Observatorul astronomic de la sarmizegetusa-regia

OBSERVATORUL ASTRONOMIC DE LA SARMIZEGETUSA-REGIA

1.DESCOPERIREA OBSERVATORULUI ASTRONOMIC DACIC DE LA SARMIZEGETUSA-REGIA

Traditii populare. Etimologia cuvantului dac. Lucrari istorice antice si istoric despre: traci, geti si daci.

2.CERCETAREA MONUMENTULUI DIN PUNCT DE VEDERE ASTRONOMIC.

Prezentarea generala a cetatii:

2.1.Amplasamentul:

- Cetatea dacica;

- Zona constructiilor astronomice;

- Asezarea civila;

- Fortificatiile.

Arta constructiilor si sanctuarele dacice:

2.2.Orientarea

2.3.Latitudinea

3.DESCRIEREA STRUCTURII ARHITECTONICE CA UN POSIBIL CALENDAR LUNISOLAR. METODOLAGIA CALCULARII: metode de calcul si de simulare.

3.1.Cele patru sanctuare dreptunghiulare.

3.2.Micul sanctuar circular: un posibil calendar lunar civil.

3.3.Marele sanctuar circular: un calendar solar religios (laic)

a)Cercul exterior (A)

b)Cercul intermediar (B)

c)Cercul interior (C)

d)Absida centrala

3.4.Soarele de andezit

Functionalitatea multipla generala a ansamblului dacic. Alte constructii astronomice asemanatoare descoperite pana in prezent.

1.DESCOPERIREA OBSERVATORULUI ASTRONOMIC DACIC DE LA SARMIZEGETUSA-REGIA

Folclorul romanesc a pastrat de-a lungul veacurilor elementele numerice ale sanctuarelor dacice si simbolistica cuprinsa in ele, prin cercul horelor sau cercurile concentrice care erau repartizate in functie de varstele dansatorilor, de la cei mai mici la cei varstnici in timp ce repetabilitatile numerice s-au mentinut in melodiile specifice si dansul calusarilor.

Despre denumirea dacica a cetatii Sarmizegetusa poate fi amintita interpretarea plastica a cuvantului provenit din sanskryta ca fiind "eu ma grabesc sa curg". O alta sugerare ar fi "Sarmis e getuza", referitor la specificarea "Hermes este Aparatorul", care considera practicarea obiceiului religios de venerare a Soarelui cunoscut ca si Hermes, Sermes, Sarmis sau Sarmis. În zona Maramuresului denumirea se considera ca provenind din lexicul strabun, Sarmis fiind cel mai mare in timp ce toponimul Zygetes descrie o localitate intarita cu palisade si atunci Sarmizegetusa specifica in fond cea mai mare cetate, denumita capitala.

Societatea dacica a fost descrisa cu admiratie si mandrie de catre scriitorii antici, incepand din secolul al V-lea i.e.n. odata cu descrierile lui Herodot si continuand cu cele ale lui Platon, Strabon, Iordanes, Plutarh si chiar ale imparatului rinal Traian, ajungand pana in secolul al IV-lea e.n. datorita consemnarilor lui Iulian Apostatul.

Strabon a povestit despre cunostintele lor stiintifice si astronomice, amintind si despre Zalmoxis ca fiind cel ce a invatat de la Pitagora "unele stiinte ale cerului".

Iordanes(proiect)

Prin istoricul intocmit de scrierile antice s-a putut stabili faptul ca populatiile stabilite in regiunile dintre Carpati si Dunare au format o civilizatie etnoculturala originala, utilizatoare a unui aparat lingvistic provenit din cel indoeuropean. Printr-o continuitate etnica sustinuta s-au putut forma culturile tracice detinatoare ale unui limbaj derivat, capabil sa evolueze odata cu trecerea vremii spre o limba traco-dacica.

Culturile tracice au alcatuit o mare unitate nord-tracica, care s-a dezvoltat timp de opt secole pana la sfarsitul perioadei istorice a Bronzului Tracic. Populatia s-a dezvoltat intr-un mod continuu pana in mileniul al II-lea i.e.n. al Primei Epoci a Fierului. La inceputul perioadei se presupune ca a fost infiintata o civilizatie traca superioara si unitara material si spiritual, concentrata in special in spatiul carpato-balcano-danubian. Populatiile geto-dacice au inceput sa se individualizeze si sa se remarce fata de civilizatiile vecine grecesti stabilite pe Dunare in sus si de cele romane aflate mai in jos pe Dunare. Literatura acestor populatii a descris ridicarea unui popor de geti, vestit datorita spiritului de dreptate, intelepciunii si invataturilor lor si totodata prin vitejia sa in lupte.

În perioada secolelor II si I i.e.n. s-a produs o dezvoltare a bazei materiale si a civilizatiei. Avand traditii indelungate, metalurgia a cunoscut o utilizare larga insotita de o perfectionare continua, remarcandu-se priceperea lor in prelucrarea aurului si argintului. Ei au folosit roata olarului din secolul al IV-lea i.e.n. si au ajuns cunoscuti in mestesugul olaritului.

Comunitatile tribale ale getilor s-au organizat in statul lui Burebista in anul 300 i.e.n. Actul istoric infaptuit de acest rege a fost continuat de catre succesorul sau Decebal sub forma unei reforme organizatorice prin care se urmarea intarirea centralismului puterii statale, bazandu-se pe dirijare si organizare care au fost realizate prin stabilirea unor criterii calendaristice precise.

Spiritualitatea civilizatiei lor a ramas inscrisa in monumentele din piatra ale observatorului solar de la Sarmizegetusa-Regia.

Cunostintele astronomice s-au transmis in tara noastra prin miturile populare ce descriu astrii ceresti si evolutia lor spectaculoasa pe cer.

În mitologia romaneasca, producerea unei eclipse este interpretata metaforic ca fiind momentul in care Soarele si Luna isi impletesc cununa' . Pe teritoriul tarii noastre nu au mai avut loc eclipse totale de Soare de peste 2000 de ani , dar au fost frecvente eclipsele de Luna si aparitia cometelor , acestea fiind consemnate in cronicile domnesti. Vechile lucrari amintesc si de o contributie care merita a fi amintita, aceea a calugarului Dionisie cel Mic (Dionysus Exiguus) din sudul Dobrogei care a marcat anul de inceput al erei crestine, acest marcator fiind actualmente cel recunoscut universal.

Recent a avut loc in Europa o eclipsa totala de Soare, care a avut maximul situat pe teritoriul tarii noastre, in zona orasului Ramnicu-Valcea. Eclipsa din data de 11 august 1999 a reprezentat un spectacol magnific care a fost prezentat intregii lumi. Sfarsitul acestui mileniu a fost astfel marcat intr-un mod unic, fiind insotit de o succesiune de fenomene astronomice rare: alinierea planetelor Pamant-Luna -Soare, care s-a finalizat cu o eclipsa totala de Soare, urmata de ploaia meteorica a Persidelor.

Concertul sustinut cu aceasta ocazie de catre tenorul Luciano Pavarotti a avut loc in Piata Constitutiei din Bucuresti, prilej cu care Romania a fost considerata 'o scena deschisa intregii lumi'.

Cei doi astri au un rol important in folclorul popular romanesc , in basmele pentru copii cat si in viata zilnica, prin reprezentarile simbolice desenate pe obiectele casnice sau sculptate in lemnul portilor taranesti. Simbolul solar este prezent si la horele romanesti prin cercul pe care-l traseaza dansatorii in timpul horelor sau prin cercurile lor concentrice realizate in functie de varste. Creatii artistice remarcabile pastrate din vechime sunt "Hora" sau "Ganditorul " .

O interpretare plastica a conceptului de infinit , o notiune de asemenea importanta pentru strabunii nostri , a fost redata de artistul C. Brancusi prin    "Coloana Infinitului " de la Targu- Jiu.

Soarele avea rolul esential in cronologia din tara noastra si in ciclicitatea anotimpurilor, spre deosebire de alte popoare care utilizau o cronologie infaptuita dupa fazele Lunii .

În tara noastra, s-au pastrat vestigii astronomice ale civilizatiei dacice care sunt marturii ale cunostintelor lor astronomice, pe teritoriul vechii Dacii la ruinele cetatii Sarmizegetusa, la Fetele Albe, Piatra Craivii, Piatra Rosie, Batca Doamnei, Costesti, Banita, Blidarul, Barbosi, Popesti, Pecica, Meleia sau la ruinele oraselor romane Tomis si Callatis aflate la tarmul Marii Negre. S-au studiat aceste centre ce utilizau sistemul calendaristic dacic si s-a observat similitudinea constructiilor sanctuarelor astronomice.

Mare parte a cunostintelor astronomice si medicale ale dacilor au fost invatate de la Deceneu , urmas al lui Pitagora si mare preot dac al lui Burebista, fiind remarcate si descrise in lucrarea istorica "Getica" de Jordanes:

"Puteai sa-l vezi pe unul cercetand pozitia cerului , pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea Lunii , pe celalalt observand eclipsele Soarelui si, cum , prin rotatia cerului, Soarele vrand sa atinga regiunea orientala este dus inapoi spre regiunea occidentala . " .

Soarele marca intervalul dintre doua rasarituri sau apusuri, pentru a stabili unitatea celulara de masurare a timpului -ziua- ca unitate impusa existentei si activitatilor umane.

Luna fiind al doilea astru ca marime aparenta pe cer era necesara calculului unei perioade mai mari deci a unei cuante superioare de timp, prin modificarea sa periodica calculandu-se intervalul dintre doua lunatii in zile.

Venus, prin aparitiile intermitente in succesiunea sa periodica , reprezenta un alt reper astronomic si totodata un jalon utilizat pentru masurarea timpului .

La Sarmizegetusa Regia din Muntii Hategului, in apropiere de Gradistea Muncelului, s -au descoperit capitala dacica si vestigii ale activitatilor astronomice concretizate prin calendare solare. Analizarea sistemului calendaristic dacic, constituit din formatiuni circulare, absidale si dreptunghiulare s-a finalizat prin ideea ca era format de fapt din doua calendare distincte ce se sincronizau anual, civil si ritualic. În timp ce anul calendarului civil avea 47 saptamani, anul calendarului ritualic avea 60 saptamani, ambele pozitionand prima zi a unui nou an in prima zi a saptamanii respective iar zilele de corectie ale anului, ciclului sau secolului aveau corespondentul material in structura numerica a sanctuarelor .

Sistemul calendaristic dacic era structurat dupa un ciclu de 13 ani.

Marcarea timpului se efectua pe componentele sanctuarelor in mod corespunzator unei parcurgeri continue si ordonate, unisens pentru sanctuarele circulare, repetabila in mod identic si materializata prin marcarea cu insemne specifice; aceasta parcurgere era intrerupta numai la aparitia zilelor de corectie.

Simbolizarea calendarelor dacice circulare ne dezvaluie proprietati remarcabile: masurarea timpului se efectua prin numararea unui numar de lespezi si de stalpi sumati prin procedeul rotirii continue , ceea ce avea ca rezultat unitati de timp marite progresiv ajungandu-se la materializarea conceptului de timp infinit -trecut , prezent , viitor- iar prin rotirea nesfarsita , la notiunea de infinit; totodata timpul era marcat prin ciclicitatea fenomenelor naturale.

Spirala timpului

FIGURA 1

Fluctuanta in zile a anilor -de 364, 365, 366 si 367 zile- se efectua printr - o succesiune de trei tipuri de saptamani , conform calendarului civil sau printr - un an cu saptamani fixe de 6 zile dupa calendarul ritualic , corectia fiind aplicata la sfarsit cu un numar fluctuant de zile - de 4 , 5 , 6 sau 7 - in scopul sincronizarii anuale a celor doua tipuri de calendare. Calendarul actual se alcatuieste in functie de luna, care este o unitate de timp conventionala fluctuanta si fixa la constituirea unui an. Exceptia este data de luna februarie ce prezinta o fluctuatie de 28 zile pentru 3 ani si de 29 zile pentru un an , creandu - se anii alternativi de 365 si 366 zile.

Calendarul actual este cel creat de egipteanul Sosigenes exceptand corectiile -si asimilat de romani in timpul lui Iulius Caesar, adaptat cerintelor moderne astfel incat anii unui ciclu sa prezinte valori fluctuante in zile fara a modifica ordinea anilor in interiorul ciclului respectiv. Studiile au demonstrat ca el este de fapt un caz particular al calendarului dacic, in primul rand d.p.d.v. al tipurilor de ani din ciclu.

Calendarul dacic indeplineste cerintele fundamentale realizarii unui sistem de masurare a timpului functional , dintre care in cazul anilor cu un numar intreg de zile, sa fie indeplinita conditia ca media anilor pe un ciclu sa fie o valoare aproximativa a duratei astronomice a anului de 365, 242198 zile. Solutia a fost ca anii ciclului in curs sa prezinte valoarea fluctuanta in zile pentru a se putea efectua o corectie de o zi dupa un numar de cicluri, deobicei de o valoare mare. În acelasi timp, diferenta in orice moment dintre timpul astronomic si cel calendaristic trebuie sa prezinte o valoare mica pentru a se respecta in primul rand periodicitatea fenomenelor naturale [6].

Micul sanctuar circular este interpretat ca fiind un calendar solar civil cu un ciclu de 13 ani finalizat printr-o zi de corectie si totodata de mare sarbatoare. Divizarea se realiza in functie de 13 grupe (saptamani). Anii dacici se calculau pentru acelasi numar de saptamani iar acest numar S se calcula inmultind numarul de saptamani W al unei circumferinte cu valoarea unui an exprimata in circumferinte K: S = W * K. Rezulta pentru W = 13 saptamani, valorile S = 13 , K = 47.

Anii dacici incepeau intotdeauna cu prima zi a unei saptamani si se incheiau cu ultima zi a unei saptamani iar cele 13 zile de inceput ale celor 13 saptamani erau o singura data zile de inceput de an pentru un an sau un ciclu, deoarece dispunerea circulara a stalpilor era asociata continuitatii timpului ce se calcula prin rotirea continua -aleasa in mod trigonometric- si unisens pe circumferinta sanctuarului circular ceea ce se poate interpreta ca proiectia plana a unei spirale a timpului.

Fluctuanta anilor dintr-un ciclu de 13 ani in jurul valorii medii , aproximativ aceeasi cu valoarea anului tropic se efectua pentru valori intregi ale zilelor unui an, considerandu-se media unei marimi intregi si neegale ce trebuia sa ajunga la valoarea fractionata. Anii fluctuanti sunt utilizati si in calendarele actuale fiind numiti ani bisextili si avand 365 si 366 zile.

Marcarea lespezilor despartitoare se incheia dupa cei 13 ani dintr-un ciclu, dupa care se efectua corectia . Saptamanile se succedau intr-o ordine bine stabilita saptamani de 8 zile, 1 saptamana de 7 zile, 3 saptamani de 8 zile si 1 saptamana de 6 zile ceea ce a condus la intitularea de calendar civil.

Marele sanctuar circular este interpretat ca fiind un calendar solar pentru care stalpii mici de piatra ai cercului B marcau zilele, stalpii mari de piatra ai cercului C marcau zilele de corectie iar stalpii absidei simbolizau saptamanile. Timpul era reprezentat prin transpunerea rotatiei continue si unisens pe circumferinta sanctuarului circular si marcat pe diferitele piese ale structurilor, conform figurii 2.

FIGURA 2

Absida centrala avea rolul unui sistem de evidenta a celor 47 saptamani ale fiecarui an dacic din micul sanctuar circular , cele doua fiind sistemele de memorare si de evidenta ale calendarului dacic, iar unitatile de timp implicate de micul sanctuar circular au fost pastrate si pentru cel mare, numit ritualic.

Micul sanctuar marca trecerea a 13 ani in 4747 zile.

Cercul C format din 68 de stalpi corecta anul de 360 zile timp de 13 ani , al 68-lea stalp fiind simbolul zilei de corectie si diferenta de 68 = 17 + 17 +18 + 16 de piese a fost deci regasita . Cercul B marca trecerea a 13 * 360 = 4680 zile.

Cercul A (cercul exterior) avea rolul de memorator al secolului dacic de 104 ani. Finalizarea numaratorii cercului insemna adaugarea unei zile de corectie in scopul sincronizarii timpului calendaristic cu cel observabil, astronomic, acesta din urma orientandu-se dupa evolutia miscarii aparente a Soarelui.

O proprietate specifica era faptul ca s-a realizat distinctia intre sincronizarea (corectia) sau alinierea celor doua calendare si corectia calendarului dacic in raport cu timpul astronomic . Corectia se efectua intotdeauna printr-o zi la 13, 91, 104 sau 520 ani.

Sanctuarele dreptunghiulare erau compuse din aliniamente parcurse in mod ordonat si marcate cu insemne caracteristice pe tamburi . Însemnarea sau parcurgerea completa a tamburilor intr - o structura dreptunghiulara marca momentul unei corectii in acelasi mod ca la parcurgerea completa a lespezilor unei circumferinte a sanctuarelor. În zilele de corectie se reinitializau toate structurile numerice care au semnalat acea zi.

Tamburii erau simbolul anilor sau al ciclurilor de 13 ani , cel mai important fiind sanctuarul de 4 * 13 + 7 tamburi.

Soarele de andezit construit dintr- o formatiune circulara, consta in structuri de figuri circulare concentrice marcate cu diferite simboluri nedescifrate pana in prezent, importanta fiind forma interioara centrala circulara dinspre care pornesc cele 10 raze solare.

SOARELE DE ANDEZIT

FIGURA 3

2.CERCETAREA MONUMETULUI DIN PUNCT DE VEDERE ASTRONOMIC.

PREZENTAREA GENERALA A CETATII:

2.1.AMPLASAMENTUL:

-cetatea dacica;

-zona constructiilor astronomice;

-asezarea civila;

-fortificatiile.

În regiunea din sud-vest a Transilvaniei aflata in Carpatii Meridionali s-a descoperit complexul de constructii dacice si fortificatii, pozitionat strategic la sud de bazinul mijlociu al raului Mures, in zona montana denumita Masivul Sureanu. Constructiile au fost datate prin cercetari arheologice ca provenind din Epoca Bronzului, fiind amplasate intre meterezele naturale de pe culmea Muntilor Orastiei. Dintre acestea, se presupune ca cetatea fortificata Sarmizegetusa a fost inaltata la mijlocul secolului I i.e.n., pe dealul Solovan de deasupra Sighetului. Cetatea era intinsa pe o suprafata de 6 km², cuprinzand in perimetrul sau meterezele fortificate, zona asezarii civile si zona constructiilor despre care se presupune ca au avut un rol astronomic si calendaristic.

CETATEA DACICA

Cetatea a fost cladita in singurul loc de pe Dealul Gradistii care putea prezenta configuratia de fortificare specifica dacilor. Zidurile au fost ridicate in tehnica "murus Dacicus", respectand configuratia terenului prin inconjurarea unei zone inalte situata la 1000 de metri altitudine.

Constructiile se aflau pe terase antropogene, unele fiind sustinute de ziduri inalte de 14 m. Forma sa patrulatera a fost alcatuita din blocuri masive de piatra si intinsa pe un domeniu de cinci terase, cuprinzand in total trei hectare.

ZONA CONSTRUCTIILOR ASTRONOMICE

Aflata la aproximativ 100 de metri de est de cetate, zona sacra era intinsa pe doua terase amenajate avand dimensiuni mari, la care se putea ajunge urmand drumul pavat cu lespezi de calcar. Sanctuarele circulare si cele dreptunghiulare au fost amenajate in timpul domniei regilor Burebista si Decebal, intr-o prima faza fiind construite edificiile din calcar, iar in final cele din andezit.

Formele de baza ale constructiilor religioase au fost de patrulatere, absidale sau circulare, regasindu-se si in cazul locuintelor. Edificiile cu dimensiuni mari au fost considerate un monumental templu calendar cu roluri multifunctionale cuprinzand si studii astronomice sau rolurile de planetariu si de calculator antic, stabilite odata cu descoperirea calculelor astronomice care au fost materializate prin cifrele inscrise pe blocurile zidurilor separatoare ale teraselor a X-a si a XI-a.

ASEZAREA CIVILA

Cartierele de Est si de Vest cuprindeau asezarea civila pozitionata pe zeci de terase, formand cel mai amplu complex de locuinte dacice documentat pana in prezent. Ansamblul de constructii detinea diferite facilitati obtinute prin amenajarea unor drumuri pavate si scari, conducte cu apa potabila si canale de drenaj.

FORTIFICATIILE

Fortificatiile inconjurau acea zona inalta de 1000 de metri dispusa pe un val de pamant ca urmare a necesitatii opririi accesului spre cetate. Valul de pamant era surmontat in partea sudica de o palisada, in timp ce zidul de incinta a fost construit prin utulizarea unei tehnici dacice de inspiratie elenistica. Pe latura vestica, aproape de cota maxima, au fost construite cazematele armetei dacice.

Drumul antic, intins de la Costesti-Blidaru pana la capitala, avea aproximativ 20 de km lungime, supravegherea sa efectuandu-se prin intermediul unei inlantuiri de turnuri de paza.

Constructiile dacice s-au dovedit a fi deosebite prin numar, anvergura, amplasare si mod de executare, ele reprezentand cele mai spectaculoase realizari de arhitectura antica europeana din aceasta zona a continentului european, din afara lumii greco-romane.

Ingeniozitatea constructorilor geto-daci a fost impresionanta, fiind reflectata prin edificiile monumentale remarcabile inaltate si prin motivele lor arhitectonice din piatra reprezentative.

2.2.ORIENTAREA

Cea mai impresionanta arhitectura calendaristica si astronomica descoperita pe teritoriul vechii Dacii a fost cea de la Sarmizegetusa-Regia. Reprezentarile formate cu insemnele specifice au fost interpretate ca o topografie cosmologica unica in toata lumea.

S-au descifrat modalitatile de marcare a intervalelor de timp obtinute prin raporturi matematice, simboluri geometrice sau efectele de lumini si umbre ale fenomenelor fizice. S-au mai plasat in locuri speciale semne din piatra cu rol de indicatoare, in scopul orientarii in ansamblul arhitectural al tarii.

Unele teorii astronomice au considerat influentele orientale datorate pozitionarii geografice, asimilate ca o necesitate a masurarii timpului, ca fiind efectuate dupa Luna si cerul instelat.

Prin observarea Polului Nord Ceresc s-a putut stabili faptul ca acesta intreprinde o procesiune milenara in jurul Constelatiei Dragonului, aceasta la randul ei rotindu-se in timpul a 24 de ore in jurul acestui pol. Prin trasarea unei linii imaginare pe cer, intre steaua Lambada, aflata in coada Dragonului, si steaua Epsilon, pozitionata la piciorul ei, se putea obtine un ac de ceasornic care era folosit cu un rol de indicator al minutului, orei, zilei si al anului.

Conform teoriilor moderne ale arheologilor si astronomilor, s-ar putea presupune ca harta constructiilor dacice a fost intocmmita printr-o transpunere pamanteana exacta a configuratiei constelatiei Dragonului si a Polului Nord Ceresc. Maretele constructii ar putea reprezenta curbura constelatiei ceresti prin hotarele nordice ale Daciei, iar fiecare stea a sa ar putea fi simbolizata printr-un sanctuar dac. De asemenea, liniei Lambada-Epsilon a Dragonului ii corespundea linia sanctuarelor Omu-Boilita-Cugir-Pecica, prin intocmirea unor calcule regresive fiind determinat anul construirii fiecaruia.

Sanctuarul cu rol religios, astronomic si calendaristic de la Sarmisegetuza-Regia a fost dispus in centrul sistemului de constructii dacice, in mijlocul acestuia aflandu-se pozitionat un Soare de andezit format dintr-o dispunere de 16 raze pentru a semnifica stelele constelatiei.

De cea de a cinsprezecea raza a fost atasata o sageata din lespezi de andezit cu rolul de indicator al Polului Nord Ceresc si al Muntelui Sfant al Daciei, numit Kogaionon. S-a considerat orientarea geografica a monumentului inspre nord-vest ca fiind aleasa din ratiuni astronomice.

2.3.LATITUDINEA GEOGRAFICA

Odata la 35.280 de ani, Soarele rasare exact pe directia absidei centrale a Marelui Sanctuar Central, atunci cand ajunge la Solstitiul de iarna. Anul a fost denumit "Anul Lumii Dacic".

S-a observat faptul ca absida centrala prezinta, prin constructia sa, o abatere de la orientarea de pe directia rasaritului de Soare de la Solstitiul de iarna (care are loc pe data de 22 decembrie). Aceasta abatere de 15⁰ putea fi considerata ca fiind datorata considerentelor legate de anotimpurile Anului Lumii Dacic, presupunandu-se ca doar o data la 35.280 de ani va rasari Soarele exact pe directia absidei centrale in momentul sosirii Solstitiului de iarna al acelui an.

Erorile de amplasare a sanctuarelor nu depaseau 5⁰ si au putut fi explicate ca o medie a inclinatiei eclipticii, deoarece la punctul maxim are 35⁰23'47'', iar la punctul minim, 23⁰25'57'', inclinatia medie fiind considerata ca avand 29⁰25'47''.

Se presupune ca dacii au calculat aceasta valoare medie prin determinari legate de calcularea Anului Lunii Dacic, astfel obtinand diferenta gasita de 5⁰ in amplasarea sanctuarelor lor.

3.DESCRIEREA STRUCTURII ARHITECTONICE CA UN POSIBIL CALENDAR LUNISOLAR

METODOLOGIA CALCULARII

Cartea publicata in anul 1980 de colectivul de autori format din C. Samoila, S. Bobancu si E. Poenaru prezinta cateva ipoteze de calcul al acestor sanctuare - calendar.

3.1.CELE 4 SANCTUARE DREPTUNGHIULARE

Complexul dacic de monumente era format din stalpi de lemn si lespezi dispuse in configuratii geometrice pe doua terase alaturate. Pe cea superioara se afla un sanctuar dreptunghiular cu (6x10) tamburi numit "Sanctuarul Mare Patrulater din Andezit), a carui utilizare se presupune ca era, cea oficiala, de oficiere religioasa sau pentru sarbatorile populare, fiind locul in care se putea discuta cu multimea si se stabileau datele importante. Pe terasa inferioara se aflau doua sanctuare dreptunghiulare de cate (5x3) tamburi din andezit si unul de (4x13+7) tamburi din calcar.

O semnificatie astronomica a fost data din calcar format din patru randuri de lespezi circulare, semnificand anotimpurile, a cate treisprezece lespezi fiecare, semnificand saptamanile componente corespunzatoare fiecaruia, obtinandu-se cele 52 de saptamani ale anului dacic. Cele 7 lespezi circulare mai inalte, situate la mijloc, reprezentau cele 7 zile ale saptamanii.

Ulterior, se presupune ca au mai fost construite cele doua sanctuare circulare si Soarele (din andezit) aflat in apropierea lor. S-a cercetat metodologia calcularii lor, incercandu-se o sintetizare a principiilor numerice in vederea intocmirii unei ipoteze unitare a teoriei calendarsitice dacice si a unei explicari complexe a ansamblului.

3.2.MICUL SANCTUAR CIRCULAR: UN CALENDAR LUNAR CIVIL

(proiect)

O zi era reprezentata printr-un stalp si o lespede indica o saptamana, respectiv un an, numaratoarea incepandu-se de langa oricare lespede.

Parcurgerea unui an se putea efectua prin trei rotatii complete si opt saptamani, marcandu-se lespedea corespunzatoare, in timp ce se considera inceperea noului an de la urmatorul stalp. Trebuia calculat momentul terminarii anului in vederea marcarii sale.

Cercul era format din 114 piese dispuse ca 101 de stalpi din lemn si 13 lespezi. Stalpii erau dispusi in 13 grupari prin intercalarea lespezilor, in urmatoarea ordine:

8 grupe de 8 stalpi;

1 grupa de 7 stalpi;

3 grupe de 8 stalpi;

1 grupa de 6 stalpi.

Se parcurgea astfel un ciclu de 13 ani (dupa considerarea tuturor lespezilor), in acest interval de timp constatandu-se ca anul dacic presupus ramanea in urma cu o zi fata de anul tropic, fiind necesara o corectie de o zi.

Durata anilor fluctua datorita celor doua saptamani formate din sase si respectiv sapte zile, prin succesiunea urmatoare: 364 - 366 - 365 - 366 - 365 - 364 - 366 - 365 - 364 - 367.

3.3.MARELE SANCTUAR CIRCULAR: UN CALENDAR SOLAR LAIC (RELIGIOS)

Acesta era format din:

a)     Cercul exterior (A): un stalp din primul cerc semnifica trecerea unui an, iar parcurgerea lui in 104 ani implica o corectie de doua zile deodata.

b)    Cercul intermediar (B): alipit de primul, considera ca o zi era reprezentata de un stalp, iar un an se parcurgea prin efectuarea a doua rotatii ale cercului B. Cele 210 piese constituiente erau 180 de stalpi despartiti in 30 de grupuri de cate sase stalpi, de cele 30 de lespezi: 210 = 30x6+30=180+30

c)     Cercul interior (C): se afla la o distanta considerabila fata de cele doua exterioare alipite. Cei 68 de stalpi au fost aranjati in patru grupuri astfel:

17 stalpi+4 lespezi;

18 stalpi +3 lespezi;

16 stalpi+4 lespezi;

17 stalpi+4 lespezi.

Concomitent cu parcurgerea cercului B se efectua si cea dupa cercul C, la fiecare parcurgere a sa adaugandu-se o zi cercului B prin mutarea marcajului pe stalpul de dinainte.

S-au obtinut ani fluctuanti de 365 si 366 de zile, corectia presupusa pentru ciclul de 13 ani fiind buna.

d)    Absida centrala: a fost formata din 72 de blocuri, care cuprindea doua grupe de 68 de stalpi despartiti prin cate doua lespezi, astfel:

13 stalpi si 2 lespezi;

21 stalpi si 2 lespezi.

Un stalp din absida reprezenta un an, iar parcurgerea sa avea loc in 47 de ani, ceea ce implica o corectie de 7 zile.

47 ani = 21+13+13

Cele doua axe perpendiculare .(proiect).

3.4.SOARELE DE ANDEZIT

S-a determinat ca el calcula unghiurile si inaltimile rasariturilor si respectiv ale apusurilor stelelor, Soarelui, Lunii si ale planetelor la diferite momente din zi sau noapte. Rolul sau era de teodolit si de ceas, stabilind meridianul locului si ora exacta.

Discul central al ansamblului de sanctuare era spectaculos prin diametrul sau de 1,46 m si prin cele 16 raze ale sale de forma trapezoidala, cu laturile exterioare cioplite in arc de cerc, fiecare fiind lunga de 2,76 m.

Discul prezenta mai multe cercuri concentrice, iar pe cea de-a cinsprezecea raza a fost alipita o sageata de andezit necesara indicarii directiei nord.

S-a ajuns la concluzia ca gruparea formatiunilor circulare reprezinta un calendar lunisolar care calcula si mentinea lunile in sincronicitate cu Luna si anii in sincronicitate cu Soarele.

Ansamblul avea si rol de observator antic din piatra.

CONSTRUCTII ASTRONOMICE ASEMANATOARE DESCOPERITE PANA ÎN PREZENT

O constructie de cercuri concentrice (asemanatoare Marelui Sanctuar Circular) a fost descoperita la 1412 m, la stana de la Meleia situata pe acest deal, in apropierea capitalei dacice.

Alte cladiri patrulatere formate din stalpi a caror structura numerica a fost, de asemenea, atribuita unor functii calendaristice, au fost gasite la Costesti (in judetul Hunedoara), la Batea Doamnei (in judetul Neamt) si la Barbos (in judetul Galati).