Scopul, sarcinile si continutul activitatilor manuale in gradinita de copii

SCOPUL, SARCINILE SI CONTINUTUL ACTIVITATILOR

MANUALE IN GRADINITA DE COPII

Activitatile obligatorii constituie forma principala prin care se realizeaza in mod sistematic sarcinile instructiv-educative prevazute in programa pentru invatamantul prescolar. Prin continutul lor bogat ele contribuie la formarea personalitatii copiilor si in special la dezvoltarea lor intelectuala si morala.

Ca o parte componenta a ansamblului de activitati obligatorii organizate in institutia prescolara, activitatea aplicativa are un loc bine precizat in cadrul procesului instructiv-educativ, continutul ei fiind stabilit dupa criterii exacte, care ii asigura un caracter stiintific, accesibil si stabil.

Criteriul proincipal in stabilirea continutului acestor activitati il constituie scopul si sarcinile generale.

Scopul activitatilor manuale este subordonat atat scopului general al educatiei- dezvoltarea multilaterala armonioasa a copiilor, cat si unor sarcini specifice gradinitei: formarea unor deprinderi practice elementare, utile in viata si necesare pentru dezvoltarea motricitatii copilului la aceasta varsta, pregatirea pentru scoala, educarea dragostei si a interesului pentru munca, pentru activitati utile comunitatii.

Scopul didactic general al activitatilor generale se concretizeaza in numeroase si variate sarcini.

Sarcinile specifice care se realizeaza in cadrul activitatilor manuale sunt:

Formarea unor priceperi si deprinderi de munca practica;

Insusirea unor cunostinte elementare despre particularitatile materialelor, despre folosirea celor mai simple unelte si procedee de lucru;

Educarea dragostei fata de munca.

Activitatile manuale, organizate intr-o stransa legatura cu celelalte activitati obligatorii, cu formele de munca desfasurate de catre copii zilnic si bazate pe cunoasterea si respectarea particularitatilor de varsta si individuale isi aduc o contributie substantiala in dezvoltarea atat a capacitatilor fizice cat si a celor intelectuale ale copiilor.

1.- Formarea unor priceperi si deprinderi de munca practica

Formarea priceperilor si deprinderilor practice de munca este una din sarcinile de baza care se realizeaza in cadrul activitatilor manuale. Procesul insusirii de catre copii a acestor deprinderi este de lunga durata si se realizeaza treptat, in urma unei activitati temeinice, sistematice, sub indrumarea directa a educatoarei.

In vederea realizarii acestui lucru este foarte important sa se cunoasca procesul formarii deprinderilor de activitate practica si factorii care determina insusirea lor.

Deprinderile sunt componente automatizate ale activitatii constiente. Ele constituie mijloace si procedee de executare a unei activitati oarecare. Deprinderile sunt insusite prin invatare si automatizate prin exercitii.

In procesul de elaborare a oricarei deprinderi, distingem mai multe etape: etapa familiarizarii subiectului cu actiunea- a organizarii si sistematizarii, etapa automatizarilor si etapa ultima, superioara, a perfectarii si desavarsirii lor in practica.

Oricat de simpla ar fi o deprindere pe care ne propunem sa o formam copiilor in cadrul activitatilor manuale, ea presupune parcurgerea etapelor mentionate mai sus. De pilda, pentru formarea deprinderii de a decupa, in faza initiala de cunoastere a actiunii educatoarea explica si demonstreaza, fractionat, fiecare detaliu al actiunii: introducerea degetelor intre cele doua verigi ale foarfecii, miscarile de deschidere si inchidere a celor doua brate ale instrumentului, luarea hartiei cu mana stanga si tinerea ei intre degetul mare si palma, schimbarea pozitiei hartiei in functie de forma pe care se efectueaza decuparea ei etc.

In urma explicatiilor verbale si a demonstrarii miscarilor si actiunilor care constituie componentele deprinderii respective, copiii incep sa execute separat fiecare actiune indicata. Cu toate ca atentia lor este concentrata asupra fiecarei operatii, miscarile sunt necoordonate, greoaie, imprecise. Efectuarea lor necesita un timp mai indelungat, deoarece copiii fac greseli, introduc miscari inutile.

Prin exercitii repetate, miscarile efectuate de copil capata mai multa siguranta, el ajunge sa-si coordoneze actiunile, sa le elimine pe cele inutile, sa-si analizeze in mod constient calitatea operatiunilo efectuate. In aceasta etapa, copilul isi precizeaza succesiunea miscarilor necesare, unifica unele actiuni simple, dar nu ajunge la un sistem complex unitar. Operatiunile se desfasoara lent, cu un efort sustinut din partea copilului.

Organizarea sistematica a exercitiilor in cadrul activitatilor manuale determina automatizarea miscarilor componente ale actiunii. In aceasta etapa se inlatura incordarea, miscarile si eforturile muschiulare inutile care au insotit primele miscari ale copilului, dispare necesitatea de a urmari fiecare miscare in parte precum si succesiunea lor. De asemenea, se imbunatateste simtitor calitatea executarii operatiunilor, intrucat atentia copilului incepe sa se indrepte nu numai spre scop, spre rezultatul actiunii, ci si spre modul de executie a miscarii. In acelasi timp, activitatea conttienta trece de la detalii la ansamblul actiunii; toate componentele care la inceput constituiau scopuri in sine (introducerea degetelor in cele doua verigi ale foarfecii, miscarea celor doua brate, schimbarea hartiei etc.) devin mijloace de realizare a scopului propus in activitate.

Toate acestea duc la descresterea efortului depus de copil, prin degajarea relativa a atentiei si gandirii. Important de retinut este faptul ca automatizara nu presupune eliminarea controlului constient asupra activitatii. In situatia in care copilul intampina greutati ( greseste directia de decupare, depaseste conturul dat sau trebuie sa redea un element mai complicat pentru realizarea unei teme noi), intervine controlul constient pentru corectarea sau perfectionarea deprinderii deja automatizate.

Daca initial, in primele activitati manuale, decupajul a constituit un scop al actiunii, el devine cu timpul subordonat altor scopuri mai complexe.

De pilda, actiunea de a confectiona diferite jucarii se bazeaza pe unele deprinderi simple (lipitura, decupaj, indoitura etc.). In acest activitati care au un continut mai complex, in timpul lucrului, copilul isi concentreaza atentia asupra succesiunii diferitelor operatiuni, in functie de jucaria pe care o are de confectionat, decupajul sau lipitura facandu-se fara efort vizibil din partea lui.

In aceasta etapa, copilul isi perfectioneaza diferite deprinderi prin folosirea lor adecvata in cadrul unor activitati manuale cu un continut mai complex.

Conditiile formarii deprinderilor de munca practica

S-a subliniat ca toate deprinderile de munca practica sunt un rezultat al procesului de invatare, rezultat obtinut de educatoare prin respectarea mai multor conditii.

a) Orice deprindere se constituie initial ca o activitate constienta indreptata spre un anumnit scop. Acest proces de constituire implica necesitatea cunoasterii de catre copil a scopului, precum si a conditiilor si mijloacelor prin care acesta se realizeaza. Scopul si motivarea necesitatii insusirii diferitelor deprinderi stimuleaza interesul copiilor pentru deprinderea noua, usurand procesul formarii ei.

Informatia initiala o da educatoarea prin instructia verbala. Pentru cunoasterea componentei si a succesiunii operatiunilor, se asociaza instructiei verbale si prezentarea modelului actiunii, adica demonstrarea.

Demonstrarea pe care o face educatoarea in fata copiilor constituie o conditie necesara in perceperea si intelegerea etapelor succesive ale procesului de executie a oricarei lucrari, a folosirii materialelor si a uneltelor de lucru. Nu este insa necesar ca in momentul cunoasterii de catre copii a modului de executare a unui obiect sa se efectueze in fata lor numai demonstratia. Fara o dirijare adecvata prin cuvant a actiunilor executate de educatoare, atentia copiilor poate sa alunece peste ceea ce este esential sau sa se opreasca numai asupra unor aspecte nesemnificative din punct de vedere al sarcinii activitatii date.

Intrucat deprinderile prezinta o anumita stabilitate care nu poate fi schimbata cu usurinta, educatoarea trebuie sa acorde o atentie deosebita cunostintelor pe care le preda copiilor. Explicatiile trebuie facute cu rabdare si atentie, iar demonstratia trebuie sa fie accesibila intelegerii tururor copiilor. Pentru insusirea corecta a oricarei deprinderi manuale trebuie sa se explice sensul fiecarei miscari si, concomitent cu aceasta sa se demonstreze clar si succesiv toate operatiile care intra in componenta deprinderii. De pilda, pentru formarea deprinderii de a confectiona o jucarie oarecare, educatoarea demonstreaza si explica copiilor cum trebuie manuite foarfecele pentru a

decupa diferitele forme indicate de contur. De asemenea, expune ordinea in care se taie partile componente ale jucarieisi succsiunea celorlalte operatiuni: indoirea, asamblarea detaliilor si lipirea acestora etc. Este foarte important ca explicatiile sa nu se refere numai la modul executarii actiunii, ci si la motivarea executarii ei.

b). In formarea unei deprinderi, exercitiul constituie conditia fundamentala.

Intelegerea clara a scopului si cunoasterea operatiunilor care urmeaza sa fie efectuate nu sunt elemente suficiente pentru a forma copiilor deprinderi manuale. Practic se rezolva cu succes aceasta sarcina prin organizarea unor exercitii in care se reiau treptat si in mod selectiv componentele actiunii, insistandu-se asupra corectitudinii lor.

In cadrul activitatilor manuale se fac numeroase exercitii de: asezare, indoire, decupare, lipitura, confectie etc. Cu trecerea copiilor de la o grupa la alta, pe masura ce se imbogateste continutul activitatii, in exercitiile efectuate se introduc elemente noi.

Multiplele teme, prevazute de programa pentru formarea aceleiasi deprinderi, dau posibilitatea educatoarei sa varieze continutul si forma exercitiilor. In felul acesta se mentine in permanenta interesul copiilor pentru activitate si li se creeaza conditii sa foloseasca priceperile si deprinderile in situatii noi, din ce in ce mai complexe. De pilda, pentru formarea deprinderii de a decupa, in primele activitati de aplicatii se fac exercitii introductive, in care se cere copiilor sa execute taieri simple, pe linii de obicei drepte.

In alte activitati, in cadrul aceleiasi forme, copiii executa un obiect care are la baza tot decupajul, dar intr-o activitate mai complexa ( de exemplu, taierea conturului unor fructe de toamna, a bradului etc.).

Deprinderea complexa -confectionarea jucariilor- se formeaza printr-o integrare succesiva a unor operatiuni mai simple, in urma unor exercitii corespunzatoare ca: asezarea si lipirea in redarea temei " patul papusii", decupaj si indoitura in redarea temei " roaba"; decupaj, indoitura si lipire pentru redarea temei " televizorul" etc.

Este necesar ca exercitiul sa fie folosit nu numai ca o repetare pentru fixarea diferitelor operatiuni, ci si ca un mijloc eficient de perfectare a acestora. De la un exercitiu la altul educatoarea trebuie sa elimine progresiv miscarile inutile si parazite, sa puna accentul pe calitatea executarii temei. In acest sens, trebuie sa se asigure o crestere gradata a dificultatilor in cadrul exercitiilor care sa solicite in mod judicios eforturi din ce in ce mai mari. Acste eforturi trebuie sa vizeze atat complexitatea miscarilor, cat si procesele intelctuale si afective ale copiilor.

c).- Cunoasterea rezultatelor si analiza constienta a greselilor savarsite constituie de asemenea o conditie importanta in perfectionarea oricarei deprinderi.

Efectuand in permanenta controlul activitatii copiilor, educatoarea elimina la timp greselile comise de acestia. Acest control presupune o apreciere verbala in care se releva calitatea si defectele executiei. In aceasta situatie analiza este efectuata de educatoare. Treptat, de la o grupa la alta, datorita analizei efectuate de educatoare, copilul capata experienta in sesizarea greselilor si in felul acesta controlul extern se transpun pe plan intern sub forma autocontrolului. Aparitia procesului de autocontrol dovedeste totdeauna o faza avansata in ceea ce priveste insusirea unei deprinderi si dezvoltarea intelectuala a copilului.

2.- Insusirea unor cunostinte elementare despre particularitatile materialelor, despre folosirea celor mai simple unelte si procedee de lucru

Insusirea unor cunostinte referitoare la proprietatile materialului care se utilizeaza in cadrul activitatilor manuale conditioneaza realizarea sarcinilor prevazute.

Concomitent cu insusirea acestor cunostinte, in cadrul activitatii practice copilul capata reprezentari clare despre legatura dintre proprietatile materialului, despre uneltele folosite si obiectele care pot fi confectionate. Exista o stransa interdependenta

intre aceasta pregatire teoretica si activitatea practica pe care o desfasoara copilul in fiecare activitate manuala; cunostintele orienteaza activitatea, iar activitatea adanceste si consolideaza aceste cunostinte.

Intuind si manuind in activitatile manuale diferite materiale (hartie, carton, ata, diferite materiale din natura) copilului i se dezvolta perceptiile referitoare la proprietatile acestor materiale. De pilda, folosind diferite sorturi de hartie, copilul percepe marimea ei, culoarea, forma, grosimea, rezistenta, asperitatea, calitatea de a se indoi, de a se taia etc. De asemenea in conditiile activitatii practice, prescolarul efectueaza operatiile de generalizare si clasificare cu mai multa usurinta, daca semnificatia acstor operatii este motivata de cerintele activitatii pe care o efectueaza. Astfel, hartia- indiferent de culoare, de marime, de asperitate, de luciu, se poate indoi, taia si lipi, adica are unele insusiri generale in functie de care ea poate fi utilizata in reproducerea unor obiecte din mediul inconjurator.

S-a precizat ca exista posibilitatea realizarii concordantei intre cunostintele transmise copiilor in cadrul diferitelor activitati obligatorii de o parte si tematica activitatilor manuale de alta parte. Bunaoara, confectionarea unui numar variat de jucarii si obiecte care constituie un corespondent direct al lucrurilor si fiintelor cu care copilul vine in contact in activitatile de observare, convorbiri dupa tablouri etc. (animale, plante, mijloace de locomotie). In procesul de reproducere a acestora, copilul isi precizeaza si isi diferentiaza reprezentarile insusite anterior. Astfel, pentru redarea unei plante, inainte de a trece la executie, el intuieste modelul educatoarei si isi actualizeaza toate cunostintele despre planta respectiva. In timpul lucrului supune obiectul unei analize si sinteze concrete, nemijlocite, operatiuni pe care le face mult mai usor decat in alte activitati. In reproducerea diferitelor obiecte copilul are prilejul sa-si reactualizeze si sa aplice in practica si reprezentarile despre numar, spatiu, culoare, forma etc. De pilda, realizand tema tractorul, copilul isi actualizeaza cunostintele despre diferitele forme geometrice, despre diferite culori, despre reprezentarile de numar etc.

Activitatea practica constituie un mijloc nu numai de imbogatire si consolidare a cunostintelor, ci si de exersare a gandirii. Confectionand diferite obiecte si grupandu-le in acelasi loc (mijloace de locomotie, fructe, plante etc.), copilul stabileste mai usor deosebirile si asemanarile, sesizeaza insusirile esentiale, comune, retine ca ele fac parte din aceeasi grupa, ceea ce usureaza procesul generalizarii. De exemplu, la grupa de 5-6 ani copiii au de decupat si lipit, in cadul aceleiasi activitati manuale, fructele de toamna: marul, para, pruna. Actiunea practica desfasurata de copil permite o cunoastere mai adanca a caracteristicilor acestor fructe si totodata usureaza si asigura formarea notiunii de fructe. Dupa cunoasterea materialelor de lucru si reactualizarea reprezentarilor despre obiectul ce-l are de reprodus, copilul, sub indrumarea educatoarei cunoaste principalele instrumente si unelte cu care prelucreaza materialul: foarfeca, acul, pensula etc.

In procesul activitatii, copilul cunoaste insusirile acestor unelte, materialele din care sunt facute, partile componente, modul de folosire a lor si incepe sa inteleaga utilitatea lor in producerea diferitelor obiecte. Folosindu-le, prescolarul nu depune numai un efort fizic, ci si un efort intelectual. El trebuie sa se concentreze asupra actiunii pe care trebuie s-o efectueze, sa-si construiasca un plan mintal al imaginii obiectului dat pentru a fi confectionat, sa vada in perspectiva rezultatul activitatii sale. Folosirea unor unelte simple constituie pentru prescolari punctul de plecare in intelegerea rolului pe care il are unealta in procesul unei activitati practice.

O caracteristica a activitatilor manuale o constituie si faptul ca dau copiilor posibilitatea sa-si insuseasca unele procedee de lucru si operatiuni necesare in relizarea diferitelor obiecte. Astfel, ei invata sa aseze, sa execute diferite indoiri si lipituri, puncte simple de cusaturi, sa confectioneze jucarii etc.

Insusirea acestor procedee de lucru si realizarea unei corelatii juste intre ele determina formarea unor priceperi si deprinderi de munca necesare in activitatea viitoare.

In concluzie, activitatea manuala contribuie la imbogatirea, aprofundarea si consolidarea cunostintelor copiilor despre o gama variata de materiale, despre unele unelte de munca simple si ofera posibilitatea invatarii unor procedee si operatiuni de lucru necesare executarii variatelor obiecte din mediul inconjurator.

Rolul educatoarei in aceasta activitate practica si intelectuala este acela de a trezi interesul copiilor pentru efectuarea lucrarii in mod efectiv, printr-o participare activa. Aceasta participare influenteaza de fapt formarea unor priceperi si deprinderi simple, largeste simtitor posibilitatile de aplicatie ale copiilor, ajutandu-i la efectuarea unor activitati din ce in ce mai complexe.

3.-Educarea dragostei fata de munca

Dragostea fata de munca, intersul si constiinta necesitatii de a munci sunt rezultatul unui sistem complex de influente educative exercitate inca de la varsta prescolara.

Munca sistematica si organizata desfasurata de educatoare in cadul activitatilor manuale se rasfrange asupra dezvoltarii morale a copiilor si influenteaza direct dezvoltarea sentimentului de dragoste fata de munca. Reprezentarile si notiunile despre munca constituie componenta intelectuala si in acelasi timp punctul de plecare in educarea acestui sentiment.

Copiii isi insusesc cunostinte despre diferite aspecte ale muncii in cadrul multiplelor activitati obligatorii organizate in gradinita, vizite, excursii etc.

Cunoasterea muncii sub diferitele ei forme si aspecte nu este insa suficienta pentru educarea sentimentului de dragoste pentru munca si a dorintei de a face ceva practic si util. In vederea realizarii acestei sarcini este necesar sa-l punem pe copil in situatia de a trai inca de la cea mai frageda varsta un complex de stari emotiv-pozitive generate de anumite rezultate pe care le poate obtine, dupa posibilitatile lui, prin anumite forme simple de munca. Este deci important ca gradinita sa organizeze activitatea practica a copilului, astfel incat el sa devina activ in directia realizarii, prin eforturi, a unor rezultate solicitate.

Forma specifica de organizare a muncii o constituie activitatea manuala. In cadul ei, copilul indeplineste diferite sarcini si dobandeste o experienta pozitiva care ii va folosi in activitatea lui viitoare. Orice actiune pe care o efectueaza copilul in activitatea manuala ii solicita un efort intelectual si fizic. Acesta este concretizat in invingerea greutatilor pe care le intampina in atingerea scopului propus. De pilda, in vederea decuparii unui contur mai dificil intampina greutati in coordonarea miscarilor mainilor, miscarea de inaintare a foarfecii pe contur cu miscarea hartiei pe care o are de decupat.

Efortul solicitat copiilor este sustinut de perspectiva atingerii unui scop. De la acest scop trebuie sa porneasca educatoarea in motivatia activitatii pe care o cere copiilor, pentru a le stimula interesul si a-i mobiliza in realizarea lucrarii.

Prescolarii sunt atrasi de rezultatele muncii lor; de aici si importanta obiectelor executate de ei. Chiar de la varsta prescolara, motivatia poate avea caracter social. Copiii sunt obisnuiti treptat sa lucreze nu numai in interesul lor personal, ci si pentru folosul altora. Astfel, sub influenta unei educatii corecte motivele sociale ale unei activitati practice in forme simple devin mult mai puternice decat motivele jocului sau efectuarea unei lucrari in interes propriu. De pilda, prescolarii de 4-5 ani obtin rezultate mult mai bune in confectionarea florilor, daca li se va motiva ca acestea vor fi daruite mamei cu ocazia zilei de 8 Martie. Sau, copiii din grupa de 4-5 ani vor lucra cu mai multa persverenta si atentie semnul de carte atunci cand li se va motiva ca acesta va folosi copiilor mai mari cand vor fi scolari.

Rezultatele obtinute in diferite activitati manuale determina trairea unor stari emotiv-pozitive si emotii de bucurie si satisfactie rezultate din constiinta contributiei la efectuarea unor lucrari folositoare lor si celor din jur. Aceste trairi conditioneaza de fapt formarea sentimentelor de dragoste fata de munca.

Importanta activitatii manuale in formarea atitudinii pozitive fata de munca consta si in faptul ca ea ofera posibilitatea exersarii in mod organizat a formelor concrete de activitate. In procesul exersarii in prima etapa, un rol determinant il are stimularea si indrumarea directa a actiunilor copiilor in vederea dezvoltarii calitatilor de vointa, ca: perseverenta, stapanire de sine, initiativa, independenta, precum si participarea activa.

Sub indrumarea si controlul permanent al educatoarei se creeaza premizele formarii obisnuintei de a munci si ale intelegerii necesitatii muncii.

In vederea dezvoltarii sentimentelor de dragoste fata de munca si a crearii premizelor intelegerii necesitatii muncii este necesar ca in organizarea si desfasurarea activitatilor manuale, educatoarea sa realizeze urmatoarele cerinte:

Scopurile propuse pentru activitati sa fie realizabile, fixate in functie de capacitatea si posibilitatile copiilor. Numai in felul acesta copilul va putea obtine rezultate cat mai concrete, lucru care va conditiona mobilizarea lui in activitatile viitoare;

Sprijinirea copiilor in vederea realizarii scopurilor, fara a inlatura efortul pe care acestia trbuie sa-l depuna in directia rezolvarii greutatilor ivite;

Activitatile sa fie interesante si variate pentru a stimula in permanenta interesul copiilor;

Munca pe care o desfasoara copilul sa fie cat mai utila. Obiectele realizate sa poata fi folosite de copii in jocurile si activitatile lor;

Introducerea formelor de munca sa se faca in mod gradat, cu motivatie sociala din ce in ce mai larga.

In concluzie, dragostea fata de munca se dezvolta in procesul activitatii practice

a copilului. Acest sentiment constituie un factor foarte important in pregatirea copilului pentru activitatea de scolar, in formarea atitudinii pozitive fata de activitatile din scoala.

4.- Cunoasterea si respectarea particularitatilor de varsta, conditie esentiala pentru esalonarea sarcinilor in activitatile manuale

Alegerea si esalonarea sarcinilor se realizaza numai pe baza unei cunoasteri temeinice a particularitatilor de varsta ale copiilor din cele trei grupe.

In functie de aceste particularitati se precizeaza volumul de deprinderi, sarcinile concrete in cadrul fiecarei deprinderi precum si metodele si procedeele pentru realizarea acestora.

La pretcolarii mai mici, toate deprinderile manuale se afla in faza de constituire. Volumul lor este foarte redus, iar sarcinile foarte simple. Aceasta se datoreste faptului ca la aceasta varsta muschii mici ai mainii sunt foarte slab dezvoltati, astfel ca miscarile care necesita precizie ii sunt putin accesibile copilului.

Dezvoltarea sistemului nervos din punct de vedere functional este inca redusa. Cortexul fiind insuficient dezvoltat, predomina actiunea sistemului nervos vegetativ si a formatiunilor subcoticale ceea ce face ca formele conditionate ale inhibitiei sa fie slab dezvoltate. Procesele de excitatie fiind mai puternice decat cele de inhibitie, se produce o instabilitate accentuata in activitatea copilului. El efectueaza miscari inutile, dezordonate si dezorganizate. La aceasta varsta se manifesta o slaba coordonare a analizatorului vizual cu cel tactilo-motric.

Volumul de reprezentari este mic, iar posibilitatea de reactualizare prin cuvant este redusa. Atentia voluntara a copiilor de 3 si 4 ani este abia in curs de formare. Din aceasta cauza, copilul nu poate ramane concentrat asupra unei activitati timp mai indelungat. O schimbare cat de neinsemnata produsa in mediul apropiat il poate usor distrage de la ocupatia inceputa.

In functie de aceste particularitati specifice copiilor de 3-4 ani, programa prevede sarcini care nu depasesc nivelul de intelegere si posibilitatile de realizare. Acestea sunt in general simple, cuprinzand actiuni usoare care nu necesita o precizie deosebita si nici folosirea unui material variat si a unor unele mai complicate.

Sarcinile stabilite de programa la grupele mici se refera la actiuni simple de apucare si asezare a diferitelor materiale marunte, de lipire, indoire, insirare si confectionare de obiecte simple, prin executarea unei singure operatiuni de asamblare:

intrepatrundere sau lipire.

Daca la prescolarii mici toate deprinderile sunt in faza de constituire, la cei mai mari asistam la un progres, in sensul ca deprinderile constituie in grupa anterioara trec intr-o faza noua, anume aceea a consolidarii lor. Paralel cu consolidarea si perfectionarea acestor deprinderi, se formeaza si deprinderi noi cu sarcini mai complicate.

Stabilirea unor sarcini sporite la grupa de 5-6 ani este conditionata de particularitatile dezvoltarii psihice si fizice ale copiilor.

La aceasta grupa, se dezvolta functia analitico-sintetica a scoartei cerebrale, se perfectioneaza activitatea celor doua sisteme de semnalizare. Procesele inhibitiei conditionate incep sa fie elaborate la nivelul sistemului verbal. Cinostintele devin mai precise, mai sistematice si mai generalizate. La aceasta varsta, copilul, sub influenta educatiei, incepe sa inteleaga necesitatea invatarii diferitelor operatiuni si procedee de lucru pentru redarea diferitelor obiecte din mediul inconjurator. Datorita procesului de dezvoltare a inhibitiei conditionat, atentia devine mai stabila. Copilul este capabil la aceasta varsta sa urmareasca si sa inteleaga explicatii mai ample in legatura cu modul de a efectua o lucrare si sa se concentreze un timp mai lung asupra excutarii lucrarii propriu-zise.

De asemenea, el executa cu mai multa usurinta lucrari mai complexe, care cer o precizie mai mare. Acest lucru este posibil datorita dezvoltarii mai complete a muschilor mici ai mainii si a unei mai bune coordonari intre reprezentarile vizuale si miscarile mainii. Aceste caracteristici ale dezvoltarii copiilor de 5-6 ani permit introducerea in activitatea manuala a unor sarcini mult mai complexe, ca decupajul si cusutul. De asemenea, se solicita copiilor reproducerea unor obiecte sau jucarii prin doua-trei operatiuni.

5.- Continutul si succesiunea temelor activitatilor de constructie, de aplicatie si de confectii la cele trei grupe

Scopul si sarcinile generale ale activitatilor manuale sunt concretizate in continutul programei activitatilor instructiv-educative din gradinitele de copii.

Aceasta precizeaza felul deprinderilor, volumul si sarcinile concrete pe grupe de varsta.

Alegerea, dozarea si repartizarea continutului se face in functie de particularitatile copiilor intre 3 si 6 ani si de specificul procesului de formare a deprinderilor manuale. Deoarece conditia esentiala in formarea unei deprinderi este intelegerea operatiunilor si exersarea lor repetata, in repartizarea sarcinilor pe grupe se au in vedere atat posibilitatile psihice cat si cele fizice ale copiilor.

Astfel, la grupele mai mici, posibilitatile fiind fiind foarte limitate, numarul deprinderilor este redus, iar sarcinile concrete stabilite pentru fiecare deprindere sunt in general usoare si simple.

La grupa copiilor de 5-6 ani, posibilitatile de intelegere si executare cresc simtitor, de aceea numarul deprinderilor se mareste iar sarcinile devin din ce in ce mai complexe.

In dozarea tuturor sarcinilor prevazute se urmareste efortul mediu pe care copilul poate si trebuie sa-l depuna atat in intelegerea operatiunilor cat si in executarea lor.

Se desprinde in mod concret din continutul programei, trecerea treptata de la sarcini mai simple, mai usoare spre sarcini din ce in ce mai complexe. Complicarea cerintelor se realizeaza in cadrul fiecarei deprinderi, in aceeasi grupa si de la o grupa la alta. De pilda, in scopul formarii deprinderii de a decupa la grupa de 5-6 ani, se prevad sarcini ca: decuparea pe linie dreapta, decuparea de contur drept, oval, rotund, si apoi din ce in ce mai complicat.

Asa cum s-a subliniat, procesul de formare a deprinderilor este conditionat si de exercitiu.

In functie de aceasta conditie, programa prevede forme noi si variate de exersare in activitati cu teme atractive, car se realizeaza pe baza unui material foarte bogat. De pilda, exersarea deprinderii de a coase se realizeaza la aceeasi grupa in activitati manuale, cu temele: semnul de carte, geanta, coperta de carte, fata de masa etc.

Fiecare tema prin continutul si materialul diferit are un caracter de noutate care stimuleaza interesul copiilor si le mentine atentia concentrata, in vederea rezolvarii greutatilor impuse de executarea temei.

In concluzie, pentru insusirea unei deprinderi, programa prevede sarcini multiple si variate, gradate in mod judicios si concretizate in teme.

In alegerea si stabilirea tematicii activitatilor manuale trebuie sa existe o corespondenta logica intre sarcini si tema. Legatura stransa dintre sarcini si tema este necesara, deoarece succesiunea temelor este intotdeauna conditionata de succesiunea impusa de complicarea si gradarea sarcinilor.

Rezulta ca temele nu se succed la intamplare: ele sunt fixate in functie de locul pe care il ocupa in gradare sarcinii pe care o concretizeaza.

In capitolul Activitati manuale, programa realizeaza acest raport indisolubil intre continut ca totalitate a sarcinilor progresiv gradate, pe de o parte, si succesiunea temelor ca totalitate a mijloacelor de concretizare a acestor sarcini, pe de alta parte.

Continutul repartizat fiecarei grupe de copii reia majoritatea sarcinilor prevazute pentru grupa anterioara. Pe baza principiului sistematizarii care se realizeaza prin predarea concentrica, educatoarea poate relua o deprindere de la o grupa la alta in forme noi, mai complexe, in vederea unei insusiri cat mai temeinice.

Reproducerea corecta si constienta a diferitelor obiecte din mediul inconjurator este conditionata de cunoastera structurii acestor obiecte inainte de a fi date pentru a fi executate. Procesul de reproducere a realitatii presupune mai intai cunoasterea acestei realitati. Acest lucru face necesar ca in stabilirea tematicii activitatilor manuale sa se respecte concordanta cu tematica activitatilor consacrate cunoasterii mediului inconjurator.

Aceeasi concordanta se realizeaza in programa si cu activitatea de desen si modelaj, care au acelasi scop: reproducerea obiectelor din realitate. In felul acesta, copilul reproduce acelasi obiect in moduri diferite: confectii, modelaj, desen etc.

Cunoasterea amanuntita a obiectului de executat, cunoastere realizata prin activitati cat mai variate determina o mai vie reprezentare a acestuia si contribuie la o reproducere mai activa si completa.

In cele ce urmeaza, se vor preciza: volumul de deprinderi pe grupe de varsta, sarcinile prevazute pentru fiecare deprindere, precum si temele prin care se realizeaza practic aceste teme.

Activitati de constructii

Activitatile de constructii se organizeaza la grupe de 3-4 ani si 4-5 ani. Specific acestor activitati este faptul ca redarea imaginilor obiectelor simple din mediul inconjurator se face printr-o singura operatiune- asezarea.

In vederea formarii acestor deprinderi, sarcinile se complica treptat de la o activitate la alta in aceeasi grupa si de la o grupa la alta.

Grupa copiilor de 3-4 ani

Deprinderea de a aseza se realizeaza prin activitati obligatorii, in care sarcinile sunt gradate in mod progresiv.

Prin temele indicate de educatoare, ca trenul, bratara, floarea etc. se realizeaza urmatoarele sarcini:

Asezarea in linie dreapta a unui material de aceeasi forma si aceeasi culoare;

Alternarea a doua forme patrata si rotunda si a culorilor in functie de tema indicata de educatoare;

Asezarea pe benzi de hartie a materialului pregatit de educatoare.

In activitatea de constructii, la aceasta grupa se reia deprinderea de a aseza, in vederea fixarii si consolidarii ei.

De la o tema la alta, asezarea materialului se complica solicitand din partea copiilor un mai mare efort de atentie si de gandire, mai multa precizie in realizarea simetriei, a alternarii culorilor si formelor, in scopul redarii diferitelor imagini de obiecte, ca: balonul, masa, scaunul, soarele. Pentru verificarea modului de insusire a acestor deprinderi, programa prevede si activitati cu tema aleasa de copii.

Activitati de aplicatii

Activitatile de aaplicatii se realizeaza la toate cele trei grupe de copii. Operatiunle tehnice specifice acestor activitati sunt lipirea si decupajul.

Grupa copiilor de 3-4 ani

Deprinderea de a lipi este in faza de formare. Accentul cade pe familiarizarea copiilor cu materialul: lipiciul, hartia, betisorul si pe cunoasterea miscarilor pe care trebuie sa le execute in vederea lipirii unor forme foarte simple:

• lipirea a doua forme identice la capatul unrei benzi de hartie;
• batistele papusii;
• lipirea de forme identice de culori diferite- cordonul papusii;
• lipirea alternativa a doua forme diferite, de culori diferite;
• bratara papusii.

Acest sarcini se realizeaza in patru activitati obligatorii.

Grupa copiilor de 4-5 ani

La aceasta grupa se reia deprinderea de a lipi in vederea consolidarii ei.

Prin sarcinile stabilitese urmareste realizarea unor lucrari cu un continut mai greu, care solicita copiilor o mai mare precizie si corectitudine in efectuarea operatiunii de lipire.

La aceasta grupa, cerintele cresc atat fata de compozitia lucrarilor, cat si fata de excutarea fiecarei miscar iin parte. Astfel, se prevad sarcini cum sunt:

• consolidarea deprinderii de a lipi curat, folosind corect pelicanolul, betisorul, carpa si bucata de hartie, in activitati cu teme ca mingea si steguletul;
• respectarea simetriei prin alternarea unor forme si lipirea lor, in activitati cu teme ca rama, servetelul cu buline, fata de masa;
• asamblarea pin lipire a partilor componente ale unor obiecte in vederea redarii caracteristicilor acestora.

Astfel, prin imbinarea formelor: triunghi, patrat cerc- se reda o tema- casuta lui Azorica.

Prin suprapunerea triunghiurilor se realizeaza tema bradul, iar prin combinarea unor patrate mari, mici si cercuri- trenul.

redarea caracteristicilor unor obiecte prin folosirea unui material mai variat ca: betisoare de chibrit, scobitori, in activitati cu teme ca: pomul, uneltele de gradinarit.

Grupa copiilor de 5-6 ani

In activitatile de aplicatii la aceasta grupa se consolideaza deprinderea de a     lipi curat si ordonat, de a folosi corect materialul.

Daca la 3-5 ani elementele care alcatuiau tema erau puse la dispozitia copiilor de catre educatoare, la grupa de 5-6 ani aceste elemente sunt pregatite de ei prin operatiunea de decupare. Aceasta operatiune se introduce la grupa de 5-6 ani, datorita posibilitatilor crescande ale copiilor de a executa unele miscari ale mainii care cer precizie, indemanare, efort mai prelungit.

Intrucat elementele necesare temei sunt decupate de copii, in ceea ce priveste compozitia acesteia nu se poate remarca un salt deosebit fata de grupa precedenta. Accentul cade pe formarea si consolidarea deprinderii de a decupa.

Familiarizarea copiilor cu unealta si modul de folosire a ei se realizeaza in activitatea cu tema sa taiem cu foarfeca.

Precizia miscarilor de taiere cu foarfeca in linie dreapta se realizaza in activitatile cu temele panglica pentru papusa, biletele de tramvai, steguletul, scara.

Precizia miscarilor de taiere cu foarfeca pe contur rotund si oval se realizeaza prin tema fructe de toamna.

Precizia miscarilor de taiere dupa contur a unei forme simetrice dn hartie indoita in doua se face cu prilejul activitatilor cu temele brazii si papusa.

Consolidarea operatiunii de decupare pe contur a diferitelor forme care apoi sunt asamblate prin lipire, in vederea redarii imaginilor obiectelor isi gaseste locul in temele cordonul papusii, casa, ghiveciul cu flori, camionul, trenul, florile.

Verificarea deprinderilor tehnice insusite de copii se face in activitati cu tema aleasa.

Activitatile de confectii

Activitatile de confectii sunt comune celor trei grupe de copii si au un continut mai complex, datorita multiplelor operatiuni prin care copiii pot reproduce jucariile si obiectele din mediul inconjurator

Grupa copiilor de 3-4 ani

Copiii din aceasta grupa confectioneaza obiectele prin operatiuni de indoire, insirare si asamblare prin intrepatrundere a partilor componente pregatite de educatoare.

Pentru insusirea fiecarei operatiuni se prevad sarcini ca de exemplu:

• confectionarea unui obiect prin indoirea hartiei in doua, in patru, pe diagonala, in linie dreapta si in diagonala- temele cartea, batista, coiful;
• confectionarea unui obiect prin operatiunea de insirare- bratara si siragul de margele;
• confectionarea unor jucarii asambland partile componente prin intrepatrundere- floarea, umbrela, puiul si avionul.

Grupa copiilor de 4-5 ani

La aceasta grupa se reiau pentru a fi consolidate operatiunile de indoire, insirare si confectionare de jucarii prin intrepatrunderea elementelor la sectiunile executate de educatoare- siragul de margele, floricelele, plicul.

Pentru confectionara unor obiecte se fac diverse operatiuni, ca asamblarea elementelor componente prin lipire- serviciul de cafea, plicul, cosuletul, carutul, scaunul papusii, globulete pentru pom, patul papusii, stropitoarea, balansoarul jucarie.

Confectionara unor jucarii necesita folosirea a doua operatiuni - indoirea si lipirea. Temele indicate sunt suportul pentru servetele, lacul cu ratuste, crenguta cu flori.

Se confectioneaza de asemenea obiecte prin operatiunea de snuruire- semne de carte, coperta de album.

Grupa copiilor de 5-6 ani

La grupa copiilor de 5-6 ani se reiau in scopul perfectionarii deprinderile de a indoi, insira, snurui si asambla partile componente prin intrepatrundere si lipire- margelele papusii, plicul, cosuletul, paharul, vaza cu flori, lant pentru pomul de iarna, ornamente pentru pom, vaporul.

In activitatea copiilor se introduce o operatiune noua- cusutul pe muchie de carton perforat de educatoare, la temele servetelul si rama.

De asemenea, copiii trebuie sa confectioneze jucarii care necesita doua-trei operatiuni- indoire, snuruire, decupare.

lipire si decupare: casuta piticior;

decupare si lipire: ariciul;

decupare, indoire si lipire: ferma de pasari.