POLITICI DE PROTECTIA MEDIULUI

 

 

POLITICI DE PROTECTIA MEDIULUI

INTRODUCERE

Lucrarea ce urmeaza a fi prezentata se intituleaza: Politici de protectia mediului si reprezinta o incercare de a prezenta noile legi si concepte care sta la baza politicilor de protectie a mediului.

Politica inseamna urmarirea strategica a unor obiective specifice ce vor fi realizate de schimbarea comportamentelor, a societatii de-a lungul unei evolutii determinante. O politica buna exprima ceea ce societatea isi doreste cu adevarat.

O politica de mediu preventativa si nu reactiva, trebuie sa se caracterizeze prin ,,internalizarea" comportamentului de mediu rational si prin implicarea tuturor componentelor care sunt legate de problema de mediu abordata.

Politica de mediu trebuie sa arate directia de dezvoltare in domeniul protectiei mediului avind cel putin trei elemente:

. angajamentul de inbunatatire continua si de prevenire a poluarii;

. angajamentul principal fiind respectarea reglementarilor si a altor cerinte obligatorii;

. un cadru pentru satisfacerea si analiza comportamentelor politicii de mediu.

Politica trebuie scrisa, implementata si analizata.

CAPITOLUL I: DOMENIILE POLITICILOR SI STRTEGIILOR DE MEDIU

Politica de mediu poate fi formulata pe mai multe domenii, domeniile politicii constituie sfera de cuprindere a subiectelor politicii:

● Tipuri de solicitari ale mediului;

● Teme de mediu;

● Substante;

● Produse;

● Regiuni;

● Grupuri tinta;

● Politici non-mediu, care afecteaza direct mediul.

Cele mai cunoscute domenii ale politicii sunt cele care se adreseaza tipurilor de solicitari pentru mediul pe sectoare, cum ar fi:

● poluarea aerului;

● poluarea apei;

● poluarea solului.

Temele de mediu trateaza un grup de probleme importante care au cauze comune si efectele similare. Temele simuleaza reflectarea asupra cauzelor si factorilor ce contribuie la aparitia problemelor de mediu, ca si asupra ordinelor de marime si mijloacelor de solutionare a lor.

1.1.Componente, concepte si instrumente ale politicii de mediu.

Recente aprecieri asupra dezvoltarii durabile, scot in evidenta ca fara o componenta economica, protectia mediului ramine doar o declaratie de bune intentii si o insirare de actiuni fara posibilitatea de concretizare.

"Eco - Economia" concept recent promovat, indica pozitia importanta pe care o ocupa latura economica intr-o strategie de ansamblu de protectia mediului.

Componentele politicii de mediu:

1.Legislativa:[1]

▪ legi cadru si legi specifice;

▪ hotariri de guvern si ordonante;

▪ instructiune si standarde.

2.Administrativ institutionala:

▪ infiintarea unei autoritati centrale de mediu in structuri administrative si in teritoriu;

▪ infiintarea unei inspectii de mediu la nivel central si local;

▪ organizarea de directii sau servicii de mediu la fiecare minister;

▪ organizarea de institute de specialitate;

▪ organizarea Retelei nationale de Monitoring;

▪ infiintarea si organizarea zonelor si ariilor protejate.

3. Educativ informativa[2]:

▪ infiintarea de scoli de specialitate si facultati de specialitate;

▪ introducera in programa scolara si universitara la toate specialitatiile, a unor discipline referitoare la ecologie si la protectia mediului;

▪ derularea unui program de informare, sensibilizare si antrenare a populatiei la actiuni de protectia mediului prin mass-media.

4.Economico-tehnologica:

▪ promovarea unor mecanisme pentru asigurarea de fonduri pentru mediu;

▪ forme de incurajare pentru dezvoltarea unor activitati de tip industrial, de protectia mediului;

▪ promovarea activitatilor de reconstructie ecologica a zonelor degradate;

▪ promovarea de domenii intersectoriale, cum ar fi: energia si mediul, transporturi si mediu.

5.Sociala:

▪ anchetele sociale;

▪ initiative locale de genul: lumea padurii, ziua mondiala a mediului;

6.Cooperarea internationala:

▪ semnarea si ratificarea de tratate, intelegerii si protocale;

▪ participarea la congrese, sesiuni, simpozioane internasionale pentru a avea acces la informatie de ultima ora.

Instrumentele politicii de mediu

Mijloacele de implementare pot fi direrite ca metode sau unelte auxiliare care pot ajuta componenta operationala in intentia de a alege strategia politica si setul de instrumente intr-un mod mai eficient si efectiv.Fiecarui tip de instrument ii corespunde o multitudine de mijloace de implementare. Adesea unele mijloace se pot aplica mai multor tipuri de instrumente ale politicii, de exemplu: cercetarea, educatia, metodele statistice.

Instrumente financiar-economice

Mecanismele economice ale pietei si reglementarea lor pot avea o puternica eficienta pe ,,drumul,, catre dezvoltarea durabila sustinuta datorita internalizarii comportamentului rational pentru mediu. Totusi in fluxul economic principal, activele de mediu sunt inca in mare majoritate tratate ca externalitati. Tipul financiar economic de instrument al politicii, atunci cind este aplicat din motive de mediu, utilizeaza si directioneaza,,legea privata,, mecanismele tranzactiilor pe piata cu ajutorul urmatoarelor obiective:

▪ a stimula comportamentul rational pentru mediu;

▪ a finanta implementarea politicii de mediu, de exemplu: abtinerea de fonduri pentru masuri preventive sau corective;

▪ a abtine fonduri in general, fapt in care cel mai bun caz, serveste indirect indeplinirii scopurilor de mediu.

Instrumentele financiar economice pot fi de mai multe tipuri: de tipul stimulentului, al sanctiunilor sau al impozitelor generale.

Posibile avantaje ale mecanismului financiar-economice sunt:

▪ rezultatele sunt adesea obtinute mai ieftin si mai repede decit prin reglementarea directa, de exemplu: utilizarea benzinei fara plumb.

▪ este adesea mai eficient decit recurgerea la autorizati, standarde si ,,discutii,,

Posibile dezavantaje si neajunsuri ale acestui mecanism de piata sunt:

▪ uneori nu este disponibil din cauza, naturii problemei sau dificultati de aplicare a acestora;

▪ nu se poate oferi siguranta;

▪ nu conduce in mod incorect la ,,internalizarea,, valoriilor de mediu.

Instrumente social-comunicative

Mecanismul instrumentelor social comunicative, incearca sa includa schimbarea comportamentelor, prin implicare, care solicita respectul fata de lege, dar permite de asemenea, existenta unei anumite ,,autoreglementari,, si libertatii sociale. Acest fapt se realizeaza prin acorduri voluntare, neoficiale, in forma cea mai eficienta, conform dreptului privat.

Aceste acorduri voluntare pot fi adoptate intre:

▪ tari, U.E.

▪ autoritati guvernamentale;

▪ institutii guvernamentale si intreprinderi private.

Cooperarea este cel mai important principiu al instrumentului social comunicativ. Cooperarea trebuie sa aiba loc intre toate partiile implicate, cit mai devreme posibil in procesul planificarii politicii.

Administratia comunicativa poate avea doua functii:

1.aceea de a trezi constiinta asupra problemei respective si politicii legate de ea si de a-i convinge pe oameni de necesitatea schimbarii comportamentale. 2.aceea de a asigura sprijinul si angajarea pentru cooperare.

Activitatiile necesare pentru interactiunea sociala sunt:

▪ Intelegerea intereselor comune;

▪ Disponibilitatea informatiilor organizationale, dobandite prin stiinta aplicata;

▪ Transferul efectiv de cunostinte;

▪ Existenta informatilor si comunicarii interactive, atragatoare.

Avantajele mecanismului social-comunicativ tin in principal de domeniul:

▪ Sprijinirea aplicarii celorlante doua tipuri de instrumente;

▪ Determinarii actiunii initiale imediate pentru guvern si comunitatea de afaceri. Guvernul trebuie sa consemne mai putine resurse pentru punerea in aplicare.

Corporatiile pot planifica si introduce masurile necesare intr-un mod mai eficient, in mare conform propriilor scheme de investitii. Ele creaza conditia pentru stimularea relatii mai bune intre guvern si comunitatea de afaceri.

Fondul pentru mediu

Un instrument deosebit de util si eficient in realizarea si materializarea unor actiuni sau proiecte de anvergura pentru protectia mediului.

Fondul pentru mediu a fost initiat si dezvoltat ca un concept economic, aplicabil in economiile in tranzitie, pentru antrenarea de resurse suplimentare si sustinerea financiara a actiunilor de protectie a mediului, in tari avind la momentul respectiv multe prioritati si necesitati de ordin socio-economic, in care problemele de mediu nu au posibilitatea de a deveni probleme prioritare.Referitor la Fondul pentru Mediu exista deja o experienta in ansamblul tarilor din Centrul si Estul Europei.

Cadrul institutional si juridic al acestor fonduri variaza foarte mult:

▪ entitati juridice, relativ independente extrabugetare, cu infrastructuala proprie;

▪ linii bugetare ale Autorizatiei Centrale de Mediu si administrate de acestea;

▪ firme mixte ale Guvernului;

▪ fundatii non-profit;

▪ institutii de stat, de destinatie speciala.

O mare varietate si posibilitatii se remarca si in cazul veniturilor fondurilor de mediu, asfel ele pot consta din:

▪ taxe si amenzi pentru poluare;

▪ taxe pentru utilizarea unor resurse naturale;

▪ taxe pentru utilizarea unor anumite tipuri de produse;

▪ sume din privatizare;

▪ surse straine;

▪ operatiuni financiare proprii;

▪ capitalizare.[4]

Este interesant de semnalat ca marea majoritate a tarilor care au fonduri de mediu sunt in acelasi timp si semnatare ale tratatului de aderare la U.E.

Fondul va formula si implementa politici si proceduri fixate pe standarde inalte ale obictivitatii, capacitatii de exprimare in termeni economiei si transparentei.

1.2. Necesitatea unei strategii de mediu

Prin strategie se intelege asta de a coordona actiunile de protectie a mediului. Este deja acceptat ca prin protectia mediului se intelege totalitatea actiunilor menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii componentelor mediului inconjurator.

Coreland cele doua notiuni rezulta ca prin strategii de protectie a mediului putem intelege arta de a coordona ansamblurile actiunilor, la un nivel national dar si la nivel local, menite sa asigure conservarea resurselor naturale si protejarea calitatii tuturor componentelor mediului inconjurator, precum si a mediului in ansamblu.

De la inceput trebuie precizat ca strategia de protectie a mediului adopta: conceptele si instrumentele insusite, i-si dovedesc eficienta in masura in care se reuseste:

▪ mentinerea calitatii sanatatii umane;

▪ mentinerea calitatii tuturor valorilor specifice naturii.

Sunt mai multe considerente care au impus elaborarea unor strategii de protectie a mediului, amintim citeva dintre acestea:

● inlocuirea sistemului de actiuni intimplatoare, ocazionale cu actiuni programatice si coerente de protectie a mediului;

● eliminarea unor contradictii interne care indicau luarea unor masuri de protectie a mediului sau reducerea eficienta a acestor masuri;

● elaborarea, implementarea si evaluarea politici de mediu pe etape, astfel incit sa fie posibila reevaluarea acesteia;

● adaptarea planurilor de actiune si de implementare la scara de timp: pe termene scurte, medii si lungi.

● alegerea si formarea unui personal adecvat in functie de etapa si actiune;

● controlul aplicarii riguroase a masurilor stabilite conform acordurilor, autorizatilor, normelor sau altor cerinte legale.

Este de semnalat ca esential in elaborarea unei strategii eficiente de protectie a mediului este factorul uman.

Adoptarea problemelor complexe ale mediului cere o cooperare intre persoane cu grade variate de pregatire si intelegere, de profesii diferite. Din diferite structuri si segmente ale societatii.In aceste conditii un stil de lucru interactiv este esential.

In stabilirea strategiilor, a planurilor de actiune si a planurilor de implementare, abordarea integrata este unul din conceptele larg promovate.

Putem mentiona citeva argumente pentru abordarea integrala:

▪ evitarea trasnferului problemei poluarii, de exemplu: de la aer la apa, de la un bazin la altul sau de la un nivel la altul de decizie.

▪ stabilirea prioritatilor pentru a selecta cele mai importante aspecte si a evita deciziile punctiforme sau elaborate instantaneu;

▪ obsinerea unei inalte eficiente prin conbinarea masurilor ca sa se obtina cele mai bune rezultate cu cele mai cheltuieli si eforturi.

In elaborarea strategiei trebuie avut in vedere, legat de modelul abordarii integrate a procesului urmatoarele:

● concentrarea atentiei numai asupra celor mai importante puncte si obiective;

● stabilirea punctelor si obiectivelor trebuie insotita de planuri de actiune si planuri de implementare;

● manifestarea abordarii intregate trebuie sa se atit din punct de vedere geografic: interese locale sau zonale, dar si din punct de vedere al atitudinilor societatii implicate: baza juridica, infrastructura administrativa, diverse domeni economice.

In etapele de elaborare o finalizare a strategiei de protectie a mediului trebuie apelat si la discutii sau dialog cu grupurile tinta. Grupurile tinta reprezinta un colectiv restrins de persoane cu puncte comune din punct de vedere al domeniului in care isi desfasoara activitatea din punct de vedere al preocuparilor sau al pozitiei pe care o pot avea fata de problematica de mediu.

Sunt doua categorii de mare interes de grupuri-tinta:

▪ unul dintre aceste grupuri tinta este format din rerezentanti ai ,,poluantilor directi,,. Relatia administratiei cu acesti reprezentanti se face pe cale tehnica, urmarindu-se incadrarea activitatiilor respective in limitele tehnice ale unor norme si reglementari ce asigura protectia mediului. Exemple de poluari directe pot fi gasite in sectoare ca: agricultura, transport, industrie, energie, materiale de constructii.

▪ un al doilea grup tinta deosebit de important este cel de ,,interpreti,, in sensul ca servesc ca producatori si distribuitori de iformatii.

Mesajele acestui grup se vor concentra spre informarea societatii fie intr-o directie, fie in alta. Acest grup este format din cercetatori si educatori, reprezentanti ai organizatilor guvernamentale, mass-media.

Exploatarea unei strategi de mediu

In derularea procesului de alaborare a unei strategii de mediu, poate fi mentionata analiza premiselor entitatii: localitate, judet, tara, pentru care se elaboreaza strategia.

Resursele naturale, starea economica, calitatea mediului sunt tot atitea coordonate de care trebuie sa se tina seama in propunerea de strategie.

Intr-un astfel de proces complex, trebuie avute in vedere anumite conditionalitati care impun obiective, etape, actiuni specifice, pot fi mentionate dintre conditionalitati:

▪ ecozonarea teritorului;

▪ monitoringul mediului;

▪ identificarea surselor de poluare;

▪ obligatii internationale.

De o deosebita importanta este actiunea de dezvoltare a conceptelor, principiilor si instrumentelor de mediu la care se apeleaza la elaborarea strategiei. Aceasta secventa reflecta, de fapt, vointa publica de a face o reala protectie a mediului, locul pe care aceasta problema il ocupa in politica socio-economica a factorilor de decizie.

Urmeaza o etapa de identificare si precizare a componentelor strategiei de mediu. Cu toate ca practica internationla in acest domeniu nu are o vechime mai mare de 20 de ani, se considera ca o strategie la nivel national de protectie a mediului, trebuie sa aiba o importanta legislativa, o componenta administrativ-instutitionala, componente economico-tehnologice, componentele informativ-educative, nefiind neglijat factorul social, precum si colaborarea internationala. In continuare este necesara fixarea obiectivelor strategiei, care are anumite orizonturi de timp: imediate, termen scurt, termen mediu si termen lung, sau de spatiu: locale, regionale, nationale, continentale si globale.

In sfarsit se mentioneaza: Elaborarea Planurilor Strategice de Actiune, actiune ce consta in listarea de programe, proiecte ce urmaresc sa solutioneze problematicile de mediu, in importanta propietatilor, efectelor posibile. Aceste Planuri Strategice de Actiune, vor fi dublate de planuri de implementare, intocmite pentru fiecare proiect sau program, cu mentinerea duratei, fondurilor, responsabilitatilor si a altor elemente necesare realizarii propriu-zise a actiunii. Fiind un proces dramatic, complex, toate aceste elemente si secvente mentionate, trebuie evaluate periodic, ca efecte si eficienta si adaptate continuu la realitatile vietii.

Componenta importanta a conceptului actual al dezvoltarii durabile, strategia de protectie a mediului trebuie candita astazi in alternativa acceptata de toate guvernele lumii, ca mentinerea echilibrului ecologic pe plan global, regional, sau local este mai importanta decit scopurile politicii social-economice.

1.3 Principii si instrumente de baza in strategii de protectia mediului.

Elaborarea unei strategi de politica a mediului la nivel national trebuie sa aiba la baza: principii, concepte si instrumente care sa reflecte rolul si locul politicii de mediu in ansamblul politicii statului, posibilitatile si prioritatiile pe termen scurt si lung.Vor fi enumerate citeva din principiile, conceptele si instrumentele care trebuie avute in vedere la stabilirea unei strategii de protectia mediului.

Principii ce actioneaza pe plan intern:

1.Principiul potrivit, caruia protectia mediului inconjurator trebuie sa constituie un element esential al politicii economice si sociale a statului.

Protectia mediului constituie un obiectiv de interes national cu efecte directe si indirecte, pe termen lung in toate comportimentele sistemului social-uman.

2.Principiul exercitarii de catre stat a dreptului suveran de a exploata resursele sale naturale, in asa fel incit sa nu aduca prejudicii altor state.

Principiul central al Declaratiei de la Gockolm-1972- este cel putin potrivit caruia statele au dreptul suverean, in coformitate cu Cartea O.N.U. si principiile dreptului international, fara a provoca daune mediului inconjurator din alte state.[6]

3.Principiul apararii factorilor naturali ai mediului inconjurator.

Se explica prin folosireas atenta, rationala a resurselor in functie de nevoi, in interesul generalitatiilor prezente si viitoare.In ziua de azi omul dispune de mijloace puternice pentru a intervenii asupra naturii prin exploatarea bogatiilor naturale ale solului si subsolului, prin constructia de baraje, lacuri de acumulare, retele de cale ferata si drumuri. Sub aspectul pastrarii achlibrului ecologic, o mare importanta prezinta modul in care se folosesc resursele naturale.

4.Principiul participarii populatiei la protectia si ameliorarea mediului inconjurator.

Principiul presupune dreptul individului de a fi informat in legatura cu proiectele si programele ce vizeaza mediul inconjurator.

5.Principiul interzicerii poluarii

Invadand si alternand starea naturala a mediului, au loc dezechilibrele vietii naturale, dispar specii de animale si plante, intreaga existenta a lumii vii este supusa unor riscuri de distrugere.

Poluarea apei, aerului si solului a extins niveluri extrem de periculoase, ca urmare iata de ce interzicerea producerii sub orice forma a poluarii trebuie sa contribuie nu numai un principiu moral, ci si financiar, prin consacrarea expresa a legii.

6.Principiul poluatorul plateste

Pe plan regional Declaratia Consilului Europei, din 1968 privind lupta inpotriva poluarii afirma ca toate cheltuielile facute in vederea prevenirii sau reducerii poluarii trebuie sa cada in sarcina autorului.

Principii ce actioneaza pe plan extern

1.Principiul ,,sie utere tuo,, - respectiv obligatia statelor de a se asigura ca autoritatile exercita in limitele justitiei lor nationale, sa nu cauzeze daune mediului altor state.

In capitolul 3 al ,,Actului final de la Helsinki,, din 1975, care se refera la mediul inconjurator se sublinieaza ca fiecare dintre statele participante sa se asigure ca activitatiile desfasurate pe teritoriul lor, nu cauzeza degradarea mediului inconjurator intr-un alt stat sau in regiuni situate dincolo de limitele juridictiei sale nationale.

2.Principiul informarii si cooperarii intre state.

Conform principiului 24 al Declaratiei de la Stockolm - chestiunile internationale raportindu-se la protectia si ameliorarea mediului ar trebui sa fie abordate intr-un spirit de cooperare de catre toate tarile mari sau mici pe picior de egalitate.

Statele au de asemenea datoria de a se informa in situatii critice.[7]

3.Principiul bunei vecinitati

Norma de toleranta acceptata in limitele unor standarde stabilite, este inteleasa mai curind de o maniera implicita decit in practica statelor cit si in jurisprudenta.

4.Principiul consultarii si modificarii.

In domeniul protectiei mediului inconjurator acest principiu este considerat ca avind valoarea unei recomandari.Potrivit Planului de Actiune al Conferintei de la Stockolm din 1972, statele sunt investite sa procedeze la un schimb de informatii, bilaterale sau regionale de fiecare data cind conditiile mediului unei tari pot avea efecte pagubitoare in una sau mai multe tari.

Politica de mediu-concepte si instrumente

Politica de mediu din punct de vedere al instrumentelor utilizate are

urmatoarele concepte:

a.Politica reglementarilor globale.

Aceasta se refera la ansamblul agentiilor economici, la toate categoriile de cetateni, ca instrumente pot fi citate printre altele:

▪ legi cadru, generale ale mediului si componentelor sale;

▪ standarde normale sau limite;

▪ studii si analize de impact asupra mediului;

b.Politica reglementarilor specifice.

In acest tip de politica se apeleaza la instrumente de tipul:

▪responsabilitati pentru produse periculoase;

▪ responsabilitatea riscului;

▪ dreptul la informare corecta si in timp real.

c.Politica prin convingere

Este categoria cea mai eficienta, deci este posibil ca efectele ei sa aiba ponderea cea mai mare.

Dintre instrumentele specifice se mentioneaza:

▪ promovarea tehnologiei ecologice si a cercetarii;

▪ utilizarea mecanismelor de piata;

▪ promovarea constientizarii si educatiei.

d.Politica transferului de informatie.

Se utilizeza instrumente de comunicare sociala cum ar fi:

▪ educatie;

▪ mass-media si relatii cu publicul;

▪ sisteme informationale cu acces la public.[8]

e.Politica de stimulare economico-financiara.

Instrumentele folosite pentru aplicarea acestei politici constau in:

▪ taxe si penalitati;

▪ impozite;

▪ scutiri de impozite pentru investitii si activitati de protectia mediului;

▪ drepturi negociabile de poluare

Drept criterii de apreciere a alegerii corecte a instrumentelor se pot cita:

● siguranta atingerii scopului propus;

● corespunde specificului poluarii si situatiei asupra carora urmeaza sa se actioneze;

● permite o intelegere si explicatie usoara;

●permite o implementare usoara in cazul situatiilor in care se actioneaza;

● permite evaluarea corecta si suficient de exacta a costurilor si declararea responsabilitatilor;

● permite prognoza destul de exacta a rezultatelor;

● ajuta la finantarea politicii de protectia mediului;

● stimuleaza initiativa grupurilor tinta si asumarea de catre acestea a unor responsabilitati;

● obtine sprijinul societatii civile;

● coincide cu interesele individuale, pe termen scurt;

●este flexibil;

● stimuleaza dezvoltarea si integrarea unor tehnologii de procese ,,curate,, .

Politica de mediu poate fi reprezentata in raport cu nivelul de atentie publica in patru faze:

Faza I: recunoasterea

Faza II: formularea

Faza III: implementarea

Faza IV: managementul politicii[9]

Acest tip de evolutie apreciem ca se aplica in cazul unor actiuni specifice in cadrul politicii de mediu.

Avand in vedere ca politica de mediu nu are un caracter limitat de timp, ca ea trebuie sa fie o componenta permanenta a unei selecti ce evolueaza in conceptul dezvoltarii durabile, se impune ca progamarea actiunilor pe tremen: scurt, mediu sau lung sa fie astfel conceputa ca nivelul de atentie publica sa ramana relativ constant.

CAPITOLUL II : SISTEMUL DE MANAGEMENT AL POLITICII DE MEDIU

2.1 Sistemul de Management de Mediu

Un sistem de management de mediu (SMM) reprezinta un instrument managerial prin care se urmareste asigurarea functionalitatii si a aplicarii continuu a unui plan sau a unor proceduri de management de mediu, precum si conformarea cu obiectivele si tintele de mediu.

O conditie esentiala pentru functionalitatea unui SMM consta in intocmirea unui sistem de documente care consta in proceduri si instructiuni, intocmite pentru a fi permanent implementate si pentru a asigura o comunicare reala si eficienta.

SMM asigura o abordare structurata a planificarii si aplicarii masurilor de protectie a mediului, care permite tuturor tipurilor de organizatii sa-si masoare performantele in raport cu mediul si sa-si evalueze periodic nivelurile de performanta si imbunatatirile realizate prin masurile de protectie a mediului[10].

Sfera de aplicare a SMM poate fi extinsa la nivelul unei intreprinderi sau la nivelul unui amplasament.

SMM se pot implementa in conformitate cu standardele recunoscute:

. standardul international ISO 14001 sau

. EMAS.

sau intreprinderile isi pot intocmi propriile SMM-uri, destinate in mod specific propriilor activitati, care nu trebuie neaparat certificate prin standarde internationale sau ale Uniunii Europene.

Legislatia joaca un rol importanat in controlul poluarii. Totusi, legislatia permite o usoara flexibilitate si se concentreaza indeosebi asupra raspandirii regulate a poluarii, decat asupra cauzelor care o determina. In Uniunea Europeana legislatia mediului inconjurator este in crestere,acolo unde exista pericolul ca situatia sa devina critica, constrangerile in acest caz sunt foarte mari. Inainte de punerea in aplicare a regulilor si dupa efectuarea constrangerilor, exista o mare problema, aceasta nu este singura cauza a legii si a regulilor care nu sunt bune,de aceea vom avea un efect daunator asupra mediului.Pentru a preveni aceasta situatia grava,trebuie gasite alte solutii cu privire la problemele mediului inconjurator. SMM este unul din mecanismele de baza ale pietei care poate fi utilizat.

Ideea folosirii SMM-ului este sustinuta din punct de vedere politic de Uniunea Europeana. Al cincilea Program de Actiune cu privire la reorganizarea legislatiei nu a putut solutiona toate problemele mediului si a celorlalte mecanisme, fiind nevoie de realizarea unei dezvoltari durabile. Acesta include instrumente de baza ale pietei precum intelegeri bilaterale: SMM, eco-auditul, si eco-caracterizarea se incadreaza in aceasta categorie.

Instrumentele de baza ale pietei sunt destinate unei analize interne a costurilor mediului inconjurator , sa demonstreze necesitatea utilizarii cu responsabilitate a resurselor limitate de catre consumatori si producatori si sa minimizeze poluarile si pierderile.SMM-urile introduc piata in campul mediului inconjurator,prin intermediul competitiei promotionale intre activitatile industriale. Presupunerea este aceea ca piata va recompensa organizatiile mai importante care folosesc SMM, rezultand o presiune care va incuraja si celelalte organizatii sa foloseasca aceasta schema. Rezultatul general s-ar putea concretiza in mai multe organizatii care vor deveni active in managementul mediului inconjurator si in imbunatatirea performantelor mediului inconjurator.

SMM adopta de asemenea 'Principiul platii poluatorului' si 'Principiul preventiei', care sunt parte a politicii de mediu a UE prin plasarea responsabilitatii asupra afacerii si folosirea unei abordari pro-active opusa celei reactive.Sistemul standard al managementului mediului inconjurator se refera la mecanismele de baza ale pietei, care au ca scop imbunatatirea performantelor organizatiilor.

Structura de realizare a SMM va urmari Calitatea Sistemelor de Management. Aceste companii si-au implementat standarde originale,apoi si-au presat furnizorii lor si serviciile industriale pana la sectoarele de fabricatie si serviciile care au fost afectate.Totusi, fortele de conducere din spatele SMM-urilor si QMS-urilor nu reprezinta acelasi lucru:Calitatea Sistemelor de Management se bazeaza in special pe asigurarea calitatii produsului finit,in timp ce SMM-urile nu au in vedere produsul finit.

Principalele scopuri ale SMM-urilor sunt:

Activitatile de conducere pana la cele de organizatie, care pot avea un impact semnificativ asupra mediului inconjurator.

Se asigura perfectionarea continua a proceselor de management ale mediului inconjurator.

2.2 Managementul implementǎrii politicii de mediu

Legislatia

Una dintre cele mai puternice masuri cu privire la controlul mediului inconjurator o reprezinta legislatia data de UE, probabil ca si rezultat al unui puternic lobby politic, in special in tari cum ar fi Germania, al unei gandiri la nivel academic asupra mediului inconjurator in tari ca Suedia si Olanda, si presiuni ale unor organisme internationale precum Greenpeace.

Ca si rezultat semificativ al UE, legislatia cu privire la mediul inconjurator a cunoscut o crestere semnificativa in ultimele trei decenii.Aplicarea legislatiei necesita adesea mult timp, deoarece multe masuri asteapta sa fie ratificate pentru a putea fi finalizate de UE sau sunt inca in asteptare pentru a fi adoptate pe plan national.

Majoritatea companiilor sunt constiente ca legislatia asupra mediului inconjurator va avea un impact puternic atat asupra afacerillor lor, cat si asupra vietii. Extinderea seminficativa a legislatiei mediului inconjurator va avea un impact puternic asupra tuturor afacerilor in special in cadrul domeniilor cum ar fi:energia, agricultura, transportul si turismul.

Toate aceste schimbari, duc la cresterea responsabilitatii in cadrul companiilor si a echipelor manageriale asupra operatiunilor lor, care au impact asupra mediului inconjurator.

Serviciul Implementare Politici de Mediu are in componenta sa:

a)Compartimentul Calitatea Aerului si Legislatie Orizontala

b)Compartimentul Protectia Naturii, Gestiune Deseuri si Chimicale, Protectia Solului/Subsolului.

1.In domeniul Schimbarii Climatice

Conventia cadru a Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice

Transpunere

Legea 24/1994 ce a ratificat Conventia Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice

Implementare

Legea 24/1994 ce a ratificat Conventia Cadru a Natiunilor Unite privind Schimbarile Climatice, in curs de implementare

Protocolul de la Kyoto

Transpunere

Legea 3/2001 ce a ratificat Protocolul de la Kyoto, care a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005

Implementare

Legea 3/2001 ce a ratificat Protocolul de la Kyoto, care a devenit obligatoriu prin lege la 16 februarie 2005, in curs de implementare

Directiva 2003/87/CE pentru stabilirea unei scheme de schimb de emisii de Gaze cu Efect de Sera alocate in cadrul Comunitatii, amendata prin Directiva 2004/101/CE, numita Directiva de legatura, care leaga schema de comercializare a emisiilor din cadrul UE cu alte sisteme de comercializare a emisiilor si cu proiectele de reducere a CO2 (Implementare in Comun - JI si Mecanism de Dezvoltare Curata - CDM).[11]

2.In domeniul evaluarii si managementului zgomotului in mediul inconjurator

Directiva 2002/49/CE privind evaluarea si managementul zgomotului ambiental Transpunere

HG 321/14.04.2005 - privind evaluarea si managementul zgomotului ambiental (Directiva 2002/49/CE)

Implementare

HG 321/14.04.2005 - privind evaluarea si managementul zgomotului ambiental (Directiva 2002/49/CE)

3. In domeniul Legislatie Orizontala:

Directiva Consiliului 85/337/CEE din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice si private asupra mediului

Transpunere

HG nr. 918/22.08.2002 (MO nr. 686/17.09.2002) privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;

HG nr. 1705/14.10.2004 (MO nr. 970/22.10.2004) pentru modificarea art. 5 alin. (2) din HG nr. 918/22.08.2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri.

Implementare

OM nr. 860/2002 pentru aprobarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu;

OM nr. 210 din 25 martie 2004 privind modificarea Ordinului Ministrului Apelor si Protectiei Mediului nr. 860/2002 pentru aprobarea Procedurii de evaluare a impactului asupra mediului si de emitere a acordului de mediu;

OM nr. 863/2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului.

Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri si programe asupra mediului

Transpunere

HG nr. 1076/08.07.2004 (MO nr. 707 din 05.08.2004) privind stabilirea procedurii de realizare a evaluarii de mediu pentru planuri si programe;

Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informatia de mediu, care inlocuieste Directiva Consiliului 90/313/CEE

Transpunere

HG nr. 1115/10.10.2002 (MO nr. 781/28.10.2002) privind accesul liber la informatia privind mediul;

Legea 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public;

Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Conventiei privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998.

Implementare

HG nr. 123/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

Directiva 91/692/CEE privind standardizarea si rationalizarea rapoartelor privind implementarea anumitor directive referitoare la mediu (nu necesita transpunere).[13]

Standardul International ISO 14001

Organizatia Internationala pentru Standardizare (ISO) este organismul responsabil pentru prezentarea (crearea) de standarde internationale voluntare. A prezentat diferite aspecte ale managementului mediului prin Technical Committee TC207. Sub-Committee 1 al TC207 a elaborat sistemul de management al mediului si a realizat Standardul International intitulat 'ISO 14001: 1994, Sistemele de management ale mediului - Specificatie cu Ghid de utilizare'. ISO 14001 a fost aprobat in Iulie 1996.

ISO 14001 este doar una din seriile de documente ISO 14000. ISO 14001 asigura specificatia pentru standardul managementului mediului ce trebuie dobandit si alte documente ajutatoare care ofera indrumarea pentru implementare, audit si desfasurarea unui SMM in conformitate cu Standardul ISO 14001.[14]

Structura ISO 14001

ISO 14001 este aplicabil tuturor tipurilor si marimilor de organizatii, inclusiv in industrie si toate sectoarele comerciale si de servicii. Are similitudini in principiile sistemului de management cu ISO 9001, standardul international al managementului calitatii, toate acestea permitand integrarea sistemelor de management. ISO 14001 descrie elementele esentiale necesare certificarii, dar nu include criterii specifice de realizare.

ISO 14001 contine urmatoarele elemente:

- Declaratia de politica de mediu

- Planificarea, inclusiv stabilirea procedurilor pentru identificarea aspectelor de mediu si conformitatea cu legislatia.

- Implementarea sistemului de management al mediului si desfasurarea, inclusiv identificarea responsabilitatilor, instruirea si proceduri de urgenta (extreme).

- Verificarea si intreprinderea de actiuni corective, inclusiv monitorizarea, actiuni in cazuri de neconformitate, pastrarea inregistrarilor si auditul.

- Revizuiri de mediu .

ISO 14001 poate avea aplicabilitate la orice organizatie care doreste sa implementeze si sa mentina un sistem de management al mediului, sa se asigure de conformitatea cu politica de mediu declarata, sa demonstreze de asemenea conformitate altora, sa poata obtine certificare de la un organism international conform unui standard international si sa-si faca o autodeterminare si declaratia de conformitate cu standardele.

2.3 Auditul de mediu

PRINCIPII GENERALE

Auditul de mediu reprezinta un proces de determinare si examinare, implicand analize, teste si confirmari, al carui scop este de a verifica in ce masura o intreprindere in ansamblu sau anumite structuri componente ale acesteia, respecta cerintele legale, locale sau nationale, de protectie a mediului.[15]

Pentru tarile cu o economie dezvoltata, auditul de mediu este specific tuturor categoriilor de intreprinderi, completand astfel managementul global al acestora.

Precizam ca sistemul de management de mediu al unei intreprinderi trebuie sa permita echipei de conducere sa se asigure ca:

- intreprinderea respecta, prin intreaga sa activitate, toate prevederile actelor    normative pe linia protectiei mediului;

- activitatile interne, organizarea si structurarea intreprinderii, procedurile interne pe linia preocuparilor de protectia mediului sunt clar definite;

- riscurile de mediu ale intreprinderii sunt cunoscute si se afla sub control;

- intreprinderea are fondurile si serviciile de mediu asigurate;

Auditul de mediu al unei intreprinderi presupune desfasurarea urmatoarelor activitati de:

pre-audit;

audit propriu-zis;

post-audit.

In activitatile de pre-audit sunt incluse:

- selectia sectoarelor ce vor fi analizate;

- alegerea echipei de audit;

- elaborarea planului, scopului si graficului de desfasurare a auditului;

- alocarea resurselor;

- intocmirea formularelor si obtinerea de informatii premergatoare asupra sectoarelor ce urmeaza sa fie analizate.[16]

In etapa activitatilor de audit propriu-zis sunt incluse mai multe subetape:

- intelegerea sistemului si procedurilor interne de management;

- analiza detaliata a fiecarui sector din punct de vedere al respectarii prevederilor de protectia mediului;

- precizarea punctelor tari si a celor slabe in procedurile interne de management;

- sintetizarea evidentelor auditului.

Activitatile de post-audit cuprind:

- inaintarea raportului de audit la departamentul superior;

- identificarea solutiilor;

- pregatirea recomandarilor;

- stabilirea responsabilitatilor pentru actiunile colective;

- stabilirea graficului de actiune

In alegerea obiectivelor programului, specifice fiecarei intreprinderi, trebuie avut in vedere ca obiectivele alese sa fie:

- importante;

- operationale;

- specifice si masurabile;

- controlabile;

- conduse.

Auditul de mediu trebuie aplicat la toate intreprinderile cu activitate economica si cu efecte negative asupra mediului si la toate tipurile de activitati, stimuland astfel preocuparea responsabilului unitatii pentru managementul de mediu al intreprinderii.

Auditul unei intreprinderi poate fi organizat ca:

- audit intern prin nominalizarea unei echipe de specialisti din intreprindere (posibil si cu colaboratori externi), prin care conducerea se asigura ca in interiorul intreprinderii este respectata legislatia si standardele de mediu, prevederile actelor de reglementare a activitatii din punct de vedere al mediului (acord, autorizatie) etc.

- audit extern, realizat de o echipa de specialisti din exteriorul intreprinderii in colaborare cu serviciile implicate in activitatea de mediu din intreprindere; prin acesta se verifica, cu obiectivitate, in ce masura sunt respectate si realizate conditiile mentionate mai sus. Se certifica, de asemenea, modul de implicare si constientizare a personalului angajat in aceste probleme; se verifica relatiile existente intre servicii ce contribuie la functionarea corespunzatoare a managementului de mediu, financiar, administrativ etc.[17]

In timp, aceasta activitate va capata o anumita periodicitate si se repeta ori de cate ori intreprinderea se restructureaza, introduce noi tehnologii, realizeaza noi produse etc. De precizat ca atat la nivelul Uniunii Europene, cat si in tara noastra, se afla in curs de derulare adoptarea unor standarde de definire a principalelor elemente legate de auditul de mediu. Aceste standarde sunt:

- ISO/DIS 14010;

- ISO/DIS 14011;

- ISO/DIS 14012 (Linii directoare pentru auditul de mediu, principii generale, proceduri de audit)

CONTINUTUL SI OBIECTIVELE AUDITULUI DE MEDIU

Auditul este o metodologie care permite evaluarea unei anumite situatii in raport cu o situatie de referinta. Auditul de mediu sau ecoauditul este, de asemenea, un instrument de gestiune cu ajutorul caruia se stabileste performanta masurilor aplicate in scopul protectiei mediului. El a aparut la inceputul anilor '70 cu scopul evaluarii performantei ecologice a unor activitati in domeniile industriei petroliere si chimice.

In timp, s-a inregistrat o serie de activitati de audit de mediu datorita urmatorilor factori:

cresterea frecventei accidentelor de pe platformele industriale;

multiplicarea considerabila a reglementarilor privind protectia mediului atat la nivel local, cat si regional si global;

- intensificarea actiunilor societatii civile, mai ales prin Organizatiile Neguvernamentale pentru Protectia Mediului in directia cunoasterii si limitarii efectelor negative ale activitatii economico-sociale asupra sistemelor naturale si asupra mediului in ansamblul sau;

cresterea frecventei situatiilor de recuperare a pagubelor de mediu, in contextul crearii cadrului legislativ adecvat aplicarii principiului "Poluator - Platitor", sau al tuturor principiilor economice ale poluarii.

Tinand cont de continutul sau, se poate aprecia ca activitatea de ecoaudit are urmatoarele obiective principale:

evaluarea masurii in care managementul sistemelor si echipamentelor ecologice functioneaza la parametrii proiectati in concordanta cu cerintele respectarii conditiilor de mentinere a echilibrelor sistemelor naturale;

evaluarea gradului de respectare a politicii si normelor intreprinderii in materie de restrictii ecologice;

evaluarea gradului de respectare a legilor si reglementarilor in domeniu;

diminuarea expunerii oamenilor la riscurile datorate degradarii mediului.

In consecinta, sfera de cuprindere a auditului de mediu se refera la urmatoarele probleme:

a) presiunea exercitata asupra mediului ca sistem:

- sistemul tehnologiilor, respectiv al resurselor utilizate;

- sistemul de depozitare al materialelor: depozite amenajate la suprafata solului, depozite amenajate in subsol;

- emisii atmosferice;

- evacuarea apelor uzate;

- deseurile solide si lichide rezultate rezultate si care reprezinta un risc ecologic major;

- existenta acordului sau autorizatiei de mediu, a permiselor de poluare etc.

b) riscul la care sunt supusi muncitorii:

- expunerea personalului la aerocontaminanti, factori fizici si chimici agresivi;

- informarea personalului in legatura cu riscurile la care este supus si posibilitatile de diminuare si evitarea riscurilor;

- asigurarea echipamentului de protectie individuala;

- instituirea programelor de supraveghere medicala;

- mijloacele si instrumentele de acordare a primului ajutor;

- prezentarea si explicarea obligatiilor legale ale personalului in legatura cu protectia muncii;

c) riscurile la care sunt supusi consumatorii:

- existenta programului de securitate privind respectarea conditiilor de fabricatie;

- controlul calitatii produsului;

- sistemul de ambalare, stocare, expediere a produsului;

- proceduri de retragere a produsului de pe piata;

-informarea clientului in legatura cu manipularea si utilizarea produsului;

- sistemul de etichetare ca forma de comunicare in legatura cu parametrii produsului;

TIPURILE SI AVANTAJELE AUDITULUI DE MEDIU

Tinand cont de contextul in care se realizeaza evaluarea performantei ecologice a unei activitati, literatura de specialitate consemneaza urmatoarele tipuri de eco-audit:

auditul de mediu prealabil cumpararii;

auditul de mediu prealabil vanzarii;

auditul de mediu transversal.

Apare ca absolut justificata tendinta de extindere a practicii auditului de mediu prealabil cumpararii, acesta constituindu-se ca o masura de prevenire a situatiilor in care sunt neglijate costurile ecologice actuale si viitoare asociate activitatii unei intreprinderi ceea ce i ar putea modifica statutul din "profitabila" in "neprofitabila".

Exista, de asemenea, ratiuni pentru organizarea si realizarea auditului de mediu prealabil vanzarii, printre care aceea ca protejeaza astfel pe vanzator de eventuale acuzatii, acoperite juridic in legatura cu viciile ascunse ce au influentat afacerea.

Aceasta practica delimiteaza responsabilitatile vanzatorului de cele ale cumparatorului in planul respectarii reglementarilor de mediu.

Datorita costurilor mari ocazionate de realizarea eco-auditului complet, precum si in cazul unor acuzatii punctuale la adresa intreprinderii, in contextul unor posibile daune provocate mediului, s-a conturat ideea auditului de mediu transversal, respectiv a unui audit de mediu partial.

Aceasta consta in expertizarea unei probleme specifice (cum ar fi aceea a deseurilor), dar care reflecta natura mai mult sau mai putin ecologica a intregii activitati cu implicatii asupra imaginii intreprinderii.

Practica auditului de mediu transversal solicita un efort de identificare a acelor surse sau factori de poluare prin care poate fi exercitat controlul asupra tuturor celorlalte forme de poluare generate de intreprindere sau a unei forme de poluare avand mai multe surse, dintre care unele au o contributie importanta.

IN PRACTICA EXISTA TREI TIPURI DE AUDIT:

AUDIT INTERN

AUDITUL FURNIZORILOR

AUDITURI EXTERNE DE CERTIFICARE

AUDITUL INTERN

Clauza 454 din standardul ISO 14.001 impune unei organizatii sa aplice o procedura pentru sistemul de audit de mediu intern, care sa furnizeze conducerii organizatiei o intelegere corespunzatoare a urmatoarelor probleme:

- daca Sistemul de Management de Mediu (SMM) realizat conduce la realizarea politicii de mediu stabilite;

- daca este conform cu reglementarile de mediu;

- daca asigura realizarea performantelor de mediu si daca asigura reducerea poluarii.

Auditurile interne, realizate de organizatie, sunt un instrument al managementului de mediu general, prin care se controleaza riscurile identificate ale organizatiei:

- expunerea la riscul de urmarire in justitie pentru poluarea mediului;

- expunerea la costuri suplimentare (amenzi, cheltuieli de remediere etc).

AUDITUL FURNIZORILOR

Organizatiile care adopta sisteme de management de mediu in conformitate cu prescriptiile standardului ISO 14.001, nu pot ignora riscurile de mediu generate eventual de diversi furnizori.

Una din modalitatile de evitare a acestor riscuri este realizarea unui audit ecologic al furnizorului. Se pot intalni urmatoarele cazuri:

daca furnizorul declara realizarea si implementarea unui SMM ISO 14.001, el ofera criterii suficiente pentru acceptarea ca partener, fara a mai fi necesara auditarea;

auditul la furnizor, cu verificarea respectarii legislatiei; de exemplu depozitarea substantelor toxice si periculoase, reciclarea deseurilor etc.

Auditurile furnizorilor sunt deci si ele instrumente ale managementului general al companiei, deoarece identifica:

furnizorii care expun clientul la riscurile si performantele de mediu asociate produsului;

produsele si serviciile externe furnizate care necesita controale suplimentare din partea clientului, stabilindu-se zona care genereaza costuri suplimentare si riscuri pentru organizatie.

AUDITURI EXTERNE DE CERTIFICARE

Validarea externa a SMM-ului implementat de organizatie se face de obicei la presiuni interne sau externe, printr-o evaluare independenta, care conduce la certificarea acestui sistem, demonstrand public ca acest SMM este conform standardului international cunoscut, respectiv ISO 14.001.[19]

Acest audit, ca instrument al managementului general al organizatiei, permite acesteia:

.sa demonstreze sectorului de piata pe care actioneaza sau chiar si altor piete, ca s-au efectuat in permanenta controale si imbunatatiri ale performantelor de mediu, conform prescriptiilor din standardul mentionat;

.sa patrunda intr-un sector de piata sensibil la problemele de mediu;

.sa evite potentialele costuri si multiplele audituri de mediu ale furnizorilor.

Odata cu dezvoltarea "Sistemelor de management de mediu", Organizatia Internationala de Standardizare, prescurtat ISO, a trecut la elaborarea standardelor din seria ISO 14000, menite sa asigure gestionarea corespunzatoare a problemelor de mediu, tot mai numeroase, pe care le genereaza activitatile sociale si economice, in aceasta etapa de dezvoltare deosebita a societatii umane.

Seria de standarde 14000 descrie principiile de buna practica ale managementului de mediu ca parte integranta a managementului general de organizatie (companie, societate comerciala etc).

Scopul final al SMM, proiectat si implementat, este ca activitatile organizatiilor sau companiilor, sa reduca impactul asupra factorilor de mediu din zona de amplasare prin prevenirea poluarii.

Standardul ISO 14001 asigura:

ierarhizarea factorilor de mediu;

intelegerea problemelor de mediu ale organizatiei;

angajamentul companiei si al personalului privind asigurarea protectiei mediului;

planificarea, realizarea si verificarea performantelor politicii de mediu.

Standardul ISO 14001 trebuie acceptat ca un document cu urmatoarele trasaturi:

este generic - se aplica in acelasi mod in orice tip de unitate fie ca este fabrica, service sau scoala;

este proactiv - include o abordare anticipata/preventiva;

este voluntar - include reguli si proceduri care dupa acceptare trebuie urmate si respectate;

este continuu - urmareste imbunatatirea permanenta a performantelor prin monitorizarea si elaborarea unor masuri de corectie;

este argumentat - este bazat pe un sistem de proceduri bune .

Etapele ISO 14000

Cele doua faze pentru stabilirea unui SMM ISO 14000 sunt:

-creearea SMM

-inregistrarea SMM.

Creearea SMM se realizeaza prin stabilirea unei comisii de proiect responsabile cu studierea ISO 14000 si coordonarea SMM.

Inregistrarea SMM se realizeaza prin etapele: stabilirea scopului inregistrarii,cererea pentru inregistrare,revizuirea documentelor SMM.

Capitolul III : ARMONIZAREA LEGISLATIEI DE MEDIU DIN ROMANIA CU LEGISLATIA INTERNATIONALA

Strategia privind mediul este o componenta esentiala a crearii Pietei Interne.

Aceasta relatie speciala a fost, de altfel, recunoscuta si prin Actul Unic European (art. 100 A, paragrafele 3 si 4) si intarita prin art. 2 al Tratatului privind Uniunea Europeana, unde se stipuleaza imperativul ca Piata Interna sa fie completata prin mijloace care sa urmareasca, "o durabila si neinflationista crestere ,respectand mediul Legislatia de mediu a UE, dezvoltata in ultimii 30 de ani, cuprinde aproximativ 300 de acte normative - regulamente, directive, decizii, recomandari - la care se adauga o serie de documente cu caracter politic:

- cele cinci programe de actiune;

- politici si strategii sectoriale;

- comunicate,

- declaratii s.a.[20]

Acestea din urma, desi nu au o forta juridica obligatorie, contribuie la orientarea, interpretarea ori stimularea reglementarilor legale in materie.

In prezent, Romania ca tara care a aderat la UE, iar capitolul "Protectia mediului" este definitivat urmeaza a se conforma reglementarilor comunitare de mediu, in mod treptat astfel ca, in decurs de 10 ani, realitatile ecologice romanesti sa se apropie cat mai mult de cele europene.

3.1 Uniunea Europeana si protectia mediului in Romania

La ultimul raport privind stadiul de pregatire al tarii noastre pentru aderarea la Uniunea Europeana (26 septembrie 2006) au fost scoase in evidenta o serie de progrese semnificative in privinta capacitatii administrative de protectie a mediului si a organizarii profesionale in domeniu.

Raportul subliniaza insa necesitatea consolidarii in continuare a rolului consultativ al Ministerului si al Agentiei Nationale de Mediu fata de agentiile locale si regionale.

In domeniul managementului deseurilor a fost finalizata transpunerea acquis-ului. A fost intarita capacitatea administrativa, nivelul regional fiind in prezent mai bine pregatit mai bine pentru a implementa acquis-ul comunitar in domeniul deseurilor. S-au elaborat proiectele Planurilor Regionale de Management a Deseurilor si s-au luat o serie de alte masuri importante in directia implementarii directivelor privind depozitele de deseuri, deseurile din ambalaje si cele provenind echipamentele electrice si electronice.

Totusi mai este necesara imbunatatirea functiilor de asistenta si consultanta la nivel national.

In privinta managementului apei si a urmaririi calitatii acesteia, raportul arata ca a fost finalizat procesul de transpunere a acquis-ului comunitar.

O serie de masuri importante de implementare au fost luate in privinta identificarii zonelor de capturare a apei potabile si a elaborarii unui nou registru al sistemelor de colectare si de tratare a apei menajere.

Au fost continuate investitiile in infrastructura, fiind elaborata si o noua strategie financiara.

In domeniul poluarii industriale au fost inregistrate progrese in procesul de emitere a permiselor integrate pentru instalatiile care fac obiectul Directivei privind Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii. Au fost deja emise permise pentru circa 1/3 din totalul instalatiilor care necesita permise (totalul fiind de circa 600).[21]

Pentru circa 80% din cele ramase exista deja documentatii depuse si care sunt in curs de analizare, restul instalatiilor fiind in faza de pregatire finala a solicitarilor.

In afara celor consemnate in raport, se poate spune ca autoritatea centrala de protectia mediului are in vedere ca in permanenta sa se urmareasca obiectivele:

1. intarirea managementului ecologic;

2. constientizarea opiniei publice;

3. pregatirea de specialitate a functionarilor din domeniu;

4. furnizarea de sprijin logistic tuturor unitatilor cu probleme;

5. dotarea cu echipamente pentru monitorizarea calitatii factorilor de mediu etc.

Pastrarea echilibrului ecologic la nivel planetar

Pentru pastrarea echilibrului ecologic la nivel planetar trebuie luate o serie de masuri prin eforturi conjugate ale tuturor tarilor, indiferent de nivelul de dezvoltare si zona geografica in care se afla, si anume:

1 Protectia impotriva catastrofelor naturale

2 Asigurarea energiei

3 Asigurarea alimentelor

4 Dezarmarea, combaterea razboiului

5 Pregatirea populatiei si specialistilor in domeniul ecologiei

Dezvoltarea durabila si calea spre prosperitate

Specialistii subliniaza ca 10% din teritoriul Romaniei este atins de poluare in forme mai intense. Exista insa numeroase cazuri de poluare a apelor, cele de profunzime infestate cu nitrati, pesticide si substante petroliere, iar cele de suprafata degradate cu substante organice naturale si de sinteza (insecticide si fertilizanti). Anual se deverseaza in rauri mari cantitati de substante poluante! Din acestea numai 10% sunt adecvat tratate.[22]

Majoritatea localitatilor nu au statii de tratare, iar cele existente sunt subdimensionate. Pericolul cel mai mare il reprezinta detergentii industriali, care, nefiind biodegradabili impiedica oxigenarea apelor. Din totalul de peste 22.500 km de cursuri de apa, 953 km se incadreaza in clasa a V-a (puternic poluate) in timp ce peste 3.200 km se incadreaza in clasa de calitate IV (slaba).[23]

Din nefericire declinul padurilor s a generalizat la nivel global, inclusiv in Europa, fiind prezent cu certitudine in Romania, unde fondul forestier s-a deteriorat considerabil in ultimii 15 ani. Proportia arborilor afectati de defoliere in diferite proportii a ajuns in anul 2004 la 37,5%, Romania aflandu se acum in grupa tarilor europene cu paduri aflate intr o stare precara de sanatate, alaturi de Germania, Ungaria, Bulgaria si Grecia. Gradul de defoliere este deja sever la 0,8% din copaci si 0,6% din acestia sunt uscati.[24]

Regresul in silvicultura se face si el simtit, ingreunand redresarea starii padurilor si impiedicand actiunea de reconstructie ecologica prin impaduriri. Din intinsele suprafete de terenuri degradate situate in afara fondului forestier (1-2 milioane ha.) in actuala perioada se impaduresc anual intre 13-17 mii ha. Din acest punct de vedere, Romania nu se aliniaza inca la cerintele Uniunii Europene, care realizeaza impaduriri masive pentru stabilizarea climei si in multe alte scopuri. Se impun actiuni urgente si sustinute de protectie pentru ca padurea sa protejeze la randul sau.

In contextul integrarii europene se impune o stransa legatura cu organismele UE, folosirea rationala a transferului de cunostinte si tehnologii, precum si promovarea standardelor si a normelor existente la nivel continental.

Teoria dezvoltarii durabile este relativ noua si se afla in curs de formare.

Conceptul de dezvoltare durabila s-a conturat intr-un moment in care subiectul mediului inconjurator se afla in prim planul dezbaterilor politice.

Comunitatea internationala a decis sa trateze problemele mediului prin masuri colective la nivel global, pe care a cautat sa le defineasca si sa le aplice prin intermediul unu cadru international adecvat. Acest cadru de actiune la nivel international s-a format in timp si se afla intr-o evolutie dinamica, cuprinzand masuri legale cu caracter obligatoriu in forma tratatelor sau conventiilor sau cu caracter neobligatoriu, in forma declaratiilor, rezolutiilor sau seturilor de linii directoare si orientari politice, masuri institutionale si mecanisme de finantare viabile.

Comunitatea internationala s-a reunit pentru prima data in 1972 la Conferinta de la Stockholm privind Mediul Uman pentru a dezbate problema mediului global si a necesitatilor de dezvoltare. In urma conferintei au rezultat:

. Declaratia de la Stockholm, continand 26 de principii;

. Planul de Actiune pentru Mediul Uman, cu trei componente:

- programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch);

- activitatile pentru managementul mediului;

- masurile de sprijin.

. Programul Natiunilor Unite pentru Mediu , al carui Consiliu de Conducere si

Secretariat au fost infiintate in decembrie 1972 de Adunarea Generala a Natiunilorb Unite.

. Fondul voluntar pentru Mediu , infiintat in ianuarie 1973, in conformitate cu

procedurile financiare ale Natiunuilor Unite.[25]

Toate acestea sunt considerate a fi piatra de temelie a primului cadru international pentru tratarea problemelor mediului. Conferinta a recunoscut ca problemele de mediu ale tarilor industrializate, cum sunt degradarea habitatelor, toxicitatea si ploile acide nu reprezinta probleme neaparat importante pentru toate tarile, adica strategiile de dezvoltare nu indeplinesc necesitatile si prioritatile tarilor si comunitatilor celor mai sarace. Conferinta a fost insa dominata in principal de problemele de mediu si a condus la cresterea constientizarii publice in acest domeniu.

De la infiintarea sa, in baza recomandarilor Conferintei de la Stockholm, Programul Natiunilor Unite pentru Mediu a desfasurat o serie de activitati pentru a-si manifesta in cadrul sistemului ONU, rolul sau de catalizator si coordonator in domeniul mediului.

Activitatile programului pot fi clasificate in doua mari grupe:

orientate pe probleme sectoriale ale factorilor de mediu: poluarea apelor, a

aerului si a solurilor (in special degradarea terenurilor);

orientate pe probleme globale: ploi acide, epuizarea stratului de ozon, schimbarile climatice, defrisarea si desertificarea, conservarea biodiversitatii, traficul international de produse si deseuri toxice si periculoase, protejarea mediului in perioadele de conflict armat.

Problemele globale ale mediului au inceput sa devina predominante si au creat necesitatea initierii unor actiuni suplimentare pentru cresterea constientizarii publice, care sa determine comunitatea internationala sa ia in timp util masuri functionale, atat pe plan international cat si national. Evaluarea efectelor acestor "noi" probleme ale mediului a condus la recunoasterea faptului ca s-a realizat un progres prea redus in integrarea protectiei mediului in politicile si activitatile de dezvoltare, respectiv obiectivul consacrat prin principiul 13 al declaratiei de la Rio nu a fost realizat.

Declaratia de la Stockholm, Principiul 13

Pentru a realiza un management mai rational al resurselor, care sa conduca astfel la imbunatatirea mediului, Statele trebuie sa adopte o abordare integrata si coordonata a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura ca dezvoltarea lor este compatibila cu necesitatea de a proteja si imbunatati mediul in beneficiul propriei populatii.[26]

Summitul Natiunilor Unite privind Dezvoltarea Durabila, care a avut loc la Johannesburg in perioada 26 august - 6 septembrie 2002, a reunit 104 conducatori ai statelor lumii si a avut ca principlale rezultate:

. Declaratia de la Johannesburg privind dezvoltarea durabila

. Planul de implementare a Summitului mondial privind dezvoltarea durabila.[27]

3.2Monitorizarea calitǎtii mediului

Calitatea mediului inconjurator exprima starea la un moment dat a ansamblului structural si functional al tuturor factorilor ce il alcatuiesc aer,apa,sol,invelis biografic etc.

Toate problemele calitatii mediului deriva din potentialul natural al acestuia de a suporta fara dereglari importante anumite forme si intensitati de presiune umana.

Astfel orice mediu poate fi caracterizat printr-un "camp de toleranta"ale carui limite sunt date de starea sa naturala si un "camp de raspandire"reprezentand diferite intensitati ale impactului uman.

Astfel o anumita forma de utilizare a mediului inconjurator, o calitate superioara a acestuia se pastreaza atata vreme cat "campul de raspandire este mai mic sau egal cu campul de toleranta".In caz contrar apar dezechilibre uneori ireversibile . Din punct de vedere ingineresc se impune elaborarea unor limite care se stabilesc prin reglementari tehnice de specialitate: standarde, normative,instructiuni elaborate de institutii de specialitate si aprobate de autoritati guvernamentale in baza unor legi.

Legea protectiei apelor

In tara noastra principalele reglementari privind protectia apelor sunt cuprinse in urmatoarele :

1. Legea nr.107/1996

2.Legea nr.458/2002 privind calitatatea apei potabile

3.HG nr. 472/2000 privind unele masuri de protectie a resurselor de apa.

a1. Ordonanta de Urgenta nr.243/2000 privind protectia atmosferei

2.HG nr.586/2004 privind organizarea si infintarea sistemului de evaluare si gestionare integrata a calitatii aerului.

3.HG nr.731/2004 pentru aprobarea strategiei nationale privind protectia atmosferei.[29]

In privinta calitatii solurilor situatia trebuie inteleasa in sensul ca in anumite conditii naturale date un sol de buna calitate trebuie sa asigure productivitate maxima.

Legile specifice solului:

1. HG nr.1408/2007 privind modalitati de investigare si evaluare a poluarii solului si subsolului

2.HG nr.1403/2007 privind refacerea solului in care solul,subsolul si ecosistemele terestre au fost afectate.

Calitatea mediului sub raport economic si calitatea vietii

Calitatea mediului sub raport economic ridica in principal doua probleme majore:

-pe de o parte scaderea productivitatii cu toate consecintele sociale si economice ce deriva din aceasta;

-pe de alta parte combaterea poluarii care presupune costuri mari.

Intre calitatea mediului inconjurator si calitatea vietii exista o stransa corelatie.Desi calitatea vietii reprezinta un indicator complex depinzand de calitatea componentelor mediului,de relatiile sociale si de baza materiala a existentei sale,este evident ca mediul natural reprezinata un element de baza.

Calitatea estetica a mediului inconjurator

Toate trasaturile mediului inconjurator ii ofera acestuia uneori caliatatea de a fi placut, agreabil, asigurand dezvoltarea sanatoasa a omului si oferindu-i posibilitatile optime de munca si recreere.

Evaluarea calitatii estetice se face prin mai multe metode care iau in considerare factori fizici,biologici si umani.

Unii autori dau 6 clase de calitate:

-mediu respingator

-mediu neinsemnat

-mediu placut

-mediu distins

-mediu spectacular

-mediu superb[30]

Monitorizarea calitatii mediului defineste termenul de supraveghere a principalilor factori de mediu:apa,aer,sol.

Un rol foarte important in motorizarea calitatii mediului il au metodele specifice de prevenire si combatere a poluarii apei,aerului,solului.

Prevenirea si combaterea poluarii apelor

In acest sens sunt 6 directii pe care trebuie actionat:

-realizarea unui complex de lucrari de amenajare dintr-un bazin hidrografic in asa fel incat gospodarirea cantitativa si calitativa a resurselor de apa sa fie suficienta pentru satisfacerea nevoilor de apa in domenile energetice,potabile,de agrement si industrie.

-reglementari privind calitatea apelor naturale si efluentilor

-formarea de cadre specializate in domeniul protectiei apelor

-supravegherea si controlul calitatii apelor

-sensibilizarea opiniei publice

-procedee biologice

Prevenirea si combaterea poluarii atmosferice:

Pentru pervenirea si combaterea poluarii atmosferice se folosesc o serie de metode care tin cont in primul rand de starea de agregare a poluantului ca si de natura chimica, concentratia, prezenta mai multor poluanti in acelasi efluent gazos:

-metode fizico-chimice

-metode fizico-mecanice

-reducerea efectului de sera

-diminuarea impactului ploilor acide

Prevenirea si combaterea poluarii solului

Solul impreuna cu microoganismele asociate fac rolul unui epurator,purificator si neutralizator biologic universal fiind in acelasi timp un mineralizator al tuturor rezidurilor organice de unde si denumirea data solului de "decontaminatorul universal al naturii".

Masuri de prevenire a poluarii solului:

-prevenirea poluarii chimice

-prevenirea poluarii mecanice

-prevenirea poluarii fizice.

3.3 Norme privind protectia mediului in Romania

In domeniul protectiei mediului ambiant, tara noastra se confrunta cu o serie de probleme de fond, din care se impun a fi mentionate:

a) Schimbarea mentalitatii tehniciste si inlocuirea cu o mentalitate complexa tehnico economico-juridica pentru rezolvarea problemelor de protectia mediului, fara de care nu este posibila dezvoltarea economica;

b) Stabilirea unui program de protectie a mediului cu obiectivele majore, pe termen lung, prin care sa fie incluse atat problemele de cercetare stiintifica, cat si monitoringul aplicativ al factorilor de mediu;

c) Implicarea prin coparticiparea activa, programata a unitatilor economice productive la activitatea de protectia mediului, incepand cu tehnica si tehnologia proprie.

In acest sens, in legislatia romaneasca au fost elaborate numeroase acte normative privind protectia mediului, dintre care exemplificam:

Ordonanta de urgenta privind protectia mediului, nr. 195/2005

Legea nr. 265 din 29 iunie 2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului

H.G. nr. 136 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului

H.G. 459 privind reorganizarea si functionarea ANPM

OUG 243 - 2000 privind protectia atmosferei

Ordinul 1182 - 2002 pentru aprobarea metodologiei de gestionare si furnizare a informatiei privind mediul, detinuta de autoritatile publice pentru protectia mediului

Ordinul 876 - 2004 pentru aprobarea procedurii de autorizare a activitatilor cu impact semnificativ asupra mediului.

Ordinul 863 - 2002 privind aprobarea ghidurilor metodologice aplicabile etapelor procedurii - cadru de evaluare a impactului asupra mediului

H.G. 1115 - 2002 privind accesul liber la informatia privind mediul.

H.G. 918 - 2002 privind stabilirea procedurii cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri

18. H.G. nr. 980/29.12.1998, privind infiintarea Companiei Nationale: "Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a Apelor" SA (INMH) - publicata in M.O. nr. 530/31.12.1998

H.G. nr. 980/29.12.1998, privind infiintarea Companiei Nationale: "Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a Apelor" SA (INMH) - publicata in M.O. nr. 530/31.12.1998

Legea 5/1991 pentru ratificarea Conventiei asupra zonelor umede, de importanta internationala in special ca habitat al pasarilor acvatice, incheiata la Ramsar, 2 februarie 1971

Prin Ordonanta de urgenta nr. 195/2005, aprobata de forul legiuitor romanesc prin Legea nr. 265/2006 s-a reglementat problematica de protectie a mediului in conformitate cu cerintele nationale si cu prevederile legilor de drept international.

Inca din primul articol se precizeaza ca obiectul legii il constituie un ansamblu de reglementari juridice privind protectia mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor si elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila.

In acelasi articol este definit mediul, asa cum am precizat si partea rezervata acestui subiect.

Articolul 2 defineste 74 de termeni in ordine alfabetica pentru a elimina orice posibilitate de confuzie in textul respectivei legi.

Articolul 3 prezinta principiile si elementele strategice ale ordonantei de urgenta. Acestea sunt:

a)    principiul integrarii cerintelor de mediu in celelalte politici sectoriale;

b)    principiul precautiei in luarea deciziei;

c)    principiul actiunii preventive;

d)    principiul retinerii poluantilor la sursa;

e)    principiul "poluatorul plateste";

f)    principiul conservarii biodiversitatii si ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;

g)    utilizarea durabila a resurselor naturale;

h)    informarea si participarea publicului la luarea deciziilor,precum si accesul la justitie in probleme de mediu;

i)    dezvoltarea colaborarii internationale pentru protectia mediului;

Art. 5 - "Statul recunoaste tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand in acest scop accesul la informatiile privind calitatea mediului, dreptul la consultare si de a se adresa autoritatilor si dreptul de despagubire pentru prejudiciul suferit.

Art. 6 - prevede ca "Protectia mediului constituie o obligatie a autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si a tuturor persoanelor fizice si juridice".

Art. 7 - prevede: "Responsabilitatea privind protectia mediului revine autoritatii centrale pentru protectia mediului si agentiilor sale teritoriale", precum si altor entitati prevazute[32].

In continuare, legea stabileste:

Reglementarea activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului, prin normele de autorizare, regimul substantelor si deseurilor periculoase, regimul ingrasamintelor chimice si al pesticidelor, asigurarea protectiei impotriva radiatiilor ionizante, regimul organismelor modificate genetic.

Protectia resurselor naturale si conservarea biodiversitatii prin protectia apelor si ecosistemelor acvatice, protectia atmosferei, protectia solului, subsolului si ecosistemelor terestre, regimul ariilor protejate si al monumentelor naturii, protectia asezarilor umane.

Atributiile si raspunderile privind protectia mediului: ale autoritatilor de specialitate, ale autoritatilor centrale si locale, obligatiile persoanelor fizice si juridice.

Sanctiunile pentru incalcarea prevederilor legii protectiei mediului.

3.4 Organizarea protectiei mediului in Romania

La momentul actual, autoritatea centrala care coordoneaza activitatea de protectie a mediului este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor (conform Hotararii de Guvern nr. 408/2004).[33]

Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor aplica strategia si programul guvernului in vederea promovarii politicilor in domeniile mediului si gospodaririi apelor, avand rol de sinteza, coordonare si control in aceste domenii.

In subordinea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor exista urmatoarele structuri:

- Agentia Nationala pentru Protectia Mediului;

- 8 Agentii Regionale pentru Protectia Mediului;

- 34 de Agentii Judetene pentru Protectia Mediului;

- Administratia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii";

- Unitati de Management ale Proiectelor (UMP);

- Unitati de Implementare ale Proiectelor (UIP).

Conform Ordonantei de urgenta nr. 195/2005, Agentia Nationala pentru Protectia Mediului, institutie publica cu personalitate juridica, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor si legislatiei in domeniul protectiei mediului.

Sub autoritatea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor mai functioneaza Administratia Nationala "Apele Romane" si Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a Apelor.

In coordonarea aceluiasi minister functioneaza Institutul National de Cercetare - Dezvoltare pentru Protectia Mediului (ICIM) Bucuresti, Institutul National de Cercetare - Dezvoltare Marina "Grigore Antipa" (INCDM) Constanta si Administratia Fondului pentru Mediu.

Prin HG 297/2003 s-a infiintat Garda Nationala de Mediu, institutie publica, cu personalitate juridica care exercita controlul aplicarii legislatiei de mediu.

In prezent, Garda Nationala de Mediu s-a reorganizat prin OUG 64/2003, preluand in subordine Inspectoratele teritoriale de Regim Silvic si Cinegetic si prin HG 761/2003 trece in subordinea Autoritatii Nationale de Control.

Comisia Nationala pentru Controlul Activitatii Nucleare (CNCAN) organizata prin OUG 64/2003 functioneaza in coordonarea directa a Primului - ministru.

De asemenea, la nivelul Ministerului Economiei si Comertului exista urmatoarele structuri care se ocupa de problema gestiunii deseurilor:

- Comisia Nationala pentru Reciclarea Materialelor Refolosibile;

- Agentia Nationala pentru Resurse Minerale;

- Agentia Nationala pentru Substante Chimice Periculoase;

- Agentia Nationala pentru Deseuri Radioactive

Agentiile Regionale de Protectie a Mediului in Romania

Agentiile Regionale de Protectie a Mediului sunt organizate si functioneaza in conformitate cu prevederile Legii Protectie Mediului nr.137/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Hotararii Guvernului nr.408/2004 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor cu modificarile si completarile ulterioare si a Hotararii Guvernului nr.1626/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiilor Regionale de Protectie a Mediului. Agentiile Regionale de Protectie a Mediului indeplinesc la nivel regional si local sarcinile si responsabilitatile autoritatii publice centrale pentru protectia mediului, conform competentelor stabilite de catre aceasta autoritate, in conformitate cu prevederile

Legii Protectiei Mediului nr.137/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Comparativ cu celelalte state europene, Romania este o tara de dimensiuni medii, cu o suprafata de 238.391 km2 (a treisprezecea tara din Europa) si o populatie totala de aprox. 21,7 milioane locuitori (conform Anuarului statistic 2004). Romania este situata in partea de sud-est a Europei, la intersectia principalelor axe europene de comunicatie vest-sud-est si nord-sud-est. Se invecineaza la nord cu Ucraina, la est cu Republica Moldova, la sud cu Bulgaria, la vest cu Serbia si Muntenegru si Ungaria. Situata in zona de interferenta a ecosistemelor complexe carpato-danubian si danubiano-pontic, Romania are o zestre naturala si peisagistica de o remarcabila frumusete, varietate si echilibru.

Resursele naturale reprezinta o componenta esentiala a bogatiei Romaniei. Valorificarea acestor resurse prin exploatarea atat a materiilor prime neregenerabile, cat si a celor regenerabile, precum si prelucrarea lor in produse necesare vietii determina in mare masura stadiul de dezvoltare economica si sociala a tarii, starea mediului si conditiile de trai ale populatiei. Pentru imbunatatirea conditiilor de viata in Romania este necesar ca aceste resurse naturale sa fie exploatate intr-o maniera durabila. Misiunea dezvoltarii durabile este de a gasi caile de crestere economica si dezvoltare, concomitent cu utilizarea rationala a resurselor naturale comune, astfel incat resursele regenerabile sa poata fi mentinute, iar cele neregenerabile sa fie folosite intr-un ritm care sa tina seama de nevoile generatiilor viitoare.

Valorile naturale ale Romaniei vor avea o contributie importanta pentru Uniunea Europeana, care se va inzestra cu o importanta suprafata a doua eco-regiuni semnificative in ansamblu, si anume Dunarea cu Delta Dunarii si Muntii Carpati. In plus, Romania va aduce in UE habitate si specii apartinand a 5 regiuni biogeografice. Un tablou sinoptic al principalelor aspecte de mediu este prezentat mai jos.

. 97,8 % din reteaua hidrografica a Romaniei este cuprinsa in bazinul fluviului Dunarea; . Aproximativ 38% din lungimea Dunarii se afla pe teritoriul Romaniei; . Cu o medie de numai 2660 m3 de apa/loc/an, fata de media de 4000 m3 de apa/ loc/an in Europa, Romania se situeaza in categoria tarilor relativ sarace in resurse de apa; . 79% din apele uzate ajung neepurate sau insuficient epurate in receptorii naturali; . Numai 52% din populatia Romaniei beneficiaza atat de servicii de alimentare cu apa, cat si de canalizare; . 363 milioane tone de deseuri au fost generate in 2004 - aproximativ 326 milioane tone provin din industria extractiva, aproximativ 29 milioane tone reprezinta alte deseuri de productie si circa 8 milioane tone reprezinta deseuri municipale; . Materialele reciclabile reprezinta aproximativ 40% din deseurile urbane, din care 20% pot fi recuperate; in prezent doar 2% din materialele reciclabile sunt recuperate; .

Aproximativ 16 milioane tone de deseuri au fost generate in 2004 de industria energetica ; . 252 de depozite de deseuri municipale au functionat in 2004, din care 234 nu se conformeaza standardelor de mediu; exista aproximativ 2686 locuri de depozitare in zonele rurale (dumping sites); . Ecosistemele naturale si semi-naturale reprezinta 47% din teritoriul tarii; . Suprafata zonelor naturale protejate acopera in prezent aproximativ 8% din teritoriul tarii.

CONCLUZII SI RECOMANDARI

In prezenta lucrare se pun in evidenta legi si politici de protectie a mediului care au ca scop diminuarea poluarii principalilor factori de mediu:apa, aer, sol.

In primul capitol sunt tratate componente,instrumente si principii de mediu.

Componentele politicii de mediu : legislstiva, administrativ-institutionala,educativ-informativa, economico-tehnologica, sociala.

Instrumentele politicii de mediu sunt:instrumente financiar-economice,instrumente social-comunicative,fondul pentru mediu.

Principii de mediu

-principii ce actioneaza pe plan intern:principiul interzicerii poluarii, principiul "poluatorul plateste".

-principii ce actioneaza pe plan extern:principiul informarii si cooperarii intre state,pincipiul bunei vecinatati,principiul "sie utere tuo".

In cel de-al doilea capitol sunt prezentate ideile folosirii SMM care sunt sustinute din punct de vedere politic de UE.

SMM reprezinta un instrument managerial prin care se urmareste asigurarea functionalitatii si aplicarii unor proceduri si standarde de mediu:

-standardul international ISO 14000

-standardul international ISO 14001

Auditul de mediu reprezinta un proces de analize,teste si confirmari asupra unei firme verificata daca respecta cerintele legale de mediu. Auditul de mediu al unei firme presupune activitati de :

-pre-audit

-audit propriu-zis

-post audit

Auditul unei firme poate fi:

-audit intern

-audit extern

Capitolul trei contine legi nationale si internationale aplicabile in tara noastra si o serie de metode de combatere a poluarii solului,apelor si aerului si date despre institutiile statului care coordoneaza protectia mediului in Romania cum ar fi:

- Legea nr.265/2006 privind Protectia Mediului

- HG nr.136 privind organizarea Ministerului Mediului

La momentul actual autoritatea centrala a protectiei mediului este Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.

In subordinea Ministerul Mediului exista urmatoarele structuri:

Agentia Nationala pentru Protectia Mediului

Administratia Nationala "Apele Romane"

Administratia Fondului pentru Mediu

In urma integrarii Romaniei in UE s-au evidentiat o serie de progrese in privinta capaciatatii administrative de mediu si a organizarii profesionale in domeniul si controlul poluarii. UE urmareste,in special, pastrarea echilibrului ecologic la nivel planetar prin protectia impotriva catastrofelor naturale si dezvoltarea durabila.

Pentru a proteja mai eficient mediul pe plan national si international trebuie sa se respecte normele privind mediului si evitarea poluarii accentuate car duce la accelerarea incalzirii globale, ploilor acide si incetarea defrisarilor masive de arbori.

BIBLIOGRAFIE

1.Rojanschi Vl. Politici si strategii de mediu,

Bran Fl.    Editura Economica, Bucuresti

2.Bran F. Grigore F Elemente privind strategii de mediu,

Rojanschi V. Editura Economica, Bucuresti, 2004

3. Ionescu C. Cum sa construim si sa implementam

Standarde privind mediul

Editura Economica, Bucuresti, 2000

4.Scurtu Ion    Ecologia si protectia mediului,

Sima C.    Editura Independenta Economica,

Pitesti, 2007

5.Visan S. Angelescu A.    Mediul inconjurator,

Editura Economica, Bucuresti, 2000

6.Gradinaru I.    Protectia mediului,

Editura Economica, Bucuresti, 2000

www.anpm.ro

www.mmediu.ro

9. www.regielive.ro

10. www.afm.ro

11.www.ecomagazin.ro