COLECTAREA, TRANSPORTUL, DEPOZITAREA, PRELUCRAREA SI RECUPERAREA DESEURILOR

COLECTAREA, TRANSPORTUL, DEPOZITAREA, PRELUCRAREA SI RECUPERAREA DESEURILOR

In contextul dezvoltarii durabile, gospodarirea deseurilor ocupa un rol important, deoarece deseurile nu reprezinta doar o potentiala sursa de poluare, ci pot constitui si o resursa de materii prime secundare.

Tendintele actuale privind deseuri1e se axeaza pe doua aspecte esentiale:

• Diminuarea volumului cantitatii deseurilor
• Reducerea pericolului de     poluare a mediului.

Strategia moderna privind gospodarirea deseurilor include o ierarhizare a optiunilor de management. Accentul cade pe prevenirea (diminuarea producerii deseurilor), reciclarea, recuperarea si depozitarea optima deseurilor ce nu pot fi refolosite.

• Prevenirea produceri deseurilor se poate realiza prin tehnologii curate, prin produse eco-inscriptibile (carora sa li se poata: atasa eticheta 'produs ecologic'), prin refolosire (ambalaje de sticla, hartie, cauciuc, uleiuri, solventi, deseuri provenite din constructii etc.), prin schimbarea comportamentului producatorilor dar si al consumatorilor care sa incurajeze folosirea materialelor reciclate).

• Recuperarea din deseurile produse se poate realiza prin: separare si sortare de catre producatori, colectarea selectiva a deseurilor, reciclarea materialeor, recuperarea energiei.

• Depunerea in siguranta vizeaza: reducerea cantitatii de deseuri ce trebuie depozitate, respectarea unor standarde riguroase privind conditiile de depunere, care sa le limiteze impactul asupra mediului.

Pentru a asigura o gospodarire eficienta a deseurilor este necesara adoptarea unor masuri speciale privind ambalarea, incinerarea, controlul si redarea in    uz a locurilor de depunere, precum si a unei legi generale privind raspunderea civila pentru stricaciuni si pagube aduse mediului.

• Clasificarea deseurilor se face in functie de natura si originea lor si este prezentata in tabelul 1

Tabelul nr. 1. Clasificarea deseurile solide in functie de natura si origine

Principala caracteristica a deseurilor menajere este marea lor heterogenitate. Compozitia lor variaza mult de la o localitate la alta, in functie de anotimp, de pozitia geografica, de gradul de dezvoltare a societatii, specificul si nivelul de viata etc. Deoarece compozitia deseurilor este variabila in timp, este necesara determinarea compozitiei medii pe ani, sezoane, tari ,etc.

Deseurile menajere se compun din urmatoarele materiale: resturi alimentare, hartie, carton, textile, lemn, plastic, cauciuc, sticla, ceramica, pamant, cenusa, zgura etc. Aceste materiale componente ale deseurilor menajere sunt grupate dupa caracteristicile lor principale astfel:

materiale combustibile (hartie, carton, textile, lemn, oase etc.).

• Materiale combustibile (hartie, carton, textile, oase etc.)
• Materiale fermentabile (resturi alimentare, fructe, legume etc.);

Materiale inerte (metale, sticla, ceramica

Materiale fine (cenusa, zgura pamant etc

O astfel de grupare a materialelor componente ale deseurilor da posibilitatea ca pe baza ponderii in care intervine fiecare categorie sa se stabileasca directiile catre care trebuie indreptate eforturile in vederea valorificarii superioare a acestora.

In tara noastra, pe baza unor analize efectuate in orasele mari (Brasov, Cluj, Iasi, Baia - Mare, Oradea, Sibiu, Galati, Bacau, Targoviste, Bucuresti etc.), compozitia medie a deseurilor menajere prezinta limitele de variatie prezentate in tabelul 2.

Din estimarile efectuate, in tara noastra se produce circa 0.8 - 1 Kg deseuri menajere/ locuitor zi in mediu urban si circa 0.5 - 0.7 Kg l locuitor zi in mediul rural.

Procedee de tratare a deseurilor solide:

Principalele obiective ale tratarii deseurilor sunt:

• reducerea volumului si greutatii deseurilor in gropile de gunoi;
• reducerea emisiilor,cum ar fi mirosurile de la gropile de gunoi si emisiile evacuate de instalatiile de incinerare;
• recuperarea si refolosirea resurselor cu costuri scazute.

Compostarea este un proces de descompunere biologica aeroba in care o parte din materia organica este oxidata la dioxid de carbon si apa si se obtine un produs care contine humus si o serie de nutrienti prezenti in deseul initial.

Pot fi compostate: fractiunile organice din deseurile urbane solide, deseuri vegetale, fructe, deseuri din gradini, paie, rumegus, coji si ramuri de copac, balegar, deseuri agro-industriale.

Compostul rezultat este un fel de humus folosit ca ingrasamant pentru sol sau ca supliment pentru hrana animalelor.

Incinerarea reprezinta procesul de reducere a: deseurilor combustibile intr-un reziduu inert prin arderea la temperaturi inalte. Incinerarea nu reprezinta o metoda completa de tratare a deseuri lor solide. Produsele secundare ale arderii sunt cenusa, gazele nocive, particulele si caldura.

Principalul avantaj al incinerarii, comparativ cu al altor metode de tratare este reducerea volumului materie ce. trebuie depozitata in final si constrangerile mai putin severe in depunerea in gropile de gunoi a cenusi rezultate in urma incinerarii comparativ cu acelea pentru deseurile solide netratate.

De asemenea, incinerarea poate prezenta diferite dezavantaje economice, ecologice si tehnice:

• costuri ridicate de constructie, exploatare si intretinere;
• dificultatea de folosire a caldurii rezultate;
• distrugerea materialelor potential reciclabile;
• necesitatea unor metode costisitoare pentru controlul poluarii apei si aerului.

Depunerea in gropile de gunoi. Deoarece practica a dovedit ca gropile mari de gunoi au impact indeosebi asupra apelor freatice, tendinta actuala este aceea de revenire la gropile de dimensiuni. mici. Se au in vedere masuri de izolare a acestora cu straturi impermeabile, cu materiale sintetice si colectarea infiltratilor. Se impune transportul infiltratului la statiile de epurare a apelor uzate si recircularea ulterioara a apei in groapa de gunoi .

Amplasarea gropilor de gunoi trebuie sa tina cont pe de o parte de impactul pe care il pot avea asupra asezarilor umane situate in vecinatate (mirosul neplacut) iar de alta parte de costul transportului de la locul de colectare.

Metodele optime de transport pot varia:

• transportul pe calea ferata;
• transportul pneumatic containerizat;
• compactizarea volumului in compactoare stationare din dotarea statiilor de transfer si reducerea a numarului de vehicule necesare transportului aceleasi cantitati de deseu.

Reciclarea si recuperarea materialelor:

Hartia, plasticul, sticla, ambalajele metalice, in general pot fi separate si recuperate din deseurile solide. Acest proces are avantaje in doua planuri esentiale:

• reducerea poluarii;
• reducerea necesarului de materii prime folosite in industrie.

Pentru reutilizarea optima a resurselor continute de deseurile menajere solide este necesara aplicarea unei metodologii cat mai eficiente de colectare, transport si sortare.

Colectarea selectiva a deseurilor la sursa reprezinta metoda cea mai adecvata pentru reutilizarea optima a resurselor continute.

Aceasta presupune colectarea sortata pe tipuri de materiale de catre populatie in pungi de plastic diferit colorate, ridicarea facandu-se periodic de catre vehicule specializate.

In unele zone este necesara amplasarea de containere speciale pentru fiecare tip de deseu care contine materiale reciclabile. In blocurile de locuinte dotate cu tobogane de colectare a deseurilor se poate recurge la separarea 'la sursa'. Pentru aceasta este necesara montarea unor sisteme automate la gurile de colectare (situate la fiecare etaj al blocului de locuinte) care sa comande mutarea palniei de golire a gunoiului (situata la parterul blocului) in dreptul containerului corespunzator.