Biocombustibilii - oportunitate sau risc

Relatii Publice si Comunicare

Biocombustibilii - oportunitate sau risc

Intr-un raport recent, Organizatia Natiunilor Unite (ONU) estimeaza ca in 15-20 de ani, un sfert din energia si combustibilii folositi la nivel mondial vor proveni din biomasa sau din surse alternative. Extinderea utilizarii biocombustibililor are insa argumente pro si contra.

Productia de biocombustibili poate scoate din saracie aproape o treime din populatia globului, dar poate avea efecte devastatoare asupra mediului si asupra sigurantei alimentare. Goana dupa bioenergie s-a transformat deja intr-o afacere de miliarde de dolari in SUA, o buna parte a Americii Latine si in state puternic industrializate din Europa. O afacere care poate alimenta mai ieftin si mai nepoluant masinile, dar care risca sa scoata din circuitul agricol culturile destinate hranei de zi cu zi. In lipsa unor decizii responsabile si a unor programe coerente, energia viitorului se poate transforma usor in cosmarul viitorului. In urma cu ceva timp ONU a publicat un mult-asteptat raport referitor la energia viitorului, de fapt, un ghid pentru factorii de decizie. Trecerea treptata de la combustibilii fosili la biocombustibili implica atat compromisuri cat si foarte multe riscuri, pe langa beneficii si oportunitati, in conditiile in care exista deja o piata tanara dar care se dezvolta rapid. Iar interesele economice si politice din jurul biocombustibililor sunt imense. Modul in care este produsa si folosita energia alternativa face diferenta. Unul dintre motivele pentru care trecerea la biocombustibili este benefica il reprezinta piata de combustibili clasici. Marii producatori de titei sunt state din regiuni instabile ca Orientul Mijlociu, unde razboiul si petrolul sunt strans legate. Conflictele de durata duc, inevitabil, la cresterea pretului la barilul de petrol si, implicit, la ruinarea tarilor cu economii nu foarte puternice. Folosirea pe scara larga a unei alternative energetice ar rupe aceasta paguboasa dependenta. Potrivit raportului, multe din tarile sarace cheltuiesc acum de cinci ori mai mult pentru combustibil decat pentru sanatate. Altele aloca de doua ori mai multe fonduri pentru energie decat pentru eradicarea saraciei. Iar piata combustibililor clasici este una imprevizibila, analistii ferindu-se de estimari, chiar si pe termen scurt. Asadar, biocombustibilii ar putea fi o scapare din toata aceasta lupta de guerilla care se poarta in jurul campurilor de petrol. Primii pasi au fost deja facuti. Marii producatori auto americani lucreaza deja la motoare in serie care sa functioneze cu biocarburanti, iar state europene puternice acorda subventii substantiale producatorilor si importatorilor de etanol, un biocombustibil facut in special din porumb. Dezvoltarea pietei de desfacere pentru energia produsa din biomasa ofera in primul rand oportunitati greu de imaginat pentru agricultori. Si din mai multe perspective. De exemplu, utilizarea biocombustibilor ar putea fi mana cereasca pentru comunitatile rurale izolate. O micuta distilarie sau rafinarie care sa transforme porumbul in etanol sau uleiul de rapita in carburant si care sa deserveasca, sa zicem, zece proprietari de terenuri agricole, ar insemna pentru acea comunitate independenta energetica. Bicombustibilul poate fi folosit la utilajele agricole, la producerea de electricitate si de caldura. Iar costul ar fi relativ scazut, cu conditia sa existe infrastructura. Aici insa intervine problema numarul 1: fara ajutor, subventii sau credite relaxate, agricultorii saraci nu-si vor permite niciodata construirea unei rafinarii, cumpararea unui tractor cu motor modificat sau, pur si simplu, transformarea cuptorului pe baza de lemne in cuptor pe biogaz sau alcool.

Odata rezolvata aceasta problema, folosirea bioenergiei va duce la hrana mai ieftina si productivitate mai mare. Specialistii trag insa si semnalul de alarma aferent. Nevoia tot mai mare de energie a lumii civilizate ar putea duce, paradoxal, la adancirea saraciei. Proprietarii de terenuri mici ar putea fi inghititi de marile concerne, pentru care productia de biocarburant, produs cu piata de desfacere in crestere, ar fi mai importanta decat culturile destinate industriei alimentare. Cu alte cuvinte, etanolul ar putea fi mai atractiv pentru investitori decat malaiul sau fulgii de porumb.

De aceea, specialistii cer factorilor de raspundere sa puna inainte de toate nevoile de hrana si de siguranta alimentara a populatiei. Legat de acest capitol, documentul este extrem de critic la adresa barierelor comerciale dintre state. De exemplu, la ora actuala, cel mai eficient biocombustibil este cel produs din trestia de zahar sau din ulei de palmier. Deci provenit din tari slab dezvoltate din Africa, Asia si America de Sud. Taxele impuse de catre unele puteri importului de biocombustibil sunt exorbitante, ceea ce face ca profitul producatorilor sa fie minim, desi acestia renunta la terenurile destinate agriculturii de baza in favoarea culturilor de biomasa. Rezultatul: mai putina hrana in speranta unor castiguri semnificative pe termen lung. O strategie riscanta si lasata la mana marilor puteri ale lumii, care fac legea la nivel macroeconomic.

Conceptul de energii alternative a fost de la bun inceput legat de ideea de mediu curat, eliminarea poluarii, protejarea unei planete sufocate de emisii cu efect de sera. Gaurile din stratul de ozon, schimbarile climatice majore sunt tot atatea motive de ingrijorare cu trimitere directa la folosirea combustibililor fosili. Folosirea energiei din biomasa pare o solutie, la fel de la indemana ca energia eoliana sau cea solara. Studiile recente au aratat ca lucrurile nu stau chiar asa. Biocombustibilii reduc emisiile de gaze cu efect de sera, dar producerea lor are impact asupra mediului. In primul rand, biomasa are nevoie de pamant. Cum nu este recomandabil ca acesta sa fie scos din circuitul agricol clasic, pentru a nu diminua rezervele de hrana, solutia simpla consta in nedoritele defrisari. Oficialii ONU remarca in raport ca ceea ce se castiga prin reducerea noxelor emanate de masini, se poate pierde prin despaduririle necontrolate. Echilibrul trebuie mentinut prin controlul strict al emisiilor de gaze cu efect de sera, prin legi de mediu drastice si prin protejarea zonelor verzi. Drumul de la boaba de porumb la etanolul din rezervorul masinii este costisitor si implica agricultura intensiva, nu ecologica. Productia mare la hectar nu se poate obtine fara ingrasaminte si pesticide care distrug solul. De aceea, producerea pe scara larga a biocarburantilor trebuie inclusa intr-un plan general, cu reguli general acceptate. Mai mult, oficialii ONU recomanda anumite tipuri de culturi de biomasa. Studiile recente arata ca, de exemplu, pentru producerea unui litru de etanol din porumb se consuma prea multa energie, cu afectele conexe asupra mediului. In consecinta, multe din culturile de biomasa din SUA sau din Europa nu sunt viabile pe termen lung. Raman cele bazate pe ulei de palmier sau trestie de zahar. Aceste culturi sunt eficiente, dar nu pot fi, deocamdata, urmarite la nivel mondial. La inceputul acestui an, Olanda a anuntat ca va renunta sa subventioneze importul de biodiesel, tocmai pentru ca uleiul de palmier este obtinut cu cu sacrificarea a sute de hectare de padure tropicala. Raportul ONU concluzioneaza astfel ca biocombustibilii sunt o alternativa la combustibilii fosili doar daca acestia sunt utilizati cu cap. In tarile slab dezvoltate, folosirea biocarburantilor poate insemna nici mai mult nici mai putin decat diferenta dintre viata si moarte. In tari ca Senegal, dioxidul de carbon si fumul de lemne omoara mai multi oameni decat malaria. "Ucigasul din bucatarie" face cele mai multe victime in randul femeilor, iar bolile puilmonare sunt larg raspandite. Trecerea la biocombustibli pentru gatit si incalzirea gospodariilor ar reduce rata mortalitatii si ar permite femeilor si tinerelor sa-si ridice nivelul de trai. Implementarea unui sistem pe baza de biomasa este insa costisitor si nu se poate realiza fara sprijin financiar. Iar pe langa infrastructura mai este nevoie de acces la informatie si, practic, de o schimbare de mentalitate - de inlocuire a modelului traditional de familie, cu femeia blocata in bucatarie, langa cuptorul cu lemne, care gateste cu metode arhaice pentru zeci de oameni. Modelul nepalez este unul de succes, dat drept exemplu de oficialii ONU. In ultimii 13 ani, Programul pentru utilizarea biogazului implementat in urma unui parteneriat olandezo-nepalez a dat roade. Aproape 3% din casele din Nepal utilizeaza acum biogaz pentru gatit si incalzire si pentru producerea de electricitate. Cele 120.000 de fabricute au adus bunastarea in casele nepalezilor, ba chiar si un strop de sanatate, prin reducerea poluarii din bucatariile traditionale. Programul a primit si premii, intrucat a respectat toate normele de mediu precum Protocolul de la Kyoto si a fost si certificat pentru emisile reduse de gaze cu efect de sera. Din 2003, un program similar a inceput sa functioneze in Vietnam, in peste 100.000 de gospodarii. La nivel local, impactul a fost major: oameni mai sanatosi, femei si copii care au timp pentru educatia lor, utilitati la care nu aveau acces pana atunci, noi locuri de munca, mediu mai curat. Transportul din Uniunea Europeana este responsabil pentru aproximativ 21% din totalul emisiilor cu efect de sera care contribuie la incalzirea globala. Directiva Biocombustibililor din 2003 a UE a stabilit obiective neobligatorii pentru statele membre si anume atingerea unei cote de piata de 2% pentru biocombustibili in 2005 si de 5,75%,in 2010. ONU estimeaza ca pana in 2022, 98% din padurile Indoneziei vor disparea pentru a face loc culturilor de palmieri destinati productiei de biocombustibil.

- Marii producatori de autovehicule din SUA, General Motors, Ford Motor si Chrysler si-au luat angajamentul ca, pana in 2012, jumatate din masinile care ies pe portile fanricilor sa fie dotate cu motoare hibrid care sa functioneze cu un combustibil format din 15% benzina si 85% etanol.

- Organizatia olandeza Delft Hydraulics estimeaza ca, pentru fiecare tona de ulei de palmier, rezulta 33 de tone de dioxid de carbon, de 10 ori mai mult decat se produce pentru rafinarea unei tone de petrol.

Intrebarea care se ascunde in spatele acestor statistici ramane : sunt biocombustibilii cu adevrat o sursa alternativa de energie cu adevarat viabila, sau doar un vis frumos despre salvarea planetei aflata in pragul unui colaps climateric?