POLUAREA - GENERALITATI

POLUAREA - GENERALITATI

Mediul inconjurator constituie un sistem alcatuit din elemente ale cadrului natural si antropic, strans legate prin relatii multiple, care ii asigura calitatile (insusirile) si evolutia. Mediul reprezinta deci cadrul natural si social in care se desfasoara existenta, viata in general.

Pe parcursul dezvoltarii societatii umane, mediul a suferit o serie de dezechilibre urmate de degradari, care au cunoscut o amploare deosebita in ultimul secol datorita poluarii si a unor activitati distructive pentru stabilitatea ecosistemelor, ca de exemplu: supraexploatarea biodiversitatii, despaduririle etc.

Nu sunt lipsite de interes si sursele de degradare naturale precum: eruptiile vulcanice, furtunile de praf, pulberile rezultate din dezintegrarea meteoritilor, alunecarea terenurilor, incendierea in perioadele secetoase a mari suprafete de paduri etc.

Poluant este factorul care, produs de om sau de fenomene
naturale, genereaza disconfort sau are actiune toxica asupra organismelor
si/sau degradeaza componentele nevii ale mediului, provocand dezechilibre
ecologice.

Poluarea (polluo - polluere = a murdari, a degrada) este
fenomenul de aparitie a factorilor mentionati anterior si de producere a dezechilibrelor ecologice.

Conform Regulilor de la Montreal (1982), prin poluare se intelege "orice introducere de catre om in mediu, direct sau indirect, a unor substante sau energii cu efecte vatamatoare, de natura sa puna in pericol sanatatea omului, sa prejudicieze resursele biologice, ecosistemele si proprietatea materiala, sa diminueze binefacerile sau sa impiedice alte utilizari legitim ale mediului'.

Substantele poluante cuprind atat substantele care se gasesc in mediu in cantitati mici la inceput dar, datorita activitatii umane acestea au crescut cantitativ (exploatari miniere, petroliere, cariere etc), cat si substantele de sinteza (pesticide, ingrasaminte, masele plastice etc).

Dupa provenienta poluantilor, poluarea poate fi:

Poluare naturala: biologica; datorata unor fenomene fizico chimice din natura si menajera;

Poluare industriala;

Poluare agricola.

Dupa natura poluantilor, poluarea este:

Poluare fizica: termica, fonica (sonora), luminoasa, radioactivi electrica;

Poluare chimica: cu derivati ai carbonului si hidrocarburi lichide, cu derivati ai sulfului, azotului etc; cu metale grele (plumb); cu materiale plastice; cu pesticide; cu materii organice fermentescibile etc;

Poluare biologica: contaminarea microbiologica a mediilor inhalate si ingerate si a solului (ex: antrax, ciuma, germeni fitopatogenici, modificari ale biocenozelor si invazii de specii animale si vegetale.

Poluare estetica - ca urmare a urbanizarii si sistematizarii eronat concepute (degradarea estetica a peisajelor naturale etc).

Prin protectia atmosferei se urmareste prevenirea deteriorarii, ameliorarea calitatii acesteia, in vederea evitarii aparitiei unor efecte negative asupra sanatatii umane, a biodiversitatii si a calitatii mediului in general.

Prin poluare insusirile sistemelor biologice sunt afectate mai slab sau mai puternic in functie de intensitatea factorului poluant.

In timp, ecosistemul poate suferi diferite niveluri de deteriorare prin poluari repetate, care au consecinte negative in aprecierea exacta de catre specialisti a insusirilor initiale, atat ale biotopului, cat si ale elementelor constitutive din biocenoza. Acest lucru ar presupune adaptarea tehnologiilor, fara a se tine seama de conditiile initiale in care organismele s-au dezvoltat.

Integralitatea este puternic afectata de poluare prin aparitia de disfunctionalitati in existenta unui sistem biologic (ex. in urma poluarii anumite specii de plante foarte deosebite pot sa dispara din ecosistem).

Caracterul informational este afectat sau chiar distrus in urma deteriorarii mediului de viata prin poluare. Prin distrugerea receptorilor informatiilor intregul lant al fluxului informativ este dereglat.

Programul. Poluarea afecteaza puternic desfasurarea normala a activitatii unei biocenoze deoarece aceasta nu este pregatita cu programe pentru a face fata noilor conditii.

Echilibrul dinamic al biocenozelor si starea de homeostazie a organismelor sunt puternic afectate de efectul poluarii mediului (exemplu: eliminarea organismelor entomofage in urma tratamentelor cu insecticide neselective are ca efect inmultirea exagerata a insectelor daunatoare.

Autoreglarea sistemelor biologice nu se mai poate realiza conditiile de poluare a mediului (ex. in cazul poluarii cu pulberi provenite de la fabricile de ciment procesul de respiratie al plantelor este puternic afectat deoarece stomatele nu-si mai pot deschide ostiolele).

Autoorganizarea ca trasatura esentiala a sistemelor biologice este puternic afectata de fenomenul de poluare (orice actiune fitotoxica a pesticidelor asupra plantelor imprima dezordine in desfasurarea proceselor metabolice din organismul plantelor).

Autoreproducerea este foarte puternic afectata de poluare prin interventia elementelor poluante in procesul de producere al organismelor.

Orice factor poluant, pana sa ajunga sa devina perturbator a activitatii organismelor, trebuie sa fie transportat de apa, aer, particule de sol, om sau alte organisme vii.

Elementele poluante sunt preluate de mediu (sol, apa, aer) de toate componentele unui lant trofic (producator > consumator > descompunator) astfel incat intr-o piramida eltoniana continutul in substante poluante creste de la producator la consumator. Acest fenomen poarta numele de concentrare biologica sau amplificare biologica.

Acumularea mercurului folosit in tratamentele semintelor la cereale sub forma de Criptodin: acesta (mercurul) exista pe tegumentul semintelor in cantitate redusa (8 ppm substanta activa), se transloca in planta si se acumuleaza in noua recolta (boabe). In urma consumarii acesteia de animale, mercurul este preluat si se concentreaza in muschi (40 ppm) si in testicule (280 ppm), provocand intoxicarea si apoi moartea animalelor in 1-2 luni.

Fenomenul invers al amplificarii biologice este cel de diluare biologica, adica diminuarea fitotoxicitatii unui element poluant prin diluarea acestuia intr-o masa foliara mai mare. Exemplul tipic pentru explicarea acestui fenomen este cazul produselor carbamice (Furadan) folosite pentru tratamentul semintelor in combaterea daunatorilor de sol, la cultura de porumb. Dupa aplicarea produsului Furadan pe semintele de porumb, substanta activa trece in tanara planta pe care o protejeaza impotriva ratisoarei porumbului (Tanymecus dilaticolis) tocmai datorita concentratiei foarte mari a acestui produs (stadiul de 2-4 frunze). Pe masura ce plantele de porumb cresc (creste si cantitatea de fitomasa) concentratia produsului Furadan se diminueaza (cantitatea de Furadan este aceeasi insa este distribuita intr-o fitomasa mult mai mare). Deci, o data cu cresterea plantelor de porumb a crescut fitomasa in care produsul Furadan s-a diluat si s-a realizat "diluarea biologica'.

Principiul procesului de diluare biologica contribuie la metabolizarea produselor carbonice de catre planta.