Tipuri de jocuri folosite in vederea educarii limbajului prescolarilor

Jocurile de creatie

Este stiut faptul ca pe tot globul pamantesc copiii se joaca cu jucarii si obiecte. Daca ele lipsesc, copiii le inventeaza, ori le mesteresc singuri. Fara jucarie si joc, viata copilului este lipsita de interes. Jocul nu este pentru copil o simpla distractie, el ocupa un loc central in viata lui.

Jocurile de creatie sunt acelea in care subiectul si regulile sunt create de copilul insusi.

In practica, jocul de creatie se intalneste frecvent in trei feluri de variante:

a) jocuri de creatie cu subiecte din viata cotidiana;

b) jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme;

c) jocuri de constructie.

Jocul de creatie, isi face aparitia in forme simple, la inceputul perioadei prescolare, cunoscand apoi in decursul ei o dezvoltare insemnata. Prin jocurile cu subiecte si roluri este caracteristica trecerea progresiva de la transpunerea unor actiuni izolate din activitatea adultilor - specifica prescolarilor de 3-4 ani - la reflectarea relatiilor si semnificatiei sociale a unor activitati umane. Jocurile de constructie evolueaza la randul lor in perioada prescolara, incorporand treptat elemente de activitate organizata si relatii sociale specifice acesteia.

Spontan si vital pentru copil, jocul de creatie este adesea apreciat ca o fereastra larg deschisa catre influentele societatii, un izvor al autoinvatarii, un rezervor profund si fecund de energii orientate precumpanitor in directia integrarii sociale. Copilul imita atitudinile si conduitele adultului pentru a se modela pe sine, creand jocul se creeaza pe sine. Continutul jocurilor cu subiecte din viata cotidiana reflecta mediul de viata al copilului[1]. De mic copilul este atasat de parintii lui, de membrii familiei care ii poarta de grija. El observa relatiile reciproce dintre adulti, activitatea pe care acestia o desfasoara, viata sociala pe care o traiesc. Toate acestea, receptiv cum este copilul, le reproduce in joc.

Prin urmare, jocul cu subiecte din viata cotidiana exprima dorinta copilului de a participa Ia viata si activitatea adultului, de a actiona cu aceleasi unelte de munca pe care le folosesc adultii. Aceste unelte pentru copil sunt ,,reazemul material" pe care-i folosesc in desfasurarea jocului. La copilul mic (3-4 ani) baza jocului de creatie este chiar acest reazem material; inaintand in varsta, respectiv Ia grupa mare, reazemul se reduce simtitor, copilul putand sa actioneze cu jucarii inchipuite. Un rol important in aceasta ,,substituire" il detine ,,cuvantul" care inlocuieste jucaria dorita.

Daca Ia inceput copiii reflecta in jocurile lor fapte singulare, situatii particulare, cu timpul ei se ridica de la reprezentari la notiuni elementare, pe baza de generalizari. Astfel li se dezvolta gandirea     activa si in aceasta situatie un rol important il exercita limbajul. Fara comunicare verbala intre copii nu este posibil jocul colectiv.

Comunicand intre ei, copiii isi fixeaza tema jocului, stabilesc de comun acord subiectul, isi repartizeaza rolurile, isi organizeaza jocul. In felul acesta, la terminarea jocului isi exprima impresiile, parerile, dorintele, semnalizeaza abaterile survenite de la regulile jocului, toate acestea ii ajuta sa-si dezvolte limbajul in stransa unitate cu gandirea. In acest sens in atentia mea au stat urmatoarele obiective:

- am cautat ca prin jocurile de creatie sa imbogatesc impresiile copiilor;

- sa le extind sfera reprezentarilor;

- sa le activez gandirea si procesul de comunicare verbala;

- sa exersez verbalizarea elementelor jocului (obiecte, actiuni, roluri).

Jocurile de creatie cu subiecte din viata cotidiana sunt numeroase si variate. Cele mai indragite de copii sunt: jocul ,,De-a familia", ,,De-a gradinita", ,,De-a doctorul", ,,De-a gospodina", ,,De-a circulatia".

Indeplinind rolul ,,parintilor", prescolarii se ingrijesc de ,,copiii" lor , reflectand in jocul lor relatiile sociale dintre parinti si copii. Jocul ii ofera copilului posibilitatea de a reconstitui, de a reproduce intr-o forma intuitiv activa o arie cuprinzatoare din realitatea obiectiva.

De pilda, cu ajutorul miscarilor, actionand cu jucariile, prescolarul reproduce intr-un mod activ natura si continutul relatiilor sociale.

De exemplu: ingrijirea copiilor, spalatul rufelor, a vaselor, efectuarea curateniei.

b) Jocul de creatie cu subiecte din povesti sau basme - in acest joc copilul interpreteaza rolul unui personaj din poveste, (ex.: Harap - Alb) la baza lui sta reproducerea creatoare a imaginii artistice si a actiunilor personajului. Astfel, copilul patrunde adanc in lumea sentimentelor si a trairilor eroului.

Copilul transpunandu-se in rolul personajului ia o atitudine, gandeste, simte si actioneaza Ia fel cu personajul interpretat.

De aceea interpretand sincer si profund rolul, copiii devin mai comunicativi, li se dezvolta sociabilitatea, capata incredere in puterile proprii.

Interpretand personaje din basme si povesti, copiii reproduc dialogurile, convorbirile personajului respectiv.

Exemple de jocuri de creatie cu subiecte din povesti si basme - ,,Casuta din oala", ,,Manusa", ,,Capra cu trei iezi", ,,Fata mosului si fata babei", ,,Alba ca zapada", ,,Ridichea uriasa" etc.

Jocurile de creatie au si o alta varianta.

c) Jocurile de constructii.

In aceste jocuri, procesul de constructie se impleteste cu jocul. Elementul de joc confera activitatii de construire acele emotii care au o influenta pozitiva asupra interesului copilului pentru constructie.

In jocurile copiilor, procesul de construire se desfasoara ca un proces de reflectare a realitatii inconjuratoare.

Prescolarii construiesc cuburi-masini, case, trenuri, poduri, castele, gari, teatru, scoli, blocuri etc. Punandu-le Ia dispozitie si alte materiale ca: nisip ud, jucarii pentru nisip ei construiesc cu placere castele din nisip, iar din conuri de brad, combino, plasticon, tot felul de turnuri, copaci, poduri.

Procesul de construire exercita o influenta favorabila asupra dezvoltarii proceselor intelectuale.

Jocurile de creatie au o importanta foarte mare in dezvoltarea multilaterala a copilului. Ele contribuie la dezvoltarea limbajului copilului. Folosind diferite materiale din constructie, copilul le cunoaste insusirile, denumirile prin cuvinte. In timpul jocului de creatie, copiii isi insusesc cuvinte noi, pronunta numeroase cuvinte pe care nu le folosesc in afara acestor jocuri de exemplu: macara, buldozer, escavator, betoniera, caramida, mistrie, beton etc.

De asemenea, realizarea unei imagini personificate, interpretarea unui rol ridica in fata copilului probleme. Rezolvarea lor pune in activitate sistemul verbal. Copilul gandeste cu voce tare. El completeaza actiunile prin cuvinte, isi comunica intentiile se transpune in diferite roluri, activizandu-si astfel vocabularul.

Varietatea subiectelor jocului de creatie, bogatia continutului de idei si gama rolurilor asumate de copii in joc, depind in mare masura de impresiile, cunostintele copiilor.

Copilul manifestandu-si in joc personalitatea, initiativa, spiritul creator, invata sa iubeasca, sa deosebeasca frumusetile fiecarei mesenii, sa se gandeasca ce ar dori sa devina cand va fi mare.

Jocurile de creatie fiind colective, copiii comunica intre ei verbal, discuta cu insufletire, cauta sa inteleaga rolul altora, acest lucru ducand la educarea limbajului contextual si la o vorbire expresiva. De aici rezulta importanta genurilor de creatie la educarea limbajului prescolarilor .

1.2 Jocul didactic - modalitate de educare a limbajului copilului prescolar

Jocul a fost folosit inca inaintea studierii lui de catre stiinta pedagogiei si psihologiei ca una din metodele cu rezultate deosebite, un element esential de sprijin in instruirea si educarea copiilor.

Ideea corelarii jocului cu instructia, intrata de mult in traditia educarii copiilor, este reactivata si redimensionata de didactica actuala. In educarea copiilor prescolari, exista tendinte de a-i acorda chiar primatul intre metodele folosite. Orice cunostinta este mai bine asimilata cand este incadrata intr-o forma ludica.

Jocul didactic inseamna invatare prin intermediul jocului, realizarea unor sarcini didactice pe cai specifice lui. Joc didactic nu inseamna o simpla alaturare a unor actiuni instructive cu actiuni ludice, nici alternarea lor, ci este o forma inchegata, unitara cu elemente structurate organic, motivele jocului conducand la rezolvarea sarcinilor didactice pe baza regulilor determinate riguros. El este conceput si elaborat de catre adulti.

Continutul jocului didactic, in cazul lucrarii de fata, este dependent de sfera educare a limbajului copiilor prescolari, de formarea priceperilor si deprinderilor de exprimare a lor .

Sarcina didactica se obiectiveaza pentru copii sub forma unor probleme pe care le vor rezolva in mod independent sau prin cooperare. Problema sa fie accesibila, dar in acelasi timp sa solicite eforturi si investigatii noi, si sa mentina treaz interesul. Sarcina didactica trebuie sa reactiveze mai ales gandirea (operatiile ei, capacitatea de asociere, flexibilitatea, fluiditatea). Sarcinile trebuie gradate ca dificultate.

Regulile, avand caracter prestabilit si obligatoriu pentru participanti, reglementeaza conduita si actiunile copiilor. Ele indica modul de participare a copiilor     si aprecierea rezultatelor. Trebuie sa fie foarte bine explicate de catre educatoare.

Elementele de joc sunt descoperirea, ghicirea, stimularea, asteptarea, intrecerea, aplauzele, inchiderea si deschiderea ochilor, cantatul. Este importanta modelarea acestora dupa sarcinile didactice.

Recompensele trebuie sa fie mai ales de ordin moral pentru a nu cultiva la copii atitudinea de ingamfare. Prin ele se constata ca prescolarii au indeplinit corect sarcina (sunt castigatori) sau nu au indeplinit corect sarcina (au pierdut jocul). Au o mare rezonanta afectiva la prescolari. Evaluarea rezultatelor reprezinta un moment foarte important.

Jocul didactic reclama o indrumare foarte sustinuta, chiar conducerea directa de catre educatoare. In cazul rezolvarii partiale sau incorecte a sarcinii, efortul copilului este gratuit si in acest caz educatoarea trebuie sa intervina cu indrumari necesare sau chiar sa faca drum de intoarcere catre un stadiu inferior. Numai dupa ce sarcina a fost rezolvata corect in acest stadiu inferior se poate trece la un stadiu superior.

Amplasarea jocului in cadrul activitatii se face in functie de obiectivele sale. Daca prin joc se urmareste familiarizarea prescolarilor cu situatii, actiuni sau deschiderea spirituala catre un anume continut informational, jocul se amplaseaza in prima parte a activitatii. Daca prin joc se urmareste aplicarea, exercitiul in scopul formarii unor priceperi si deprinderi, acestea se utilizeaza in partea finala a activitatii. Daca obiectivul jocului este sistematizarea sau verificarea unui volum de cunostinte, priceperi si deprinderi, atunci jocul se amplaseaza Ia anumite intervale de timp sub forma de concursuri, sezatori.

Folosit cu multa pricepere de catre educatoare, jocul didactic poate constitui o forma de activitate conducatoare in dezvoltarea psihica a copilului.

1.3. Rolul jocului didactic in educarea limbajului copilului

Pornind de la ceea ce spunea Macarenko: ,,jocul este pentru prescolari ceea ce invatatorul este pentru elevi si munca pentru adulti", noi consideram ca asemenea forme de trecere de la joc la invatatura sunt jocurile didactice. Jocul didactic este un mijloc de instruire si educare a copiilor, specific varstei prescolare, care poate fi considerat ca activitate organizata cu intreaga grupa de copii, alaturi de celelalte activitati obligatorii ca observarea, povestirea, lectura dupa imagini, memorizarea, convorbirea. Jocul didactic se desfasoara in gradinita si individual, cu grupuri mici de copii, avand rolul de pregatire a unor activitati obligatorii sau de fixare si sistematizare a unor cunostinte.

Fiecare joc didactic, trebuie sa instruiasca pe copii, sa le consolideze si sa regizeze cunostintele despre lumea inconjuratoare; el trebuie sa imbine armonios elementul instructiv si exercitiul cu elementul distractiv. Invatand prin joc, copilul trebuie sa se joace, adica sa se distreze in acelasi timp. Aceasta imbinare a elementului distractiv cu cel intuitiv duce Ia aparitia unor stari emotive complexe, care stimuleaza si intensifica procesele de reflectare directa si mijlocita a realitatii si de fixare a cunostintelor. O caracteristica a jocului didactic consta in crearea unor conditii favorabile pentru exersarea priceperilor si deprinderilor sub forma unor activitati placute, distractive.

In indrumarea jocurilor didactice, educatoarea nu trebuie sa uite nici o clipa ca jocul didactic trebuie sa ramana fara abatere joc, chiar daca el este didactic.

Pregatirea pentru desfasurarea jocului didactic impune:

a) organizarea bazei materiale a jocului;

b) precizarea scopului (obiectivelor) si sarcinile jocului;

c) stabilirea regulilor si a elementelor de joc insotite de explicarea si demonstrarea lor;

d) controlul rezolvarii independente si corecte a sarcinilor si respectarii regulilor;

e)incheierea - aprecieri asupra felului cum s-au comportat copiii in joc si asupra rezultatului obtinut; recompensarea lor .

1.4.Jocuri didactice pentru dezvoltarea vorbirii

Programa activitatii instructiv-educative din gradinitele de copii vine cu precizari clare privind Educarea limbajului si a comunicarii, fixand obiectivele, continutul si mijloacele de realizare ale acestora. Ele sunt fixate pentru fiecare grupa pe varste, avand insa continuitate).

I. Obiectivele (pentru grupa mare)

II. Continutul:

a) Aspectul fonetic:

consolidarea rostirii corecte a tuturor sunetelor limbii romane, cuprinse in cuvintele din vocabularul activ al copiilor;

formarea Ia copii a priceperii si deprinderii de despartire a cuvintelor in silabe si de pronuntare a cuvantului in intregime.

b) Aspectul lexical:

imbogatirea si activizarea vocabularului copiilor cu: substantive, adjective, numerale cardinale si ordinale, verbe, pronume demonstrative, interogative, relative, nehotarate, adverbe si locutiuni adverbiale, conjunctii, prepozitii.

c) Aspectul structurii gramaticale:

exprimarea corecta a formelor articulate si nearticulate ale substantivelor Ia singular si plural;

exprimarea gradelor de comparatie ale adjectivelor;

folosirea corecta in propozitii a pronumelui;

folosirea corecta a verbelor auxiliare;

exprimarea corecta a acordului dintre subiect si predicat;

construirea frazelor cuprinzand propozitii simple si dezvoltate, folosindu­-se corect conjunctiile: si, dar, iar, sau, daca, desi, fiindca, pentru ca;

exprimarea corecta a vorbirii directe si indirecte.

d) Aspectul expresivitatii:

exprimarea corecta prin inlaturarea logica a ideilor ;

vorbirea expresiva prin respectarea pauzelor, a tonului, a ritmului;

reproducerea cu usurinta a unor povestiri cunoscute, fara devierea de la subiect.

Mijloace de realizare:

lecturi dupa imagini;

povestiri;

lecturi de texte;

povestiri ale copiilor;

memorizari;

jocuri didactice;

-convorbiri.

1. Dezvoltarea auzului fonematic

Auzul fonematic reprezinta o particularitate a auzului uman prin care sunetele vorbirii sunt percepute ca elemente semantice. Tulburarea auzului fonematic atrage dupa sine perceperea diferita a sensului vorbirii. Perfectionarea auzului fonematic dezvolta posibilitatea de autocontrol al pronuntiei si de disipare corecta a miscarilor articulatorii, rostirea corecta, literara a sunetelor in conformitate cu normele ortoepiei.

Rostirea corecta a sunetelor are o mare importanta, atat in viata individului cat si in societate. Este o eticheta a fiecarui individ in fata societatii. Cu cat se apropie de perfectiune, cu atat vorbirea devine mai clara, mai frumoasa, mai expresiva, iar comunicarea se realizeaza integral. Pe de alta parte, cultivarea rostirii corecte este o problema de etica si estetica. Este o lipsa de politete sa pui Ia incercare urechea, mintea, imaginatia si rabdarea interlocutorului printr-o rostire ininteligibila, cu accente tunatoare, lungind exagerat unele sunete, ori folosind pauze ce intrerup sirul logic al vorbirii. Perfectionarea rostirii are o importanta social-culturala. Ea decurge din procesul culturalizarii maselor si al unificarii limbii noastre nationale.

Educarea rostirii corecte inseamna atat articulare corecta a sunetelor (pronuntare corecta), cat si arta de a emite corect sunetele vorbirii adaptate la continutul comunicarii (dictiune corecta). Se impune ca o cerinta pedagogica cultivarea la copii in mod paralel a pronuntarii corecte si a dictiunii vorbirii.

O conditie majora a pronuntarii corecte este receptarea corecta a laturii sonore a limbajului favorizata de integritatea anatomo-fiziologica a analizatorului auditiv, adica la nivelul dezvoltarii auzului in general si auzului fonematic in special.

Dezvoltarea auzului fonematic solicita perceperea corecta a sunetelor, descifrarea compozitiei sonore sau semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet intr-un cuvant.

Dezvoltarea auzului fonematic si rostirea corecta a sunetelor I-am realizat prin jocurile pe care le voi prezenta in continuare, jocuri in care urmaresc in principal dezvoltarea auzului fonematic al copiilor si corectarea pozitiei aparatului verbo-motor implicat in articularea sunetelor.

Jocul didactic ,,Cu ce sunet incepe cuvantul?" are ca scop:

- familiarizarea copiilor cu unele sunete si formarea deprinderii de a pronunta corect cuvintele care se deosebesc prin sunetul de Ia inceputul cuvantului "s" si "s";

- activizarea vocabularului cu cuvinte care incep cu ,,s" si "s", diferentierea acestora (soare, scrisoare, servetel, sah), cat si insusirea unor cuvinte noi, ca: schela, strung, suba);

- dezvoltarea auzului fonematic, a rapiditatii in gandire; dezvoltarea operatiilor gandirii: analiza, sinteza, dezvoltarea spiritului de observatie pentru a sesiza unele greseli.

Sarcinile didactice sunt: pronuntarea corecta a sunetelor ,,s" si ,,s" cat si a cuvintelor care incep cu aceste sunete; diferentierea cuvintelor care incep cu aceste sunete, realizarea unei clasificari: cuvintele care incep cu ,,s" si cuvintele care incep cu ,,s"; recunoasterea dintr-un grup de obiecte a acelora care incep cu sunetul ,,s" si cu ,,s".

Material didactic imagini din jocul ,,Raspunde repede si bine".

Indicatii metodice. Am prezentat copiilor mai multe imagini ale unor obiecte a caror denumire incep cu sunetele ,,s" sau "s". Copiii au recunoscut imaginea de ex.: (acest jeton reprezinta o sapca). Cuvantul sapca incepe cu litera ,,s", sau (acest jeton reprezinta un steag). Cuvantul steag incepe cu litera ,,s".

Jocul didactic ,,Cine face asa?" l-am efectuat in cadrul activitatilor fron­tale de dezvoltarea a vorbirii, avand urmatoarele obiective:

- perfectionarea pronuntarii corecte a grupurilor de consoane;

- activizarea vocabularului;

- dezvoltarea atentiei, a auzului fonematic.

Sarcina didactica: recunoasterea animalelor dupa glas, denumirea lor corecta (caine, pisica, iepure, cocos, gaina, puisor, rata, gasca, urs etc.).

Elemente de joc imitarea glasului animalelor, cautarea animalului-jucarie. Material     animale, jucarii.

Jocul ,,Cine spune mai departe?"

Scopul exersarea pronuntarii corecte, cu claritate, exactitate si siguranta a consoanelor: "c, p, s, s, n, t, t" si a grupurilor de consoane: ,,sf, cr, pr" etc.

Sarcina didactica. Completarea propozitiei inceputa de educatoare prin pronuntarea onomatopeelor respective.

Material o scara din lemn, pe care sunt fixate: closca, cocosul, pisica, cainele, puisorul.

Jocul ,,Cu ce a venit papusa" sau ,,Ghici cum face?".

Scopul: folosirea onomatopeelor corespunzatoare diferitelor mijloace de locomotie, perfectionarea pronuntarii consoanelor, grupurilor de consoane si a diftongilor.

Sarcina didactica - denumirea unor mijloace de locomotie si redarea onomatopeelor corespunzatoare.

Material - papusi, tren, avion, camion, vapor.

Jocul "Am spus bine, n-am spus bine?"

Scopul: dezvoltarea acuitatii auditive, perfectionarea laturii fonetice a limbajului prin pronuntarea cu claritate si siguranta a unor consoane si grupuri de consoane; depistarea si corectarea unor deficiente de pronuntie.

Sarcina didactica - recunoasterea greselilor de pronuntie a unor sunete si corectarea lor.

Jocul ,,Spune la ce m-am gandit?"

Scopul: dezvoltarea capacitatii de analiza fonetica a cuvintelor.

Sarcina didactica: Completarea cuvantului inceput de catre educatoare.

Indicatii metodice: Jocul se desfasoara cu copiii aranjati in coloana cate unul, iar in fata lor un pod format de educatoare si un copil cu bratele intinse sus.

Copiii merg tinandu-se unul de mijlocul celuilalt si trec pe sub pod ascultand versurile ce se spun de persoanele ce formeaza podul:

,,Pe sub pod v-ati invartit,

Noi pe tine te-am oprit.

Spune Ia ce m-am gandit?

Sa vedem dac-ai ghicit."

Dupa ce spun aceste versuri, cei doi ce formeaza podul prind intre brate copilul care se afla in acea clipa in fata lor. Educatoarea rosteste prima silaba (sau primele doua) a unui cuvant format din 2-3 silabe. De exemplu floa (-re), pasa (-re), po-rum (bel) etc. La intrebarea ,,La ce m-am gandit?" copilul retinut trebuie sa completeze (intregeasca) cuvantul.

Dupa rezolvarea corecta a sarcinii, ceilalti copii vor repeta cuvantul pe silabe si la cererea educatoarei, unul dintre ei va preciza numarul silabelor.

Daca nivelul grupei este ridicat, jocul poate fi complicat. Cand copilul oprit la pod a rezolvat bine sarcina, poate sa ceara celui din spatele sau sa alcatuiasca o propozitie in care cuvantul ghicit sa fie rostit in silabe (cu pauze). De exemplu: ,,Mama mea a cumparat o ba-na-na", ,,Po-rum-be-lul zboara".