii instrumentelor de evaluare. Prin evaluare se va constata daca si in ce masura rezultatele copiilor corespund obiectivelor propuse. Principalul criteriu de evaluare il consttuie insusi obiectivul avut in vedere (cadru si de referinta pentru evaluarea initiala si sumativa, iar pentu evaluarea formativa, obiectivul operational) dar si nivelul anterior al copilului (pentru a determina progresul acestuia) sau nivelul grupei.

Proiectarea procesului instructiv -educativ din gradinita se realizeaza procesual, pe urmatoarele niveluri care se subordoneaza unele altora: proiectarea anuala/ proiectarea semestriala, proiectarea temei (unitatii de invatare) proiectarea activitatii. Proiectarea anuala impune urmatoarele operatii:

cunoasterea resurselor umane ( prin evaluare predictiva) si a celor materiale;

stabilirea obiectivelor cadru si a obiectivelor de referinta pentru fiecare categorie de activitate comuna care vor fi realizate pe parcursul anului (prin consultarea programei);

stabilirea si ordonarea temelor (unitatilor de invatare) prin consultarea programei si valorificarea experientei si a conceptiei pedagogice;

precizarea numarului de saptamani si a perioadei pentru fiecare tema;

precizarea perioadelor de evaluare predictiva, sumativa si de bilant, a criteriilor, formelor, metodelor si tehnicilor de evaluare care vor fi utilizate pe parcursul anului/ semestrului.

Proiectarea anuala/semestriala se materializeaza printr-un proiect anual /semestrial (planificare anuala/semestriala) care include informatii referitoare la teme, subteme, perioada.(saptamana).

Proiectarea temei (unitatii de invatare) include urmatoarea succesiune de operatii:

-stabilirea obiectivelor comune, specifice temei precum si a interactiunile dintre activtati la nivelul temei;

- stabilirea obiectivelor fiecarei categorii de activitate comuna precum si a celorlalte tipuri de activitati;

identificarea unitatilor de continut cu valoare euristica mare pentru fiecare activitate subordonata temei precum si a relatiilor dintre ele (relatii ierarhice, relatii de incluziune, relatii de asociatie, etc) in vederea organizarii pluriidisciplinare, interdisciplinare si intradisciplinare;

cunoasterea resurselor materiale (a mijloacelor de invatamant existente in gradinita, a numarului de activitati pentru fiecare categorie, numar precizat de planul de invatamant;

elaborarea strategiilor didactice care vor permite copiilor, ca ajutati, orientati, dirijati cu discretie, indrumati de educatoare, sa realizeze obiectivele categoriei de activitate ca si a obiectivelor temei; se anticipa modalitatile de organizare a prescolarilor, modul de combinare a metodelor si procedeelor, modul de utilizare a mijloacelor de invatamant si a timpului;

stabilirea metodelor si tehnicilor de evaluare.

Proiectarea temei/ unitatii de invatare se finalizeaza prin proiectul temei/unitatii de invatare care include informatii referitoare la perioada, categoria de activitate, obiectivele de ferinta urmarite, unitatii de continut, utilizarea resurselor umane si a celor materiale, odalitati de evaluare.

Proiectarea activitatii cuprinde urmatoarele operatii:

- analiza obiectivelor cadru si de referinta pentru categoria de activitate careia i se subordoneaza activitatea comuna concreta ca si a obiectivelor temei;

analiza resurselor umane, a modificarilor intervenite in dezvoltarea psihica si in ivelul de pregatire al grupei, al categoriilor de copiii din grupa si al fiecarui copil;

selectarea, analiza, organizarea si prelucrarea continutului invatarii;

elaborarea obiectivelor activitatii (scopurilor si obiectivelor operationale) tinand cont obiectivele temei (unitatii de invatare), obiectivele categoriei de activitate comuna, de tinuturile selectate, prelucrate si organizate ca si de interesele, disponibilitatile aptitudinale resurselor umane;

stabilirea sarcinilor didactice dominante;

elaborarea strategiei didactice: stabilirea formelor de invatare care vor fi dezvoltate parcursul activitatii (in functie obiectivele de referinta si de sarcinile didactice), construirea atiilor de instruire si a succesiunii lor, stabilirea metodelor, mijloacelor didactice, formelor grupare a copiilor, a relatiilor de comunicare precum si a modalitatilor lor de combinare;

stabilirea criteriilor de evaluare, metodelor si tehnicilor de verificare, construirea instrumentului de evaluare si a celorlalte materiale necesare.

Proiectarea activitatii se materializeaza in proiectul didactic. Pentru a fi cu adevarat eficiente, toate proiectele (proiectul anual/ semestrial, proiectul temei si proiectul activitatii trebuie sa se caracterizeze prin integralitate (sa cuprinda toate componentele procesului didactic), realism (pentru a fi realizabil sub aspectul strategiei, timpului), simplitate (pentru a putea fi cu adevarat folosit), flexibilitate (pentru a permite restructurarile determinate de conditiile concrete). Atat in proiectarea temei (unitatii de invatare), cat si in cea a activitatii, trebuie stabilite cele mai adecvate relatii intre obiective-continuturi, obiective-continuturi-strategii didactice, obiective-continuturi-strategii de evaluare.