Strategii de evaluare

Strategii de evaluare

Evaluarea ne permite sa ne pronuntam asupra starii unui fapt,proces la un anumit moment, din perspectiva informatiilor pe care le culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite sa masuram in raport cu o anumita norma la care sa ne raportam.

Fiind un proces multidimensional, se pot identifica in functie de criteriile alese, mai multe strategii tipuri de evaluare:

1. Din punctul de vedere al situatiilor de evaluare, putem identifica doua strategii[1]:

evaluarea realizata in circumstante obisnuite, bazata pe observarea activitatii educabililor;

evaluarea specifica, realizata in conditii special create ce presupune elaborarea si aplicarea unor probe, partenerii angajati in proces fiind constienti de importanta demersurilor de verificare si apreciere intreprinse.

2. Dupa functia dominanta indeplinita, putem identifica doua strategii:

evaluarea diagnostica (se realizeaza o diagnoza descriptiva ce consta in localizarea lacunelor si erorilor in cunostinte si abilitati, dar si a "punctelor forte" si o diagnoza etiologica care releva cauzele care au generat neajunsurile constate);

evaluarea predictiva prin care se urmareste prognoza gradului in care educabilii vor putea sa raspunda pe viitor numai unui program de instruire.

3. Dupa modul in care se integreaza in desfasurarea procesului didactic, putem identifica trei strategii:

evaluarea initiala, realizata la inceputul demersurilor instructiv-educative, pentru a stabili nivelul la care se situeaza subiectii;

evaluarea formativa, care insoteste intregul parcurs didactic, organizand verificari sistematice in randul tuturor educabililor, din toata materia;

evaluarea sumativa, care se realizeaza de obicei la sfarsitul unei perioade mai lungi de instruire.

4. Dupa autorul care efectueaza evaluarea, putem identifica trei strategii:

evaluarea interna, intreprinsa de aceeasi persoana/institutie care este direct implicata si a condus activitatea de invatare (de exemplu, educatoarea sau profesorul de invatamant preprimar);

evaluarea externa realizata de o alta persoana, alta decat cea care a asigurat derularea predarii si invatarii;

autoevaluarea, efectuata de subiectul insusi asupra propriului progres.

5. Nu este mai putin importanta nici departajarea ce se face intre:

evaluarea preponderent pedagogica, vizand in esenta ceea ce subiectii au asimilat, ceea ce stiu sa faca si ce capacitati si trasaturi si-au format;

evaluarea psihologica, privind functiile psihice implicate in activitatea de invatare. Evaluarile subiectului de a invata, adica ceea ce poate sa faca.

6. dupa obiectul evaluarii:

evalurea procesului de invatare (atat a achizitiilor, cat si a procesului in sine);

evaluarea performantelor (realizate individual, in grup sau de catre grup);

evaluarea a ceea ce s-a invatat in gradinita sau a ceea ce s-a invatat in afara gradinitei.

7. dupa accentul pus pe proces sau pe sistem:

evaluarea de proces - se refera la performantele prescolarilor;

evaluarea de sistem - accentul se pune pe sistemul in care se desfasoara procesul de invatamant;

8. dupa domeniu:

evaluarea in domeniul psihomotor (capacitati, aptitudini, deprinderi);

evalurea in domeniul socio-afectiv (atitudini);

evaluarea in domeniul cognitiv (cunostinte).

9. dupa modul in care pot sau nu pot fi cuantificate rezultatele

evaluare cantitativa - rezultatele sunt cuantificabile in functie de un punctaj;

evaluare calitativa - la care rezultatele nu pot fi masurate prin cuantificare.