Pregatirea educatoarei in vederea organizarii si desfasurarii jocului didactic matematic

Pregatirea educatoarei in vederea organizarii si desfasurarii jocului didactic matematic

Procesul de instructie si educatie ca activitate constienta, organizata, si intreprinsa sistematic, orientata in directia atingerii unor finalitati, presupune o temeinica organizare a activitatilor si proceselor prin care se realizeaza. Compexitatea    sa deosebita, multitudinea si varietatea proceselor si activitatilor pe care le cuprinde, ca si realizarea treptata a scopurilor, fac necesara programarea si pregatirea minutioasa a acestuia.

In anticiparea si programarea demersului didactic se tine seama in primul rand de finalitatile generale ale continuturilor matematice. Prin ceea ce intreprinde prin exemplul personal, prin munca, rabdare si talent, educatoarea este un model a structurii personalitatii copilului, in stadiul cel mai hotarator al devenirii sale.

Educatoarea trebuie sa aiba o buna pregatire psiho-pedagogica stiintifica si metodica pentru a-l ajuta in cunoasterea celor din colectivul pe care-l conduce si in alegerea metodelor adecvate, necesare eficientizarii activitatilor. O activitate matematica in care ne propunem sa folosim jocul didactic devine si o situatie problema iar rezolvarea ei se afla in pregatirea minutioasa a acestei activitati in alegerea jocului matematic potrivit, in alegerea materialului corespunzator, in potrivirea momentului cand trebuie folosit si felul cum se vor fructifica rezultatele.

Educatorul trebuie sa fie un creator. Jocurile didactice folosite trebuie sa aiba amprenta creativitatii educatorului. Prin intermediul jocurilor matematice se ofera copilului posibilitatea de a-si pune in valoare si de evidentia propriile capacitati favorizand astfel interactiunea tuturor factorilor psihice ce contribuie la activitatea de cunoastere si o influenteaza. Concepute intr-o forma atractiva ele solicita din partea scolarului o participare constructiva si in acelasi timp dinamica, in raport cu posibilitatile, interesele si cerintele sale. Varietatea si continutul jocurilor matematice ofera o arie larga de influente pozitive, ce vor contribui la formarea intelectuala a copilului.

Proiectarea, organizarea si desfasurarea metodica a jocului matematic.

Pentru buna desfasurare a jocului se au in vedere urmatoarele cerinte:

pregatirea jocului didactic;

organizarea judicioasa a acestuia;

respectarea ritmului jocului didactic;

respectarea ritmului jocului, alegerea unei strategii de conducere potrivita;

stimularea elevilor in vederea participarii active la joc;

asigurarea unei atmosfere psihice de joc;

varietatea elementelor de joc (complexitatea jocului, introducerea altor variante de joc).

Pregatirea jocului didactic presupune in general urmatoarele:

studierea atenta a continutului acestuia, a structurii sale;

pregatirea materialului didactic (confectionarea sau procurarea lui)

elaborarea proiectului jocului didactic.

2) Organizarea jocului didactic matematic necesita o serie de masuri. Astfel trebuie sa se asigure o impartire a elevilor in functie de actiunea jocului si uneori chiar o reasezare a mobilierului pentru reusita lui in sensul formarii pozitive a sarcinii didactice.

O alta problema organizatorica este aceea a distribuirii materialului necesar desfasurarii jocului. In general materialul se distribuie la inceputul activitatii de joc si aceasta pentru urmatoarele motive: cunoscand (intuind) in prealabil materialele didactice necesare jocului respectiv, copiii vor intelege mult mai usor explicatia educatoarei referitoare la desfasurarea jocului. Exista si jocuri didactice matematice in care materialul poate fi impartit elevilor dupa explicarea jocului. Organizarea judicioasa a jocului didactic are o influenta asupra ritmului desfasurarii acestuia, asupra realizarii cu succes a scopului propus

3) Respectarea momentelor jocului didactic constituie o alta cerinta pentru buna desfasurare a jocului. Desfasurarea jocului didactic cuprinde de regula urmatoarele momente:

a)      introducerea in joc (discutii pregatitoare);

b)      anuntarea titlului jocului si a obiectivelor;

c)      prezentarea materialului didactic;

d)      explicarea si demonstrarea regulilor de joc

e)      fixarea regulilor;

f)        executarea jocului de catre elevi;

g)      complicarea jocului;

h)      introducerea unei noi variante;

i)        incheierea jocului (evaluarea conduitei de grup sau individuale);

a) Introducerea in joc    - ca etapa, imbraca forme variate, in functie de tema jocului. Uneori, atunci cand este necesar sa familiarizam copiii cu continutul jocului, activitatea poate sa inceapa printr-o scurta discutie cu efect motivator. Alteori, introducerea in joc se poate face printr-o scurta expunere sau descriere care sa starneasca interesul si atentia elevilor. In alte jocuri, introducerea se poate face prin prezentarea materialului sau anuntand direct titlul jocului.

a)      Anuntarea jocului - trebuie facuta sintetic in termeni precisi fara cuvinte de prisos, spre a nu lungi inutil inceputul acestei activitati. Educatoarea poate gasi formulele cele mai variate de anuntare a jocului, astfel ca de la o lectie la alta, ele sa fie cat mai adecvate continutului acestuia.

b)      Prezentarea materialului didactic - trebuie facuta explicit axandu-se pe obiectivele urmarite. Explicatiile trebuie date atat pentru materialul model cat si pentru cel individual iar in timpul prezentarii putem aplica si cateva exercitii de manuire si folosire a materialului.

c)      Explicarea jocului. Un moment hotarator pentru succesul jocului didactic este explicarea si demonstrarea acestuia.

Educatoarei ii revin urmatoarele sarcini:

sa faca pe elevi sa inteleaga sarcinile ce le revin;

sa specifice regulile jocului asigurand insusirea lor rapida si corecta;

sa respecte continutul jocului si principalele etape in functie de regulile jocului;

sa dea indicatii cu privire la modul de folosire a materialului didactic;

sa scoata in evidenta sarcinile conducatorului si cerintele pentru a deveni castigator.

Explicatiile educatoarei sa fie cat se poate de simple si scurte, cat mai adecvate scopului urmarit prin joc, punandu-se accent pe intelegerea de catre elevi a elementelor sale esentiale. Uneori este preferabil sa se renunte la o descriere lunga si obositoare a modului de desfasurare a jocului, precizarile necesare fiind facute pe parcursul desfasurarii lui. Raspunsurile la intrebarile jocului pot fi date prin actiune sau prin explicatii verbale.

In cazul cand jocul se repeta, se renunta la explicatii si se trece la desfasurarea jocului.

e) Fixarea regulilor. Uneori in timpul explicatiei sau dupa explicatie se vor fixa regulile jocului. Acest lucru se recomanda, de regula, atunci cand jocul are o actiune mai complicata, impunandu-se astfel o subliniere speciala a acestor reguli. De multe ori fixarea regulilor nu se justifica, deoarece se indeplineste formal, elevii reproducandu-le in mod mecanic.

Educatoare trebuie sa acorde o atentie deosebita copiilor care au o capacitate mai redusa de intelegere sau acelora care au o exprimare mai greoaie.

f) Executarea jocului. Jocul incepe de la semnalul conducatorului jocului. La inceput acesta intervine mai des in joc, reamintind regulile jocului dand unele indicatii organizatorice. Pe masura ce se inainteaza in joc sau copiii capata experienta jocurilor matematice, propunatorul acorda independenta copiilor, lasandu-i sa se acomodeze liber.

Se desprind, in general, doua moduri de a conduce jocul elevilor:

conducerea directa ( propunatorul avand rol de conducator);

conducerea indirecta (conducatorul ia partea activa la joc fara sa interpreteze rolul de conducator).

Pe parcursul desfasurarii jocului, propunatorul poate trece de la conducerea directa la cea indirecta sau le poate alterna.

Totusi, chiar daca propunatorul nu participa direct la joc, sarcinile ce-i revin sunt deosebite.

Astfel propunatorul in ambele cazuri trebuie:

sa imprime un anumit ritm jocului (timpul este limitat);

sa mentina atmosfera de joc;

sa urmareasca evolutia jocului evitand momentele de monotonie, de stagnare;

sa stimuleze initiativa si inventivitatea copiilor, sa-i lase sa-si confrunte parerile, sa caute singuri solutii, sa invete din propriile greseli. Dadaceala nu are ce cauta in astfel de activitati, ea fiind profund daunatoare;

sa controleze modul in care elevii rezolva sarcina didactica, respectandu-se regulile stabilite;

sa creeze conditii necesare pentru ca fiecare elev sa rezolve in mod independent sau in cooperare;

sa urmareasca comportarea elevilor, relatiile dintre ei, propunatorul neimpunand un anumit sistem de lucru. Expresii ca "fa asa", "aseaza piesa aici", "nu e bine cum faci", nu sunt indicate a fi folosite de propunator. Nu toate procedeele indicate de adulti sunt accesibile copilului. De multe ori copilul intelege mai bine cand ii explica un alt copil;

propunatorul nu are rolul de "a preda" cunostintele sau de a prezenta, da a gasi solutiile unor probleme, el provoaca doar anumite probleme, anumite situatii in fata carora sunt pusi copiii. Calea de rezolvare trebuie descoperita de copil ca fiind doar (in caz de necesitate) sugerata in mod discret;

sa activeze toti copiii la joc, gasind mijloace potrivite pentru a-i antrena si pe cei timizi;

sa urmareasca felul in care se respecta regulile jocului.

Sunt situatii cand pe parcursul jocului pot interveni elemente noi:

autoconducerea jocului (copiii devin conducatorii jocului, il organizeaza in mod independent);

schimbarea materialului didactic intre elevi (pentru a le da posibilitatea sa rezolve probleme cat mai diferite in cadrul aceluiasi joc);

complicarea sarcinilor jocului;

introducerea unor elemente noi;

introducerea unor materiale noi.

Valoarea formativa a jocurilor didactice sporeste cu atat mai mult cu cat propunatorul da curs liber principiilor de baza care le calauzeste:

rolul lor nu se reduce la contemplarea situatiei in care a fost pus. Copilul reflecta asupra acestei situatii, isi imagineaza singur diferite variante posibile de rezolvare, isi confrunta propriile pareri cu cele ale colegilor sai, rectifica eventualele erori;

copilul studiaza diverse variante care duc la rezolvare, alegand-o pe cea mai avantajoasa, mai simpla, si creeaza pe baza ei unele noi alternative de rezolvare, pe care sa le formeze corect si coerent;

copilul are deplina libertate in alegerea variantelor de rezolvare, el trebuie totusi sa motiveze alegerea sa, aratand, in fata colegilor avantajele pe care le prezinta ea;

in timpul jocului s-ar putea face si unele greseli. Copilul invata multe lucruri, corectandu-si propriile greseli, daca nu poate el, il vor ajuta colegii. Educatoarea nu poate interveni decat cu sugestii;

in desfasurarea jocului este esentiala activizarea constienta de continua cautare, de descoperire a solutiilor. Verbalizarea actiunilor, exprimarea rezultatelor obtinute, desi sunt importante, nu se situeaza pe acelasi plan cu activitatea insasi, putandu-se folosi vocabularului comun.

Realizarea acestor principii depinde in primul rand de modul in care propunatorul isi incepe organizarea muncii intelegand sa renunte in mod deliberat la unele pregatiri traditionale stabilite in relatia "educatoare-copil" sau "invatator-copil"

Incheierea jocului. In final, propunatorul formuleaza concluzii si aprecieri asupra felului in care s-a desfasurat jocul, asupra modului in care s-au respectat regulile de joc si s-au executat sarcinile primite, asupra comportamentului elevilor, facand unele recomandari si evaluari cu caracter individual si general.