Accidente chimice. Prevenire, pregatire raspuns si legiferare.

Accidente chimice. Prevenire, pregatire raspuns si legiferare

Managementul riscurilor privind accidentele chimice prezinta o istorie care incepe cu puternica industrializare de dupa cel de-al doilea razboi mondial, care a dus la cresterea numarului de accidente implicand substante periculoase. In Europa, in anii "70, un accident major a condus la adoptarea legislatiei cu scopul de a preveni si a controla astfel de accidente.

Accidentul Seveso a avut loc in 1976, la o uzina chimica ce fabrica pesticide si ierbicide. Un nor de vapori densi continand tetraclorodibenzoparadioxin (TCDD) a fost eliberat de un reactor utilizat pentru procucerea triclorofenolului. Cunoscut in mod curent ca dioxina, acesta era un produs otravitor si carcinogen al unei reactii exotermice. Desi nu au fost raportate efecte imediate, kilograme din substanta respectiva letala pentru om in doze DE micrograme s-au dispersat contaminand zece mile patrate de teren si vegetatie. Peste 600 de persoane au fost evacuate si peste 2000 au fost tratate de otravire cu dioxina.

In 1980 a fost adoptata Directiva Seveso, Directiva Consiliului 82/501/EEC referitoare la hazardele accidentelor majore legate de anumite activitati industriale. Directiva a fost amendata de 2 ori in lumina accidentelor severe de la fabrica Union Carbide din Bhopal India, 1984 unde o scurgere de izocianat de metil a cauzat mai mult de 2500 de morti si de la Depozitul Sandoz Elvetia, 1986, unde lichidul de stingere a unui indendiu contaminat cu mercur, pesticide organofosfatice si alte chimicale a contaminat Rhinul ucigand 500000 de pesti. Amendamentele au avut ca scop extinderea directivei spre alte substante periculoase.

Directiva Seveso II (Directiva Consiliului 96/82/EC de control a hazardelor accidentelor majore) a fost adoptata in 1996 prin largirea scopului si asigurarea unui management risc-accident mai bun, iar din 1999 a devenit obligatorie pentru industrie si pentru autoritatile publice ale statelor membre.   

Directiva are ca scop prevenirea accidentelor majore care implica substante periculoase si limitarea consecintelor pentru oameni si mediu. Ea acopera atat activitatile industriale cu substante periculoase cat si depozitarea substantelorpericuloase si include securitatea nucleara, transportul substantelor periculoase, stocarea lor temporara exterioara si transportul lor prin intermediul conductelor.

Conceptual, Directiva acopera masurile de prevenire a accidentelor majore adunate in Politica de Prevenire a Accidentelor Majore si masurile de limitare a consecintelor lor, incluse in Sistemele de Management a Securitatii respectiv in Planul de Urgenta.

Sistemele de management a securitatii asigura prevenirea accidentelor cauzate tocmai de factorii de management defectuos, responsabili de peste 90% din accidentele din Uniunea Europeana, incepand cu 1982.

Planurile de urgenta sunt interne si externe, se adreseaza operatorilor si autoritatilor, obligand la consultari cu personalul, cu autoritatile si testarea planurilor respective.

Planificarea utilizarii terenurilor ramane un deziderat major invatat din lectia Bhopal. Se tine seama de amplasamentele locurilor cu substante periculoase, de legaturile pentru transport, de locurile frecventate de public si de zonele rezidentiale. Planificarea terenurilor in perspectiva vizeaza asigurarea distantelor potrivite de zone rezidentiale.

Publicul are acces la informare si consultare. Informarea poate fi pasiva, asigurand disponibilitatea permanenta a informatiei pentru public sau activa, obligand operatorii si autoritatile competente sa informeze activ populatia prin brosuri, care sunt masurile obligatorii in caz de accidente.

Statele membre ale UE au obligatia de a raporta Comisiei europene accidentele majore. Comisia a stabilit un asa numit Sistem de Raportare a Accidentelor Majore (MARS) si Centrul de Documentare al Comunitatii asupra Riscurilor Industriale (CDCIR) la Biroul Hazardelor de Accidente Majore.

Autoritatile competente sunt obligate sa organizeze un Sistem de Inspectie continand obligativitatea inspectiilor anuale. Se impune o cooperare cu autoritatile competente si elaborarea documentelor de ghidare in pregatirea rapoartelor de securitate, stabilirea liniilor directoare privind politica de prevenire a accidentelor majore si a sistemelor de management a securitatii, ghid pentru planificarea terenurilor, ghid pentru informarea publicului si pentru inspectie.

Primul amendament al Directivei Seveso II a fost in 2003, Directiva 2003/105/EC; el extinde scopul directivei asupra riscurilor care apar din stocarea si prepararea minereurilor, a substantelor pirotehnice si explozive si stocarea nitratului de amoniu si a fertilizatorilor pe baza de nitrat de amoniu.

Conventia UN/ECE privind efectele transfrontiere ale accidentelor industriale a fost semnata in Finlanda in 1992, de catre 26 de tari si a fost aplicata incepand din 2000. Ea vizeaza protejarea omului si a mediului impotriva accidentelor industriale capabile sa cauzeze efecte transfrontiere si sa promoveze cooperarea activa internationala intre partile contractante, inainte, in timpul si dupa astfel de accidente.