GESTIUNEA RISCULUI ECOLOGIC

GESTIUNEA RISCULUI ECOLOGIC

Dezvoltarea economica accelerata care a caracterizat secolul XX, a avut pe langa efectele benefice pe care le-a produs industrializarea asupra evoluTiei umane, si efecte negative asupra sanatatii oamenilor si a mediului inconjurator. Aceste evolutii continua si in prezent punand mari semne de intrebare asupra capacitatii noastre ca specie de a le controla.

Riscul reprezinta posibilitatea de materializare a unui eveniment care va induce un impact asupra anumitor obiective. Riscul poate fi generat de un eveniment, o actiune sau absenta uneiactiuni, consecintele posibile variind de la cele benefice la cele catastrofale. Riscul de mediu se poate manifesta sub forma stresorilor (factorilor de risc) generati de activitatea (sau inactivitatea)umana si poate genera efecte adverse asupra mediului, precum si degradarea sau pierderea durabilitatii.

Sectorul economic poate deveni si el subiect al riscului. Pentru subiectii economici riscul reprezenta posibilitatea de a se produce un eveniment, in general defavorabil, cu consecinte asupra performantelor: costului, calitatii sau a duratei de executie.

Riscul ecologic este privit ca un fenomen care provine din circumstante pentru care

decidentul este in masura sa identifice evolutii/evenimente ecologice posibile si chiar probabilitatea producerii acestora. Chiar daca probabilitatea estimata pentru materializarea efectiva a unui anumit factor generator de risc ecologic este ridicata, decidentul nu poate fi sigur daca acel eveniment este cel care se va produce cu certitudine si nu un altul; este posibil chiar sa se produca un fenomen ecologic a carui probabilitate sa fie apreciata la un nivel redus sau chiar un eveniment neprevazut.

Riscul ecologic poate fi privit si sub aspectul pericolului producerii unui accident ecologic pe care il genereaza o decizie gresita in opozitie cu o alta decizie ca ar fi fost mai buna

Probabilitatea de producere a unui accident major se calculeaza cu urmatoarea formula:

Ni,s = Ni,s^* + n_f + n_p + n_o

unde: Ni,s numarul probabil; Ni,s ^* numarul mediu de probabilitate pentru instalatie sau

substanta; n_f parametrul de corectie ce se refera la sistemul de securitate prevazut; np parametru de corectie referitor la directia vantului catre aria populata; no parametru de corectie referitor la organizarea si managementul securitatii

Conform IAEA (International Atomic Energy Agency) fiecare substanTa poluanta are un numar de referinTa Convertind numarul de probabilitate calculat in probabilitate conform IAEA, rezulta ca pentru valoarea X probabilitatea de producere a evenimentului este de 3 x 10^-7 eveniment/an ( Figura 1).

Figura 1: Probabilitatea de producere a unui eveniment

Evaluarea stiintifica (sau obiectiva) a riscului bazata pe o combinatie a probabilitatii si gravitatii recunoaste intotdeauna existenta unui grad mic de incertitudine.

Riscul ecologic este un concept multidimensional al carui nivel nu poate fi redus la un singur element, la o cifra. Important este sa se determine un nivel acceptabil al riscului ecologic pe care decidentul este dispus sa si-l asume. Nivelul acceptabil al riscului ecologic se refera la riscul 'maxim' pe care decidentul este dispus sa si-l asume. Nu exista un nivel acceptabil unic, ci acesta este diferit in funcTie de condiTiile concrete ale fiecarei activitaTi economice sau de atitudinea faTa de riscul ecologic al decidentului.

Abordarea factoriala a riscurilor ecologice ajuta decidentul in a lua decizia financiara cea mai buna pentru diminuarea sau eliminarea riscurilor ecologice.

Definirea domeniului factorial al riscurilor ecologice

Constituind externalizari ale efectelor poluarii in factorii de mediu (aer, apa, sol, subsol, biodiversitate), riscurile ecologice reprezinta expresia unor pericole, a unor esecuri, adesea mortale, ale activitatii umane, generatoare de poluare. Adesea riscurile odata declansate pot fi ireversibile pentru om, pentru specia umana, in acest - daca incertitudinea este precumpanitoare in domeniul considerat.

Riscurile ecologice pot fi abordate din urmatoarele perspective: surse de risc; factori de risc; fluxuri de risc; efectele riscurilor ecologice; factorii de mediu

1.Surse de risc

Toate activitatile umane sunt potenTiale surse de risc, dar dintre acestea cele mai relevante tipuri si surse sunt:

- Emisiile continue in aer, apa si pe sol provenite de la industrie si de la activitatile asociate

acesteia;

- Evacuarile accidentale ale substantelor periculoase provenite din instalatiile industriale;

- Emisiile rezultate in urma exploatarilor sistemelor de transport (care constituie surse

continue de emisii);

Activitati agricole care afecteaza sanatatea oamenilor si mediul: imprastierea de

ingrasaminte, insecticide si ierbicide care contamineaza solul, apele subterne si cele de suprafata. Activitatile agricole pot consuma mari cantitati de apa, ducand la aridizarea si eroziunea solului;

Urbanizarea si infrastructura asociata acesteia sunt o sursa de perpetuare a mediului si generatoare de poluare.

Sursele naturale de accidente sunt: cutremurele, furtunile, inundatiile, eruptiile. Toate aceste surse naturale se pot suprapune peste sursele de risc produse de catre om.

Vom considera ca surse de risc produse de catre om urmatoarele cinci categorii: industria, agricultura, transporturile, utilitatile, menajele (IND;AGR;TR;UT;MEN).

Daca insumam riscurile celor cinci surse vom obtine marimea RT.

RT = ∑ ( IND + AGR + TR + UT + MEN)

Cunoscand riscul total rezultat din insumarea celor cinci surse de risc, putem determina

coeficientul total de risc pe componentele acestuia.

CTR = RT = ∑ ( IND + AGR + TR + UT + MEN )

FM = ∑ (AP + SL + SB + AR +BIOD)

unde: FM = factori de mediu; AP = factorul de mediu apa; SL = factorul de mediu sol;

SB = factorul de mediu subsol; AR = factorul de mediu aer; BIOD = factorul de mediu

biodiversitate.

Sunt activitati economice al caror efecte au proportii de dezastre: poluarea apelor pana la nivelul de 'pustiire biologica', poluarea aerului sinergic cu Pb si SO2, poluarea apelor freatice, eroziunea solului, fenomenul de desertificare a unor zone din Tara unde, la factorii naturali (seceta prelungita) se adauga si activitatile antropice care prin deforestare, desfiintarea perdelelor de protectie accentueaza ireversibilitatea fenomenului.

2.Factorii de risc

Exprimat ca probabilitate, riscul poate fi previzibil si astfel evitat sau minimizat. In acest

scop au fost identificati urmatorii factori de risc (tabelul nr.1).

Sursa: Visan Sanda, Angelescu Anca, Alpopi Cristina, 2000, Mediul inconjurator :

poluare si protectie , Editura Economica,Ed. a 2-a, Bucuresti.

Identificarea factorilor de risc inlesneste evaluarea impactului riscurilor ecologice, prilej cu care sunt evidentiate pragurile, limitele critice sau intervalele critice a caror depasire duce la modificari ale mediului inconjurator.

3. Efectele riscurilor ecologice

Riscurile depind de amplitudinea efectelor de poluare si semnifica depasirea unor plafoane de poluare dincolo de care valoarea factorului de risc afecteaza ecosistemele umane.

Astfel, se pot evidentia doua aspecte ale riscurilor:

- riscuri care produc efecte pe termen scurt, care vor fi suportate in special la nivelul ecosistemelor, generand un anumit comportament din partea decidentilor, comportament concretizat prin actiuni de finantare. Prin aceste actiuni de finantare se incearca diminuarea efectelor poluarii in scopul protejarii ecosistemelor umane. Aceasta categorie de riscuri include riscurile asteptate si asumate de catre om.

- riscuri care produc efecte pe termen lung, sunt generate de modificari in profunzime, pe

o durata de timp foarte mare, cu efecte greu de estimat. Datorita complexitaTii estimarii acestor riscuri, ele fiind insuficient sau denaturat percepute, comportamentul decidenTilor depinde adesea de puterea acestora de a gandi in perspectiva Aceste riscuri implica strategii, politici instrumente si finanTari conjugate, altfel spus, un efort comun al tuturor indivizilor din ecosistemul uman.

Riscuri care produc efecte pe termen lung sunt urmatoarele:

- Riscul producerii efectului de sera ca urmare a existentei dioxidului de carbon, CH4, NOX, freonilor, care permit radiatiei solare sa strabata atmosfera, sa ajunga pe Pamant, dar nu mai permit reintoarcerea energiei termice in spatiul cosmic. Emisiile depasesc astazi posibilitatile naturale de epurare a atmosferei, deci an de an continutul lor este tot mai mare. Consecintele efectului de sera s-ar concretiza in topirea ghetarilor, crestere nivelului apelor marilor si oceanelor cu 1-2 m, inundatii, schimbari climaterice (in regimul precipitatilor, al vanturilor), deplasarea zonelor climaterice si de vegetatie.

- Riscul degradarii stratului de ozon ca urmare a existentei freonilor care au timpi mari de injumatatire, de zeci si sute de ani, ceea ce le mareste stabilitatea in timp, acumularea in atmosfera si actiunea de distrugere a ozonului. Consecintele degradarii staratului de ozon se concretizeaza prin cresterea fluxului de radiatii ultraviolete ceea ce duce la cresterea frecventei bolilor de ochi si a cancerelor de piele la om, la scaderea recoltelor de plante, afectand astfel indirect si fauna.

- Riscul aparitiilor ploilor acide ca urmare a existentei oxizilor de sulf prezenti in

concentratie mare in atmosfera. Aceste ploi au o suma de efecte negative: distrug vegetatia, in special padurile de conifere, prin distrugere directa a clorofilei; suprafertilizeaza solul, plantele crescand foarte repede, prematur; acidifierea lacurilor, care duce la disparitia pestilor; dizolvarea sarurilor de calciu si magneziu din sol, producand carente in aceste elemente, acidifierea solului si carente in nutritia plantelor.

In cazul in care insumam toate riscurile care produc efecte pe termen scurt care afecteaza factorii de mediu, vom obtine o marime care reprezinta deteriorarea totala, marime care dimensioneaza volumul riscurilor asumate.

Rts = RTts ; ∑ Rtl = RTtl

unde: Rts = suma riscurilor cu efecte pe termen scurt;

RTts = riscul total pe termen scurt;

∑ Rtl = suma riscurilor cu efecte pe termen lung;

RTtl = riscul total pe termen scurt.

Pentru a da o dimensiune riscurilor totale care pot afecta mediul se insumeaza riscurile totale cu efecte pe termen lung cu riscurile totale cu efecte pe termen scurt.

RT = ∑ Rts + ∑ Rtl = RTts + RTtl

Evident acesta dimensiune nu poate fi stabilita cu exactitate deoarece in categoria riscurilor cu efecte pe termen lung intervin elemente necunoscute si deci neprevazute.

Riscurile care produc efecte pe termen lung vor fi considerate un element de multiplicare a riscurilor. Estimand un coeficient prospectiv ale riscurilor cu efecte pe termen lung vom obtine:

CRT = ^ITRT

^FM

unde: CRT= coeficient prospectiv al riscurilor;

ITRT = impactul total al riscurilor;

FM = factorii de mediu (subsol, sol, aer, apa, biodiversitate).

Impactului total al riscurilor pentru fiecare factor de mediu i se poate acorda diferite note de bonitate. Notele de bonitate obtinute pentru fiecare factor de mediu folosesc la realizarea grafica a unei diagrame ce reprezinta o metoda de simulare a efectelor activitatilor umane asupra mediului. Valorile pe care impactului total le poate lua se afla in intervalul [1,10], la valoarea 1 riscurile cu efecte pe termen scurt identificandu-se cu riscurile cu efecte pe termen lung, iar la valoarea 10, putem vorbi de riscuri catastrofale.

Ca reactie de raspuns la efectele riscurilor ecologice, ecosistemele umane induc un ansamblu de fluxuri reactive, grupate in:

Fluxuri de informare, fluxuri care asigura cunoasterea efectelor riscurilor ecologice si a dimensiunilor acestora. Aceste fluxuri asigura informarea subiectilor economici asupra surselor, factorilor si efectelor riscurilor ecologice;

Fluxuri punitive, vizeaza agentii economici care ar trebui sa reconstruiasca tehnologiile;

Fluxuri reglative, prin care se incearca sa se construiasca un praxis coerent pentru inlaturarea efectelor riscurilor ecologice cat si pentru reducerea acestora sub plafoanele stabilite;

Fluxurile de finantare, asigurate de sursele de finantare, vizand in special factorii de risc,

dar si eliminarea efectelor acestora.

4. Factorii de mediu

Factorii de mediu constituie interfata pragmatica a impactului riscurilor ecologice asupra sistemelor umane.

Impactul riscurilor ecologice asupra factorilor de mediu, se poate scrie astfel:

IRT = ∑IF

unde: IRT = impactul riscului total; IF = impactul fluxului de risc

Evident, se poate exprima impactul fiecarui factor de risc asupra tuturor factorilor de mediu, impactul tuturor factorilor de risc asupra unui factor de mediu sau impactul fiecarui factor de risc asupra fiecarui factori de mediu, prin intermediul ratelor si al coeficientului de impact (RIR si CIR).

RIRi = ^IFi

^∑IFi

unde: RIRi = rata de impact a unui factor de risc asupra tuturor factorilor de mediu;

i = factori de risc din industrie, agricultura, transport, menaje, utilitati.

Pentru a exprima impactul tuturor factorilor de risc asupra unui factor de mediu folosim

formula:

RIRj = ^IFj

^∑IFj

unde: j = factori de mediu: apa, aer sol, subsol, biodiversitate

CIRij = ^RIRi

^RIRj

5. Fluxuri de riscuri

Sursele de riscuri genereaza, prin factorii de risc, fluxuri de riscuri care afecteaza in mod specific de diferentiat zonele delimitative.

Fluxurile de riscuri reprezinta realizarea poluarii, activizand formele de poluare, afectand ecosistemele umane si pe cele naturale.

Se disting cinci grupe de fluxuri de riscuri: combustive, generate intr-o forma sau alta prin arderi; prelucrative, de regula din surse industriale; extractive; consumative, generate in parte de activitatea menajera; erozive, generate de agricultura si nu numai. Nocive, producatoare de noxe sunt fluxurile combustive, care pot fi caracterizate adesea, ca forme ale factorilor de risc chimic, termic, radioactiv si chiar fonic. Fluxurile erozive, preiau adesea, efectele celorlalte fluxuri, afectand puternic biosistemele naturale, factorii de mediu, precum solul (agricultura fiind o sursa directa a acestor fluxuri).

Fluxurile de poluare, prin efectele asociate poluantilor, induc riscuri de poluare diferentiate pe factori de mediu in functie de factorii de risc. Se poate construi in acest sens o matrice cuprinzand factorii de risc si factorii de mediu, la intersectia celor doua dimensiuni evidentiindu-se riscurile ecologice (Tabelul nr. 2).

Tabel 2. Matricea riscurilor ecologice

Sursa: date prelucrate de autor

Astfel, riscurile pot fi delimitate in cinci grupe:

- riscuri climaterice ( R31, R32, R33, R34, R35 ) - sunt riscurile care vizeaza factorul de mediu aer, circuitele naturale ale acestuia in natura. Aceasta grupa de riscuri caracterizeaza toate modificarile periculoase pentru om, ce se pot produce in atmosfera prin activitatile ecosistemelor umane;

- riscuri acvatice ( R41, R41, R43, R44, R45 ) - sunt riscurile care vizeaza factorul apa, riscurile fiind diferentiate cu remanenta diversificata

- riscuri pedologice ( R21, R22, R23, R24, R25 ) - sunt riscurile care vizeaza factorul sol,

denaturalizarea fertilitaTii solului, prin vectori diferiti de poluare, indeosebi substantele artificiale utilizate, eroziunile, modificarile hidrometrice ale solurilor etc;

- riscuri petrografice ( R11, R12, R13, R14, R15 ) - sunt riscurile care vizeaza scoarta terestra transformata sau afectata de actiuni ale oamenilor. Sunt riscuri cu mare grad de periculozitate, putand genera riscuri totale pentru specia umana. Un cutremur rezonator poate genera toate efectele si fluxurile poluante posibile, cel putin prin impactul distrugator asupra ecosistemelor umane.

- riscurile biologice ( R51, R52, R53, R54, R55 ) - sunt riscurile care vizeaza diversitatea biocenozelor si ecosistemelor naturale, capacitatile de sustinere a acestora (biotopurile). Nocivitatea diferitelor substante chimice si biologice este binecunoscuta. Efectele asupra organismului uman sunt directe si indirecte. Sistemele ecologice sunt si ele supuse riscului. Disparitia unei specii poate produce dereglarea intregului lant trofic si in final poate duce chiar la disparitia speciei umane.

Reteaua de relatii care face conexiunea surselor de riscuri cu riscurile ecologice, permite intr-o abordare mai extinsa evidentierea cele cinci factori esentiali de risc ai poluarii, relatiile dintre acestea avand sens unic, de la surse spre riscuri. Aceste relatii se pot sintetiza intr-un algoritm multiplicativ din care sa rezulte in final relatia duala intre sursele de risc si sursele de finantare, intre risc si finantarea diminuarii riscului.

Relevanta financiara a riscurilor ecologice

Necesarul de finantare pentru acoperirea tuturor riscurilor ecologice, reprezinta un nivel de finantare maximal, il vom nota cu NFRT si are forma:

NFRT = ∑FRts + ∑FRtl = ∑FFM +∑FFR

unde: FRts = finantarea riscurilor pe termen scurt;

FRtl = finantarea riscurilor pe termen lung

FFM = finantarea factorilor de mediu;

FER = finantarea efectelor riscurilor.

Diferenta dintre necesarul de finantare si finantarea asigurata constituie o marime pe care am notat-o cu ∆F astfel incat: ∆F = NFRT - FSF

NFRT- reprezinta necesarul de finantare relevat informational;

FSF- reprezinta finanTarea realizata cu sursele de finantare existente

Necesarul de finantare relevat de catre subiectii economici este inclus in necesarul totalul de finantare. Facand diferenta dintre finantarea asigurata de sursele de finantare (SF) si necesarul de finantare relevat de subiectii economici si raportand aceasta diferenta la necesarul de finantare vom obtine deficitul de finantare:

_{FSF - NFRT}

DEF= -----

^NFRT

NFRT- reprezinta necesarul de finantare relevat informational VT.

Astfel, putem determina rata de finantare extinsa (RFE), prin urmatorul raport:

FSF     FSF

RFE= -- sau RFE = ----

VT NFRT

Pentru sursele de finantare si sursele de risc rata de finantare extinsa se poate calcula astfel:

RFE= ^∑FSF

^∑FRT

Aceasta rata exprima acea parte din riscul total pentru care sunt alocate surse de finantare in scopul prevenirii si eliminarii riscurilor ecologice.

BIBLIOGRAFIE

1. Cristea Lidia, Applications of environmental protection, Bucuresti, Editura Era, 1999;

2. Deraime Sylvie, Economie et Environnement, Bruxelles : Marabout ;Le Monde

;Editions, 1993;

3. Mitranescu Elena, Savu Constantin, Porarlan Neculai, Lupescu Constantin, Din riscurile

poluarii mediului si alimentelor, Bucuresti, Editura M.A.S.T., 1998;

4. Roland Moraru, Gabriel Babut, Tudor Goldan, Sorin Babut, Evaluarea riscului ecologic;

Deva : Infomin, 2000;

5. Suzuki J., Ueta K., Mori S., Global environmental security : from protection to

prevention, Berlin, Heidelberg; New York: Springer-Verlag, 1996;

6. Visan Sanda, Angelescu Anca, Alpopi Cristina, 2000, Mediul inconjurator : poluare si

protecTie, Editura Economica,Ed. a 2-a, Bucuresti.

7. Zwetsloot Gerald, Jaap Bos, Design for sustainable development : environmental

management and safety and health : a report on the EU's environmental management and

audit scheme and its interaction with the management of safety and health, Luxembourg,

Office for Official Publications of the European Communities, 1998

www.europa.eu.int/comm/europeaid

9. www.eeb.org/about (Biroul European de Mediu)