Universitatea "Babes-Bolyai" Cluj-Napoca

Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii

Specializarea: Administratie Publica

PROTECTIA MEDIULUI

MONITORINGUL DE MEDIU. DEZVOLTAREA DURABILA

1. Evolutia activitatii de observare si control a calitatii mediului

Interventiile omului au declansat o serie de procese care pericliteaza viitorul omenirii si al planetei.

Pentru o facila intelegere a acestei perspective si in vederea determinarii capacitatii de instituire a masurilor de redresare si reconstructie ecologica, s-a impus organizarea si desfasurarea unei ample actiuni de control a calitatii mediului . asa-numitul monitoring ecologic sau monitoring integrat.

Un control real al calitatii mediului trebuie realizat pe baza unor principii si reguli stricte si unitare, unanim acceptate.

Supravegherea mediului s-a facut de-a lungul timpului, dar nu in mod organizat.

Ele au fost sintetizate in lucrari pe baza lor efectuandu-se o serie de prognoze si estimari, acestea devenind o preocupare sistematica si metodica, realizata prin intermediul diverselor sisteme de masurare, cu ajutorul carora au fost inregistrati, pe perioade indelungate, diversi parametri ai mediului: temperatura, umiditatea, radiatia solara, nivelul si viteza de scurgere a apelor.

In timp s-a manifestat si concretizat tendinta de unificare a unitatilor de masura pentru toti acesti parametri, facandu-se trecerea de la urmarirea si consemnarea empirica la studiul sistematic, stiintific al tuturor acestor indicatori (factori).

s-au impus : uniformizarea metodelor de lucru, a unitatilor de masura, coordonarea activitatilor de experimentare si cercetare, informarea reciproca in legatura cu fazele parcurse si performantele atinse. Aceste aspecte au favorizat si accelerat procesul de infiintare a unor comitete, asociatii de specialisti care s-au intrunit in cadrul unor ample manifestari de specialitate in cadrul carora s-au elaborat materiale cuprinzand rezultatele obtinute, care puteau fi accesate de catre toti cei interesati.

Problemele fundamentale care au aparut si care si-au cautat raspunsul au fost:

cine realizeaza si finanteaza sistemul de control al calitatii mediului?

care sunt scopurile si obiectivele programului de monitoring?

ce metode trebuie folosite in masurarea sistematica in timp a variabilelor si proceselor?

care este scara de timp in care se realizeaza monitoring-ul si care este frecventa de colectare a datelor?

ce variabile si procese au fost alese si care sunt cele mai eficiente, elocvente, relevante variabile care pot satisface obiectivele programului de monitoring al mediului?

2. Monitoringul ecologic/integrat

Pentru termenul "monitoring" (controlul calitatii mediului) exista doua sensuri: unul ecologic si unul tehnologic.

In sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezinta sistemul de supraveghere sistematica si continua a starii mediului si a componentelor sale sub influenta factorilor naturali si antropici.

In sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezinta un sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului, obtinut pe baza unor masuratori sistematice, de lunga durata, la un ansamblu de parametrii si indicatori, cu acoperire spatiala si temporala care pot sa asigure posibilitatea controlului poluarii.

In tara noastra s-a acceptat si este consacrata sintagma monitoring integrat, dar se foloseste si formula monitoring ecologic/integrat.

Monitoring-ul ecologic/integrat urmareste:

realizarea unui sistem integrat de inregistrari metodice;

evaluarea cuantificata a structurilor si a modului de functionare a proceselor ecologice;

compararea starii mediului cu intensitatea activitatilor socio-economice;

modelarea situatiilor constatate;

prognozarea sensului, a tendintelor si schimbarilor care au loc.

Problema fundamentala a monitoring-ului ecologic/integrat consta in preintampinarea, cat mai devreme posibil, a actiunilor negative rezultate din activitatile umane. Pentru aceasta trebuie apreciat sensul in care reactioneaza mediul, evolutia subsistemelor care il compun, totul efectuandu-se pe baza de analize detaliate, sistematice, de lunga durata.

Este necesar ca monitoring-ul ecologic/integrat sa fie abordat sistemic, holistic, in concordanta cu complexitatea proceselor din natura.

Parametrii care se urmaresc in monitoring-ul ecologic/integrat sunt urmatorii:

parametrii geofizici . cei care urmaresc factorii climatici (temperatura, insolatia, nebulozitatea, precipitatiile, curentii de aer etc.) si hidrologici (debitele lichide si solide, curentii, vitezele, transparenta etc.);

2. parametrii geochimici . cei care evidentiaza continutul diferitelor substante chimice in diversele subsisteme ale mediului;

parametrii biologici . care constau in inventarul speciilor existente (evidentierea biodiversitatii);

parametrii de radioactivitate . obtinuti prin masurarea radioactivitatii globale;

parametrii legati de nevoile umane . istorici, sociologici, epidemiologici, legati de alimente si apa potabila, de zgomot etc.;

parametrii de evidentiere a unor surse de afectare a mediului.

Obiectivele monitoring-ului ecologic/integrat pot fi cu caracter general, cu caracter specific si cu caracter prospectiv

Principiile de realizare a monitoring-ului ecologic/integrat sunt de trei tipuri:

principii institutionale . care vizeaza activitatea institutiilor care sunt abilitate sa organizeze si sa desfasoare monitoring ecologic/integrat;

principii stiintifice . care constituie baza, fundamentarea stiintifica a activitatii de protectia mediului;

principii operationale . care releva modul concret in care se lucreaza in monitoring-ul ecologic/integrat

In scopul abordarii integrate a masurilor ce se impun a fi luate in vederea prevenirii, reducerii si controlului poluarii a fost adoptat un act normativ prin care au fost stabilite masurile necesare pentru prevenirea sau, in cazul cand aceasta nu este posibila, pentru reducerea emisiilor provenite din unele activitati preponderent industriale care pot afecta aerul, apa si solul;

De asemenea, sunt stabilite masuri speciale pentru gestionarea deseurilor, astfel incat sa se atinga un nivel ridicat de protectie a mediului, considerat in intregul sau, in acord cu respectarea legislatiei in vigoare si a obligatiilor din conventiile internationale din acest domeniu, la care tara noastra este parte.

Controlul privind respectarea cu strictete a masurilor adoptate in scopul aratat se va exercita, in principal, prin acordul integrat si autorizatia integrata de mediu

Acordul integrat de mediu este actul tehnico-juridic, emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care se confera dreptul de a stabili conditiile de realizare a unei activitati inca din etapa de proiectare, care sa asigure ca instalatia corespunde cerintelor legale.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului are o serie de atributii, intre care:

-coordoneaza si controleaza modul de aplicare a prevederilor legale in domeniu;

-elaboreaza, avizeaza si aproba procedurile si masurile care se impun a fi luate, conform legii;

-publica anual inventarul principalelor emisii si surse responsabile de poluare si pune la dispozitie publicului rezultatele supravegherii emisiilor in mediu;

-verifica luarea masurilor necesare pentru a se evita orice poluare semnificativa, verifica aplicarea masurilor de utilizare eficienta a energiei etc.

Autorizatia integrata de mediu este actul tehnico-juridic emis de autoritatile competente pentru protectia mediului conform dispozitiilor legale in vigoare, care acorda dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie in anumite conditii care sa confere siguranta ca instalatia corespunde cerintelor legii. Si autorizatia poate fi eliberata pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale instalatiilor situate pe acelasi amplasament si exploatate de catre acelasi titular.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului poate emite acordul si/sau autorizatia integrata de mediu numai cu respectarea abordarii integrate a tuturor elementelor si factorilor de mediu.

Potrivit legii, conditiile necesare pentru emiterea acordului si/sau autorizatiei integrate de mediu sunt urmatoarele:

-verificarea cuprinderii in autorizatie a tuturor conditiilor menite a asigura realizarea unui nivel ridicat de protectia mediului, in intregul sau;

-luarea in considerare a informatiilor si concluziilor pertinente, precum si a celor din studiul de impact privind efectele asupra mediului pentru instalatiile noi, in cazul unei modificari substantiale a instalatiilor existente si a unor proiecte publice/private;

-stabilirea valorilor limita de emisie, in special pentru poluantii susceptibili de a fi evacuati de instalatia respectiva in cantitati semnificative, in functie de natura si de potentialul lor de transfer al poluarii de la un element si factor de mediu la altul etc.

Autorizatia integrata de mediu care se emite trebuie sa cuprinda si sa impuna toate conditiile care sa garanteze ca instalatia indeplineste cerintele prevazute de aceasta.

Conditiile de autorizare trebuie reexaminate si actualizate periodic; competenta in aceasta materie apartine autoritatii pentru protectia mediului

Titularii activitatilor potential periculoase au obligatia sa solicite si dreptul sa obtina, de la autoritatile pentru protectia mediului, inca din etapa de proiectare, acordul integrat de mediu si autorizatia integrata de mediu pentru toate activitatile aflate in desfasurare.

Principalele obligatii ale titularilor de activitati privind exploatarea instalatiilor poluante se refera la:

-luarea masurilor de prevenire eficienta a poluarii, in special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile;

-luarea masurilor corespunzatoare pentru inlaturarea imediata a efectelor unei eventuale poluari semnificative;

-evitarea producerii de deseuri ori neutralizarea si eliminarea acestora atunci cand s-au produs, evitandu-se sau reducandu-se impactul asupra mediului;    

-utilizarea eficienta a energiei;

-luarea masurilor necesare pentru prevenirea accidentelor si limitarea consecintelor acestora;

-luarea masurilor necesare, in cazul incetarii definitive a activitatii, pentru evitarea oricarui risc de poluare si pentru aducerea amplasamentului si a zonelor afectate intr-o stare care sa permita reutilizarea acestora.

Adoptarea reglementarii privind controlul integrat al mediului reprezinta un pas (mic, desigur, dar important) in directia asigurarii unei protectii eficiente a mediului, iar eficientizarea masurilor juridice, economice, politice etc. intreprinse pentru protejarea mediului se inscrie perfect in cadrul marcat de principiile dezvoltarii durabile.

1. Conceptul de dezvoltare durabila

Pentru conceptul de dezvoltare durabila este fundamentala necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice si de protectia mediului.

Pana acum douazeci de ani s-a acordat prioritate cresterii economice, fara a se tine cont deloc de necesitatea protejarii mediului; formele grave de manifestare a deteriorarii componentelor mediului inconjurator au impus schimbarea acestei optici.

Perspectiva cresterii economice inaintea protectiei mediului este posibila, putandu-se chiar sustine o astfel de strategie prin faptul ca o economie stabila genereaza fonduri si isi poate permite sa sustina o intensa munca sociala in domeniul protectiei mediului. O astfel de abordare insa nu permite tuturor tarilor o dezvoltare sustinuta. In cazul tarilor in curs de dezvoltare sunt mai frecvente imprejurarile care produc pagube ecologice si care antreneaza consecinte grave asupra sanatatii generatiilor prezente si viitoare.

Managementul ecologic are un principiu confirmat: prevenirea este intotdeauna mai buna si mai economica decat tratarea (remedierea, repararea).

Cele prezentate se constituie intr-un argument puternic in sustinerea si promovarea actiunilor de integrare a obiectivelor economice si a celor ecologice, incluzand si actiunile de protectia mediului, astfel incat pagubele ecologico-economice sa fie minimalizate.

Una dintre definitiile generale ale conceptului de dezvoltare durabila precizeaza ca acesta are ca obiectiv general gasirea optimului interactiunii intre patru sisteme: economic, tehnologic, ambiental si uman. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme.

Cerintele minime pentru asigurarea dezvoltarii durabile includ:

redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc de munca, hrana, energie, apa, locuinta si societate;

asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil (crestere demografica controlata);

- conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului;

- reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor;

descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul si coroborarea acestora cu dezvoltarea tarilor pe plan national si international.

Datorita importantei sale capitale, conceptul de dezvoltare durabila s-a impus in intreaga lume, ca obiectiv strategic ( evident, prezentand aspecte particulare in fiecare stat).

Necesitatea asigurarii unei dezvoltari durabile pe Terra, care sa profite intregii omeniri a fost constientizata tarziu, in urma cu putina vreme, dar din momentul cand s-au intrevazut . de catre toata lumea . perspectivele sumbre ale degradarii (nu numai continue, dar si rapide si de o amploare alarmanta) s-a intrat intr-un soi de panica generala a carei .parte buna. este reprezentata de cresterea gradului de preocupare a oamenilor pentru gasirea si punerea in opera a ideilor si masurilor de .salvare. a pamantului astfel incat el sa ofere si generatiilor viitoare conditii normale de viata si dezvoltare.

Pana acum douazeci de ani s-a acordat prioritate cresterii economice, fara a se tine cont deloc de necesitatea protejarii mediului; formele grave de manifestare a deteriorarii componentelor mediului inconjurator au impus schimbarea acestei optici.

Perspectiva cresterii economice inaintea protectiei mediului este posibila, putandu-se chiar sustine o astfel de strategie prin faptul ca o economie stabila genereaza fonduri si isi poate permite sa sustina o intensa munca sociala in domeniul protectiei mediului.

O astfel de abordare insa nu permite tuturor tarilor o dezvoltare sustinuta.

In cazul tarilor in curs de dezvoltare sunt favorizate pagubele ecologice si consecintele acestora asupra sanatatii generatiilor prezente si viitoare.

Este regretabil, de asemeni, faptul ca nu este sesizata problema necesitatii participarii tuturor tarilor la rezolvarea problemelor globale ale protectiei mediului (schimbari climatice, distrugerea stratului de ozon, cresterea suprafetelor de desert etc.).

Tarile mai sus mentionate - confruntate fiind cu probleme severe de protectia mediului pe plan local - nu mai au disponibilitati, in special materiale, de a contribui la rezolvarea celor globale.

Cele prezentate se constituie intr-un argument puternic in sustinerea si promovarea actiunilor de integrare a obiectivelor economice si a celor ecologice, incluzand si actiunile de protectia mediului, astfel incat pagubele ecologico-economice sa fie minimalizate.

2. Agenda XXI

Necesitatea asigurarii unei dezvoltari durabile pe Terra, a fost constientizata tarziu, in urma cu putina vreme, dar din momentul cand s-au intrevazut perspectivele sumbre ale degradarii, s-a intrat intr- un soi de panica generala a carei "parte buna" este reprezentata de cresterea gradului de procupare a oamenilor pentru gasirea si punerea in opera a ideilor si masurilor de "salvare" a pamantului, astfel incat el sa ofere si generatiilor viitoare conditii normale de viata si dezvoltare.

In scopul prezentat mai sus au avut loc mai multe reuniuni internationale, de mare amploare, care au culminat cu "Intalnirea la Varf a Pamantului" - Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare, care a avut loc la Rio de Janeiro in iunie 1992.

Rezultatul acestei Conferinte - la care au participat sefi de state si personalitati guvernamentale de pe intreg globul, impreuna cu delegati ai agentiilor Natiunilor Unite, ai organizatilor internationale guvernamentale si neguvernamentale - a fost adoptarea AGENDEI XXI ("Agenda Schimbarii"), document prin care se propun - la nivel de principii - solutii (intr- un plan de actiune coerent) la problemele critice cu care se confrunta omenirea in prezent, la cumpana dintre milenii.

Agenda XXI reprezinta un document deosebit de amplu si generos. Din el se desprind principiile si actiunile care - puse in aplicare cu consecventa si seriozitate - asigura dezvoltarea durabila a omenirii.

Retinem, in continuare, intr-o enumerare selectiva, cele mai importante actiuni si activitati care trebuiesc intreprinse la nivel mondial:

cooperarea internationala ;

combaterea saraciei ;

schimbarea modelelor de consum ;

populatia si viabilitatea ;

protectia si promovarea sanatatii umane ;

asezarile umane viabile ;

adoptarea deciziilor pentru dezvoltarea durabila, protectia atmosferei, gospodarirea viabila a terenurilor, combaterea despaduririlor, combaterea desertificarii si a secetei, dezvoltarea montana durabila, dezvoltarea durabila a agriculturii si a localitatilor rurale, conservarea diversitatii biologice, managementul biotehnologiei, protectia si gospodarirea oceanelor, protectia si gospodarirea apelor dulci, gospodarirea deseurilor periculoase, utilizarea in siguranta a produselor chimice toxice etc.

CHESTIONAR DE EVALUARE

(Modulul V)

Care sunt cerintele minime pentru asigurarea dezvoltarii durabile ?

Stabiliti prin cel putin trei parametri legatura stransa existenta intre: protectia mediului, dezvoltarea durabila si viitorul omenirii ?

Care este rolul reuniunilor internationale in dezvoltarea strategiilor consacrate asigurarii unei dezvoltari durabile ?

In ce masura credeti ca statele lumii trebuie sa se implice pentru asigurarea dezvoltarii durabile a societatii ?

G L O S A R DE TERMENI

Acord de mediu - act tehnico-juridic prin care se stabilesc conditiile de realizare a proiectului, din punct de vedere al protectiei mediului; acordul de mediu reprezinta decizia autoritatii competente pentru protectia mediului, care da dreptul titularului de proiect sa realizeze proiectul din punct de vedere al protectiei mediului.

Arie naturala protejata - zona terestra, acvatica si/sau subterana, cu perimetru legal stabilit si avand un regim special de ocrotire si conservare, in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de alta natura, cu valoare ecologica, stiintifica sau culturala deosebita;

Atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzand si stratul de ozon;

Antropic - cauzat sau determinat direct sau indirect de actiunea omului;

Areal teritoriu populat de o specie sau de o populatie;

Audit de mediu - instrument managerial de evaluare sistematica, documentata, periodica si obliectiva a performantei organizatiei, a sistemenului de management si a proceselor destinate protectiei mediului, cu scopul:

a) de a facilita controlul managementului practicilor cu posibil impact asupra    mediului

b) de a evalua respectarea politicii de mediu, inclusiv realizarea obiectivelor si tintelor de mediu ale organizatiei;

Autorizatie de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatile competente pentru protectia mediului, prin care sunt stabilite conditiile si/sau parametrii de functionare a unei activitati existente sau a unei activitati noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, necesar pentru punerea acesteia in functiune;

Autorizatie integrata de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatile competente, conform dispozitiilor legale in vigoare privind prevenirea si controlul integrat al poluarii;

Autoritate competenta pentru protectia mediului - autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, Agentia nationala pentru protectia mediului sau, dupa caz, autoritatile publice teritoriale pentru protectia mediului, respectiv agentiile regionale pentru protectia mediului, agentiile judetene pentru protectia mediului, Administratia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii", pentrum si Garda Nationala de Mediu si structurile subordonate ale acesteia.

Avize de mediu emise de autoritatea competenta pentru protectia mediului:

a)      avize de mediu pentru planuri si programe - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protectia mediului in planul sau programul supus adoptarii:

b)      avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia madiului la: schimbarea titularului unei activitati cu impact asupra mediului, vanzarea pachetului majoritar de actiuni, vanzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmata de lichidare, lichidare, incetare a activitatii, faliment, avand ca scop stabilirea obligatiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, in vederea asumarii acestora de catre partile implicare in situatiile mentionate anterior;

c)      avizul de mediu pentru produse de protectie a plantelor, respectiv pentru autorizarea ingrasamintelor chimice - act tehnico-juridic emis de autoritatea publica centrala pentru protectia mediului, necesar in procedura de omologare a produselor de protectie a plantelor si, respectiv, de autorizare a ingrasamintelor chimice;

d)      aviz Natura 2000 - act tehnico-juridic emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului care confirma integrarea aspectelor privind protectia habitatelor naturale si a speciilor de flora si fauna salbatica in planul sau programul supus adoptarii.

Bilant de mediu - lucrare elaborata de persoane fizice sau juridice atestate conform legii, in scopul obtinerii avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu sau a autorizatiilor de mediu, si care contine elementele analizei tehnice prin care se obtin informatii asupra cauzelor si consecintelor efectelor negative cumulate, anterioare, prezente si anticipate ale activitatii, in vederea cuantificarii impactului e mediu efectiv de pe un amplasament; in cazul in care se identifica un impact semnificativ, bilantul se completeaza cu un studiu de evaluare a riscului.

Biocenoza componenta vie a unui ecosistem , reprezentand o comunitate unitara si complexa de plante si animale;

Biodiversitate - variabilitatea organismelor din cadrul ecosistemelor terestre, marine, acvatice continentale si complexelor ecologice; aceasta include diversitatea intraspecifica (din interiorul speciilor), interspecifica (dintre specii si intre diversitatea din interiorul speciilor) si diversitatea ecosistemelor;

Biotehnologie - aplicatie tehnologica in care se utilizeaza sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea ori modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;

Deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice si structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii si productivitatii biologice a ecosistemelor naturale si antropizate, afectarea echilibrului ecologic si al calitatii vietii, cauzate, in principal, de poluarea apei, atmosferei si solului, supraexploatarea resurselor, gospodarirea si valorificarea lor deficitara, ca si prin amenajarea necorespunzatoare a teritoriului;

Deseu - orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul le arunca, are intentia sau are obligatia de a-l arunca;

Deseuri periculoase - deseurile incadrate generic, conform legislatiei specifice privind regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase;

Deseu reciclabil - deseu care poate constitui materie prima intr-un proces de productie pentru obtinerea produsului initial sau pentru alte scopuri;

Dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesitatilor prezentului, fara a compromite posibilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile necesitati;

Echilibru ecologic - ansamblul starilor si interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura mentinerea structurii, functionarea si dinamica ideala a acestuia;

Ecologie - stiinta de sinteza, provenita initial din domeniul biologiei, dar care tinde sa devina de sine statatoare, care studiaza conexiunile ce apar intre organisme si mediul lor de viata (natural sau amenajat), precum si structura, functia si productivitatea sistemelor biologice (populatie, biocenoza), dar si a sistemelor mixte (ecosisteme);

Ecosistem - complex dinamic de comunitati de plante, animale, organisme si mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza intr-o unitate functionala;

Ecoturism - forma de turism in care principalul obiectiv este observarea si constientizarea valorii naturii si a traditiilor locale si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a)      sa contribuie la conservarea si protectia naturii;

b)      sa utilizeze resursele umane locale;

c)      sa aiba caracter educativ, respect pentru natura - constientizarea turistilor si a comunitatii locale;

d)      sa aiba impact negativ, nesemnificativ asupra mediului natural si socio-culturat;

Efluent - orice forma de deversare in mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injectie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;

Emisie - evacuarea directa sau indirecta, din surse punctuale sau difuze, de substante, vibratii, caldura ori de zgomot in aer, apa sau sol;

Epurarea apelor - domeniu al tehnicii gospodaririi apelor, dar si al ingineriei mediului, prin care se elimina din apele uzate impuritatile dobandite in cursul procesului de utilizare a apei in diferite activitati menajere sau socio-economice;

Eticheta ecologica - simbol grafic si/sau un scurt text descriptiv aplicat pe ambalaj, intr-o brosura sau alt document informativ, care insoteste produsul si care ofera informatii despre cel putin unul si cel mult trei tipuri de impact asupra mediului;

Evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului si a autoritatilor publice interesate de efectele implementarii planurilor si programelor, luarea in considerare a raportului de mediu si a rezultatelor acestor consultari in procesul decizional si asigurarea informarii asupra deciziei luate;

Evaluarea impactului asupra mediului - proces menit sa identifice, sa descrie si sa stabileasca, in functie de fiecare caz si in conformitate cu legislatia in vigoare, efectele directe si indirecte, sinergice, cumulative, principale si secundare ale unui proiect asupra sanatatii oamenilor si a mediului;

Habitat natural - arie terestra, acvatica sau subterana, in stare naturala sau seminaturala, care se diferentiaza prin caracteristici geografice, abiotice si biotice;

Factor abiotic - component al mediului, lipsit de viata: lumina, temperatura, presiunea, umiditatea, relieful, precipitatii etc.;

Factor biotic - actiunea unui organism asupra mediului ambiant sau asupra altor organisme;

Impact asupra mediului - orice efect direct sau indirect al unei activitati umane definita intr-o anumita zona, care produce o schimbare a sensului de evolutie, a starii de calitate a ecosistemului, schimbare ce poate afecta sanatatea omului, integritatea mediului, a patrimoniului cultural sau conditiilor socio-economice;

Monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea si interventia in vederea evaluarii sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, in scopul cunoasterii de calitate si a semnificatiei ecologice a acestora, a evolutiei si implicatiilor sociale ale schimbarilor produse, urmate de masurile care se impun;

Monument al naturii - specii de plante si animale rare sau periclitate, arbori izolati, formatiuni si structuri geologice de interes stiintific si peisagistic;

Poluant - orice substanta, preparat sub forma solida, lichida, gazoasa sau sub forma de vapori ori de energie (radiatie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusa in mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia si al organismelor vii si aduce daune bunurilor materiale;

Poluare - introducerea directa sau indirecta a unui poluant, care poate aduce prejudicii sanatatii umane si/sau calitatii mediului, dauna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o impiedicare a utilizarii mediului in scop recreativ sau in alte scopuri legitime;

Prejudiciu - o schimbare adversa cuantificabila a unei resurse naturale sau o deteriorare cuantificabila a functiilor indeplinite de o resursa naturala in beneficiul altei resurse naturale sau al publicului, care poate sa survina directa sau indirect;

Program pentru conformare - plan de masuri cuprinzand etapele care trebuie parcurse in intervale de timp precizate prin prevederile autorizatiei de mediu sau avizului pentru stabilirea obligatiilor de mediu de catre titularul activitatii, sub controlul autoritatii competente pentru protectia mediului, in scopul respectarii prevederilor legale privind protectia mediului; programul pentru conformare face parte integranta din autorizatia de mediu sau din avizul pentru stabilirea obligatiilor de mediu;

Program operational sectorial - document aprobat de Comisia Europeana pentru implementarea acelor prioritati sectoriale din Planul National de dezvoltare care sunt aprobate spre finantare prin cadrul de sprijin comunitar;

Raport de mediu - parte a documentatiei planurilor sau programelor care identifica, descrie si evalueaza efectele posibile semnificative asupra mediului, ale aplicarii acestora si alternativele sale rationale, luand in considerare obiectivele si aria geografica aferenta, conform legislatiei in vigoare;

Resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite in activitatea umana: resurse neregenerabile - minerale si combustibili fosili,, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica, inclusiv cele inepuizabile - energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor;

Substanta - element chimic si compusi ai acestuia, in intelesul reglementarilor legale in vigoare, cu exceptia substantelor radioactive si a organismelor modificate genetic;

Substanta periculoasa - orice substanta sau produs care, folosit in cantitati, concentratii sau conditii aparent nepericuloase, prezinta risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;

Substante prioritare - substante care prezinta un risc semnificativ de poluare asupra mediului acvatic si prin intermediul acestuia asupra omului si folosintelor de apa, conform legislatiei specifice din domeniul apelor;

Substante prioritar periculoase - substantele sau grupurile de substante care sunt toxice, persistente si care tind sa bioacumuleze si alte substante sau grupe de substante care creaza un nivel similar de risc, conform legislatiei specifice din domeniul apelor;

Sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activitati care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substante radioactive;

Utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile intr-un mod si o rata care sa nu conduca la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potentialul lor in acord cu necesitatile si aspiratiile generatiilor prezente si viitoare;

Zona umeda - intindere de balti, mlastini, turbarii, de ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este statatoare sau curgatoare, dulce sau sarata, inclusiv intinderea e apa marina a carei adancime la reflux nu depaseste 6 metri.