INDUSTRIA ENERGETICA

INDUSTRIA ENERGETICA

1. Resursele energetice

Combustibilii minerali

Carbunele, gazele naturale, petrolul sunt resurse primare energetice. Baza energetica este in stransa legatura cu descoperirea si valorificarea de zacaminte de combustibili. Sunt considerate resurse energetice epuizabile: carbunele, petrolul, gazele naturale, sisturile bituminoase, nisipurile asfaltice, minereurile radioactive.

Clasificarea carbunelui

- carbune superior:

- antracit - putere calorica (7800-9350 kcal/kg) si o concentratie de 89,5-96,6% C;

- huila - putere calorica de 7000-9000 kcal/kg si o concentratie de 76-90% C. Huila si antracitul reprezinta 75% din rezervele mondiale de carbune.

- carbune inferior:

Carbunele brun - putere calorica de 5600-7600 kcal/kg si un continut de 6,5-7,5% C, fiind folosit la fabricarea cocsului si in termoenergie

Lignit - carbune energetic cu un continut de carbon de 30-65% C, avand o putere calorica mica, de 2600 - 4100 kcal/kg.

Grosimea si adancimea la care se gasesc straturile de carbuni influenteaza activitatea de exploatare a carbunelui. Situarea acestor straturi la adancime mare determina investitii foarte mari. Sunt mine in care se lucreaza la adancimi de 1000 m, cum sunt cele din bazinele Ruhr-ului si din Scotia, Tara Galilor, Anglia.

Rezerve mondiale

În ultimii 50 de ani, rezervele sigure si probabile de carbuni au fost evaluate intre 10000-11000 miliarde tone, din care 1000 miliarde tone sunt rezerve certe (75% carbunele superior si 25% carbune inferior - Paul Averrett, SUA, 1967). Din totalul rezervelor mondiale 95% se afla in emisfera nordica, predominand carbunele superior; 2/3 din rezervele acestea sunt detinute de CSI, China si SUA.  

Productia mondiala si tipul de bazin

Productia mondiala de carbune in 1995 a fost de 3.49347 mii tone. Exploatarea carbunelui se face in mina cat si in cariera (exploatare la suprafata).

Bazinele carbonifere se pot clasifica dupa: vechimea exploatarii - bazine din secolul al XVIII-lea (Midlands, Yorkshire, Pas de Calais), bazine din secolul al XIX-lea (Ruhr, Saar, North-Appalachi, valea Jiului, Donetk); bazine noi (Karaganda, Kuznetk, Peciora - CSI, Ville - Germania, Komlo, Damodar - India, Hubei - R.P.Chineza). Dupa varietatea de carbune exploatat se disting: bazine de huila si antracit, carbune brun si lignit: Most (Cehia), Lausitz (Germania), Moscova, Motru. Se pot intalni si: bazine foarte mari cu peste 100 milioane tone pe an: Donetk, Kuznetk, China de Nord-Est, Silezia Superioara, bazinele North Appalachi, Illinois, Hubei, Beijing-Kailuam; bazine mijlocii (Motru, Valea Jiului, Karaganda, Kansk-Acinsk, Moscova, Ostrava-Karvina); bazine mici (Comanesti, Tebea, Alba, Northumberland).

Comertul cu carbuni reprezinta o parte importanta a schimburilor economice internationale. Astfel, SUA si tarile Europei de Vest sunt specializate in exportul carbunelui cocsificabil. Aceste exporturi vizeaza tari din Europa si, in mod special, Japonia. CSI exporta carbune din bazinul Donetk spre Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria (pe Dunare), precum si spre alte zone ale Europei. Australia si India exporta carbunele cu precadere spre Japonia. Mari importuri de carbune sunt facute de Japonia, Marea Britanie, Franta.

Zacaminte de carbuni in Romania - raspandirea geografica

Antracitul, carbunele cu cele mai multe calorii (8-9000 cal/kg), aflat in cantitati mici la Schela (jud.Gorj).

Huila este prezenta in doua bazine:

- Bazinul Banatului, cu centrele Anina, Doman, Secul, Ponor si spre defileul Dunarii la Baia Noua, Bigar, Cozla.

- Bazinul Petrosani. situat pe cursul superior al Jiului, bazin care contribuie cu peste 80% la productia de huila. Sunt prezente 25 de straturi; stratul nr. 3, numit si principal, are o grosime de 40 m la Petrila si de 55 m la Lonea. Circa 4 straturi au o grosime intre 2 si 6 m, restul sub l m grosime. Huila se gaseste in perimetrul Petrila (Est) si Campul lui Neag (in Vest).

Centre importante de exploatare sunt la: Aninoasa, Lonea, Petrila, Livezeni, Dilja, Salatruc, Hobiceni, Barbateni, Campul lui Neag. Statii de sortare si spalare a carbunelui se afla la Coroiesti. La nivelul anului 1996 productia de huila si antracit a fost de 53,3 mil. t.

Carbunii bruni sunt situati in partea de est a bazinului Petrosani cat si in bazinul Tebea (Mesteacan) din Apuseni, in bazinul Comanesti (Asau, Comanesti, Darmanesti), bazinul Almasului (Ticu, Tamasa, Cristolitel, Surduc). Productia de carbuni bruni a fost in 1996 de 576 mii t.  

Lignitul este concentrat in Subcarpatii Getici si Podisul Getic, fiind exploatat in urmatoarele bazine care dau cea mai mare parte din cantitatea de 35,9 mil.t, cat s-a produs in anul 1996:

a. Bazinul Motru-Jilt-Rovinari Se individualizeaza trei concentrari:

        - Motru, cu centrele Lupoaia, Horasti, Leurdea, Plostina, Rosiuta, Motru;

        - concentrarile Jilt si Rovinari cu centrele: Rovinari, Rosia de Jiu, Garla, Cicani.

b. În bazinul Valcea se exploateaza in centrele Alunu, Berbesti, Cucesti;

c. Bazinul Husnicioara in Podisul Getic;

d. Alt bazin al Munteniei Centrale Subcarpatice include gruparile:

        - Schitu Golesti (Berevoiesti, Jugur, Sotinga, Doicesti, Flipestii de Padure), ce aprovizioneaza termocentralele de la Doicesti;

        - Bazinul Ceptura;

e. În perimetrul vailor Barcaului si Crasnei se afla exploatari la: Varzari, Sarmasag, Popesti, Voivozi, Borumlanca, Chiesd, Ip, Zauani;

f. Pe Valea Crisului Repede la Bratca, Cornatel, Vadu Crisului.

Turba - cel mai nou carbune, cu o putere calorica redusa sub 3500 cal/kg si grad ridicat de umiditate, este utilizata ca ingrasamant azotat. În zonele inalte, muntoase, apar tinoavele (turbari) in depresiunile: Dornelor, Fagaras, Ciuc, Calatele cat si in regiunile mai joase si mlastinoase din Sud-Vestul tarii, pe Valea Somesului si in localitatea Dersca (Botosani).

Petrolul si industria petrolului

Petrolul este o resursa epuizabila, fiind o roca sedimentara caustobiolitica. El se prezinta ca un amestec complex de hidrocarburi solide si gazoase dizolvate in hidrocarburi lichide. Sub influenta presiunilor mari petrolul incepe sa migreze din zonele de formare spre suprafata. Din punct de vedere tectonic, zacamintele petroliere se pot gasi in anticlinale si domuri. Conditiile formarii hidrocarburilor si structura geologica ne permit sa determinam cu suficienta exactitate limitele rezervelor exploatabile. Din rezervele mondiale, 3% detine Australia, 4% Europa, 5% America Latina, 6% America de Nord, 10% Africa, 17% C.S.I. si alte state din Asia, iar Orientul Apropiat, circa 55%, avand cele mai mari rezerve in Peninsula Arabica.  

Clasificare

Dupa proprietatile fizice se deosebesc urmatoarele categorii: petrol foarte usor (0,730-0,820 gr/cm³); petrol usor (0,820-0,900 gr/cm³); petrol greu (0,910-1,040 gr/cm³);

Dupa compozitia chimica se clasifica in: petrol parafinos, semiparafinos, aromatic, asfaltic (naftenic). Petrolul parafinos si cel semiparafinos corespund petrolurilor foarte usor si usor.

Dupa continutul in sulf se poate clasifica in: petrol sarac (sub 1%); petrol bogat in sulf (peste 1%). Continutul ridicat in sulf diminueaza valoarea petrolului si pune probleme deosebite in prelucrarea sa industriala.

Rezerve si productie mondiala

Rezervele probabile de petrol insumeaza si cantitati existente in sisturile bituminoase si nisipurile bituminoase. Mari rezerve se gasesc la adancimi foarte mari, in platformele submarine si in regiunile submarine polare si subpolare (Alaska, Siberia Occidentala), in regiunile ecuatoriale (Golful Guineea si Amazonia) sau tropicale (Sahara). Rezervele ar putea asigura populatia Terrei pe o perioada de circa 30-45 de ani.

Repartitia geografica a rezervelor de petrol releva locul detinut de tarile din America de Nord, Orientul Mijlociu, America Latina, carora le revin peste 72% din rezervele sigure. Ponderea Americii de Nord este in scadere (6%), iar Europa detine doar 4%, cu toate ca descoperirile din Marea Nordului sunt importante.

Productia mondiala pentru anul 1995 a fost de circa 3.065,313 mil. tone.

Comertul mondial cu petrol

Consumul de petrol si produse petroliere este diferentiat pe tari, in functie de dezvoltarea lor economica. Discrepanta dintre necesar si productia proprie (discrepanta evidenta la majoritatea tarilor industrializate, dar si la multe tari mici si mijlocii) este compensata de activitatea de import.

Europa Occidentala reprezinta cea mai mare importatoare de petrol, evidentiindu-se statele: Franta (83.719 mii t. in 1996), Germania (10867 mii t. in 1996), Italia (74.288 mii t. in 1996), Olanda, Marea Britanie. America anglo-saxona constituie a doua zona importatoare de petrol, petrol provenit din zona Orientului Mijlociu si Apropiat, din Venezuela, Mexic. Astfel in 1996 S.U.A. a importat 373.600 mii t. petrol brut si 9000 mii t. produse rafinate, 44,8% (833.000 mii t) din consumul propriu provenind din importul de petrol brut.

Cea mai importanta zona exportatoare este Orientul mijlociu si cel apropiat care in 1996 a realizat 51,2% din exportul mondial de petrol, din care 741.000 mii t. petrol brut si 111.000 mii t. produse rafinate. A doua zona exportatoare este Africa, care realizeaza 17,07% din exportul mondial, respectiv 8639 mii t. din Nigeria, 53.060 mii t. din Libia si 15,625 mii t. din Algeria, la nivelul anului 1996. Federatia Rusa contribuie la exportul modial de petrol in proportie de 7,57%, ceea ce inseamna un export de 109.700 mii t. petrol brut in 1996.  

Rafinarea petrolului pe Glob

Capacitatea mondiala de rafinare este inegal raspandita pe glob, ponderi mari revenind statelor consumatoare din Europa Occidentala (26%), America de Nord (26%), tarile Europei de Rasarit si CSI (15%), Japonia (8%). Tarile Orientului Mijlociu, America Latina, Africa, Asia de Sud si Sud-Est, Oceania, au numai 24% din capacitatile de rafinare mondiale. Rafinariile au fost amplasate in functie de o serie de criterii: in regiunile de exploatare, in porturile de import sau export, in jurul regiunilor industriale consumatoare. Se disting patru zone de concentrare a centrelor de rafinare:

a.  Zona Europei Occidentale

Franta, cu capacitati de rafinare in zona Parisului (Vernon, Gargenville), Lyon, Le Havre, Marsilia, Alsacia, Lorena;

Germania prezinta localizari in zona Renano-West-faliana, in sudul tarii (Ingolstadt), Hamburg si Köln;

Marea Britanie are rafinarii numai in zona litorala con-centrate in estuarul Tamisei (Isle of Grain, Sellhaven, Coryton), pe tarmul Tarii Galilor (Pembroke), in estuarul Mersey (Stanlow), pe tarmul Marii Nordului (Dundee, Killingholme, Teesport, Billingham), la Marea Manecii (rafinariile Fawley din Southampton, cea mai mare din tara).

Cresteri mari ale capacitatii de rafinare s-au inregistrat in Olanda, cu Rotterdam si rafinaria Pemis; apoi in Belgia cu centrul Anvers; Spania (cu rafinarii in porturile Cartagena, Tarragona, Santa Cruz); Suedia cu centrul Göteborg. CSI dispune de rafinarii amplasate in regiunile de exploatare a petrolului de la Baku, Groznii, Kuibisev, Ufa, Guriev, Reazan langa Moscova; Kirisi langa Sankt Petersburg, Gorki, Iaroslavl, Nijni Novgorod, Mozar, Omsk, Angarsk, Krasnoiarsk, Habarovsk.

b.  Zona Americii de Nord:

S.U.A. - rafinariile sunt amplasate in Golful Mexic si vecinatati (Houston, Texas, City, Port Artur); in nord-estul SUA (Chicago, Toledo, Cleveland); in Midcontinent (Tulsa, Ponca City), Los Angeles, pe Valea Mississippi la Baton Rouge.

Canada - rafinariile sunt amplasate in regiunea Marilor Lacuri: are rafinarii la Montreal, Sarnia, Halifax, Vancouver. Mexicul are rafinarii la Minatitlan, Ciudad Madero, Salamanca.

c. Regiunea Caraibilor: În Venezuela se afla rafinaria Falcon-Amnay-Bay, cele din zona Maracaibo, El Cardon sau Lorenzo, Cabimas, precum si cele din in zona Oriente la Puerto, la Cruz si Caripito. De asemenea, in insulele Aruba, Curacao, Trinidad-Tobago, Puerto-Rico, Virgine si Bahamas sunt amplasate mari rafinarii.

d. Asia de Sud-Est

China - are amplasate rafinarii in porturile Shanghai, Luda, Fushun si la Beijing.

Japonia importa petrol pentru intreaga capacitate de rafinare. Rafinariile sunt amplasate in zona Tokio (Kawasaki, Chiba, Yokohama); in insula Honshu (Kobe, Osaka, Tokuyama); in insula Hokkaido (Barato, Muroran); Shikoku si Kyushu (Oita, Onoda).      

e. În Africa sunt amplasate rafinarii in porturile Durban (R.S. Africana); Conakry (Guineea), Dakar (Senegal), Temu (Ghana), Freetown (Sierra Leone), Casablanca (Maroc), Dar-es-Salam (Tanzania), Mombasa (Kenya), Kaduna (Nigeria), Alexandria (Egipt). 

Petrolul si industria petroliera in Romania

Productia de titei a Romaniei a fost de 10.718 mii tone in 1980 si a scazut la 6613 mii tone in 1993, urmand sa creasca apoi usor pana in anul 1996 (6626 mii tone). Productia pe cap de locuitor a Romaniei este de 293 kg/loc.

În privinta exploatarii rezervelor de petrol din Romania, se individualizeaza mai multe areale:

- Subcarpatii si Podisul Moldovei in bazinul Tazlaului si depresiunea Targu Neamt, cu exploatari la Lucacesti, Zemes, Solont, Tetcani, Tazlaul Mare, Modarzau etc. Petrolul extras in zona se rafineaza, inca din 1950, la Darmanesti si Onesti.

- Arealul Subcarpatic dintre Valea Buzaului si Valea Dambovitei, cu centre de exploatare in Barbuncesti, Baicoi, Boldesti-Scaieni, Urlati, Berca, Arbabasi. Arealul Subcarpatic dintre Dambovita si Jiu, cu centrele de exploatare la Merisani, Draganu, Cocu, Vedea, Mogosoaia, Poiana Lacului, Sapata, Bogati, Babeni-Bistrita si Zatreni in jud. Vilcea. În judetul Olt centralele Iancu Jianu. Zona Cimpiei Romane - cea mai recent pusa in exploatare, dupa 1960. Cele mai importante centre la Videle, Blejesti, Roata, Schela, Cartojani, Olteni (judetul Teleorman); Corbii Mari, Titu (judetul Dimbovita); in estul campiei se distinge gruparea din judetul Galati (Independenta, Schela); judetul Braila (Oprisenesti, Liscoleanca, Ianca, Jugureanu etc.

- Zona Campiei de Vest situata de o parte si de alta a Muresului, cu centrele Dudestii Vechi, Ortisoara, Satchinez, Biled, Pecica, Calacea; la sud de Oradea la Mihai Bravu intre Crisul Repede si Somes la Suplacude de Barcau, Bors.

- Depresiunea Targu Secuiesc cu cele mai importante extractii la Ghelita si Comandau.

Productia de petrol in 1994 a fost de 6,7 mil. tone; pentru a acoperi necesarul intern, s-au importat 10-15 mil. t anual. În Romania exista capacitati de rafinare mari la Navodari-Capul Midia, Brazi, Pitesti, Onesti, Teleajen, Campina, Brasov. Rafinariile de la Teleajen, Brasov, Ramnicu Sarat sunt profilate pe producerea de lubrefianti.

Gazele naturale sunt combustibili cu o putere calorica intre 5.000-13.500 kcal/mc, avand multiple intrebuintari in industrie, ca materie prima si chimie, pentru ingrasaminte chimice, negru de fum, cauciuc sintetic, materiale plastice, fire si fibre sintetice. Gazele naturale reprezinta un amestec de hidrocarburi, cu predominarea metanului, in proportie de 69% (CH₄), de origine organica, cantonat in zone de domuri sau nisipuri gazeifere, la adancimi variabile, de la 400 la 4000 m si amplasate, fie in aproprierea zacamintelor petroliere, fie izolat de acestea.

Gazul de sonda are o putere calorica mai redusa decat a gazului metan, intre 5500-6000 kcal/mc, avand un continut mai ridicat in butan si propan. Utilizarea gazului metan pentru fabricarea negrului de fum are loc in Romania in 1937, pentru fabricarea cauciucului sintetic, in 1937, in SUA, si a polietilenei si amoniacului, in 1938. În 1910 sunt captate pentru prima data gazele de sonda la Runcu-Bustunari.   

Rezerve - Începand din anul 1960 au fost puse in valoare noi zacaminte. Rezerva mondiala este apreciata la 145.918.109 m³. Cele mai mari rezerve de gaze naturale se afla in CSI, care detine peste 35% din volumul total al rezervelor sigure. Aceste rezerve sunt cantonate in Siberia de Vest, pe cursul inferior al fluviului Obi, in regiunea Asiei Centrale, in Caucazul de Nord, Transcaucazia, Uralul Sudic, Regiunea Volga-Ural si Ucraina Subcarpatica. În Orientul Mijlociu se intalnesc cele mai mari rezerve descoperite in 1990 in Qatar, alaturi de cele din Iran, Arabia Saudita, Abu Dhabi, Kuweit, Irak etc. Mari rezerve de gaze se afla pe uscat si platforma litorala a Golfului Mexic, in Midcontinent, California, Virginia de Vest si Alaska (apartin SUA). În Canada, cantitati importante se intalnesc in Columbia Britanica, Alberta, la care se adauga zacamintele descoperite in regiunile Arcticii,

Fig. Rezervele de gaze naturale (Total mondial-145.918 10⁹ m³)

Tagul Mallic, existent la gurile fluviului Meckenzie, in Insulele Melville si King Cristian.

În Europa, cantitati importante sunt detinute de Olanda, Norvegia, Marea Britanie (in platforma litorala a Marii Nordului), Romania, Germania, Nordul Italiei, Estul Austriei, Campia Mazuriana in Polonia, Franta (Campia Parisului) etc. Europa detine in totalul rezervelor o pondere de peste 40% impreuna cu CSI. În regiunea Africii de Nord in Statele Algeria (zacamintele de la Hassi R'Mel din Sahara, Hassi Messaoud), Nigeria, Libia, Egipt, Angola, Sudan, Gabon, s-au estimat rezerve importante ce reprezinta circa 6,7% din rezervele mondiale de gaze naturale. În America de Sud, in statele Venezuela, Argentina, Brazilia cat si statele andine, pe platforma litorala Atlantica, Peru, Ecuador, Columbia, s-au semnalat importante rezerve de gaze naturale. În Asia, gaze naturale se gasesc cantonate in regiunea de Sud-Est a Asiei, atat pe uscat cat si in platformele continentale ale Marii Chinei de Sud, Marii Galbene, Marii China de Est si in Golful Bohai. Rezerve mai mici sunt semnalate si in Australia, in sectorul statelor Queensland, in strimtoarea Bass si in platforma continentala.   

Productia de gaze naturale la nivelul anilor 1988 si 1992 a fost: (datele sunt exprimate in mild. m³):

Circa 85% din productia mondiala de gaze naturale provine din America de Nord, C.S.I. si tarile Europei

Industria gazelor naturale in Romania

În Podisul Transilvaniei, sub forma de 'focuri vii', gazele naturale au fost semnalate din 1672, iar in Podisul Moldovei din anul 1904. Prima sonda cu un debit de 864.000 m3/zi a fost pusa in functiune la Sarmasu in anul 1908, la Zau de Campie, Turda, Saros (in prezent de Deleni), Copsa Mica, Sincai. Sunt prezente 67 de campuri gazeifere in Bazinul Transilvaniei, din care 54 au fost descopeite dupa 1950. Exploatarile sunt prezente in trei zone in Podisul Transilvaniei: in partea nordica, in Campia Transilvaniei, cu exploatari la Sarmasel, Bogata, Zau de Campie, Oarga si Puini; in partea centrala cu exploatari la Deleni, Bazna, Cetatea de Balta, Copsa Mica, Nou Sasesc, Sangiorgiu de Padure, Miercurea Nirajului; in zona sudica cu centrele Ilimbav, Rusi, Dealu Frumos.

Gazele de sonda (petroliere) sunt legate de perimetrul zacamintelor de petrol, fiind semnalate in zona subcarpatica a Moldovei (Parjol, Tazlau Balcani, Secuieni); in Podisul Moldovei (Gaiceanca, Glavanesti); in Subcarpatii Curburii (Gura Ocnitei, Campina, Bustenari); in Subcarpatii Getici si Podisul Getic la Ticleni, Bustuchini, Poiana Lacului, Vata, Ciuresti,; in Campia Romana (Valea Plopilor, Urziceni, Ianca, Oprisenesti, Jugureanu); in Campia de Vast (Dudestii Vechi, Satchinez, Varias, Ortisoara, Biled); in depresiunea Brasovului la Ghelinta si Comandau.

Productia de gaze naturale in 1938 a fost de 311 mild. m³, cea de gaze de sonda de 1820 mild. m³. Consumul mare de gaze naturale a dus la cresterea productiei in 1989 de 37.807 mild. m³, scazand apoi, in 1991, la 24.807 mild. m³.

Alti combustibili minerali

Necesitatile sporite de hidrocarburi au condus la extragerea si exploatarea petrolului si din sisturi bituminoase si nisipuri gudronate (asfaltice).

Pe plan mondial, sisturile bituminoase au o larga raspandire, dar sunt valorificate intr-o mica masura. Pentru prima data sunt valorificate in Franta in 1838, in Scotia in 1848. În R.P. Chineza s-au construit uzine pentru obtinerea petrolului si a gazului natural la Fushum, in CSI la Kohtla-Iarva, in S.U.A., Brazilia si Suedia. Cele mai mari rezerve (peste 55% din rezervele mondiale) sunt detinute de: SUA, in California si Statele Wyoming, Colorado si Utah; Canada cu rezerve in Alberta; Venezuela cu mari rezerve in Podisul Segovian, Brazilia, R.P. Chineza (China de nord-est), Italia, Zair.      Nisipurile gudronate se intalnesc in cantitati mari in Canada, Venezuela si SUA. 

INDUSTRIA ENERGIEI ELECTRICE

Resursele utilizate in producerea de energie electrica

Combustibilii fosili sunt folositi in termocentrale. Dupa repartitia lor geografica, termocentralele se pot clasifica in:

- termocentrale amplasate in bazinele de carbune superior: Donetk (Nikitovka), Ruhr (Duisburg, Walsum, Buer), Pittsburg (Du Bois) etc.;

- termocentrale amplasate in bazine de carbune brun si lignit: Moscova (Konakovo, Kostroma), Lausitz (Boxberg, Lubenau) etc.;

- termocentrale din bazinele de exploatare a hidrocarburilor: in Rusia, Sainsk, Volga-Ural, cele din jurul Golfului Mexic si Midcontinentului (SUA), cea de la Lacq (Franta);

- alte termocentrale sunt amplasate langa mari centre consumatoare (Paris, New York, Moscova etc.)

Resurse hidroenergetice

Cea mai mare parte a potentialului hidroenergetic este amenajata in tarile cu o industrie dezvoltata. Peste 75% din resursele hidroenergetice apartin insa tarilor din Asia, Africa, America de Sud, fiind amenajate intr-o proportie foarte mica. Amenajari hidroenergetice sunt amplasate in zonele de inalta cadere, de cadere mijlocie sau pe firul apei (de derivatie).

Energie atomica

Statele care detin mari centrale sunt: SUA, Japonia, CSI, Marea Britanie, Germania, Suedia.

În SUA puterea instalata depaseste 529 miliarde kwh, fiecare centrala avand peste 1.100 MW (Decatur 1 si 2, Peach Bettom 2 si 3 - Philadelphia), Bridgman (Michigan), Cloy Station (California).SUA realizeaza aproape 30% din productia mondiala de energie electrica obtinuta in centrale atomice.

În Marea Britanie si Franta unele centrale depasesc 1250 MW (Dungenness, Berkeley, Wylfa, Calder, Hall etc., respectiv St.Laurent-des Eaux, Mont d'Arreé (Bretagne), Macoule (Valea Ronului), Bugey (Alpi).

În CSI functioneaza centrale de la: Smolensk, Novoronej (880 MW), Kolpino-Cernobil (2000 MW), Beloiarsk (600 MW) etc. Productia atomocentralelor asigura o pondere de 11% din productia mondiala (213 miliarde kwh).

În Germania s-au construit centrale atomoelectrice in Landul Hessen, pe Rinul Mijlociu-Main, Saxonia Inferioara, Bremen (Esenhan). Productia asigurata de acest tip de termocentrale este de circa 161 miliarde KW (9% in productia mondiala).

Centrale cu capacitati variabile s-au construit si in Suedia (Stockholm, Simpvarp), Olanda (Dodewaard), Belgia (Doel, Chooz etc.), Italia (Torino), Spania (Bilbao, Tortosa), Cehia si Slovacia (Dubnany, Bohunice), Japonia (Tokyo, Tsuruga, Biwa), India (Bombay). 

Energie solara, geotermala, eoliana, maree-motrice etc.

Centralele geotermice valorifica energia campurilor geotermale, existente la limita placilor tectonice situate pe tarmul estic al Asiei, in insulele din 'Cercul de Foc' al Pacificului din zona mediana a Atlanticului, in nord-vestul Africii. Astfel de centrale au fost construite in SUA, Filipine, Islanda, Rusia (Kamceatka), Noua Zeelanda, Mexic. Cele mai mari centrale sunt la Larderello (Italia) de 370 MW, Geyser (SUA) de 800 MW.

Centralele eoliene folosesc energia vantului. Au construit astfel de centrale CSI in Crimeea (Ai-Petri), SUA (Rutland), Marea Britanie (Kararvon), Germania (unde s-a construit cea mai mare centrala in 1991 la Brunshütel).

Centralele maree-motrice folosesc energia valurilor mareice cu amplitudini mari de peste 5-12 m. În unele regiuni ale Terrei aceasta energie poate pot constitui o sursa insemnata de energie. În estuarul fluviului Rance, la Marea Manecii, Franta a realizat cea mai mare centrala de acest tip. Rusia, in Peninsula Kola, a construit centralele Kislovia-Guba si Lumbovka. În Canada, in Golful Fundy se foloseste energia valurilor mareice inalte de 16,9 m.

Centralele solare utilizeaza energia solara. S-au construit mici centrale in Franta la Odeillo, in Marea Britanie (Bouzarea), Japonia (Sendai) si SUA (Natick). Se utilizeaza in centrale de mica capacitate energia solara si in Australia.

'Energia verde' consta in cultivarea (in SUA, Franta si alte tari) a unei specii de euforbie care are o seva asemanatoare titeiului, a unor alge care, prin fermentatie, produc gaz metan cat si a reziduurilor industriale si menajere (SUA la Budgerport, Hartfort), in CSI, Japonia, Germania, Franta etc.

Productia de energie electrica

Productia de energie electrica obtinuta in 1995 la nivel mondial a fost de 1850 mld. kwh, crescand simtitor fata de 1980, cand s-a realizat o productie de energie electrica de 8.236.432 milioane kwh.. Din statistica mondiala, se poate constata ca unele state poseda o productie foarte mare.

Sursa: Industrial Commodity Statistics, 1995, New York, 1997

Repartizarea geografica pe continente

America de Nord ocupa principala pondere in productia mondiala de energie electrica. SUA reprezinta cea mai mare producatoare de energie electrica din lume, detinand 39% din productia mondiala la nivelul anului 1989. Amenajari hidroenergetice pot fi mentionate pe fluviul Columbia cu 25 hidrocentrale (din care 4 in Canada), Grand-Coule de 11.000 MW; pe fluviul Colorado amenajarile sunt in aval de Marele Canion (Hoover). În partea estica se afla sistemul Tennessee cu 47 de centrale. SUA impreuna cu Canada a realizat complexul Niagara (Robert Mozes), pe fluviul St. Lawrence (St. Lawrence Power Dam).

În Europa, cea mai mare productie de energie electrica o detin tarile Uniunii Europene; productia a fost de 1.613.795 mil. kwh in 1989, de 1.861.984 mil. kwh in 1991 si de 055.432 mil. kwh reprezentand 9% din productia mondiala. Amenajari hidroenergetice in Germania sunt in sudul tarii, in Bavaria si Baden-Wurttenberg, pe afluentii Dunarii si ai Neckar, Mosel. Cea mai mare parte a hidrocentralelor din Franta sunt construite pe Rhon, pe afluentii Loirei, pe Rhin si Durance, cat si pe apele care izvorasc din Muntii Pirinei. În Italia au fost efectuate amenajari hidroenergetice pe raurile afluente Padului, ce izvorasc din Muntii Alpi, cele mai mari fiind pe Pavia, Adige, Adda, Ticino-Lorca, Toce, Vomano. Polonia - productia de energie electrica (13750 mld. kwh, 1993) este asigurata in proportie de 96% de termocentrale. S-au construit hidrocentrale pe Vistula, in cadrul planului de amenajare complexa a fluviului Wloclawek (160 MW), Salina (137 MW), pe San si Zidowice in nord-vestul tarii. În Suedia 45% din productia de energie la nivelul anului 1995, de 147.736 mil. kwh este data de hidrocentrale, iar in 1996 doar 37% din productia de energie se realizeaza prin hidrocentrale, in timp ce centralele nucleare produc in acest an 74.100 mil kwh. Cehia si Slovacia: cea mai mare parte a energiei electrice (60.008 mil. kwh in 1993, pentru Cehia) este data de termocentrale amplasate in bazinele Ostrava-Karvina, Datmarovice de 800 MW; in bazinul Most-Socolov (Most, Zaluzi, Pacerody-800 MW); in Moravia, la Hodonin, in Slovacia la Novaki. Cele mai multe hidrocentrale sunt realizate pe Vah in Slovacia, Vltava, Elba, Orova. S-a realizat si o centrala electrica la Bohumice (langa Bratislava), Dalesice (Cehia de Est) si in Slovacia (2732 mil. kwh). În Iugoslavia, 85% din productia de energie electrica din 1992 (36.488 mil. kwh) este obtinuta in termocentrale. Principalele ape amenajate sunt: Dunarea, in cooperare cu Romania (Portile de Fier I si II), pe Drava, cu o cascada de hidrocentrale: Dravograd, Vuzenita, Vuhrad; pe Neretva (Iablanita - 144 MW); pe Drina (Zvornik, Dubravnita - 320 MW). Alte hidrocentrale mai sunt Dubrovnik si Split (425 MW) (Bosnia). Bulgaria - 85% din productia de energie este data de termocentrale (Sofia, Marita I si II, Marita Iztok I cu 50 MW, Varna, Ruse etc.). Complexe hidrotehnice se pot mentiona cel de la Batak cu Aleko Batak si Pascero cu o putere de 232 MW, Arda cu 5 hidrocentrale ce totalizeaza 400 MW, pe Marita, Mesta (4 hidrocentrale cu o putere de 659 MW). Productia sa de electricitate a fost de 35,6 mild. kwh in 1993. Ungaria: posibilitatile hidroenergetice sunt limitate. Pe Tisa se afla uzina hidroelectrica de la Tiszalök si Kiskore, la Visc, Talbor, Nagyag. Au fost amenajate termocentrale in bazinele carbonifere: Inota, Dunajvaris (100 MW) etc. Productia de energie electrica a fost de 32,6 mild. kwh, in anul 1993. Federatia Rusa ocupa locul doi dupa SUA, cu o productie de energie electrica in 1995 de 86700 mil. kwh, iar in 1996 de 847.000 mil. kwh. Repartitia centralelor electrice este facuta in functie de centrele de consum si de resursele energetice. În bazinele carbonifere, petroliere si gaze naturale, au fost amenajate centrale electrice atat in partea europeana cat si in cea asiatica. Unele dintre ele au capacitati mai mari de 1200-2400 MW (Konakovo si Kostroma - in regiunea Moscovei,), Krivoi Rog si Zmiev (Donetk) etc. Pe fluviile Volga (13), Nipru (6), Obi, Enisei cu cea de la Ust-Kamenagorsk si Buhtarma. În Siberia estica s-au construit hidrocentrale la Irkutk, Suhavsk, Telminsk, Bratsk, Ust-Ilimsk, Boguceansk, iar pe Enisei Krasnoiarsk cu 5.000 MW, Saian Susenskoe cu 6360 MW, si Sistemul Osimovsk cu 8000 MW.

Japonia ocupa, la nivelul anului 1995, locul II in lume dupa SUA, cu o productie de 99500 mil. Kwh. Cea mai mare productie o au centralele amplasate in orasele Tokyo, Nagoya, Osaka si porturi (Kobe, Kitakyushu). Asigurand aproape 70% din productia anuala, Japonia a construit peste 1500 de hidrocentrale mici, cu o putere mai mare de 1 Mw, iar cele mai mari nu depasesc 400 Mw. Cele mai mari centrale atomelectrice sunt la Okuma si Mihama.

R.P.Chineza. Productia realizata de energie electrica in 1989 a fost de 539.520 mil kwh, de 81676 mil. kwh in 1993, de 983.750 mil. kwh in 1995 si de 1.059.305 mil. kwh. Utilizeaza atat carbunele la centralele de la Tayuan, Beijing, Shanghai, Tianjin, Cianciun, Fushun. Pe fluviul Yangtze s-a construit centrala de la Sanmanxia (1100 MW); Lukiansia(1000 MW) pe fluviul Huanghe, Fanman pe Sungari, Suphun pe Ialu. În ultimii 20 de ani s-au construit 100.000 microhidrocentrale cu o putere medie de 0,3 MW si peste 50 cu putere instalata mai mare de 715 MW.

India - În 1989 a avut o productie de energie electrica de 240.530 mil. kwh, in 1993 de 323.532 mil. kwh, in 1995 de 380.100 mil. kwh, iar in 1996 de 389.826 mil. kwh. Au fost construite cateva centrale atomoelectrice la Ranapratan, Sabor, Tarapure. Pe Gange si Brahmaputra, pe Indus si afluenti, s-au construit 25 hidrocentrale cu o putere de 6.600 MW pe Sutlej si Beas.

În Podisul Decan, pe Krishna, s-a construit cea mai mare hidrocentrala cu o putere de 3500 MW, 40% din productia de energie este data de hidrocentrale.

Tarile Americii Latine, desi detin importante resurse energetice, au o productie mica de energie. În 1995, Brazilia avea 275.400 mil. kwh fata de 19732 mil. kwh, in 1985. Au fost construite pe Rio Grande hidrocentralele Furnas de 1200 MW, apoi Ilha Solteira si Jupia (Paulo Alfonso) de pe Paranaiba si Itaipu pe Parana, in colaborare cu Paraguay - una din cele mai mari din lume cu o putere de 1600 MW. O mare constructie s-a realizat in Venezuela (Raul Leoni Guri de pe Caroni, afluent al fluviului Orinoco cu 6500 MW.

În Africa cea mai mare productie de energie electrica obtinuta in 1995 a fost realizata de Africa de Sud (187.700 mil. kwh.) in termocentrale ca Arnat (2100 Mw), Hendrina (2000 MW), Camden de 1600 MW, amplasate in provincia Transvaal, dar si in centrale nucleare. Cu toate ca potentialul hidroenergetic este ridicat, de 27% din potentialul mondial, productia de energie electrica este redusa. Dintre cele mai importante amenajari se pot mentiona in Egipt, Sudan, Uganda, pe fluviul Nil (Assuanul-Nou cu 2100 Mw, Assuanul-Vechi cu 350 MW in Egipt); Owen Falls in Uganda (150 MW). În Zair sunt amenajarile Inga I si II, pe Zambezi (Cabora Bassa in Mozambic, cu 150 MW), Kariba pe Zambezi cu 1500 Mw in Zimbabwe, care va avea in final 30.000 MW, in Zambia (Kafue, Victoria Falls). În Nigeria functioneaza centrala Kainji (1000 MW); in Ghana, Akosombo pe Volta Superioara. Planurile de amenajari hidroenergetice au realizat si Mali si Senegal.

În Australia productia de energie electrica a fost de 173.404 mil. kwh in 1993, aceasta obtinandu-se in termocentrale, atomocentrale si in hidrocentrale (Snowy-Mountain pe fluviul Murray I 980 MW; Murray II 550 MW, Tumut, cu o putere instalata de 250 MW. Noua Zeelanda valorifica resursele hidroenergetice in proportie de peste 80%. Centralele geotermale au intrat recent in actiune. Productia de energie electrica in 1995 a fost de 34.375 mil. kwh.

Industria energiei electrice in Romania

Dintre termocentrale, cele mai importante sunt: Doicesti, Fantanele, Brazi, Hunedoara, Bucuresti, Paroseni, Borezesti, Ludus-Iernut, Craiova. În categoria centralelor noi se incadreaza termocentralele de la Iasi, Oradea, Targu Mures, Deva, Rogojelu, Turceni (Gorj).

Principalele hidrocentrale sunt amenajate pe Bistrita la Bicaz (220 MW) si alte 12 in aval, cu o putere de 220 MW (Roznov I si II, Piatra Neamt, Savinesti, Bujusi, Racova, Garleni, Vaduri I si II, Bacau I si II etc.). A fost construita hidrocentrala de pe Arges cu o putere instalata de 240 MW si alte 19 pe Topolog (Cumpanita), pe Valsan si pe Arges la Oiesti, Albesti I si II, Curtea de Arges, Bascov, Noaptes, Zigoneni, Baiculesti, Valcele, Merisani. Pe Lotru s-a construit hidrocentrala de la Ciunget cu lacul de acumulare Vidra, cu o putere instalata de 510 MW. Au fost efectuate amenajari pe Olt, totalizand o putere de 1000 MW (29 hidrocentrale de la Fagaras, Victoria, Caineni, Cozia, Ramnicu Valcea, Dragasani, Slatina, Islaz etc.). S-au realizat sistemele hidroenergetice pe Sadu, Sebes (Galceag, Sasciori, Sugag), pe Raul Mare in Retezat (7 microhidrocentrale cu o putere de 210 MW), pe Somes la Tarnita, Mariselu, Somesul Rece si Gilau. Pe Cerna-Motru-Tismana, s-au realizat hidrocentralele de la Clocotis, Tismana, Motru.

În partea rasariteana a tarii, pe Siret, s-au realizat microhidrocentralele Racaciuni, Galbena. Pe Prut, in cooperare cu Republica Moldova la Stanca-Costesti. Pe Buzau, la Siriu. Cele mai mari hidrocentrale sunt realizate pe Dunare, in cooperare cu Iugoslavia (Portile de Fier I si II). În 1989 investitiile in industria energetica au fost de 44 miliarde de lei, reprezentand 42,9% din totalul investitiilor.

Au fost puse in functiune noi capacitati ce totalizeaza 457 MW, putere instalata, din care 135 MW reprezentand hidrocentrale in judetele Brasov, Hunedoara, Prahova, Gorj, Buzau si 320 Mw reprezentand termocentrale in judetele Dolj, Bihor, Mehedinti, Suceava. Productia de energie electrica in 1989 a fost de 75.851 mil. kwh.

În anul 1991 s-au inregistrat scaderi, ajungandu-se la 56.912 mil Kwh, revenind 2455 kwh pe cap de locuitor, iar in 1993 productia a fost de 55476 mil. kwh, revenind 2438 kwh pe cap de locuitor, in timp ce in 1996 se inregistreaza o crestere a productiei de energie electrica (61.350 mil. kwh.).

În Republica Moldova s-a obtinut o productie de electricitate de 10,4 mild. kwh (in anul 1993), realizandu-se o productie de 261kwh/locuitor