Rolul educatiei fizice in invǎtǎmantul prescolar

Rolul educatiei fizice in invǎtǎmantul prescolar

Intregul ansamblu de activitǎti de educatie fizicǎ si sport organizate in scop de fortificare, compensare, destindere si agrement cunoaste in zilele noastre o extindere din ce in ce mai mare. Integrate organic in viata omului contemporan, ele constituie preocupǎri constante si majore pentru toti factorii ce se ocupǎ de pregǎtirea si formarea tinerei generatii pentru viatǎ, de crearea cadrului care sǎ asigure pǎstrarea unui echilibru rational in dezvoltarea fiintei umane care in conditiile societǎtii contemporane tinde sǎ-si limiteze considerabil efortul fizic, actiunile motrice in exercitarea actiunilor profesionale cat si in viata cotidianǎ.

Copilul de astǎzi trebuie pregǎtit pentru o societate dinamicǎ, in continuǎ evolutie, societate care cere o anumitǎ configuratie fizicǎ, intelectualǎ, moralǎ, civicǎ, un anumit profil care sǎ imbine in mod armonios laturile personalitǎtii sale, un individ sǎnǎtos, armonios dezvoltat fizic, cu o inaltǎ calificare, un om cu o gandire creativǎ rapidǎ, cu spirit de initiativǎ, cu o capacitate de a selecta, sistematiza si reorganiza informatiile, de a alege cele mai bune solutii si de a decide rapid aplicarea lor in practicǎ.

Educatia fizicǎ prescolarǎ este orientatǎ inspre pregǎtirea unei generatii sǎnǎtoase si viguroase cu o bunǎ dezvoltare fizicǎ si intelectualǎ, pregǎtitǎ sǎ facǎ fatǎ integrǎrii de mai tarziu in activitǎtile profesionale si sociale.

Intr-un asemenea context se evidentiazǎ functia formativǎ a educatiei fizice, care in aceastǎ ipotezǎ trebuie sǎ concure la dezvoltarea insusirilor si capacitǎtilor care sǎ-i permitǎ copilului sǎ-si insuseascǎ cat mai repede si bine meseria aleasǎ, sǎ o practice cu randament sporit sǎ poatǎ actiona in mod independent si creator asupra mediului si propriei sale persoane.

Datoritǎ caracterlui ei practic activ, educatia fizicǎ se inscrie printre disciplinele cu mari posibilitǎti de a realiza obiectivele generale ale invatǎmantului astfel contribuind la cresterea capacitǎtii generale de rezistentǎ la efort a organismului, inzestrarea copiilor cu priceperi si deprinderi de a obtine rezultate bune, dezvoltarea calitǎtilor motrice solicitate in unele activitǎti, obisnuirea cu spiritul de echipǎ, cu activitatea in grup, cu disciplina, ordinea si exigenta.

Educatia fizicǎ nu trebuie privitǎ ca un proces de instruire ingustǎ de valorizare a organismului copilului numai pe plan fizic, biologic, ci ca o activitate complexǎ, cu mari potente formative, purtǎtoare de valori educative, morale si de culturǎ.

Educatia fizicǎ prescolarǎ beneficiazǎ de un concept modern, perspectivǎ fundamentatǎ stiintific, integratǎ in conceptul educational general. De aceea trebuie sǎ se asigure integrarea tot mai deplinǎ a educatiei fizice si a activitǎtii sportive in cadrul activitǎtilor instructiv-educative asigurand totodatǎ cresterea contributiei acesteia la dezvoltarea personalitǎtii umane, la cultivarea unor inalte calitǎti morale, mai ales a curajului si perseverentei, dorintei de continuǎ afirmare si autodepǎsire.

Exercitandu-si in mod corelativ functiile curente si de perspectivǎ, educatia fizicǎ trebuie sǎ contribuie la pǎstrarea sǎnǎtatii, asigurarea unei corecte si armonioase dezvoltǎri fizice, cresterea capacitǎti generale de rezistentǎ si de muncǎ a organismului inzestrarea copilului cu un bogat sistem de deprinderi motrice, precum si posibilitatea de a le folosi ca indici sportivi de vitezǎ, indemanare, fortǎ si rezistentǎ.

In procesul de fundamentare a educatiei fizice se cer a fi luate in considerare, in principal urmǎtoarele aspecte :

aspectele dezvoltǎrii fizice;

aspectele perfectiunii motrice si psihice a individului;

aspectele educatiei;

aspecte care guverneazǎ eficienta activitǎtilor didactice avand ca trasǎturǎ definitorie finalitatea.

Metodica acestei discipline isi propune sǎ dezvǎluie aceste aspecte si prin aceasta esenta complexului proces de instruire si educare. Obiectului metodicii educatiei fizice il constituie studierea aspectelor procesului instructiv-educativ, al sistemului metodico-organizatoric de valorificare a exercitiilor fizice, in scopul optimizǎrii procesului de dezvoltare fizicǎ, imbunǎtatirii capacitǎtii de efort a organismului, perfectionǎrii capacitǎtii motrice generale, simultan cu influentarea sferei pshice a individului in mod diferentiat, pe varste si sex in cadrul perioadei de formare a personalitǎtii sale.

Invǎtǎmantul prescolar in tara noastrǎ constituie prima treaptǎ a sistemului de invǎtǎmant, care cuprinde copiii cu varstele intre 3 si 7 ani.

Orientarea pe baze stiintifice a intregului sistem de invǎtǎmant, a dus la dezvoltarea necesitǎtii dirijǎrii in cadru organizat a dezvoltǎrii intelectuale si fizice a copiilor incǎ de la aceastǎ varstǎ. Privind dezvoltarea invǎtǎmantului in tara noastrǎ, reteaua institutiei prescolare s-a amplificat si diversificat. Dupǎ regimul de activitate pe care o desfǎsoarǎ, in mediul rural vom gǎsi numai grǎdinite cu program normal. Aceste institutii prin organizarea procesului didactic trebuie sǎ asigure la un nivel superior educarea si instruirea copiilor, sǎ punǎ bazele formǎrii personalitǎtii acestora, sǎ-i deprindǎ cu activitatea ordonatǎ, sǎ-i ajute sǎ cunoascǎ lumea si viata din jur dincolo de granitele familiei.

Ansamblul activitǎtilor desfǎsurate in grǎdinitele de copii trebuie sǎ aibǎ ca urmare educarea la copii a unor procese psihice, insusiri fizice si trǎsǎturi morale, accentul punandu-se pe dezvoltarea proceselor de cunoastere intelectuale, afective.

Atat continutul, formele de organizare, metodele folosite cu prescolarii, trebuie sǎ influenteze adaptarea si pregǎtirea copilului la regimul de scoalǎ. Astfel se urmǎreste dezvoltarea miscǎrilor si coordonarea acestora de cǎtre analizatorii vizuali si auditivi.

In mod deosebit se urmǎreste echilibrarea proceselor de excitatie si inhibitie in scopul dezvoltǎrii treptate a capacitǎtii de concentrare a atentiei pe perioade de timp din ce in ce mai lungi, de mentinerea stabilitǎtii in actiune. In acelasi timp sunt preocupǎri sustinute pentru dezvoltarea perceptiilor, imbogǎtirea reprezentǎrilor, dezvoltarea spiritului de observatie, exersarea memoriei, a vorbirii si a proceselor gandirii, a creativitǎtii si independentei in actiune.

Tinand cont de faptul cǎ perioada prescolarǎ cuprinde patru ani in care ritmul acumulǎrilor pe toate planurile se schimbǎ, diferentierea copiilor de la un an la altul s-a impus de la sine. Particularitǎtile morfo-functionale ale fiecarui an de varstǎ a dus la organizarea activitǎtilor pe nivele:

1) nivelul I -grupa micǎ 3-4 ani;

-grupa mijlocie    4-5 ani;

2) nivelul II - grupa mare 5-6 ani;

-grupa pregǎtitoare    6-7 ani

Totusi in mediul rural datoritǎ numǎrului mic de copii se creazǎ grupe combinate cuprinzand copiii intre 3-7 ani, dar cu care se lucreazǎ separat in functie de particularitǎtile de varstǎ si intelectuale.

Educatiei fizice a copilului prescolar ii revin sarcini deosebite in ansamblul actiunilor menite sǎ asigure pregǎtirea lor pentru viatǎ. Pornind de la necesitatea de a asigura copiilor o dezvoltare fizicǎ normalǎ, un organism sǎnǎtos si cǎlit, unitǎtile prescolare vor cuprinde zilnic jocuri si exercitii fizice adecvate varstei.

In ,,Curriculum pentru invǎtǎmantul prescolar" se observǎ cǎ Domeniului Psihomotric, adicǎ Educatiei fizice, ii sunt alocate un numǎr de 34 de activitǎti, asadar o activitate obligatorie pe sǎptǎmanǎ. Din cele 34 de activitǎti, 25 sunt activitǎti de exercitii fizice si jocuri de miscare pentru formarea deprinderilor motrice de bazǎ, 3 activitǎti de gimnasticǎ ritmicǎ si 6 activitǎti de dans folcloric.

Intrucat procesul instructiv-educativ se realizeazǎ pe toatǎ durata ramanerii copiilor in gradinitǎ, toate etapele sunt organizate cu jocuri si activitǎti la alegere, jocuri in aer liber, program distractiv si activitǎti comune.