Unde a disparut primavara?

Unde a disparut primavara?

In Hora Anotimpurilor se prinsera si anul acesta cele patru surori. Iarna isi vede in continuare de treburile ei, ajutata de puternicul Crivat, Primavara cea nabadaioasa cocheta cu florile, Vara se juca linistita cu brizele marii, iar Toamna isi aduna frunzele vestede de prin lume.

Surorile alergau una dupa alta sa se prinda. E drept ca nu reuseau niciodata, dar lumea le astepta pe fiecare in parte sa-si faca aparitia, de prin cotloanele lor ascunse. Uneori se zareau dupa un deal si-si faceau cu mana:

- Buna dimineata, Iarna! ii facea loc Toamna, surorii sale mai mari. Te asteapta copiii! E vreme de Mos Craciun!

- Ne vedem la anul! Ne vedem la anul! ii raspundea Iarna, printre fulgii de nea.

Apoi aparea nebunatica Primavara, anuntandu-si venirea prin gingasii ghiocei.

- Clinc! Clinc! Si iarna ii facea loc degraba, strangandu-si neaua si ridicandu-si mantaua alba.

- Ne vedem la anul! Ne vedem la anul! O gadila o raza de soare cam buclucasa. Si tot asa .

Dar anul acesta, Primavara se desfacu din Hora Anotimpurilor si se facu nevazuta. Timpul trecea si Iarna aluneca spre Vara, tot asteptand vestitul sol al Primaverii sa-si faca aparitia din zapada rece.

- Unde e ghiocelul? intreba Fulgusorul de Nea. De ce nu mai apare sa ne faca sa radem cu glasul lui cristalin?

Si oamenii se saturasera de frig. Crivatul isi facea, ca niciodata, de cap. Parca se instalase pentru totdeauna in aceasta parte a lumii.

- Vai, ce ne facem? Oamenii nu ne vor mai iubi si nu ne vor mai astepta cu bucurie la anul, se ingrijorau ceilalti fulgi de nea.

Hei, Ghiocelule, unde esti? Vino odata!

Dar Vestitorul primaverii parca disparuse de pe fata Pamantului.

-Mos Timp, Mos Timp, unde e Primavara? Ce-a patit? intreba Iarna, ingrijorata. Iata,am ajuns in luna aprilie si inca nu si-a facut aparitia . Am obosit sa tot alerg prin lume, n-o gasesc nicaieri sa-i fac cu mana si sa-i urez "Bun venit!"

Mos Timp isi drese vocea, isi scarpina barba lunga si alba si isi indrepta spinarea incovoiata. Langa el isi asteptau randul Vara si Toamna. Nici ele nu-si mai gaseau rostul si toate o luasera alandala.

- Chiar asa, spuse Vara cu caldura, unde-i surioara noastra cea sprintara? S-a imbolnavit cumva?

- Am eu o aspirina, se oferi Toamna sa ajute.

- Nici vorba, le explica Mos Timp. Primavara s-a ascuns la capataiul unei fetite. O fetita tare trista.

- De ce-i asa de trista? intreba o frunza din rochia aramie a Toamnei.

- A fost ziua ei de nastere, iar oamenii care-o iubesc au uitat anul acesta de ea. Au aut prea multa treaba.

- Sarmana fetita . s-a induiosat o briza ascunsa in pletele Verii. Nici o grija marunta, nici o treaba incurcata nu merita lacrimile unei fetite.

Numai Primavara isi amintise. I-a daruit niste lacramioare, iar fetita i-a spus in schimb o poveste.. Apoi i-a mai spus una, si inca una, iar acum, Primaverii nu-i mai venea sa plece din odaita. Era atat de incantata de peripetiile Micutei Sirene .

-Vai, o fetita care spune povesti! se minuna Toamna.

-Da, si stie multe, mai zise Mos Timp. Primavara este captiva in camera fetitei. Si-a rasfirat florile pe covor, iar Ghiocelul a uitat sa sune din clopotel.

- Dar e o fetita rea! se revolta iarna. Eu nu mai pot zabovi pana i se termina ei povestile. Ma dor incheieturile si vreau sa ma odihnesc. Uite, uite, ciresii tanjesc dupa floarea lor!

- Nu, draga mea, o potoli Mos Timp. Nu e deloc o fetita rea. Are o slabiciune pentru Primavara fiindca s-a nascut in luna in care inmuguresc copacii. Ar vrea sa fie tot timpul primavara in lumea ei.

- Dar pe noi de ce nu ne iubeste? se planse Vara.

- Ba va iubeste, dar nu    v-ati amintit de ea atunci cand avea mai multa nevoie de un prieten adevarat.

- Si . zici ca stie multe povesti? ii veni toamnei o idee.

- Multe si frumoase, din toate timpurile si din toate anotimpurile.

- Atunci, propuse Toamna, ce-ar fi sa trecem pe la ea si sa-i ascultam povestile? Asa ne odihnim si noi, Primavara isi vede de ale ei, iar fetita nu va mai fi singura niciodata.

- Si nici noi nu vom duce dorul Primaverii, ciripi o randunica ce se intorsese mai demult din tarile calde si nu intelegea de ce e inca zapada.

- Asa sa faceti! le sfatui Mos Timp.

Surorile mai zabovira o clipa, se imbratisara inca o data si se despartira.

Cand se lasa inserarea, Fulgusorul de Nea batu timid la fereastra fetitei cu povesti.

Cioc! Cioc!

Cine e acolo? intreba Primavara.

Eu, Fulgusorul de nea! Vino inapoi in lume, caci a amortit intreg Pamantul de atata frig.

- Nu pot, zise Primavara, ascult o poveste despre Micul Print.

Vino si tu aici, ii spuse fetita, e o poveste frumoasa .

Vor inghete florile de pe covor. Ele au nevoie de soare! zise Fulgul.

Atunci intelesese fetita ca lumea se daduse peste cap din cauza povestilor ei.

- Du-te, Primavara frumoasa, iti spun povestea la anul. Mai am destule! Povestile nu se termina niciodata!

- Sa nu ma uiti, spuse Primavara si se hotari in cele din urma sa paraseasca odaia.

Ramase un    miros imbietor de narcise, zambile si ghiocei. Fulgul de Nea se topi ca o parere de rau.

De atunci, din Hora anotimpurilor nu se mai pierdu nici un anotimp. Cele patru surori danseaza la fel ca inainte. Nimeni nu-si mai aminteste ca-n anul acela Primavara a intarziat nemotivat. A trecut ceva timp. Fetita a crescut si si-a tinut promisiunea. Si cand una dintre surori oboseste, vine in camera ei si asculta povestile pe care timpul le-a pastrat in carti. Iar anotimpurile sunt mai frumoase ca niciodata .