Strategii didactice utilizate in cadrul activitatilor practice

Strategii didactice utilizate in cadrul activitatilor practice

1.Metode si procedee folosite.

Realizarea diferitelor sarcini didactice in cadrul activitatilor este conditionata si de alegerea si folosirea celor mai adecvate metode si procedee de invatamant.

In alegerea si folosirea acestora trebuie sa tinem seama de:

Continutul specific al activitatilor practice

Scopul si sarcinile activitatilor practice

Particularitatile de varsta si individuale ale copiilor.

Stiu ca deprinderile practice sunt insusite prin invatare si automatizare prin exercitii. Prin urmare, acest complex proces implica folosirea unor metode care sa duca la perfectionarea deprinderilor.

Metodele care se folosesc la cunoasterea materialelor si a procedeelor de lucru sunt:

Explicatia

Demonstratia

Conversatia

Exercitiul

Exercitiul este metoda de baza care duce la formarea deprinderilor practice si la crearea unui produs finit. Cunoasterea rezultatelor si analiza constienta a greselilor se realizeaza prin metode de verificare si apreciere a conostintelor si priceperilor.

Deoarece la aceasta varsta copiii nu pot urmari timp indelungat explicatiile educatoarei si obosesc repede cand efectueaza independent o lucrare este necesara alternarea si varierea metodelor si folosirea unor metode si procedee adecvate. De exemplu, in demonstrarea si explicarea actiunilor, copiii pot fi antrenati sa verbalizeze intelegerea miscarilor, ordinea acestora si rezultatele obtinute, astfel tentia lor se va indrepta spre aspectele esentiale ale procesului de lucru si vor realiza lucrari de calitate.

Din ansamblul metodelor generale, metoda demonstratiei este folosita cu precadere in orientarea copilului asupra actiunii pe care o are de executat. Importanta ei se datoreaza imposibilitatii prescolarului de a reda procesul confectionarii celui mai simplu obiect, sau de a folosi unealta cea mai simpla, daca in prealabil nu i s-a demonstrat modul de actiune.

Metoda demonstratiei are o larga utilizare in special la grupele mici, intrucat gandirea copiilor la aceasta varsta are un pronuntat caracter concret - intuitiv. Uneori, cand se da numai modelul actiunii, copilul executa mecanic, printr-o simpla intuitie, actiunea, fara a intelege sensul lucrarii. De aceea este necesar ca explicatiile sa fie simple, precise, sa cuprinda esentialul.

O pondere mare o are si demonstratia sincronozata cu explicatia verbala, in diferite etape ale activitatii, care este aleasa in functie de sarcina didactica principala. Astfel, in activitatea de predare, demonstrarea se face atat pentru cunoasterea materialului de lucru si a uneltelor, cat si pentru cunoasterea procedeelor de lucru, in succesiunea ceruta de tehnica executarii temei alese.

Deoarece in cadrul acestor activitati copiii intampina greutati in efectuarea operatiunilor, demonstrarea se poate folosi si in etapa executarii lucrarilor de catre copii. Daca in activitatea de predare demonstrarea se utilizeaza in majoritatea etapelor, in special la grupele mici si mijlocii, in exersarea actiunilor de catre copii, adica in activitatea de consolidare, accentul cade numai pe demonstrarea procedeelor de lucru in succesiunea ceruta de tehnica de lucru.

S-a subliniat, deci, ca explicatia se foloseste concomitent cu demonstratia pentru a orienta copiii asupra aspectelor esentiale care determina intelegerea modalitatilor de efectuare a diferitelor operatiuni. Precizia, corectitudinea si gradul de accesibilitate al explicatiei contribuie la reusita activitatii

Metoda prin care educatoarea stimuleaza gandirea copiilor iin vederea insusirii cunostintelor, a fixarii si sitematizarii lor este conversatia.Aceasta metoda, in cadrul activitatilor normale, se foloseste numai dupa ce copiii si-au insusit anumite cunostinte, cu un material variat -aperceptiv,pe baza caruia sa poata discuta. Conversatia se foloseste in mod deosebit la grupele mijlocii si mari, in diferite etape ale activitatii in momentul insusirii materialelor si a analizei modelului in etapa demonstrarii si explicarii diferitelor procedee de lucru, precum si in finalul activitatii.

O alta metoda pe care o putem folosi este metoda descoperirii, in care copilul este pus in situatia de a descoperi noi adevaruri si denumirea lor prin intermediul activitatilor practice pe care trebuie sa le efectueze cum ar fi : sa masoare, sa rupa sa taie, sa indoaie.

Din multitudinea procedelor de lucru folosite in cadrul activitatilor practice pe care le-am efectuat, voi enumera cateva si anume : am folosit ghicitori, proverbe cum ar fi : " Graba strica treaba " , canrece , fragmente din poezii,povesti, jocuri didactice,jocuri-exercitii,imitatia unor miscari specifice unei munci, prezentarea unor machete, etc.Toate acestea contribuie la formarea corecta a deprinderilor practice predate , la sporirea indemanarii si a programului in realizarea temelor.

In concluzie,subliniez ca metodele si procedeele de lucru folosite in cadrul activitatilor practice,se aplica in functie de specificul procesului de formare a deprinderilor practice si de particularitatile de varsta a copiilor din grupa la care se lucreaza.

Priceperea educatoarei de a folosi metode si procedee cat mai eficiente pentru a trezi interesul copiilor pentru aceste activitati,contribuie la dezvoltarea "inteligentei mainii" si la dezvoltarea inteligentei creatoare a fiecarui copil in parte.

Metodele de invatare constituie instrumente de prim rang in mana educatorului, este calea eficienta de organizare si conducere a invatarii, un mod comun de a proceda care reuneste intr-un tot familiar eforturile cadrului didactic si ale copiilor.

Plecand de la o literatura in domeniu (Palmade , Cerghit, Mucchielli) metodele didactice sunt impartite din punct de vedere istoric in :

- metode traditionale/ clasice : expunerea conversatia, exercitiul, demonstratia, observatia;

- metode moderne: problematizarea, algoritmizarea, cubul, invatarea prin cooperare, mozaicul, brainstorming-ul, studiul de caz, instruirea programata, metode de simulare, proiectul/tema de cercetare, tehnica ciorchinelui, tehnica Turul galeriei .

Insa nu tot ceea ce este ,,vechi" este neaparat si demodat, dupa cum nu tot ceea ce este ,,nou" este si modern.

Invatarea activa dezvolta gandirea critica, creativa si responsabilitatea. Cadrul necesar invatarii active trebuie sa fie stimulativ bazat pe incredere si respect intre educator si educat.

In procesul predarii interactive rolul educatoarei se schimba: ea formuleaza probleme, asculta parerile copiilor, sugereaza rezolvari, lucreaza impreuna cu copii, corecteaza greselile acestora, dar niciodata nu impune autoritar un punct de vedere.

Iata cateva tehnici si metode active si interactive pe care le-am folosit in activitatea mea :

1. Problematizarea - constituie o modalitate de instruire prin crearea unor situatii problema, care solicita copiilor utilizarea, restructurarea si completarea unor cunostinte si capacitati anterioare dobandite in vederea realizarii situatiei problema pe baza experientei si efortului personal. Personalizarea am folosit-o cu eficienta sporita la grupa mare. Dintre elementele de problematizare ce pot fi utilizate in cadrul activitatilor de observare prezint doua:

a) Crearea unor situatii-problema,care sa stimuleze copii catre cautare si descoperire.

b) Dirijarea perceptiei prin intermediul conversatiei euristice.

Crearea unei situatii-problema are scopul de al pune pe copil cu atat in situatia propriu-zisa de a cunoaste cat mai ales in aceea de a elabora si de a descoperii calea spre adevar, spre solutia problemei. Spre exemplu spre a motiva alegerea unei activitati de observare cu tema ,, Ce-i trebuie plantei ?" pentru a stimula interesul de cunoastere am pornit de la o scurta povestire. ,,Familia lui Ionut" s-a pregatit sa plece in concediu la mare. In apartament o multime de plante. Mama a rugat-o pe prietena ei sa-i ingrijeasca plantele. Oare de ce aveau nevoie plantele?

Dirijarea perceptiei prin intermediul conversatiei euristice consta intr-o succesiune de intrebari ti raspunsuri prin care educatoarea conduce gandirea copiilor spre descoperirea de noi adevaruri. Aceasta modalitate de problematizare presupune o adevarata ,,gimnastica a gandirii" copilului. Intrebarile cu caracter problematic pot fi grupate in urmatoarele categorii tipologice:

Intrebari care solicita deducerea unei insusiri dintr-o experienta sau actiune data (,,De ce se rostogoleste nuca?", ,,De ce se aude zgomot la rostogolirea nucii si de ce nu se aude la rostogolirea unei prune?" etc.)

Intrebari care ii orienteaza spre tehnicile de investigare utilizate (,,Ce trebuie sa facem pentru a sti daca prunele sunt zemoase ?", ,,Ce trebuie sa facem pentru a sti ce se afla sub coaja marului?").

Intrebari cu caracter ipotetic(,,Ce s-ar intampla daca am scoate pestele din acvariu?", ,,Ce s-ar intampla daca autobuzul nu ar avea faruri?).

Intrebari cu caracter cauzal(,,De ce merge iepurasul sarind?", ,,De ce ingheata apa iarna?" etc.).

Intrebari care dirijeaza gandirea spre generalizari simple(,,Dupa ce cunoastem ca lupul este un animal salbatic?", ,,Ce parti ale corpului iepurasului au forma alungita?").

Problematizarea poate fi introdusa sub forme mai simple si in cazul altor metode.

2. Algoritmizarea - este o metoda care presupune utilizarea si valorificarea algoritmilor de invatare. Algoritmul este constituit dintr-o serie de operatii executate intr-o anumita ordine, presupune o succesiune de operatii. Din punct de vedere psihologic algoritmii reprezinta depinderi de activitate intelectuala. Algoritmizarea ca metoda se foloseste in general la grupele mari.

In activitatile de observare directionate spre cunoasterea lumii vii algoritmul de lucru se dovedeste a fi benefic. Observarea unui animal se desfasoara prin aceeasi succesiune de operatii.:

perceperea globala a animalului;

Componentele corpului;

Particularitatile fiecarei parti a corpului;

Mediul si modul de viata;

Inmultirea;

Importanta.

Este normal ca pentru educatoare aceste etape constituie un schelet logic atat pentru activitatea coerenta a operatiilor mentale ale prescolarului cat si pentru educatoare, care dirijeaza procesul de invatare. Insistandu-se de la primele teme pe aceste secvente, la teme similare, apeland la schema logica de investigare prin simple intrebari ca : ,,Ce am invatat despre . ?", si acum ,,Ce trebuie sa stim despre . ?" se activeaza algoritmul de lucru care faciliteaza descoperirea elementelor de noutate si integrarea lor in structuri cognitive deja consolidate. Lumea plantelor in diversiunea sa poate fi abordata in activitatile de observare cu mult succes utilizand algoritmizarea.

partile plantei : radacina, tulpina, frunze, flori;

Particularitatile organelor plantei;

Inmultirea plantei;

Ingrijirea plantei;

Importanta plantei.

In lucrarea de sinteza ,,Studii de didactica experimentala" Bunescu V. conchide ca: ,,Rezolvand pe baza de algoritm rational problemele pentru care sunt stabiliti algoritmii, gandirea se elibereaza de eforturi inutile si poate sa-si canalizeze eforturile spre adevarate solutii creatoare"- concluzie care defineste importanta algoritmilor de invatare.

3. Cubul - este o metoda folosita in cazul in care se doreste explorarea unui subiect, a unei situatii din mai multe perspective. Am folosit tot cu succes in activitatile de observare si lectura dupa imagini, ori de cate ori a fost necesara observarea unui animal, obiect, planta, fenomen din mai multe perspective, ori ca mijloc de fixare a unor informatii obtinute.

Am introdus metoda cubului in activitatea de observare cu tema ,,Animale domestice in ograda bunicilor" - ,,Cainele". Cum procedat:

Am realizat un cub pe ale carei fete am scris cifrele de la 1 la 6, precizand ca fiecare numar reprezinta o cerinta adresata unui anumit grup.

Anuntarea temei - ,,Astazi vom observa un animal domestic foarte indragit, cainele". Am prezentat copiilor un catel adevarat.

Am impartit grupa de copii in 6 subgrupe urmand ca fiecare subgrupa sa analizeze animalul din perspectiva cerintei ce corespundea cifrei de pe una din fetele cubului. Numarul 1 inseamna ,,Descriere!", unde copii aveau sarcina de a spune culoarea, marimea, forma animalului observat; numarul 2 - ,,Compara!", copii avand sarcina de a evidentia asemanarile si deosebirile fata un alt animal (la alegere); numarul 3 - ,,Asociaza!": ,,La ce te gandesti cand vezi un caine?", ,,Ce simti?"; numarul 4 - ,,Analizeaza!": ,,Care sunt partile componente ale cainelui?"; numarul 5 - ,,Aplica!": ,,Ce foloase ne aduce cainele?", ,,Cum ne ajuta?"; numarul 6 - ,,Argumenteaza!" "pro" sau "contra" in ceea ce priveste importanta cainelui pentru om si spune motivele pe care te bazezi in ceea ce afirmi.

Dupa ce am constatat ca toti copiii au inteles sarcinile impuse am acordat timpul necesar pentru rezolvarea acestora.

Cate un copil din fiecare subgrupa prezinta rezultatul cerintei corespunzatoare subgrupei sale, iar educatoarea a realizat un desen in care reda rezultatul final si complet al observarii.

4. Invatarea prin cooperare - este o metoda care implica procedee de colaborare si activitate comuna in rezolvarea unor sarcini de instruire: copiii lucreaza impreuna, uneori in perechi, in grupuri mici pentru a rezolva aceeasi problema, pentru a explora o tema noua, pentru a crea idei noi.

Dupa cum arata J. Richardson, activitatile bazate pe invatarea prin cooperare au cateva caracteristici generale:

- interdependenta pozitiva;

- raspunderea individuala;

- caracterul eterogen al membrilor si grupurilor;

- conducerea in comun

- predarea directa a deprinderilor sociale;

- rolul de observator al educatoarei, care poate interveni atunci cand este necesar.

Invatarea prin cooperare, realizandu-se printr-o bogata paleta de activitati ofera copiilor o invatare activa, un plus de lejeritate si mai multa coerenta procesului de predare, punand accent deosebit pe joc ca metoda de baza a acestui proces. Aceasta metoda valorifica avantajele muncii scolare si extrascolare, asigurand conditiile necesare pentru ca efortul comun al copiilor sa fie bine organizat si sustinut.

Ei au posibilitatea de a explora si cunoaste domenii noi, de a acumula cunostinte in mod independent, dezvoltandu-si competentele precum: creativitatea, spiritul de initiativa, capacitatea de a comunica si a lucra in echipa. Exemplu: Tema ,, Toamna cea bogata"

Scopul activitatii: crearea posibilitatilor copiilor de a opta pentru un anumit centru in care doreste sa execute o tema punandu-si in aplicare originalitatea si creativitatea.

Obiective: - dezvoltarea simtului artistic si a creativitatii;

- dezvoltarea capacitatii de a lucra in comun;

- sprijinirea cunoasterii de sine prin raportarea la colectiv;

- valorificarea unor aptitudini;

- dezvoltarea muschilor mici ai mainilor in vederea pregatirii pentru scris;

- stimularea perceptiei senzuale .

Materiale: - materiale din natura, hartie glasata, foarfece, pasta de lipit, carioca, hartie

Alegerea grupului - 5 copii

M. - pentru ca ii place foarte mult sa deseneze va colora fructe;;

S. - pentru a-i reduce din fluxul energic i-am dat sa rupa fasii din hartie creponata si sa mototoleasca bobite pentru cosuletul toamnei.

B. - este o fetita temperata, va lipi bobitele pe cosulet.

M. - Are siguranta si precizie in miscari va decupa fructele.

A. - Cu simt estetic mai dezvoltat va lipi, fructele si frunzele uscate.

5. Mozaicul - este o metoda de invatare prin colaborare si are la baza impartirea grupului in mai multe grupuri de lucru coordonate de educatoare.

Am folosit cu succes aceasta metoda in activitatile de lecturi dupa imagini, deoarece dezvolta abilitati de comunicare argumentativa si de relationare in cadrul grupului.

Am impartit copii in 3 grupe de castate 4 copii fiecare; am explicat ca va trebui sa relateze ce vad in imaginea pe care o vor primi. Sa priveasca cu atentie, sa discute intre ei si sa bileasca impreuna in grup ideea descrierii imaginii vizualizate. Fiecare grup are un conducator (lider) care va explica celorlalti ce au stabilit ca trebuie spus despre ilustratia primita.

Dupa ce grupele de copii si-au incheiat lucrul, liderul fiecarei grupe prezinta celorlalti continutul pregatit.

Cu succes am folosit aceasta metoda in repovestiri cum ar fi : ,,Alba ca zapada", ,,Punguta cu doi bani", ,,Soarele si omuletii de zapada".

6. Brainstorming-ul - Avand semnificatia de furtuna in creier, efervescenta, aflux de idei, stare intensa de creativitate asalt de idei, una din cele mai raspandite metode de stimulare a creativitatii. Prescolarii sunt provocati sa participe activ la producerea de idei, se dezvolta capacitatea de rezolvare a unei probleme prin cautarea de solutii cat mai originale, se dezvolta atitudinea creativa si este favorizata, exprimarea personalitatii, este stimulata participarea tuturor copiilor la activitatea de producere a ideilor, chiar si a celor mai timizi, este stimulata cautarea solutiei optime prin alegerea din mai multe variante posibile.

7.Turul galeriei-este folosita la evaluarea lucrarilor(produselor activitații).In cadrul acestei metode copiii se plimba,observa,analizeaza ,compara toate lucrarile cu modelul educatoarei,cu lucrarea proprie argumentand de ce le place o anumita lucrare.

Printre metodele moderne de stimulare a creativitatii mai sunt :

Explozia stelara - este o metoda nou de dezvoltare a creativitatii, similara brainstorming-ului. Incepe din centru conceptului intrebari asemenea exploziei stelare;

Colturile - are drept scop generarea unei dezbateri in contradictoriu in cadrul problemelor controversate, situatii in care participantii la discutie pot avea puncte de vedere diferite.

Ciorchinele - ca si brainstorming-ul, stimuleaza realizarea unor asociatii noi si permite cunoasterea propriului mod de a intelege o anumita tema;

Rezolvarea creativa de probleme (problem solving ) - nu este numai o tehnica, ea este tot odata un mod de gandire bazat pe dimensiunea general-umana a dezvoltarii de moduri specifice de interactiune cu realitatea cotidiana; ii este caracteristic apropierea de o conceptie pozitiva si utila asupra realitatii.

Stilul ,,axat pe grup" pune accentul pe activitatea copiilor, pe participarea lor la descoperirea cel putin a unei parti din cunostintele ce urmeaza a fi invatate. Dialogul devine indispensabil, ca modalitate fundamentala de lucru, nu numai intre educator si copii, ci si in interiorul grupului intre membrii sai.si se imprastie in afara, cu

Stilul de tip algoritmizat consta in asigurarea unei succesiuni rigide de operatii intre activitatea de predare si cea de invatare. Intre programare externa ce tine de predare, si cea interna ce tine de invatare se stabilesc relatii univoce strict deterministe. Conditia fundamentala pentru proiectarea si realizarea unor asemenea relatii este cunoasterea cat mai exacta a structurii componentelor psihice ce urmeaza a fi formate. Metodele si procedeele ce caracterizeaza aceasta strategie didactica sunt : algoritmizarea, instruirea programata si exercitiul.

Utilizarea metodelor moderne nu trebuie facuta in lipsa unor combinari si armonizari cu metodele asa-numite traditionale deoarece avantajele si dezavantajele lor sunt complementare.

Imaginea scolii secolului XXI este inca neclara; insa liniile de forta pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza in doua tendinte:

centrarea pe ,,copil", pe nevoile celui care este beneficiarul si , in acelasi timp, partenerul nostru in propria formare;

folosirea unor metode si stiluri moderne care sa acopere cat mai bine intreaga sfera de interes a persoanei educate, persoana care va reprezenta resursa si creatorul de resurse pentru anii viitori.