Rolul jocului didactic in inlaturarea tulburarilor de vorbire

Rolul jocului didactic in inlaturarea tulburarilor de vorbire

Varsta prescolara are o deosebita importanta in dezvoltarea limbajului si in ridicarea gandirii pe trepte mai inalte de generalizare si de abstractizare. La aceasta varsta copilul incepe sa depaseasca faza limbajului situativ, desprinzandu-se de influenta momentului present si-si dezvolta din ce in ce mai mult capacitatea de a folosi limbajul contextual, intensificandu-se functia intelectuala a limbajului care consta in planificarea mintala si reglarea activitatilor practice.

Odata cu asimilarea fondului lexical, copilul isi insuseste si semnificatia cuvintelor. El nu invata regulile gramaticale, nu cunoaste definitii, nu stie ce este substantivul, verbul, adjectivul, declinarea sau alte denumiri, dar respecta in vorbire aceste reguli, pentru ca are in jur modelul de vorbire, este antrenat sa le cunoasca prin jocuri si exercitii, este corectat atunci cand greseste.Tocmai de aceea modelul de vorbire trebuie sa fie corect, iar adultul trebuie sa aiba o exprimare ingrijita, sa respecte regulile gramaticale dupa care este structurata vorbirea.

Acumularea experientei verbale duce treptat la formarea unor generalizari lingvistice empirice, la eliberarea asa-numitului "simt al limbii". Sensibilitatea fata de fenomenele lingvistice, in general, inclusiv fata de formele gramaticale, este o trasatura caracteristica copilului prescolar.Pe baza acestui "simt al limbii" copiii ajung sa foloseasca tot mai corect formele gramaticale si tot prin aceasta se poate explica si un alt fenomen caracteristic varstei prescolare si anume - crearea de cuvinte.

Unul din obiectivele majore ale invatamantului prescolar il constituie omogenizarea relativa a dezvoltarii limbajului copiilor, in asa fel incat la intrarea lor in scoala, copiii sa posede notiunile strict necesare insusirii cunostintelor de baza prevazute in programa scolara, indeosebi pentru insusirea citit-scrisului.

Un mijloc adecvat particularitatilor de varsta ale prescolarului, util in realizarea dezvoltarii vorbirii, este jocul didactic.Prin intermediul lui se consolideaza, fixeaza si se activizeaza vocabularul care contribuie la perceperea structurii limbii romane.

Eficienta jocurilor didactice de dezvoltare a vorbirii depinde insa de modul in care educatoarea stie sa le selectioneze in raport cu particularitatile concrete ale grupei. Aceasta presupune o foarte buna cunoastere a copiilor, sub raportul nivelului atins de dezvoltare a limbajului, precum si sub aspectul defectelor de vorbire, ca in functie de aceste realitati sa se actioneze in vederea prevenirii si a corectarii acestora

În organizarea si in desfasurarea acestor jocuri, educatoarea are adesea posibilitatea sa depisteze cu mai multa usurinta defectele de vorbire ale copiilor, deoarece in cadrul jocului acestia se manifesta liberi, nestingheriti, fara rezervele determinate uneori de interventia directa a educatoarei.

Cu diverse ocazii am constatat ca, din spirit de imitatie, copiii isi pot transmite unul altuia greselile de vorbire. Contaminarea devine, fireste, nociva, ea influentand asupra procesului de dezvoltare normala a vorbirii la un grup mai numeros de copii. Data fiind varsta, indreptarea greselilor nu poate fi conceputa rigid, ca o reproducere repetata a unor cuvinte, silabe, sunete, pana la corecta lor executare. Una din modalitatile cele mai recomandate este aceea a includerii exercitiului, oricare ar fi el, intr-un joc antrenant cu un continut inteligibil, corect.

Iata cateva exercitii care pot fi desfasurate la inceputul fiecarui joc:

1) Gimnastica faciala:

a) inchiderea si deschiderea alternativa a gurii;

b) imitarea surasului, pentru obtinerea unei deschideri transversale a gurii;

c) umflarea si retragerea simultana a obrajilor;

d) imitarea sarutului;

e) vibrarea surda a buzelor.

2) Gimnastica linguala:

a) ridicarea si coborarea limbii in cavitatea bucala;

b) ascutirea limbii, in afara cavitatii bucale;

c) asezarea limbii intre buze , in forma plata;

d) miscari de lateralitate a limbii;

e) miscari de formare a santului lingual, prin ridicarea marginilor laterale ale limbii;

f) miscari de proiectare a limbii in afara cavitatii bucale;

g) pronuntarea ritmica a sunetelor.

Deosebit de eficiente sunt exercitiile de imitare a sunetelor din natura (onomatopeele).Gasim in jurul nostru o mare varietate de sunete care ne pot fi utile in activitatea noastra la clasa, in scopul prevenirii si a corectarii eventualelor deficiente de vorbire , pe care le intalnim la copii nostri.

Jocurile didactice destinate dezvoltarii vorbirii contribuie, in mare masura, la dezvoltarea acuitatii auditive a auzului fonematic.Ele solicita perceperea corecta a sunetelor, descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvant. Dezvoltarea auzului fonematic este strans legata de sarcina deosebit de importanta privind corectarea defectelor de vorbire.Jocurile didactice isi aduc contributia nu numai la perceperea clara si corecta a sunetelor corespunzatoare ci si la corectarea pronuntiei defectuoase a acestora, solicitand copiilor audierea lor cu atentie si reproducerea lor corecta.

De astfel de sarcini am tinut seama in jocurile didactice: "Deschide urechea bine", "Cine face asa? "Ce se aude?" , "Cine vine la noi?" , "De-a trenul", "N-am spus bine?", "Repeta ce spun eu", "A cui este?"

Aceste jocuri sunt introduse incepand cu grupa mica, ele putandu-se realiza si cu grupele mai mari respectandu-se particularitatile de varsta, respectiv complicandu-se sarcina didactica.

Am ales spre exemplificare jocul "Spune cum face"

Scop:

exersarea pronuntarii corecte a unor consoane ca: r, c, g, s, s, z aflate in diferite parti ale cuvintelor;

activizarea vocabularului cu cuvinte care desemneaza animale cunoscute de copii;

dezvoltarea capacitatii de a face legaturi simple (intre glas, miscare si animalul respectiv);

Sarcina didactica:

recunoasterea animalelor si reproducerea onomatopeelor corespunza- toare glasului acestora;

sa completeze propozitia inceputa.

Reguli de joc:-la primirea jucariei sau a imaginii, copilul trebuie sa imite glasul animalului respective, iar ceilalti copii sa-l recunoasca si sa-l denumeasca.

-copiii prind mingea aruncata de educatoare si completeaza propozitia inceputa.

Elemente de joc:surpriza, aplauze,stelute;

Material didactic:animale-jucarii sau imagini reprezentand cainele, pisica, oaia, calul, rata, gaina, cocosul, gasca, albina,etc;mingea.

Jocul se desfasoara astfel:

Materialul necesar jocului va fi acoperit sau introdus intr-un cosulet pentru a crea surpriza la prezentare si a da posibilitatea sa se perceapa pe rand fiecare animal al carui glas va trebui imitat.Copiii vor fi asezati pe scaunele in jurul mesei cu materialul de joc.

Varianta I

Se prezinta jucariile sau imaginile iar copiii trebuie sa imite glasul animalului respectiv, individual sau in colectiv.Se va asigura o anumita succesiune in prezentarea imaginilor, incepand cu cele care sunt mai usor de pronuntat(pisica) si terminand cu cele care prezinta dificultati in reproducere (albina, cocosul).

Varianta II

Se modifica ordinea actiunilor.Copiii asculta onomatopeea(reprodusa de educatoare) apoi aleg animalul al carui glas l-au auzit si-l reproduc individual sau in colectiv.

Varianta III

Copiii stau cu capul pe masute, fara a avea voie sa priveasca, iar educatoarea aseaza un animal de jucarie in dreptul unuia dintre ei.La semnalul ei:"Spune cum face", copiii se uita in fata lor.Cel care a primit jucaria reproduce onomatopeea corespunzatoare denumind totodata si animalul.De exemplu:"Pisica face miau."Ceilalti copii imita actiunile caracteristice animalului si repeta sunetele corespunzatoare.

Varianta IV

Educatoarea arunca mingea, iar copilul care o prinde vine in fata si alege de pe masa un jeton reprezentand tot animale.Acesta raspunde la intrebarea:"Cine este si cum face?"De exemplu:"Acesta este un urs. El face mor, mor, mor."

Varianta V

Aceasta se desfasoara fara material intuitiv.Educatoarea incepe sa spuna o propozitie despre animale, iar copilul care a primit mingea trebuie sa completeze propozitia cu onomatopeea corespunzatoare.

Cocosul striga . . cucurigu)

Gaina canta . . cot-co-dac)

Cioara face . . cra,cra,cra)

Jocul didactic prezentat se poate introduce cu success la toate grupele, indiferent de varsta, inclusiv la clasa I, mai ales in perioada preabecedara.

Introducerea jocului in structura activitatii constituie un mijloc de prevenire a oboselii si chiar la inlaturarea acesteia, cunoscuta fiind capacita- tea redusa de efort a prescolarilor.Jocul didactic poate fi introdus si in cadrul activitatilor alese, el cinstituind si un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunostinte si astfel de pregatire a copilului pentru scoala.

La grupa mare ca si la grupa pregatitoare, copiii respecta regulile si sarcinile didactice, desi acestea sunt uneori complexe si impuse de educatoare.La aceasta varsta jocurile cer o mai mare concentrare, copiii constientizand sarcina, dar nu neglijand aspectul distractiv.

Din gama variata de mijloace de realizare a activitatilor de dezvoltare a limbajului in gradinita, jocurile didactice constituie una dintre cele mai placute forme de munca cu prescolarii, intrucat asigura, totodata o participare activa, atractiva si deconectanta.

Exemplele de jocuri didactice pe care le voi descrie in continuare au avut in vedere tocmai realizarea obiectivelor enumerate mai inainte.

Exemplu-Jocul "Cu ce sunet incepe cuvantul?"

Scop:

dezvoltarea capacitatii de a diferentia sunetul initial al diferitelor cuvinte;

perfectionarea auzului fonematic prin efectuarea unor analize ale structurii fonetice ale cuvintelor;

activizarea vocabularului referitor la obiecte de uz personal, mobilier, jucarii, vesela etc.

Sarcina didactica:

pronuntarea corecta a sunetelor din componenta cuvintelor;

gasirea unor cuvinte care incep cu sunetul dat.

Reguli de joc:copiii trebuie sa denumeasca obiectul descoperit si sa precizeze sunetul cu care incepe cuvantul respectiv; copilul care a sesizat sunetul initial al cuvantului are dreptul sa numeasca un coleg care trebuie sa gaseasca un cuvant care incepe cu acelasi sunet iar un alt copil sa formuleze o propozitie cu cuvantul dat.

Elemente de joc:surpriza, aplauze, ghicire, cautare.

Material didactic:obiecte de uz personal, mobilier-jucarii, alte jucarii din gradinita ca:

-creion,creta, caiet, carte, caciula,

-fular, floare, farfurie, faras, furculita,

-rama, rochie, roata, roaba.

-guma, gargarita, gard.

Jocul se desfasoara astfel:

Obiectele aranjate in mai multe parti ale salii de grupa vor fi descope- rite pe rand de cate un copil numit de educatoare.Acesta va denumi obiectul sau jucaria gasita.Un alt copil va fi antrenat sa pronunte sunetul cu care incepe cuvantul, iar acela, la randul lui, va alege un coleg pentru a gasi un alt cuvant care incepe cu acelasi sunet.Acesta va alege un alt coleg care sa formeze o propozitie cu cuvantul respectiv.

Varianta I

Educatoarea pronunta un sunet, consoana sau vocala, iar copilul numit trece la tabla sau la flanelograf si alege o imagine sau mai multe, a caror denumire incepe cu sunetul dat. Dupa acest moment, copiii sunt solicitati sa formuleze propozitii despre obiectul sau obiectele acaror imagine a fost prezentata.

Copiii pot fi antrenati sa gaseasca si alte cuvinte care incep cu acelasi sunet, fara sa aiba suport intuitiv.

Varianta II

Imaginile sunt puse intr-o cutie astfel incat sa nu poata fi vazute.Cutia este data unui copil care va scoate o imagine si dupa ce o denumeste precizeaza sunetul cu care incepe cuvantul.O ofera unui alt copil care trebuie sa gaseasca un alt cuvant care incepe cu acelasi sunet.

Varianta III

Se shimba sarcina- respectiv copilul trebuie sa spuna cu ce sunet se sfarseste cuvantul si de a gasi un cuvant care sa se sfarseasca cu acelasi sunet.

Dand jocului un caracter dinamic, de intrecere, sarcina fiecarei variante a fost usor realizata de copii cu mult interes, dezvoltandu-le acestora spiritul de competitie, autocontrolul asupra reactiilor verbale si motrice si deprinderea de a analiza fonetic cuvintele.

Perceperea diferentiata a silabelor am introdus-o tot prin intermediul jocurilor didactice, dar am avut in vedere gradarea dificultatilor in analiza fonetica a cuvintelor.Am folosit in primele jocuri cuvinte din una sau doua silabe, apoi am introdus si cuvinte din trei, patru silabe.

Jocul didactic"Din jumatate intreg", familiarizeaza copii cu componenta silabica a unor cuvinte din doua silabe- cu sarcina de a reconstitui imaginile din doua jumatati.

Spre exemplificare am ales jocul didactic:"Jocul silabelor"

Scop:

formarea deprinderii de a gasi cuvinte care sa inceapa cu o silaba data, precum si de a desparti cuvintele din cuprinsul unei propozitii in silabe;

perfectionarea capacitatii de analiza si sinteza fonetica, a capacitatii de a efectua rapid asociatii;

exersarea pronuntarii corecte a unor sunete.

Sarcina didactica:

sa completeze silaba data cu alte silabe pentru a obtine un cuvant;

sa alcatuiasca propozitii cu cuvantul dat si sa desparta in silabe toate cuvintele din propozitie, mentionand numarul silabelor din fiecare cuvant spus.

Reguli de joc:copilul indicat prin intermediul unei baghete va pro-nunta silaba enuntata de educatoare si o va completa construind un cuvant. Copiii vor cauta alte cuvinte care sa aiba in cuprinsul lor aceeasi silaba si se vor anunta sa le spuna.

Elemente de joc:aplauze,bagheta fermecata, ghicire

Material didactic:ilustratii care sa sugereze copiilor diferite cuvinte cu silabe frecvent folosite in vorbire, de exemplu:

1)casa, cana, cada

masa, mazare, mama, macara

tava, taburet, taraf, taxi

magar, maces, malai, manusa, matura, matase

lada, lama, lacat, laba

2)Cuvinte care contin 2-3 consoane consecutive:

capra, castana, castel, carte, castravete

creion, creta, crap, parc, porc, palme, scrisoare, stropitoare

Fisa de evaluare, creioane(buline)

Varianta I

Educatoarea pronunta o silaba din cele frecvent intalnite in structura cuvintelor: ma, na, la, pa, da, ca, etc. si lasa timp de gandire copiilor.Ea se deplaseaza prin spatele copiilor.Cel atins cu bagheta trebuie sa spuna un cuvant care incepe cu silaba spusa.

Varianta II

Un copil numit de educatoare spune o silaba, grupa gaseste cat mai multe cuvinte cu silaba spusa si formeaza propozitii cu ele.Raspunsurile bune vor fi aplaudate, iar copiii care raspund corect primesc buline.

Varianta III

Educatoarea spune un cuvant, iar copilul cu care a dat mana il desparte in silabe. Grupa de copii scoate din cosulet atatea betisoare cate silabe are cuvantul.

Varianta IV

Educatoarea pune pe flanelograf imagini cu obiecte a caror denumire incepe cu aceesi silaba.Spune prima silaba, iar copiii spun un cuvant, apoi aleg de pe flanelograf toate imaginile a caror denumire incepe cu silaba enuntata si le pun intr-un cosulet.Copiii care dau cele mai multe raspunsuri corecte primesc cate un stegulet.

Varianta V

Copiii primesc cate o fisa pe care se gasesc imagini.Trebuie sa scrie in dreptul fiecarei imagini atatea liniute cate silabe are fiecare cuvant.

Copiii pot primi buline si sa aseze atatea buline, in spatiul din dreptul fiecarei imagini, cate silabe are cuvantul.

Am dat copiilor cuvinte care contin sunete , in pronuntarea carora , ei intampina greutati.În acelasi timp am urmarit si corectarea unor anumite tulburari de vorbire, prin repetarea in timpul jocului a acestor sunete, cat si perfectionarea deprinderii de a desparti corect cuvintele in silabe, dar si de a forma cuvinte.

Pe langa valoarea deosebita pe care o are acest joc in dezvoltarea limbajului, el actioneaza si asupra imaginatiei creatoare, dezvoltand deasemenea si operatiile gandirii: analiza, sinteza, comparatia, flexibilitatea si fluiditatea.

Prin introducerea fisei de evaluare am depistat copiii care nu stiau sa desparta corect cuvintele in silabe, avand astfel posibilitatea sa recuperez aceste cunostinte in activitati cu grupuri mici sau individual pentru a-i aduce pe toti copiii la nivelul cerut de programa.

Jocurile didactice amintite si altele asemanatoare lor vin sa pregateasca trecerea copiilor intr-un mediu avansat al analizei si sintezei fonetice, activitate specifica perioadei preabecedare din scoala.

În cadrul orelor de "Limba si literatura romana", cat si in cadrul celorlalte ore din programa scolara, s-au urmarit cu atentie defectele de exprimare ale elevilor si apoi s-a trecut la corectarea lor. Exercitiile desfasurate in prescolaritate se regasesc si la scolarii mici, ele desfasurandu-se in aceeasi forma sau putin mai complicate.

De un real folos sunt framantarile de limba,utilizate tot ca si activitati in completare. Pentru exprimarea corecta a sunetelor ( b, m, j, t, gi ) s-au folosit in cadrul jocurilor didactice cateva versuri pe care elevii le repetau de mai multe ori, reusind sa rosteasca corect sunetele respective.

Exemple:

B. -Boc, boc, boc!

Boby este un boboc

Gales, galben si bondoc

-Boc, boc, boc!

M. Mos Martin mananca mure

in desisul din padure

. . . . . . . . . .

Zice o gaita isteata

-Da-mi si mie de-o dulceata!

Macar una de culeg

Mi-ar ajunge un an intreg

Mos Martin n-o asculta

Mesteca si infuleca.

J. Eu ma joc

În cojoc,

Dar deodata aud: poc!

Mi s-a rupt cojocul,

Se vede mijlocul !

T.    Ticu tine tinta

Si Tanta tinteste.

Un tantar inteapa,

Chirita vrea apa.

Gi. Gimnastica e buna

Pentru copilasi

Gelu si cu Gina

Sunt si ei gimnasti.

Însusirea citit- scrisului nu se va parcurge in acelasi ritm de catre toti copiii, acestia neavand functiile psihice la fel de evaluate.Defectele de vorbire , pe care le intalnim chiar si la varsta scolara, sunt unele dintre cauzele nedezvoltarii ritmice a tuturor elevilor.Înca din primele zile de scoala se incearca depistarea tuturor copiilor care au deficiente de vorbire, prin organizarea exercitiilor amintite mai sus si a diferitelor jocuri didactice.

Logica vorbirii copiilor, vocabularul lor, l-am putut observa prin descrierea ilustratiilor, povestiri, convorbiri.Am gasit copii cu spirit de observatie bine dezvoltat, vocabular corespunzator si exprimare corecta. Altii prezinta defecte de vorbire, vocabular sarac si nu au logica in vorbire. În urma discutiilor cu parintii, dar si cu copiii, a reiesit ca acestia din urma nu au frecventat gradinita decat sporadic sau unii chiar deloc.Acesti copii au nevoie de o atentie speciala, deoarece ei nu pornesc de la acelasi nivel cu ceilalti. Lipsurile trebuie recuperate pe parcurs, aceasta necesitand nu numai activitati cu intregul colectiv de elevi ci si activitati individuale sau pe grupe.

Pentru dezvoltarea vocabularului copiilor am folosit mai multe jocuri didactice: "Spune mai departe", "Unde se gaseste sunetul?", "Eu spun una, tu spui multe"(vezi anexa nr.3) , "Ieri, astazi, maine", "Cauta perechea", "Gaseste repede propozitia", "Roata vremii", "Ce stii despre mine?", etc.

Lectiile desfasurate la clasa I si a II-a ofera invatatorului posibilitatea de a organiza cu elevii activitati in completare cu continut variat si atractiv.Jocurile didactice, exercitiile fizice, cantecele, desenele si modelajul sunt cateva modalitati de completare a lectiilor de citire, matematica, cunoasterea mediului, etc. prin care se urmareste consolidarea cunostintelor legate de citire sau scriere, imbinarea activitatilor instructive cu cele educative sau se asigura uneori consolidarea cunostintelor sau deprinderilor.

NOTE BIBLIOGRAFICE

1) Jurcau, Emilia; Jurcau, Nicolae - "Învatam sa vorbim corect", Editura Printek, Cluj-Napoca, 1999, pag.6-18

2) Boscaiu, Emilia- "Corectarea tulburarilor de vorbire" in suplimentul pentru prescolari al "Revistei de pedagogie", Bucuresti, 1970,p.13

3) Popescu-Mihaiesti, Alexandru - "Puterea    "magica" a gandurilor, a sentimentelor si a limbajului", in Revista Învatamantul primar, nr.2-3, 1998, pag.44

4) Chircev, Anatolie - "Problematica pregatirii prescolarului pentru scoala", in     Tribuna scolii, 1973, pag.6

5) Boscaiu, Emilia - "Prevenirea si corectarea tulburarilor de vorbire la prescolari",     E.D.P., Bucuresti, 1973

6) Gutu, M. - "Logopedia", vol.I, Centrul de multiplicare al Universitatii, Cluj- Napoca , 1975