Profilul psihopedagogic al unui copil cu deficienta.

Analiza SWOT.

Program de interventie individulizat.

Modalitati de promovare a principiilor scolii incluzive.

Argument:

E greu sa fii inconjurat de tot ce e frumos, de oameni care te iubesc, de copii care vor sa se joace cu tine si sa nu poti sa-i intelegi, sa nu poti sa le explici cum esti tu si de ce nu le semeni decat fizic. E greu sa fii altfel, fara voia ta; intr-un cuvant nu e usor sa ai elemente de autism.

Deficienta poate determina o incapacitate care la randul ei antreneaza o stare de handicap ce face ca persoana deficienta sa suporte cu dificultate exigentele mediului in care traieste, mediu ce poate asimila, tolera sau respinge persoana cu o anumita deficienta

O mare dificultate intampina si parintii copiilor aflati in aceasta situatie, pentru ca, pe de o parte, deficienta necesita multa ingrijire si e dureros, iar pe de alta parte, societatea nu vede cu ochi prea buni aceste persoane.

Deficienta este anomalie a unei structuri fiziologice, anatomice definitiva sau temporara ca urmare a unui accident sau a unei boli. Se regaseste in forma a cinci categorii: mintale, senzoriale, fizice, de limbaj, de comportament.

Autismul este o tulburare a creierului care interfera adesea cu abilitatea de a comunica si de a relationa cu cei din jur.

Autismul este o boala caracterizata prin afectarea dezvoltarii creierului, a abilitatilor mentale, emotionale si comunicationale ale unei persoane. Cauzele autismului nu sunt cunoscute. Ele pot fi de natura genetica, iar unele cazuri de autism au fost asociate traumelor, bolilor sau anomaliilor structurale dinainte sau din timpul nasterii, incluzand mama bolnava: (in timpul sarcini de rubeola sau rujeola (pojar), fenilcetonuria netratata (o incapacitate a corpului de a controla anumite substante chimice numite fenilcetone), lipsa oxigenului in timpul nasterii, encefalita sau alte infectii grave care afecteaza creierul la sugar).

Semnele autismului se dezvolta aproape indotdeauna inaintea implinirii varstei de 3 ani, desi aceasta deficienta este uneori diagnosticata abia mai tarziu. In mod tipic, parintii devin ingrijorati atunci cand observa ca fiul/fiica lor nu incepe sa vorbeasca, nu raspunde sau nu interactioneaza ca si ceilalti copii de aceeasi varsta.

De regula, copiii cu elemente de autism nu au o dezvoltare normala a vorbirii si pot sa 'para' surzi, desi testele de audiometrie sunt normale

Autismul afecteaza modul in care copilul percepe si proceseaza informatia senzoriala.

Am putea spune ca doar copiii nu stiu, nu cunosc manifestarile si nu pot respinge un copil cu elemente de autism, dar ne inselam: ei vad usor diferentele, comportamentele acestora, tipetele necorespunzatoare sau refuzurile repetate si . rad. Si nu o fac pentru ca vor, ci pentru ca nu-si dau seama, dar . .doare chiar si venind de la niste copii.

Tratamentul copiilor cu elemente de autism se bazeaza in primul rand pe educatie. Acesta trebuie adaptat fiecarui copil cu elemente de autism in parte, in functie de simptome si nevoi, deoarece fiecare copil autist prezinta particularitati proprii.

E drept ca astazi exista anumite asociatii care asigura suport copiilor cu elemente de autism si familiilor acestora. Parintii trebuie sa intrebe medicul psihiatru sau sa contacteze asociatiile care se ocupa de copiii cu autism pentru a invata tratamentul autismului si pentru a invata cum sa se descurce cu manifestarile copilului.

S-a aratat ca acest tip de antrenament reduce stresul membrilor familiei si imbunatateste functionarea copilului.
Intelegerea afectiunii si cunoasterea ei, a expectatiilor posibile, este o parte importanta in ajutarea copilului sa devina independent. Invatand despre autism, parintii pot fi, de asemenea, pregatiti pentru momentul in care copilul lor ajunge la maturitate.

Comunicarea stransa cu alte persoane implicate in educarea si in ingrijirea copilului prescolar este de un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu elemente de autism este o abordare in echipa si aplicarea unui program bine structurat, in mod constant.

Este important ca parintii sa aiba grija si de ei insisi. Parintii sunt sfatuiti sa invete diverse modalitati de a face fata tuturor emotiilor, temerilor si ingrijorarilor care apar atunci cand au in grija un copil cu autism. Provocarile de zi cu zi si cele pe termen lung la care sunt supusi cresc mult riscul parintilor si al celorlalti copii din familie de a face depresie sau alte afectiuni legate de stres. Modalitatea in care parintii fac fata acestor probleme ii influenteaza pe ceilalti membri din familie.

Este bine ca parintii sa aiba un hobby, sa viziteze alti prieteni si sa invete modalitati de relaxare. Sa caute si sa accepte suport din partea altora. Pe langa acestea, grupurile de terapie de suport pentru parinti si pentru alte rude apropiate sunt adesea foarte utile; persoanele care participa la aceste grupuri pot beneficia adeseori de experienta pe care altii o impartasesc.

Consider, insa, ca este foarte greu si, de asemenea, este un proces indelungat, sa poti sa te detasezi de aceste griji permanente si sa te poti relaxa, dar este foarte util, atat pentru cuplul in care traieste un copil cu elemente de autism, cat si pentru copilul in cauza. Asa cum au aratat studiile, nu se poate fugi din fata acestor tragedii si, mai inspaimantator e faptul ca nu exista sanse de vindecare. Trebuie doar sa speri ca va fi o forma usoara a bolii sau ca ceea ce se face, prin tratament sau terapie, poate aduce imbunatatiri.

Este tragic ca asta se intampla intr-o lume in care am putea, cu totii, sa ne bucuram de razele de soare, de lumina stelelor, de jocul copiilor si de zambetele lor care ne fac fericiti.

Profilul psihopedagogic al unui copil cu deficienta

deficienta de intelect si limbaj "elemente de autism")

1.Date de identitate

Numele si prenumele: Andreea S.

Varsta: 4 ani si 5 luni

Sex: feminin

2.Definirea problemei

Gradul de manifestare al subiectului in activitatea cotidiana:

Andreea S. este vesnic agitata, in timpul activitatilor desfasurate, la gradinita (se ridica in picioare atunci cand nu-i convine ceva, deranjeaza copiii in timpul lucrului, nu termina nici o lucrare inceputa). Vorbeste neintrebata mai tot timpul (dar fara a fi inteleasa, limbajul ei fiind neinteligibil si sarac), manifesta nerabdare intrerupandu-si colegii sau terapeutul. La toate actiunile desfasurate de ea tipa, chiar daca apoi lucreaza.

3.Date familiale:

Numele si prenumele parintilor

tata-Marius

mama-Maria

Ocupatia parintilor

tata-agent comercial

mama-agent de asigurari

Bugetul familiei: mediu

Structura familiei : o familie care se ocupa de copil

Componenta familiei: tata, mama, Andreea

Relatii familiale: bune, dar parintii sunt uneori depresivi din cauza bolii copilei

4.Date despre starea sanatatii

Nastere : normala

Sarcina : fara probleme deosebite

Dezvoltare fizica : buna

5.Date privind dezvoltarea personalitatii

Perceptie : lacunara

Atentie : instabila, se concentreaza greu in activitate

Memorie predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul textului invatat (memoreaza usor melodiile si versurile cantecelor, dar nu le poate reda corect din cauza limbajului); intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.

Gandirea concret- intuitiva, nu face abstractizari.

Limbaj si comunicare

-Volum vocabular: sarac, concret- situativ.

-Tip de comunicare: neinteligibila, mimico-gesticulara, intelege informatia verbala in ritm lent dupa multe repetari

Imaginatie: saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste programe la televizor

Afectivitate: emotivitate-instabil, imatura emotional, dependenta de adult, reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie)

Psihomotricitate: coordonare motrica generala - relativ buna Rezistenta la dificultati: oboseste usor, se plictiseste repede

Trasaturi de caracter in devenire: neincredere in sine, timiditate, nehotarare, nesiguranta, egoism

Aptitudini: aptitudini pentru activitatile practice, educatie muzicala

6.Stil de invatare:

Greoi, datorita faptului ca nu se poate concentra mult timp si se plictiseste repede. Prefera activitatile practice si educatia muzicala (imita cu usurinta miscarile sugerate de textul jocurilor muzicale sau canta cantece invatate, dar fara a fi prea bine inteleasa). Este dezinteresata de celelalte activitati din gradinita, are un stil de munca incet, se plictiseste usor, nu rezista la efort intelectual sustinut si nici la efort fizic.

7.Stil de munca sub supravegherea terapeutului, parintilor sau a educatoarei

Analiza SWOT

deficienta de intelect si limbaj "elemente de autism")

Analiza SWOT (Strengths-Weaknessee-Opportunities-Threats)

(Puncte tari, Puncte slabe, Oportunitati si Amenintari)

Se axeaza pe realitatea interna si externa, examinand partile tari si slabe in cadrul mediului intern, ca si oportunitatile si amenintarile legate de mediul extern.

1. S Puncte tari sunt aspecte pozitive interioare care pot fi controlate si folosite in avantaj:

interactioneaza cu adultii cunoscuti

manipuleaza obiecte daca sunt lucioase, produc zgomote, se lipesc/dezlipesc,

rasfoieste carti cu coperti groase pentru putin timp (specifice1-2 ani)

-psihomotricitate: coordonare motrica generala - relativ buna rezistenta la dificultati: oboseste usor, se plictiseste repede

-aptitudini pentru activitatile practice, educatie muzicala

-memorie predominant mecanica si de scurta durata; viteza de memorare variata, in functie de tipul textului invatat (memoreaza usor melodiile dar nu le poate reda corect din cauza limbajului cantecelor); intiparirea slaba, durata pastrarii scurta.

-gandirea este concret- intuitiva, nu face abstractizari.

volumul vocabularului este sarac, concret- situativ.

-comunicarea este neinteligibila, mimico-gesticulara, intelege informatia verbala in ritm lent dupa multe repetari

-imaginatie este saraca, indreptata spre lumea desenelor animate pentru ca urmareste aceste programe la televizor

-afectivitate: emotivitate-instabil, imatura emotional, dependenta de adult,

2. W Puncte slabe sunt defecte, aspecte negative care, prin control, pot fi minimizate si imbunatatite.

1. Dificultate in comunicare

- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc, cuvintele fiind adesea folosite necorespunzator

-foloseste mai mult gesturi decat cuvinte (sau alte moduri de comunicare non-verbala)

-exista tendinta de a repeta cuvinte si fraze (uneori poate repeta fara greseala cuvinte scurte din desenele auzite la televizor)

-imposibilitatea de a-si concentra atentiaspecific 4,5 ani si de a fi coerenta

2.Nesociabilitate

- nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

- uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi priveaste in ochi interlocutorul.

- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.

3.Simturi diminuate sau prea dezvoltate

- nu plange daca se loveste

- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp

-dezinteresata de celelalte activitati din gradinita, are un stil de munca incet, se plictiseste usor,

- nu rezista la efort intelectual sustinut si nici la efort fizic.

- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie;

4.Excese in comportament

- neincredere in sine, timiditate, nehotarare, nesiguranta, egoism

- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta

-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate: rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.

-face miscari repetate ale corpului, cum ar fi bataile din palme, dans -miscari ale picioarelor uneori pe ritmul unor melodii

- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,

-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.

3. O Oportunitatile sunt conditii pozitive, necontrolabile, dar care pot fi folosite in propriul avantaj.

-Daca Andreea ar fi integrata intr-un colectiv la o gradinita cu copii fara probleme, atunci s-ar inregistra un progres in ceea ce priveste socializarea, achizitionarea unor deprinderi de interactiune in grup si limbajul.

-Cu cat ar sta mai mult intr-un colectiv sanatos, cu atat integrarea va fi mai usoara.

-Daca va incepe sedintele de logopedie, atunci limbajul ei ar deveni mai inteligibil, iar ea se va putea exprima mai usor, ceea ce i-ar inlatura si frustrarea datorata faptului ca nu este inteleasa (decat de putine persoane - parintii, psiholog, logoped, educatoare).

4. T Temerile (amenintarile) sunt conditii necontrolabile, dar al caror efect poate fi prevazut si evitat:

- limbajul vorbit este de obicei greu sau deloc

- imposibilitatea de a-si concentra atentia si de a fi coerenta

- nu e de obicei prea interesata in a avea relatii cu altii.

- uneori, nu raspunde cu placere altora si nu isi priveaste in ochi interlocutorul.

- petrece mult timp singura si nu depune prea mult efort in a-si face prieteni.

- nu plange daca se loveste

- aude un zgomot dupa care sa-si acopere urechile pentru mult timp

- nu este interesata in a intra in joc cu alti copii (evita copiii si chiar animalele) sau nu capabila sa intre intr-un joc bazat pe imaginatie;

- are reactii exagerate sau poate fi extrem de pasiva, putand trece de la o extrema la alta

-arata un interes obsesiv pentru un ursulet de plus cu fundita rosie stralucitoare, sau o activitate: rasfoitul unei carti pe care lipeste autocolante.

-face miscari repetate ale corpului

- este agresiva cu ea insasi si / sau cu altii copii sau adulti necunoscuti, dependenta de adult,

-are reactii emotive cu caracter exploziv (tipete, plans, aruncarea jucariilor, agitatie) crize si depresii.

Strategii SO (max-max)Punctele tari sunt utilizate pentru a dezvolta oportunitatile:

- dezvoltarea in continuare a aptitudinilor pentru activitatile practice sau muzicale

- antrenarea in orice tip de activitate din gradinita.

constientizarea de catre parinti a responsabilitatilor care le revin in educarea copilului;

- dezvoltarea increderii in fortele proprii;

Strategii WO (min. - max.) Punctele slabe sunt diminuate prin prisma oportunitatilor:

- mobilizarea atentiei si a vointei pentru a termina activitatea inceputa

- realizarea unui program adecvat posibilitatilor ei, fara solicitari sau eforturi in salt, cu sarcini precise si bine definite;

- favorizarea integrarii in gradinita;

-orientarea catre sedinte de psihoterapie si logopedie.

Strategii ST (max. -min.) Punctele tari sunt folosite pentru ocolirea pericolelor:

- integrarea fetitei intr-un colectiv de la o gradinita, in vederea formarii unor deprinderi specifice lucrului in colectiv, respectarii unor reguli de grup si imbunatatirii limbajului;

- urmarea sedintelor logopedice;

- aprecieri din partea educatoarei in cadrul colectivului atunci cand realizeaza anumite sarcini simple;

- acordarea de roluri in jocurile si activitatile alese prin care sa capete incredere in fortele proprii, precum si increderea colegilor;

- vizite la domiciliul copilului;

- participarea parintilor la activitatile din gradinita cu scopul de a observa copilul in mediul educational;

- consilierea parintilor in urma observarii comportamentului copilului;

Strategii WT (min. - min.) Punctele slabe sunt minimalizate pentru a evita amenintarile:

- Terapie comportamentala - pentru a o ajuta sa se adapteze conditiilor sale de viata (sa se imbrace singura, sa manance singura, sa foloseasca toaleta corect, sa se spele)- psiholog, educatoare, parinti

-Programe de integrare - care sa o ajute sa se adapteze lumii inconjuratoare pe cat posibil (socializarea), practicarea inotului, dansului - psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans

-Asigurarea unui mediu organizat de viata - este foarte important sa urmeze o rutina a activitatilor zilnice- parinti, educatoare, psiholog

-Terapie audio-vizuala - pentru a o ajuta in comunicare (se vor cauta metode alternative de comunicare, cum ar fi comunicarea non-verbala: gesturi, imagini, etc) -psiholog, educatoare, parinti

-Controlarea regimului alimentar (mananca foarte multa paine) - parinti, educatoare

-Medicamente - recomandate de medicul psihiatru- parinti

-Terapie fizica - pentru a o ajuta in a-si controla stereotipiile. Ii place foarte mult sa danseze, sa lipeasca, sa imbine si apa (inot) - psiholog, educatoare, parinti, instructor de inot si dans

-Terapia limbajului - logopedie- logoped, parinti, educatoare

Program de interventie individulizat

Program de interventie individulizat

Programul de interventie individualizat are mai multe etape:
a) planificare educativa ( ajuta la fixarea obiectivelor si prevederii interventiilor si resurselor necesare; ea permite stabilirea unui calendar al realizarii obiectivelor si la ordonarea prioritatilor-programul stabileste etapele necesare, fragmentand pasii de interventie)
b) comunicarea (se realizeaza ca obiectiv si ca mijloc: copilul trebuie sa-si exprime perceptiile supra situatiei si elementele pe care el ar dori sa le modifice; cei care alcatuiesc planul comunica asupra nevoilor copilului si modurilor optime de a le satisface);
c) participarea, concentrarea si coordonarea (se favorizeaza impartirea responsabilitatilor si determinarea rolurilor fiecarui participant: copil, parinti, educatoare, logoped, psiholog, medic psihiatru);
d) retroactiunea (urmarirea progreselor copilului si revizuirea programului: schimbari, reorientari)

e)cooperarea, acceptul parintilor si o forma de responsabilizare comuna a acestora cu profesionalistii, implicati

f)formele de sprijin alese prin parteneriatul cu specialisti implicati
Cel mai bun program de interventie este cel care se potriviste copilului/ cerintelor/ nevoilor sale.

DESFASURAREA SI APLICAREA

PROGRAMELOR TERAPEUTICE DE COMPENSARE SI RECUPERARE

Perioada:

Obiective:

asigurarea conditiilor optime de aplicare si desfasurare a programelor de interventie personalizate

reajustarea permanenta a programelor de terapie in functie de rezultatele evaluarii progresului in achizitia limabajului si comunicarii.

PROIECTAREA PROGRAMULUI TERAPEUTIC PE GRUPE DE NIVEL PENTRU ACTIVITATILE DE EDUCARE A LIMBAJULUI SI A COMUNICARII

Evaluare :

1.evaluarea nivelului de comunicare:

-este prezent limbajul curent;

-pronunta corect sunetele;

-foloseste limbajul mimico-gestual

-foloseste propozitii izolate sau propozitii si fraze in comunicare;

-intelege mesajul si comanda verbala;

-opereaza cu diverse limbaje in comunicare(mimico-gestual,verbal, manipulativ,grafico-pictural)

2.evaluarea limbajului oral (relatia semantica exprimata printr-un cuvant):

-poate denumi partile propriului corp;

-poate denumi obiectele de imbracaminte pe catre le foloseste curent;

-poate denumi diverse actiuni pe care le executa el sau ceilalti;

-poate denumi obiecte si inbsusiri ale acestora;

3.evaluarea limbajului oral:

-poate face diferenta intre cele 3 persoane ale pronumelui personal;

-diferentialza timpurile verbelor;

-poate formula corect posesiunea;

-utilizeaza corect posesiunea;

4.evaluarea situatiilor de comunicare:

-poate formula propozitii simple clare;

-poate formula propozitii dezvoltate;

-poate reda continutul unei povestiri;

-poate memora o scurta poezie;

5. evaluarea limbajului scris:

-poate utiliza instrumente de scris;

-poate scrie elemente pregrafice simple;

-poate scrie elemente pregrafice complexe.

Tratarea diferentiata a copiilor cu cerinte educative speciale (CES) in gradinitele de masa

Sprijinul trebuie sa includa si un curriculum flexibil care sa permita adaptarile curriculare ce se impun, metodologie specifica diferitelor tipuri si grade de deficienta, materiale didactice individualizate, documente scolare adaptate la nevoile de invatare si dezvoltare a elevilor, specialisti in diferite domenii: sprijin in invatare, terapii specifice de compensare si recuperare, consiliere scolara si a familiei.

Programele de interventie personalizate presupun folosirea unor modalitati eficiente de adaptare curriculara care variaza in functie de tipul cerintei educative speciale CES: dificultati de invatare sau deficiente specifice.

Pentru copiii prescolari cu deficiente mintale si de limbaj, o parte din curriculumul general pentru din invatamantul prscolar de masa poate fi parcurs de copiii cu CES fara adaugarea altor elemente complexe sau intregul curriculum poate fi simplificat.

Curriculumul general poate fi completat cu elemente noi (activitati individuale, compensator-terapeutice) destinate recuperarii copiilor cu CES si a asigurarii restabilirii participarii lor, in mod eficient, la procesul de invatamant obisnuit.

Multe eforturi au fost intreprinse de Ministerul Educatiei, cu sprijinul important al ONG-urilor in vederea asigurarii formarii continue a profesorilor din invatamantul de masa pentru a-i ajuta sa inteleaga si sa accepte diferentele intre copii, pentru a adapta curriculumul si metodele de lucru la nevoile copiilor si pentru a adopta o abordare incluziva in scoli si gradinite.

Copiii cu deficiente integrati in invatamantul de masa au dreptul la terapii specifice de recuperare realizate de specialisti in domeniu, in functie de dizabilitatea lor si, in plus, profesorul de sprijin realizeaza un plan de interventie personalizat si adaptarea curriculara necesara, in urma consultarii cu cadrul didactic de la clasa.

Doua tipuri de planuri sunt elaborate in acest sens:

Planul de servicii personalizat (PSP) si Planul de interventie personalizat (PIP),

Planul de servicii personalizat (PSP este un instrument de planificare si coordonare a serviciilor individuale, care vizeaza asigurarea continuitatii, complementaritatii si a calitatii serviciilor ca raspuns la cerintele multiple si complexe ale copilului cu CES.

PSP include: informatii biografice, data si numarul dosarului, responsabilul de caz si membrii echipei, tipuri de servicii (educationale, sociale, medicale, psihologice, psiho-terapeutice si alte forme de recuperare), competentele, preferintele si dificultatile

copilului ca si scopurile si obiectivele invatarii. Responsabilul de caz este ales din cadrul echipei multidisciplinare, in functie de dificultatea dominanta a copilului. Aceasta persoana trebuie sa supervizeze planul si sa urmareasca indeplinirea lui.

Demersul de elaborare a PSP, intr-o echipa multidisciplinara, presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

- informarea ca urmare a solicitarii de servicii,

- evaluarea globala a capacitatilor si a cerintelor speciale ale copilului,

- elaborarea PSP in cadrul echipei pluridisciplinare,

- coordonarea si monitorizarea planului de servicii,

-operationalizarea si actualizarea planului de servicii prin intermediul unor planuri de interventie personalizate (PIP).

PSP trebuie sa specifice

obiectivele privind dezvoltarea si invatarea, pe domenii de interventie,

tipuri de servicii disponibile in comunitate pentru atingerea obiectivelor

stabilirea termenelor de realizare si actualizare a PSP.

PSP promoveaza drepturile si interesele copilului prin stabilirea si definirea serviciilor si a responsabilitatilor.

PSP se asigura ca interventiile sunt complementare si tine cont de contextul familial si de mediul de viata al copilului.

PSP coordoneaza activitatile partenerilor: copil, parinti, specialisti si comunitate.

PSP trebuie sa fie revizuit anual si actualizat ori de cate ori este nevoie, la propunerea responsabilului de caz pentru a raspunde nevoilor speciale ale copilului in ceea ce priveste dezvoltarea sa, autonomia personala si incluziunea sociala.

Daca la inceput s-a realizat o analiza globala corecta a cerintelor copilului, revizuirea anuala a PSP este suficienta. Evaluarea cerintelor trebuie sa tina insa cont de varsta si de modificarile majore ce au intervenit intre timp, justificand anticiparea revizuirilor si modificarea actiunilor de interventie.

Planul de interventie personalizat (PIP) este o componenta a PSP, reprezentand un instrument de planificare si de coordonare.

Acesta este un instrument de lucru permanent in directia realizarii obiectivelor propuse in PSP pentru copilul respectiv, pe fiecare domeniu de interventie si se elaboreaza de catre specialistii din domeniul educatiei.

PSP serveste ca orientare pentru fiecare PIP. Acesta din urma detaliaza modalitatile de interventie pe domenii.

Cele doua instrumente sunt complementare, iar raportul intre ele este de: intreg (PSP) la parte (PIP). Procesul de elaborare a PIP implica mai multe etape:

a) evaluarea/expertiza initiala complexa in vederea stabilirii cu exactitate a competentelor si dificultatilor de dezvoltare si invatare ale copilului,

b) analiza aprofundata a situatiei si stabilirea necesitatilor prioritare ale copilului,

c) intocmirea PIP; punerea in aplicare a PIP, evaluarea efectelor PIP si revizuirea sa pe baza datelor furnizate de evaluare.

PIP trebuie sa specifice

persoanele implicate in realizarea planului,

obiectivele pe termen mediu si scurt (in termeni comportamentali) care trebuie atinse,

mijloacele si resursele necesare atingerii obiectivelor propuse,

durata interventiilor,

criteriile minimale de apreciere a progreselor copilului, modalitatile si instrumentele de evaluare,

revizuirea PIP in echipa, in vederea adaptarii lui permanente la cerintele globale ale copilului.

In realizarea PIP sunt implicati: profesionistii care realizeaza interventia, copilul, parinti/reprezentanti legali ai copilului, alti colaboratori.

Revizuirea PIP trebuie efectuata la intervale regulate cuprinse intre trei si sase luni, in functie de domeniul de interventie, varsta, specificul dizabilitatii, evolutia copilului etc. Procesul de revizuire include evaluarea gradului de realizare a obiectivelor stabilite si a eficientei interventiei, decizia cu privire la continuarea planului de interventie personalizat in functie de progresele realizate si de dificultatile intampinate. PIP include date biografice, domeniul de interventie, specialistii si alte persoane implicate si data elaborarii acestuia si a revizuirii lui.

Modalitati de promovare a principiilor scolii incluzive

.

Copiii cu deficiente CES au acces in scolile publice si pot beneficia de servicii de sprijin care sa le facilitezeacest tip de integrare. Reforma sistemului educatiei speciale este cu atat mai ampla cu cat ea trebuie sa includa atat principiile noi abordate de scolile obisnuite cat si principiile noi dezvoltate de educatia speciala din lume.

Gradinita constituie o etapa fundamentala in dezvoltarea copilului, nu doar prin continutul stiintific al procesului instructiv - educativ, ci si prin libertatea de actiune a prescolarului, care-i stimuleaza interesele de cunoastere si contribuie la largirea campului de relatii sociale.
Adesea, cand exploram universul fiintei umane ne confruntam cu o mare diversitate. Copiii care ne trec pragul grupelor noastre ne pun in situatia de a cauta mereu solutii la problemele ridicate. De cele mai multe ori gasim solutiile cele mai bune pentru copii. Uneori suntem insa puse in dificultate de complexitatea problemelor. Ce este bine pentru copilul in cauza? Dar pentru ceilalti copii din grupa? Avem resurse suficiente pentru a depasi problemele aparute?
Orice copil se confrunta, la un moment dat cu o situatie speciala care necesita o interventie personalizata.

Educatia pentru toti poate sa fie un mijloc de imbunatatire a educatiei in general prin reconsiderarea sprijinului ce se acorda anumitor copii. In orice institutie exista o maniera de a imparti copiii in categorii determinate, datorita particularitatilor de dezvoltare si invatare a acestora.

Educatia pentru toti porneste de la premisa ca orice copil este o persoana care invata intr-un anumit ritm si stil si deci poate avea nevoia de un sprijin diferit.
In Declaratia de la Salamanca se spune ca "Scoala obisnuita cu o orientare incluziva reprezinta mijlocul cel mai eficient de combatere a atitudinilor de discriminare, un mijloc care creeaza comunitati primitoare, construiesc o societate incluziva si ofera educatie pentru toti; mai mult, ele asigura o educatie eficienta pentru majoritatea copiilor si imbunatatesc eficienta si, pana la urma, chiar si rentabilitatea sistemului de invatamant".
Educatia pentru toti a fost definita (Salamanca, 1994) ca acces la educatie si calitate a acesteia pentru toti copiii.
Pentru a se adresa tuturor copiilor si a deveni deschisa, flexibila, adaptata si orientata spre fiecare si pentru toti, educatia trebuie sa presupuna in practica o schimbare de optica si anume o noua orientare care pune accentul pe cooperare, parteneriat, invatare sociala si valorizare a relatiilor pozitive, umaniste in educatie.
Scoala incluziva se refera in sens restrans la integrarea/ includerea tuturor copiilor indiferent de capacitatile si competentele de adaptare si deci de invatare, intr-o forma de invatamant.

In sens larg, ea inseamna ca fiecare copil sa fie sprijinit si sa se lucreze in beneficiul tuturora. Fiecare copil este inteles ca un participant activ la invatare si predare pentru ca aduce cu sine: o experienta, un stil de invatare, un model social, o interactiune specifica, un ritm personal, un mod de abordare, un context cultural caruia ii apartine.

Specificul integrarii inseamna:
- a educa copiii cu cerinte speciale in scoli obisnuite, alaturi de copii normali;
- a asigura servicii de specialitate (recuperare, terapie educationala, consiliere scolara, asistenta medicala si sociala, etc.);
- a acorda sprijin personalului didactic si managerilor scolii in procesul de proiectare si aplicare al programelor scolare;
- a permite accesul efectiv al copiilor cu cerinte speciale la programul si resursele scolii obisnuite (biblioteca, terenuri de sport, etc.);
- a incuraja relatiile de prietenie si comunicarea intre toti copiii din clasa/scoala;
- a educa si ajuta toti copiii pentru intelegerea si acceptarea diferentelor dintre ei;
- a tine cont de problemele si opiniile parintilor, incurajandu-i sa se implice in viata scolii;
- a asigura programe de sprijin individualizate pentru copiii cu cerinte speciale;
- a accepta schimbari in organizarea activitatilor instructiv-educative.
De la cea mai frageda varsta constiinta copiilor trebuie formata si dezvoltata, invatandu-i ca primirea celor "diferiti" alaturi de ei insisi trebuie facuta nu doar din obligatie sau mila, ci pentru ca fiecare individ are dreptul de a participa la actiuni comune care sa conduca la dezvoltarea lui ulterioara si la dezvoltarea comunitatii in care traieste.

Toti copiii trebuie sa inteleaga ca o persoana instruita are o sansa in plus pentru o viata mai buna, mai sanatoasa, cand se va afla in situatia de a lua propriile decizii si a-si decide singura drumul in viata.
Acceptarea neconditionata a diversitatii intr-un grup si stimularea tolerantei este o adevarata provocare pentru educatori.

Ei trebuie sa incurajeze cooperarea, lucrul in perechi sau formarea de grupuri eterogene, cunoasterea si discutarea diverselor obiceiuri,traditii, valori. Desigur ca rezultatele nu se vad imediat, ci in urma multor activitati educative avand la baza obiective clar precizate si accesibile copiilor prescolari.
Incluziunea prescolara vizeaza implementarea unor strategii coerente de dezvoltare a constiintei si formare a comportamentelor copiilor in sprijinul tolerantei si nediscriminarii, al acceptarii si oferirii de sanse egale pentru toti.

Aceasta presupune pregatirea celorlalti copii in vederea acceptarii copiilor cu cerinte speciale si de alte etnii in mod firesc, pentru a nu face diferente in manifestarea comportamentala sau verbala.
Evaluarea initiala ne da noua, educatoarelor, posibilitatea de a analiza nivelul de cunostinte al copiilor precum si modul de socializare al lor la grupul respectiv, in vederea elaborarii unei optime strategii de interventie.

Ca atare am incercat sa fac un inventar al cunostintelor copiilor prescolari despre colegii lor "diferiti", despre problemele acestora si cum reactioneaza ei in situatiile "diferite" intalnite.

Astfel, in grupa am o fetita cu deficienta de intelect si limbaj ( "elemente de autism") din cei 14 copii cu dezvoltare normala specific 4-5 ani. Dupa apartenenta la etnie: 2 copii de etnie musulmana si 12 sunt romani. Dupa apartenenta relijioasa: 3 copii catolici, 9 copii ortodoxi, 2 musulmani.

Unii copii stiu din familie ca nu au voie sa se joace cu copii de alta etnie, spunand despre ei ca nu stiu sa vorbeasca frumos, ca le iau jucariile, ca se poarta altfel, ca nu-si spun rugaciuni, etc. Sau nu au voie sa stea sa se joace cu "handicapati" ca pot imita comportamentul lor, ii agita si tensioneaza, bruscheaza, etc

Discutand cu parintii individual am reusit sa-i determin sa inteleaga faptul ca la gradinita, trebuie sa se comporte civilizat si sa se respecte unii pe altii.

De atunci cei doi copii de etnie musulmana, fetita cu deficienta de intelect sunt acceptati in grupul de joaca: relationeaza, coopereaza si se ajuta reciproc.
Prin activitati educative folosind diferite strategii, punand accent pe metodele si tehnicile interactive, am reusit sa-i invat pe copii ce inseamna toleranta.

Prin tema de discutie " Diferiti dar egali", care a avut si suport intuitiv si anume: reviste, carti,albume ilustrand viata copiilor din alte tari, am reusit sa-i familiarizez pe copii cu diversitatea oamenilor (de culoare, de aspect, de deficienta) in general.

Le-am relatat intamplari din viata de zi cu zi punandu-i in situatia de a spune si ei alte intamplari auzite si cum ar fi procedat in astfel de situatii. Nu mica mi-a fost mirarea cand am sesizat ca anumiti copii pornesc de la prejudecati invatate in familie.
In grupuri de 3-4 copiii au sortat dupa preferinta imagini cu copii "diferiti", dar pe care i-ar alege ca prieteni. Fiecare grup a motivat alegerea facuta si a alcatuit o poveste intitulata "Asa vreau sa fie prietenul meu!". Dupa fiecare expunere, copiii din alte grupuri trebuiau sa gaseasca un alt sfarsit povestii. Am sesizat ca in urma celor discutate se pot reduce prejudecatile copiilor prin diminuarea concentrarii atentiei asupra diferentelor intergrupale si cresterea atentiei asupra relevarii individualitatilor.
Am antrenat copiii in povestiri create de ei cu tema: "O fapta buna pentru prietena mea aflata in dificultate" pe care le-am analizat impreuna: In ce a constat fapta buna?, Tu cum ai fi procedat?, Ce alte fapte bune se mai pot face?, Consideri ca . a procedat bine?. Tot impreuna cu ei am tras urmatoarele concluzii: indiferent de rasa, aspect fizic, deficienta toti copiii au aceleasi drepturi.
Dar oare isi mai amintesc ce drepturi au? In mijlocul unei coli de hartie am desenat cate "un copil cu deficienta" diferita si fiecarui copil i-am cerut sa deseneze (sau sa lipeasca din autocolant)3 elemente cu tot ceea ce crede el ca are nevoie acel copil desenat. Am folosit tehnica Brainwriting (6/3/5). Cum am procedat? Grupul este format din 6 copii. Fiecare primeste o foaie cu un "copil cu deficienta" diferita. Trebuie sa deseneze trei elemente (sa lipeasca din autocolant) fiecare intr-un timp de 5 minute. Pentru scurgerea timpului am folosit clepsidra. Apoi foaia se transmite colegului din dreapta, care si el va desena alte trei elemente (sa lipeasca din autocolant) si asa mai departe pana ce foaia revine la copilul initial. Dupa ce timpul a expirat, copiii s-au grupat si au comparat desenele (colajele). Un reprezentant al fiecarui grup a prezentat ideile comune rezultate din desene (colaje) pe care le-am notat in jurnalul clasei si care ii vor ajuta si la alte activitati.

Din aceasta activitate copiii au invatat ca indiferent de "deficienta", toti au elemente comune:au parinti, jucarii, iubesc natura, au o casa, au dreptul sa invete (o fetita a desenat o carte), au o tara.
La aparitia unor incidente neplacute care se ivesc uneori zilnic, in grupa, am folosit si folosesc brainstorming-ul. Aceasta metoda ii determina pe copii sa elaboreze solutii personale pentru problemele identificate in diverse situatii.

Atunci cand in grupa s-a petrecut un incident prin care s-a incercat indepartarea unui copil dintr-un grup sau o alta situatie neplacuta, le-am amintit copiilor regulile discutate despre drepturile fiecaruia, despre modul in care trebuie sa ne comportam unii cu altii. Fiind in grupuri de 4-5 copii, le-am cerut sa se gandeasca si sa gaseasca solutii la incidentul produs. Notandu-le toate ideile in lista de opinii le-am citit pe rand, le-am analizat impreuna, cautand solutia cea mai buna pentru toti. Cei care greseau isi schimbau opiniile, acestea devenind pozitive.
Povestile reprezinta un izvor de rezolvare a situatiilor conflictuale si abordare a lor din perspectiva "castig-castig". In acest sens am ales povesti cunoscute de copii, cu personaje pozitive si negative aflate intr-un conflict permanent. Lucrand tot pe grupuri, copiii trebuiau sa identifice conflictul personajelor negative. Ajutati de intrebarile: Cine este fericit/nefericit la sfarsitul povestii? De ce?; Au fost incalcate drepturile vreunui personaj? De catre cine?,

Le-am cerut copiilor sa recreeze povestea din punctul de vedere al personajului negativ care este pedepsit de obicei de catre autor. I-am incurajat sa explice atitudinea si comportamentul personajelor negative ( de exemplu, toate animalele radeau de vocea groasa a lupului, bunicuta sforaia tare si de aceea s-a hotarat lupul sa-i pedepseasca). Copiii trebuie sa gaseasca intotdeauna solutii de rezolvare pasnica a tuturor situatiilor conflictuale astfel incat toate personajele sa fie multumite.

In acelasi timp, copiii constata ca oricine are dreptul la o a doua sansa si are dreptul sa se apere. Astfel liderul grupului comunica rezumatul discutiilor si solutia pasnica adoptata de grup. De exemplu: Lupul citeste iezilor o poveste cat timp mama lor este plecata dupa mancare; o ajuta pe Scufita rosie sa culeaga flori si ciupercute pentru bunica, etc.
Desigur ca acestea sunt cateva exemple din activitatea noastra. Modeland copiii de la cea mai frageda varsta avem avantajul ca anumite prejudecati invatate in familie pot fi diminuate, iar ideea de apartenenta etnica nu este inca formata.
Dar, putem spune ca munca noastra a avut succes, daca se implica si familia in propria formare a copiilor

La orice copil, in mod particular la copiii cu cerinte speciale, gradul de interes si de colaborare al parintilor este direct proportional cu rezultatele si evolutia copiilor. Psihopedagogia moderna, centrata pe copil, se bazeaza pe convingerea ca familia este primul educator si are cel mai mare potential de modelare.

Rolul educatoarei este acela de a sprijini familiile sa aiba incredere in resursele proprii, sa faca fata greutatilor cu care ele se confrunta.
In concluzie: daca avem intrebari in legatura cu copiii de la grupele noastre este bine sa ne adresam organelor abilitate. Este mult mai bine sa cerem informatii si sprijin atunci cand este nevoie, decat sa evitam copiii cu probleme sau mai grav, sa ii indepartam de la grupele noastre. Este bine sa ne alegem cele mai eficiente strategii in activitatea instructiv - educativa tinand cont de particularitatile individuale si de varsta ale copiilor.

Bibligrafie :

Csorba, Diana "Scoala pentru diversitate, scoala pentru toti" suport curs psihopedagogie speciala, Credis 2008

Ghergus, A. "Psihopedagogia persoanelor cu cerinte speciale. Strategii de educatie integrata", Ed. Polirom, Iasi, 2001

M.E.C., UNICEF, "Ghid mamagerial-dezvoltarea practicilor incluzive in scoli", Bucuresti, 1999

Musu, I.,Taflan A.,"Terapia educationala integrata', Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti ;1997

Popovici D.V.,- "Elemente De Psihopedagogia Integrarii", Bucuresti, Ed. Pro-Humanitate, 1999.
Radu Gh.,- "Psihopedagogia Scolarilor Cu Handicap Mintal", Bucuresti, Ed. Pro-Humanitate, 2000.
Ungureanu, D. "Educatia integrata si scoala incluziva", Editura deVest, Timisoara, 2000
Verza E.- "Tratat De Logopedie - Volumul I", Editura Fundatiei Humanitas

Verza, E. "Psihopedagogie speciala" - manual pentru cls. XIII scoli Normale, E.D.P., Bucuresti,1995

Vrasmas, T. "Scoala si educatia pentru toti", Editura Miniped, Bucuresti 2004

www.autism.ro

www.desprecopii.ro

www.didactic.ro

www.copilul.ro