Dezvoltarea unui cadru conceptual pentru a intelege problemele de mediu

Seminar de Protectia mediului - Material adaptat din cartea "Understanding Environmental Policy", autor Steven Cohen, editura Columbia Univ. Press, 2006.

Dezvoltarea unui cadru conceptual pentru a intelege problemele de mediu

Problema de mediu - set de aspecte interconectate care determina sustenabilitatea mediului in vederea mentinerii conditiilor de viata care promoveaza dezvoltarea materiala, sociala si spirituala a oamenilor. Problemele de mediu sunt definite in functie de faptul ca oamenii, ca fiinte biologice, depind de resurse limitate pentru supravietuire.

Problemele de mediu sunt analizate ca fiind ecuatii multifatetate care includ o multitudine de factori: valori, politica/politici, tehnologie, stiinta, economie, management organizational.

Problema de mediu este conceptualizata dupa urmatorul model:

1. O discutie despre valori - In ce tip de ecosfera dorim sa ne traim viata si cum afecteaza stilul nostru de viata aceasta ecosfera? In ce masura problemele de mediu si abordarile pentru solutionarea lor reflecta valoarea pe care o conferim ecosistemelor si valoarea pe care o acordam consumului material?
2. O problema politica - Care procese politice mentin mai bine calitatea mediului si care sunt dimensiunile politice ale problemei de mediu? Cum a definit sistemul politic problema de mediu si cum a delimitat potentialele solutii?
3. O problema tehnologica si stiintifica - Care tehnologii sau descoperiri stiintifice pot rezolva problemele de mediu pe masura ce sunt create? Avem metodele stiintifice care sa ne permita intelegerea cauzelor si efectelor problemei de mediu? Exista tehnologia pentru a rezolva problema de mediu sau pentru a-i limita impactul?
4. O problema de design de politica publica si o problema economica - Ce fel de politici publice sunt necesare pentru a reduce comportamentele daunatoare mediului? Cum pot fi influentate comportamentele private, organizationale si individuale? Ce mix de stimulente si penalitati sunt mai eficiente? Ce factori economici au cauzat poluare si au stimulat anumite forme ale politicii de mediu? Fortele economice reprezinta o influenta majora in dezvoltarea problemelor de mediu si in conturarea politicii de mediu. Aceste forte economice sunt parte a problemei mai generale a design-ului politicii publice in domeniu. Cele mai multe cauze si efecte ale problemelor de mediu sunt economice, insa unele au legatura cu alti factori precum securitatea sau puterea politica.
5. O problema de management - Care aranjamente administrative si organizationale s-au dovedit a fi mai eficace pentru protejarea mediului? Avem capacitatea organizationala pentru a solutiona problemele de mediu?

1. Dimensiunea valorilor

Etica mediului inconjurator este cea mai importanta dintre cele cinci dimensiuni analizate. Ideile despre relatia noastra cu mediul deriva din viziunea noastra asupra notiunilor de proprietate si din definirea naturii ca resursa pentru bunastarea materiala a omului. In general, mediul este vazut ca un set de resurse disponibile pentru utilizare si consum.

Insa, realitatea este ca suntem dependenti de sistemele naturale, ca resursele nu pot fi suplimentate / multiplicate si calitatea vietii umane depinde de calitatea factorilor de mediu.

Date fiind disparitatile actuale in distributia bogatiei, este greu de crezut ca dezvoltarea economica si impactul sau asupra mediului isi vor incetini ritmul. Unii analisti prognozeaza ca dezvoltarea economica va conduce la o crestere demografica controlata si va creste interesul societatii pentru protejarea mediului. Conform acestor idei / teorii cresterea economica poate duce la stabilizarea cresterii demografice la nivel global. Limbajul economic a incorporat in ultimii ani notiunea de sustenabilitate sau dezvoltare durabila - adica dezvoltarea economica cu includerea consideratiilor de mediu. Speranta sustinatorilor acestor idei este ca o lume dezvoltata in totalitate va avea o rata redusa de crestere a populatiei, cu un impact redus asupra calitatii mediului.

Dorinta de dezvoltare economica este o expresie a valorilor. Traiul decent, bunastarea, asa cum o intelegem astazi, include un nivel ridicat de consum de resurse. Este nerealist sa presupunem ca aceste viziuni asupra vietii se vor schimba curand. Tiparele actuale de consum sunt o parte integranta a vietii moderne.

In acest context, care este scopul politicii de mediu? Ecologismul isi are radacinile in SUA, la final de secol XIX, in curentele anti-urbanizare si in dorinta de a prezerva pamantul pentru generatiile urmatoare.

Grija pentru mediu a fost in primul rand o problema de estetica si consideratii de stil de viata. Initial, a reflectat preferinta pentru un stil de viata rural. Primele politici au vizat calitatea aerului si a apei, sau managementul deseurilor urbane. Ulterior, in anii problema mediului a fost definita ca fiind una de sanatate publica. Poluarea era nu doar inestetica ci si daunatoare sanatatii umane.

La inceputul anilor 90, atentia s-a indreptat inspre problemele de mediu globale, in special problema schimbarilor climatice (diminuarea stratutlui de ozon, incalzirea globala si consecintele sale).

Indiferent cum a fost definita problema de mediu, ingrijorarea reala a fost intotdeauna pentru binele uman. "Protejam mediul pentru a nu ucide gasca care face oua de aur". Etica mediului inconjurator conform careia definim problemele de mediu este una care ne determina sa protejam mediul pentru urmasii nostri nu dintr-o ingrijorare reala pentru generatiile urmatoare ci pentru ca, in caz contrar, ne reducem posibilitatea de a consuma lucrurile pe care ni le dorim - alimente, aer si apa curate, orase luxoase pe malul oceanului, etc.

Unii autori considera ca rezolvarea problemelor de mediu necesita o schimbare a paradigmelor sociale si politice, o transformare fundamentala in modul in care privim politica, mediul, unii pe altii. Alti autori considera ca o astfel de schimbare este imposibila si ca ar trebui identificate politici de mediu care sunt mai putin destructive in conditiile actualei etici consumeriste.    

Etica actuala a consumului care a avut un impact major in ultimele decenii (SUA, alte state vestice), a luat forma unui egoism luminat. Intr-un astfel de sistem de valori, protectia mediului nu castiga teren in detrimentul consumului economic si nu presupune renuntarea la actuala cultura a consumului, insa este totusi vorba despre alte forme de consum si rezultatul este, in general, o mai mare constientizare populara a problemelor de mediu.

Aplicarea dimensiunii valorilor la cadrul conceptual

Aplicarea cadrului conceptual ne ajuta sa vedem problema de mediu ca o problema de politica publica iar determinarea aspectului valorilor este relevanta pentru identificarea potentialului problemei de mediu ca sursa de discutie si conflict politic, ca problema politica in acelasi timp.

Desi ordinea dimensiunilor in aplicarea cadrului conceptual este irelevanta, valorile sunt plasate ca prima dimensiune pentru ca autorul modelului le considera ca fiind fundamentale. Dimensiunea valorilor se aplica prin aplicarea urmatorului chestionar la problema de mediu investigata:

- Problema de mediu rezulta ca urmare a unui comportament fundamental stilului nostru de viata?

- Problema sau solutia propusa implica aspecte de bine si rau?

- Problema de mediu sau solutia propusa presupune o alegere clara intre binele ecologic si binele omului?

- Procesul care a creat problema sau solutia propusa intra in conflict cu o perspectiva etica sau religioasa?

- Ridica intrebari fundamentale cu privire la valori care intra in conflict unele cu altele?

- Problema poate fi abordata si se poate realiza progres in solutionarea ei fara a intra in conflict cu alte valori fundamentale?

Nu toate intrebarile au raspuns pentru toate problemele de mediu, insa sunt probleme de mediu la care se aplica. Adresarea acestor intrebari va releva dimensiunea valorilor pentu o problema de mediu, permitandu-ne sa punem in perspectiva problema de mediu respectiva.

Toate problemele de mediu au o dimensiune a valorilor, insa sarcina analitica este de a determina cat de fundamental este aspectul valorii, cat de important, daca intra in conflict cu alte valori de baza.

2. Politica ecologica (Environmental politics)

Mediul ca problema politica nu a dus la o schimbare majora in paradigmele sociale si politice, dar a adaugat consideratii semnificative procesului de formulare    a politicilor publice. Problemele de mediu au reprezentat o sursa de presiune asupra proceselor si institutiilor politice (SUA, Europa de vest). Cetatenii au cerut procese politice care sa duca la un consens cu privire la definirea calitatii mediului si la deciziile necesare pentru atingerea obiectivelor ecologice. In ultimii ani, in astfel de societati, aceste procese politice au facilitat un nivel ridicat de "invatare" sociala, proces care va continua pe masura ce date stiintifice despre impactul activitatii umane asupra mediului sunt disponibile si certe iar politica publica se va adapta ultimelor informatii disponibile.

Politica ecologica este strans legata de dezvoltarea economica si distributia globala a venitului. Politica publica de mediu se refera la tiparele individuale si colective de consum de resurse, de consum de bunuri si de degradare a mediului. Odata determinate tipurile de comportamente necesare pentru un mediu sustenabil, societatea trebuie organizata pentru a implementa acele comportamente.

Acest proces de invatare sociala creaza castigatori si perdanti. Distributia beneficiilor si costurilor conduce la conflict politic care ingreuneaza sau distorsioneaza procesul de invatare sociala. Oamenii si grupurile de interese uneori prezinta informatia ecologica partial sau distorsionat pentru a-si urmari propriile interese. Ca urmare, politica publica de mediu nu apare niciodata ca o continuare fireasca a progresului stiintific in domeniu si este mai degraba o serie de pasi incrementali care duc la atingerea unor obiective de mediu mult mai modeste decat cele determinate de cercetarea stiintifica, sau de procesul politic. Cei mai multi experti in probleme de mediu critica aceasta abordare incrementala in politica publica de mediu insa nu pot sa propuna alternative viabile. Este improbabil ca oamenii din statele dezvoltate isi vor incetini ritmul de dezvoltare, vor reduce consumul si se vor intoarce la natura. Este nerealist sa eliminam politica pluralista, dominata de interese diverse. Totalitarismul ecologic nu este o forma viabila a politicii. Asadar, suntem obligati sa functionam in contextul politic actual si sa promovam dezvoltarea durabila.

Chiar daca am detine capacitatea de a intelege perfect impactul interactiunii umane cu mediul, procesele noastre politice si sociale nu pot actiona la nivelul volumului si complexitatii acestor informatii. Raspunsul este sa organizam procesul politic in asa fel incat sa acceleram procesul de cunoastere referitor la problemele de mediu si sa acceleram procesele decizionale. Avem nevoie de un proces politic incremental mai rapid si mai participativ (implicand cetatenii mai activ in elaborarea si implementarea politicilor, prin cresterea nivelului de educatie ecologica, etc.)

Pentru a intelege politica publica de mediu trebuie sa intelegem procesul de stabilire a agendei politice. De obicei, interesele puternice intr-o societate definesc o problema ca fiind non-legitima prin faptul ca isi folosesc puterea de control asupra agendei, pentru a se asigura ca problema respectiva nu este abordata public. O problema poate fi discutata public si atunci spunem ca este pe agenda sistemica ca o problema legitima de politica publica. Ulterior, problema migreaza pe agenda institutionala ca obiect legitim al politicii publice. (Pentru discutie: dati exemple de probleme de mediu aflate in diferite stadii ale agendei publice).

Puterea politica a mediului tinde sa fie inactiva atata timp cat publicul percepe ca liderii politici abordeaza cu seriozitate problemele de mediu, avansand politici care sa le solutioneze sau sa le amelioreze. Insa, daca scade aceasta credibilitate privind politicile ecologice, problema capata importanta si prioritate. Aspectele ecologice ale dezbaterii politice, de obicei, nu determina pierderea sau castigarea alegerilor, insa, asa cum publicul asteapta de la orice lideri politici, indiferent de culoarea politica, sa promoveze securitatea nationala sau siguranta cetateanului, asa sunt asteptate si actiuni in domeniul protectiei mediului. Nevoia de a respira aer curat si de a bea apa nepoluata nu este una controversata din punct de vedere politic. Frecvent confundam lipsa de "pasiune" legat de aspecte ecologice cu lipsa de interes sau ingrijorare publica.

Suportul popular pentru protejarea calitatii mediului este baza puterii politice a problemelor de mediu. Importanta protectiei mediului este subiectul unor campanii media, campanii de informare si educare a publicului larg. Mai ales in statele vestice discutia este legata de problema drepturilor de proprietate, care tind sa fie considerate mult mai relevante pentru public. Insa, in ultimul timp, s-a impus perceptia ca poluarea poate diminua valoarea proprietatii private. Din acest punct de vedere, calitatea ridicata a mediului este o forma de a sprijini proprietatea privata. Cu toate acestea, in ciuda suportului popular pentru reducerea poluarii, nu toate tiparele de consum reflecta un comportament care sa contribuie la protejarea mediului. Spre exemplu, cresterea greutatii medii a automobilelor (mai ales in SUA) este un comportament care nu reflecta un consum orietant spre protectia mediului.

O dimensiune importanta a problemei de mediu este statutul sau ca problema politica. Aceasta implica prezenta pe agenda politica ca fiind o problema adecvata pentru actiunea societala colectiva.

Aplicarea dimensiunii politice a cadrului conceptual

Definirea politica a problemei de mediu este critica in conturarea problemei si modul in care aceasta este abordata la nivel de politica publica.

Pentru determinarea dimensiunii politice, problema de mediu trebuie evaluata in fuctie de raspunsul la intrebarile de mai jos (nu toate aceste intrebari au raspuns pentru orice problema de mediu).

- Care este situatia problemei pe agenda politica?

- Care este gradul de legitimitate al problemei de mediu?

- Care este rolul pe care l-a jucat in politica electorala?

- Cine sunt detinatorii de interese (politici) implicati in problema respectiva si care este natura si nivelul lor de participare? Cat de importanta este problema pentru acesti detinatori de interese?

- Cine sunt potentialii castigatori si perdanti in competitia politica din jurul acestei probleme de mediu? Cine a castigat si pierdut pana in prezent?

- In ce masura sunt detinatorii de interese dispusi sa discute si sa accepte compromisuri in aceasta problema?

- Problema de mediu poate fi abordata independent de alte probleme similare sau este strans legata de acestea si nu poate fi abordata separata?

- Care nivel de guvernare este responsabil cu abordarea problemei de mediu?

- Care este gradul de controversa sau de consens in jurul problemei? Care sunt principalele arii de acord si dezacord?

- Cum influenteaza certinudinea sau incertitudinea stiintifica in ceea ce priveste definirea problemei de mediu abordarea politica a acesteia?

Partea initiala a unei controverse politice este legata de definirea problemei. Acea definitie, ulterior, contureaza modul in care problema este perceputa public si stabiliste reperele pentru identificarea de solutii. Adesea, definitia intiala va persista in ciuda schimbarilor comportamentale, a unor noi informatii stiintifice, a unui context diferit, etc.

3. Stiinta, tehnologia si mediul

O mare parte din progresul facut in protejarea mediului a fost rezultatul dezvoltarii si implementarii unor remedii tehnologice la problemele de mediu (ex. catalizatoarele de la automobile). Utilizam stiinta pentru a curata mizeria pe care tot prin stiinta am creat-o. Problema este, insa, putem sa rezolvam probleme pe cat de repede le cream? Raspunsul este nu. Atunci intrebarea este: putem sa solutionam cele mai presante probleme destul de repede pentru a mentine un mediu locuibil la standarde decente? Cand este mediul atat de periculos incat consideram acel nivel de risc ca fiind incceptabil? Daca cream o tehnologie care cauzeaza o anumita boala la un anumit procent din populatie, dar in acelasi timp identificam si leacul pentru boala respectiva, atunci creste toleranta noastra pentru un mediu "letal"?

Intr-o anumita masura problema mediului este una de stiinta si tehnologie. Inventam noi produse si le utilizam inainte de a proiecta efectul lor asupra sanatatii umane sau mediului. Aceste tehnologii au ridicat standardele de viata si au contribuit la cresterea populatiei pe glob. Beneficiile dezvoltarii economice bazate pe tehnologie sunt distribuite inegal, insa efectele negative tind sa fie raspandite mai unitar. Putem discuta exemple precum energia nucleara, folosirea si interzicerea DDT-ului sau eliminarea treptata clorofluorocarburilor, toate acestea indicand ca, daca dauna este dovedita stiintific, daca exista tehnologie alternativa sau remediu la un cost acceptabil, atunci solutiile pot si vor fi implementate. Daca pretul inlocuitorului este prea mare, sau nu este definitivata tehnologia alternativa, eliminarea tehnologiei daunatoare este mai dificila.

Problemele cauzate de impactul inovatiilor tehnologice asupra mediului nu sunt usor de masurat. In unele situatii problemele apar cu intarziere, sau este dificila stabilirea unei relatii de tip cauza-efect intre problema de mediu si o anume tehnologie. In plus, intervine interactiunea mai multor tehnologii, in diferite contexte ecologice. Ecosistemele sunt interconectate si holistice si nu pot fi intelese prin reducerea realitatii in termenii simpli ai unei relatii cauza-efect. O asemenea intelegere necesita utilizarea unor modele care estimeaza interactiunile efectelor si tin cont de multiplele reactii care caracterizeaza sistemele vii.

Progresul in masurarea din punct de vedere a impactului ecologic al diferitelor tehnologii si modelarea ecologica ofera speranta in privinta detectarii, intelegerii si eliminarii practicilor care dauneaza mediului. Cu toate acestea, informatia nu este intotdeauna inclusa in decizii. Din acest motiv, un public educat asupra amenitarilor la adresa mediului poate deveni o forta in politica de mediu.    

Aplicarea dimensiunii stiintei si tehnologiei la cadrul conceptual

In intelegerea unei probleme de mediu este important sa determinam nivelul de cunoastere si certitudine stiintifica asociate problemei de mediu si solutiilor potentiale.

- Exista certitudine stiintifica cu privire la cauzele si efectele problemei de mediu?

- Care sunt principalele arii de incertitudine si care este influenta nivelului de incertitudine asupra decidenilor?

- Exista inlocuitori la un cost acceptabil pentru pentru tehnologiile daunatoare? Exista interes / eforturi pentru dezoltarea unor astfel de tehnologii?

- Cauza tehnologica a problemei trebuie oprita / eliminata pentru a solutiona problema?

- Exista tehnologii disponibile pentru a ameliora impactul problemei de mediu? Care sunt premisele dezvoltarii unor asemenea tehnologii?

- Sunt tehnologiile de ameliorare a efectelor disponibile pe scara larga, exista experienta in implementarea lor?

- Care sunt costurile financiare ale cercetarii pentru a adresa aceasta problema? Exista premise ca fondurile sa devina disponibile?

Certitudinea / incertitudinea stiintifica, complexitatea, potentialele costuri ale tehnologiilor de control sau remediu ale unei probleme de mediu determina modul in care aceasta este definita (ex. schimbarile climatice). Adesea programele de mediu au o etapa de cercetare stiintifica care incearca sa limiteze incertitudinea. Ulterior, standardele de mediu superioare impuse prin astfel de programe contribuie la dezvoltarea de noi tehnologii.

4. Design-ul politicii de mediu    si factorii economici ca influenta asupra comportamentului individual si corporatist daunator pentru mediu.

Fortele economice sunt cauza majora a degradarii mediului si, in aceasi timp, mijloacele prezervarii ecologice, a curatarii mediului si prevenirii poluarii. Mediul, ca obiect al politicii publice, trebuie conceptualizat ca o forma de reglementare guvernamentala a comportamentului individual si organizational.

Aceasta dimensiune se refera la intelegerea politicilor de mediu (a solutiilor). Abordarea de politica publica aleasa determina evolutia problemei de mediu. Sectiunea prezenta face o trecere in revista a varietatii de intrumente / abordari utilizate pentru solutionarea problemelor de mediu.

Reglementarea coportamentului organizational

D1. Reglementarea se refera la orice incercare a guvernamantului de a controla comportamentul cetatenilor, corporatiilor sau a nivelelor de guvernare inferioare.

D2. Reglementarea este un set de reguli sau directive intentionate sa induca comportamente specifice unei populatii/ grup tinta.

- Scopul reglementarii este de a influenta comportamentul individual sau organizatinal.

- Scopul reglementarii este de a influenta variabilele care care intra in calculul subiectului reglementarii asupra costurilor si beneficiilor conformarii.

- Scopul reglementarii este de a influenta perceptiile si comportamentele partilor reglementate.

Prin urmare, fiecare program reglementativ trebuie sa se bazeze pe o strategie care cauta sa inteleaga motivatiile partilor reglementate pentru a le influenta comportamentul.

Planificarea reglementativa strategica - se refera la eforturile guvernamantului de a dezvolta o strategie coerenta pentru a influenta comportamente. Are urmatoarele componente: reglementarea formala, implementarea si elementele extra-reglementative (finantare, asistenta tehnica, consilierea, publicitatea).

O abordare strategica a reglementarii ia in considerare realitatea procesului de negociere dintre autoritatea reglementativa si subiectii reglementarii si dezvolta strategii de conformare cu input din partea comunitatii careia se adreseaza reglementarea.

Pentru discutie: in ce masura este din punct de vedere legal sau administrativ fezabil sa tintesti reglementarea inspre un maximum de influenta asupra partii reglementate? In ce masura poate fi vorba de un proces de negociere in aplicarea regulilor de protectia mediului?

Instrumentele reglementarii strategice

Abordarea de tip comanda-control descrie un proces in care guvernul comanda unui subiect al reglementarii sa actioneze intr-un anumit mod iar apoi utilizeaza un sistem de control pentru a identifica comportamentele care nu se conformeaza regulilor.

Viziunea traditionala asupra reglementarii este una simplista. O definitie "updatata" a reglementarii include reglementarea de tip comanda-control (reglementarea directa) intr-un ansamblu mai complex, impreuna cu utilizarea mecanismelor de piata si o larga varietate de tehnici de influentare a comportamentelor.

Alegerea intre cele doua abordari nu este in favoarea uneia sau alteia, ci se refera la mix-ul optim de stimulente si factori demotivatori care vor conduce la o schimbare dorita pentru un anumit comportament. Astfel de instrumente disponibile celor care elaboreaza politici publice de mediu sunt:

- Solutii orientate spre piata si stimulente economice - ex. permise de poluare

- Programe de asigurare - ex. asigurarea obligatorie pentru anumite tipuri de firme / activitati, care acopera riscul pentru comunitate si mediu.

- Auto-reglementare - ex. coduri de bune practici ale unor ramuri industriale, coduri de etica profesionala.

- Taxe, tarife - pe unitate de poluant emisa, pe unitate de deseu generat, pe unitate de materie prima care in cele din urma polueaza (ex. petrol brut)

- Educatie, publicarea unor informatii, folosirea mass-media - publicitatea negativa care afecteaza imaginea companiei, se bazeaza pe faptul ca publicul va boicota companii cu un comportament de mediu iresponsabil.

- Monitorizarea si raportarea conformarii formale - firmele raporteaza conformarea la reglementare.

- Licentierea - certificarea de experti care asista firmele in procesul de conformare (auditori de mediu).

- Emiterea de permise - obligatia legala a firmelor de a cumpara permise de poluare, eventual cu prevederi privind reducerea treptata a poluarii.

- Stabilirea de standarde - element traditional al abordarii comanda-control, pot fi standarde de performanta (trebuie atinse tinte specifice) sau privind implementarea unor procese tehnologice sau a unor tehnologii; reduc discreta firmelor cu privire la ceea ce este eficient din punct de vedere al costurilor pentru a se conforma reglementarii.

- Granturi, training, asistenta pentru conformare - pot fi si sub forma de imprumuturi sau garantii pentru imprumuturi pentru IMM-uri, sau pregatirea personalului acestora pentru a aplica reglementarile.

- Evaluarea penalitatilor - daca amenzile sunt prea mici, atunci sunt absorbite in functionarea cotidiana a firmei, daca sunt prea mari pot duce la faliment. Trebuie identificata o varianta care reduca la minim costurile agentiei care le aplica si rezistenta pentru aplicarea lor, dar sa fie suficient de motivante pentru a asigura respectarea reglementarii.

- Inspectii - daca sunt inopinate pot motiva o firma sa se conformeze continuu si intomai la prevederile reglementarii.

- Adjudecarea - este o forma de proces administrativ sau judiciar care se poate concretiza in penalitati semnificative sau chiar interzicerea activitatii firmei.

Abordarea asupra design-ului politicii de mediu trebuie sa fie la fel de variata ca si fortele economice pe care le reglementeaza - uneori firmele pot fi spijinte pentru a se conforma, alteori pot fi lasate sa "moara" pentru a proteja mediul, insa aceasta ultima situatie trebuie sa fie extrem de rara pentru a nu eroda suportul politic pentru politicile de mediu.

Reglementarea comportamentului individual, stimularea invatarii sociale

Intr-o mare masura, reglementarea comportamentului corporatist atinge in cele din urma individul daca corporatia / ramura industriala este suficient de mare pentru a avea un impact major (ex. industria auto).

Raman insa comportamente care trebuie reglementate la nivel individual (reducerea deseurilor solide, recilarea).

Mai important, indivizii trebuie sa invete valoarea mediului natural. De multe ori, valoarea mediului natural este reflectata in "consumul" de mediu de calitate (plaja, parcuri naturale, locuinte de vacanta in zone naturale deosebite). Chiar daca o mare parte dintre noi decidem sa experimentam natura mai degraba virtual decat fizic, valorile de mediu trebuie invatate si transmise generatiilor urmatoare pentru simplul fapt ca supravietuirrea noastra depinde de calitatea mediului.    Uneori mecanismele de preturi pot facilita acest proces de invatare sociala, contribuind la invatarea valorii mediului. Alteori, curicula educationala sau media pot contribui la acest proces.

Aplicarea dimensiunii de design al politicii de mediu la cadrul conceptual

Scopul este de a intelege motivele fundamentale care stau la baza abordarii alese si modul in care a evoluat abordarea asupra politicii de mediu.

- Care este gradul de coercitie care trebuie inclus in design-ul politicii de mediu?

- Care este mix-ul de stimulente si factori demotivanti necesar pentru a influenta comportamentul in sensul reducerii daunelor pentru mediu?

- Care sunt costurile si beneficiile economice ale politicii initiate?

- Ce reflecta design-ul politicii de mediu - gandire strategica, consideratii politice, compromisuri fata de grupuri de interese sau o alegere norocoasa?

- Subiectul/ii reglementarii inteleg ce li se cere si sprijina abordarea facuta?

- Sunt dispusi cei supusi reglementarii sa se conformeze sau vor rezista prin ingreunarea procesului de implementare (ex. procese)?

- Exista alti detinatori de interese care nu sunt subiectul reglementarii si care este pozitia lor fata de politica propusa?

- Care sunt resursele disponibile pentru a asigura conformarea si in ce masura sunt adecvate acestui proces?

- Care este rolul guvernului (central, regional, local) sau cel al unor unitati specializate in implementarea politicii propuse?

- Ce tip de evolutie in solutionarea problemei genereaza politica de mediu propusa sau implementata?

5. Managementul de mediu

Dupa ce dezbaterea politica se sfarseste si o anume politica publica este adoptata, problema de mediu devine una manageriala. Pentru ca politica publica sa aiba impact in lumea reala, cuvintele trebuie traduse in fapte. Cu cat politica publica este mai complexa, cu atat este mai dificil de implementat la nivel organizational.

O politica publica al carei design constientizeaza sau impune actiuni la nivel de actori privati este mai putin probabil sa fie implementata decat cea care presupune stimulente sau penalitati concrete pentru actiunea privata.

Pentru ca politicile sa devina fapte sunt necesare obiective clare care sa fie intelese de cei carora li se adreseaza, sarcinile de efectuat trebuie sa fie simple, actiunile care sa implice actori multipli trebuie reduse la minim, tehnologia trebuie sa fie dispobila, nu foarte costisitoare, usor de implementat, instalat, operat si monitorizat.

Totodata, obiectivele trebuie sa fie definite realist, realizabil, tinand cont de posibilitatea reala de a reporta succese pentru respectivele obiective. Daca sunt stabilite prea "indraznet", obiectivele pot fi redefinite pe parcursul implementarii politicii.

Aplicarea dimensiunii de management al mediului la cadrul conceptual

Un desgin perfect al unei politici publice de mediu este doar unul simbolic daca nu exista capacitatea organizationala pentru a performa comportamentele necesare pentru implenetarea design-ului respectiv.

- Exista capacitate organizationala pentru a utliliza tehnologii care masoara / evalueaza problema de mediu?     Este localizata acolo unde este problema?

- Exista capacitate organizationala pentru a utiliza direct sau a incuraja tehnologii sau alte elemente strategice necesare pentru prevenirea sau controlarea problemei de mediu?

- Exista experienta in adresarea problemei de mediu? Exista stabilite proceduri standard, au fost testate, sunt intelese? Stim sa le aplicam sau necesita exercitiu?

- Ce resurse sunt disponibile pentru dezvoltarea si mentinerea capacitatii porganizationale?

- Care este calitatea leadership-ului organizatiei care implementeaza programul?