Strategia didactica-mod de combinare optima a metodelor, procedeelor si mijloacelor de invatamant

Strategia didactica-mod de combinare optima a metodelor, procedeelor si mijloacelor de invatamant

Conceptul de strategie didactica poate fi definit drept combinare si organizare optima a metodelor, mijloacelor si formelor de organizare a activitatii in vederea realizarii obiectivelor propuse.

Intr-o interpretare corespunzatoare, termenul de strategie avand acceptia de conceptie-linie de orientare, pe ansamblu si pe termen lung a activitatii intr-un domeniu dat, se aplica la desfasurarea cercetarii stiintifice, la politica invatamantului precum si la procesul de instruire. Luand termenul de strategie ca "linie de orientare", unii pedagogi (I. Chergit, Dan Potolea) au subliniat ca elaborarea unei strategii a predarii-invatarii reprezinta adaptarea unei linii directoare de actiune careia i se asociaza un mod specific de organizare a invatarii, de utilizare a metodelor si mijloacelor de invatamant.

Aceasta este o acceptie mai larga care se da conceptului de strategie didactica in sensul ca ea reprezinta proiectarea, organizarea unei inlantuiri de situatii de predare-invatare prin parcurgerea carora se realizeaza obiectivele activitatii instructiv-educative.

Interpretata in termeni de actiune, strategia didactica este considerata ca modalitate de actiune care guverneaza sau conduce comportamentul de predare al cadrelor didactice si pe cel de invatare al elevului (Dan Potolea).

Strategia didactica este doar o ipoteza de lucru, ea are un caracter dinamic deschis, putandu-se modela pe parcursul activitatii in raport cu conditiile concrete in care se desfasoara activitatea instructiv-educativa.

"Alegerea strategiei de invatare reflecta finalizarea cautarii conditiilor specifice in conceperea situatiei de invatare, exprimand planul de actiune, de dirijare, de imbinare a metodelor, mijloacelor organizarii comunicarii".

Analiza sistematica a procesului de invatamant scoate in evidenta legatura logica ce exista intre componentele sale: directive, continut, metode, mijloace, forme de organizare a activitatii, relatie educator-educat, toate vazute in lumina conexiunilor necesare, proiectate si evaluate la parametrii de eficienta ridicati. Orice modificari produse intr-una din aceste componente afecteaza, in mod firesc, direct sau indirect, functionalitatea insasi a tuturor celorlalte componente.

"In relatia dintre componentele procesului de invatamant privit din perspectiva sistematica si interogatoare este necesar ca fiecare cadru didactic sa reflecteze cu precadere la cele care tin de activitatea sa in realizarea procesului insusi, pentru a gasi mijloacele si modalitati practice de realizare optima a activitatii".

De multe ori in lectii predomina sarcinile reproductive prin care se urmareste consolidarea care a ajuns la nivelul de intelegere, precum si a deprinderilor specifice. Este de dorit ca elevul sa fie pus in situatia unor eforturi operationale sau creatoare care dau satisfactii mai mari decat cele reproductive si exercita influente formative mai bogate.

Invatatorul are posibilitatea sa selectioneze, sa utilizeze rational, deliberat, creator mijloacele si strategiile didactice care sa garanteze eficienta invatarii, o invatare motivata, ritmica si sistematica, fara eforturi inutile, declansatoare de satisfactii si incununata de efecte pozitive pentru experienta de viata si personalitatea elevului.

Strategia didactica reprezinta un anumit mod de elaborare a invatarii si predarii sau o decizie pentru un anumit tip de invatare si combinare a resurselor. Cu alte cuvinte, strategia de instruire defineste tipul de invatare potrivit conditiilor existente. In ansamblu, strategia didactica desemneaza "o anumita ordine de combinare a diferitelor metode, procedee, mijloace si forme de grupare a elevilor". Ea ne arata ce face invatatorul si ce face elevul, punand in evidenta capacitatea celui dintai de a actiona eficient si de a-i determina pe elevi sa actioneze la fel.

Predarea nu trebuie sa constituie un scop in sine. Vehicularea informatiilor comunicate de invatator sau descoperite, dobandite de elevi sub indrumarea acestuia nu are ca finalitate depozitarea lor in memorie, ci modificari de natura formativa ce urmeaza a se produce in personalitatea copilului: achizitii cognitive, afective, senzorio-motorii, un spor de trairi si experiente ce pot fi utilizate in etapele urmatoare ale invatarii, in practica sau in viata. Prin situatii de asimilare prin joc, copiii invata si exerseaza cu placere si temeinic.