Rolul povestirilor si cartilor cu animale in dezvoltarea copiilor prescolari

Rolul povestirilor si cartilor cu animale in dezvoltarea copiilor prescolari

Relatarea povestirilor cu animale ajuta la dezvoltarea gandirii, a celorlalte procese psihice si intelectuale ale prescolarilor, sa-si insuseasca treptat acele deprinderi si abilitati care-i fac apti pentru activitati de tip scolar.

Valorificarea rolului formativ al povestirilor cu animale are un rol semnificativ in dezvoltarea comunicarii la varsta prescolara, nefiind posibila fara a conferi activitatilor ludice un caracter placut, atractiv.

A face ca povestirile cu animale sa fie atractive inseamna a satura continutul cu imagini si reprezentari, emotii si sentimente, cu dorinte si nazuinte, cu fapte si actiuni, a inlesni comunicarea vie dintre educatoare si copii.Povestirile despre animale isi au originea in timpurile foarte vechi din istoria oamenilor, cand omul era mai slab decat animalele.

Creatorul popular, inspirandu-se din lumea animalelor, a creat povesti in care le-a personificat, atribuindu-le insusiri omenesti si darul de a vorbi.

Mai tarziu, personajele, animalele capata trasaturi comico-satirice.

Povesti precum Motanul incaltat sau Cei trei purcelusi, cu cele mai dragute imagini si desene pot fi pe placul copiiilor.

Copiii adora povestile cu animale ce pot vorbi, ce trec prin multe peripetii, iar aceste povesti sunt perfecte pentru ei.

Exista tendinta transformarii povestilor scrise pe hartie in povesti relatate video cu ajutorul mijloacelor electronice: calculator, videoproiector etc.

Prin intermediul povestirilor cu animale, copiii pot intelege mai usor ce e bine si ce e rau deoarece acestea au final moralizator. Ele sunt interactive si pastreaza interesul celor mici.

Povestile cu animale s-au tesut de-a lungul timpului in jurul animalelor reale sau imaginare, carora li s-au atribuit comportamente si sentimente umane, avand in vedere ca existenta omului nu a fost si nu va putea fi niciodata separata de lumea in care traieste.

In cultura traditionala a tuturor popoarelor exista convingerea ca animalele exista pe acest pamant pentru ca sunt trimise de divinitate, pentru a-l ajuta sau a-l infrunta pe om, punandu-i astfel la incercare orgoliul de se fi considerat superior tuturor celorlalte vietuitoare.

Povestile cu animale au existat inca din Antichitate, dar s-au bucurat de o mare popularitate in perioada Evului Mediu .

Atestarea unor povestiri despre animale ȋn Panciatantra si ȋn Vechiul Testament confirma vechimea acestei categorii literare

Animalele erau structurate pe categorii:

►patrupede (inclusiv animalele fantastice, precum unicornul);

► pasari (dintre cele fantastice, un loc privilegiat avandu-l Pasarea Pheonix);

►pestii (balene, delfini, dar si sirene),

►serpii (inclusiv dragonii);

►insecte.

Animalele domestice ocupau un loc distinct. Crestinismul medieval clama superioritatea omului asupra animalelor, de vreme ce, potrivit Bibliei, Dumnezeu a creat pe Adam si Eva dupa chipul si asemanarea Sa i-a binecuvantat si a zis: Cresteti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul.

Exista, insa, si un alt curent de gandire, tot religios, care vedea in caracteristicile animalelor, manifestari ale vointei divine.

Traditia a impus o categorie a animalelor domestice, de obicei percepute pozitiv, pentru ca reprezentau in viata sateanului ajutoare in muncile agricole, erau sursa de hrana, spre deosebire de cele salbatice, asociate pericolului sau nedefinite din punct de vedere al utilitatii.

Animale care nu sunt specifice geografiei noastre, precum girafa, leul, camila etc. sunt pomenite si au fost asociate celor fantastice, carora folclorul romanesc le-a consacrat minunate povesti: pasarea calandrinon, inorogul, vasiliscul, dulful, catelul pamantului.