PREVENIREA SI COMBATEREA POLUARII SOLULUI

1) POLUAREA SOLULUI

Prin pozitita , natura si rolul sau, solul este un component al biosferei rezultat la interferenta dintre mediul biotic si abiotic, reprezentand o zona specifica de concentare a organismelor vii, a energiei acestora, produse ale metabolismului si descompunerilor.

Organismele(plantele,animalele,microorganismele) si solurile se intrepatrund si interconditioneaza in sisteme complicate ecologice care se schimba in functie de dinamica si caracterisicile fizice ale mediului fizico-geografic.

Rezervele de energie si elementele biofilice acumulate de-a lungul a mii de ani in procesul de formare a solului pun in evidenta importanta extrem de mare a materiei organice si a mineralelor secundare pentru fertilitatea solului.Pierderea humusului si a mineralelor secundare , datorita unei exploatari nerationale (epuizarea solului, eroziunii prin apa si vant, este, de asemenea dezastruoasa pentru agricultura in orice conditii de mediu s-ar practica, ca si pentru multe componente ale biosferei.

Solurile cu microorganismele asociate joaca rolul unui absorbant , purificator si neutralizator al tuturor deseurilor si reziduurilor organice. Datorita acestei functii a solurilor in cadrul biosferei, omenirea a contat pe o perioada atat de lunga de timp, pe ,,autopurificarea naturii" fata de deseurile si reziduurile produse de populatia in continua crestere si de dezvoltarea industriei si degajate in mediul inconjurator. Ecosistemul sol-organisme este unul dintre cele mai importante mecanisme in formarea , stabilitatea si productivitatea biosferei.Totusi dezvoltarea industriei, agriculturii, transportului si urbanizarii in ultimii 100-150 de ani a inceput sa deregleze fuctionarea normala a sistemului soluri-planta-animale. Resursele mondiale de soluri sunt limitate calitativ si cantitativ , in prezent peste 70% din soluri necesita imbunatatiri si ameliorari de diferite foluri. Dar situatia devine si mai alarmanta , intrucat in procesul de dezvoltare al societatii, in ultimii 75-100, s-a redus considerabil suprafata terenurilor agricole. S-ar parea ca nu este cazul sa se dea importanta deosebita acestui fenomen daca se are in vedere invelisul de sol numai ca o resursa pentru obtinerea de produse agricole si forestiere. Dar ingrijorarea rezulta din faptul ca schimburile posibile in balanta mondiala a oxigenului si dioxidului de carbon, scaderea rezervelor de apa biologic curata si eutrofizarea lacurilor impune sa se acorde si mai mare atentie solului ca parte componenta a biosferei. Din datele existente, rezulta ca in decursul istoriei omenirea apierdut circa 2 mil. hectare teren. De aceea, problema prevenirii si combaterii poluarii solului implica cordarea unei importante deosebite atat din punct de vedere al productiei mondiale agroalimentare si al productiei de materii prime vegetale cat si al reducerii spatiale, direct sau indirect, si mai ales al functionarii normale a biosferei.

Poluarea solului inseamna orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca suport si mediu de viata in cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om (antropice) dereglare manifestata prin degradarea fizica, chimica sau biologica a solului ori aparitia in sol a unor caracteristici care reflecta deprecierea fertilitatii sale respectiv reducerea capacitatii bioproductive atat din punct de vedere calitativ cat si / sau cantitativ.

2) TIPURILE DE POLUARE

Dupa natura si sursa poluantului tipurile de poluare sunt :

1) poluare prin lucrari de excavare la zi -cariera

2)poluare prin acoperirea solului cu depozite de gunoaie

3)poluare cu substante purtate de aer

4)poluare cu reziduuri vegetale

5)poluare prin excesul de apa

6)poluare prin compactare

7)poluare prin eroziune

8)poluare cu pesticide

Activitatile care genereaza aceste tipuri sunt:

1.activitatea extarctiva de materii prime

2.activitatea industriala - industria chimica

3.activitatea agricola pentru productia vegetala , din care deseuri si reziduuri vegetale, dar mai ales chimizarea agriculturii (pesticide, ingrasaminte chimice )

2.1. Poluarea solului prin lucrari de excavare la zi s-a produs intr-o cariera mica de unde se extrage nisip pentru fabrici sau pentru nevoile locale.

2.2. Depozitele de gunoaie constituie un mijloc de poluare a suprafetelor agricole -potential agricole situate in extravilanul localitatilor.

2.3. Poluarea solului prin intermediul agentilor poluanti din atmosfera prezinta anumite generalitati. Solurile cele mai poluante se afla in vecinatatea surselor primare. Pe masura ce inaltime cosurilor de evacuare a emersiilor creste, poluarea solului din imediata apropiere a sursei se reduce ca intensitate , in schimb se extinde suprafata supusa poluarii. Pe langa aceasta sursa poluarea mai poate fi produsa cu particule minerale, gaze, vapori, elemente radioactive.

2.4. Printre poluantii din aer , un rol tot mai nefast , in ultimul timp, il au pesticidele utilizate necorespunzator - de curand si de micii proprietari de pamant. Nu numai in spatiul de intravilan ci chiar in camp, se utilizeaza fara discernamant - fiind cel mai accesibil din punct de vedere pecuniar- D.D.T. Inca din 1970 Suedia a interzis utilizarea D.D.T.-ului si totusi s-a constatat o poluare a solului cu acest tip de pesticid, deci trebuie sa existe o alta provenienta a acestuia decat cea din tara. Singura explicatie care se poate da este aducerea curentilor de aer si depunere odata cu precipitatiile. Desi initial, o serie de maladii - tifosul, febra galbena- au fost eradicate sau reduse cu D.D.T. , in ultimii ani s-a dovedit insa ca pesticidele distrug nu numai inamicii nostri, dar primejduiesc grav si echilibrul biologic al solului; D.D.T.-ul distruge viata din sol ( bacterii, ciuperci, alge, viermi) saracindu-l in calitatea sa de mediul complet de viata pentru productia agricola. Pericolul creste si prin persistenta lor, prin remanenta acumulandu-se an de an; dupa 8 ani, o doime din cantitatea de D.D.T. este inca in sol. In plus pesticidele distrug insecte utile (albinele ), otravesc apele freatice, iar pe de alta parte s-a observat ca multe insecte daunatoare capata rezistenta fata de ele ( gandacul de Colorado, musca ).

Cresterea peranenta a productiei agricole impune asigurarea protectiei corespunzatoare a plantelor cultivate. Pierderile provocate agriculturii pe plan mondial de diferite organisme daunatoare se ridica anual la 35-40% din recolte. Asadar, este necesar de a se recurge - in cadrul mijloacelor de combatere a organismelor daunatoare plantelor, la pesticide. Lasand la o parte aspectul pozitiv al utilizarii pesticidele sunt substante toxice, substante care dupa partunderea in organism, intr-o doza relativ ridicata ,o data sau de mai multe ori, intr-o perioada foarte scurta, sau in doze mici repetate timp indelungat, provoaca, trecator sau permanent, afectari ale uneia sau mai multor functiuni, afectari care pot sa mearga pana la anihilare completa sau sa duca la moarte.

In procesul de combatere, pesticidele parcurg diferite cai in ecosistem. Ideal ar fi ca pesticidele folosite sa se epuizeze odata cu realizarea scopului urmarit. Cunoscut este faptul ca dintr-un pesticid numai 3% din total activeaza, restul de circa 97% se pierde, adica ajunge in sol, pe plante si alte organisme ale agroecosistemului.

Cantitatea extrem de mare nefolosita din punctul de vedere al combaterii, creeaza toate problemele ecologice cunoscute, de unde necesitatea de a se asigura o agrodisponibilitate cat mai mare a pesticidelor.

Avand in vedere riscurile multiple si inca imprevizibile ale folosirii pesticidelor in productia vegetala, s-a acordat atentie tot mai mare elaborarii si introducerii in practica productiei vegetale a metodelor de combatere a bolilor si daunatorilor cu risc cat mai mic de poluare sau nepoluare, apelandu-se din ce in ce mai mult la combaterea integrala in cadrul pesticidelor le revine un rol minor cu totul suplimentar si numai in cazuri de stricta necesitate.

Obiectiv vorbind, in prezent taranului roman ii convine sa dea mai mult cu sapa decat sa-si cumpere pesticide la preturi extrem de mari.

2.5. Ploaia naturala, are un pH de 5,65 datorita CO2 natural din atmosfera. Prin poluare , valoare pH-ului poate scadea pana la 4. In acest caz potentialele ploi acide, s-ar datora oizilor de azot. Desi poluantii eventul sunt evacuati la inaltime dispersia in atmosfera se face in mai multe zile, timp in care se desfasoara reactii fotochimice si oxizii se transforma in acizi. Ploile acide au ca efect asupra solului , pe de o parte, spalarea acestuia de elementele nutritive, iar , pe de alta parte, reducerea pH-ului acidificare.

In tipul de poluare cu deseuri si reziduuri vegetale agricole se includ toate solurile poluate prin depozitarea dezordonata sau pur si simplu prin aruncarea la voia intamplarii de deseuri si reziduuri vegetale - inclusiv paiele si cocenii de porumb ramase pe camp peste iarna. Desi au un caracter mai mult sau mai putin accidental, totusi este necesar ca , asemenea situatii daunatoare care scot din circuitul economic terenurile prin poluare mediului inconjurator ,sa se evite.

Extinderea sistemului de irigatii prin canale in care nu este posibila nivelare debitului de apa, duce la excesul prelungit de umiditate din sol, au loc procese chimice si biochimice care duc la aparitia fenomenului de gleizare - prin ridicarea nivelului apei freatice si pseudogleizare sub influenta excesului de apa fluviala. In aceste conditii, pe langa lipsa de oxigen apar o serie de compusi toxici care inhiba viata din sol si nutritia plantelor, provocand pierderi de recolta. In special pe aceste terenuri se produce fenomenul de compactare sau tasare a solului datorita executarii lucrarilor agricole cu masini grele cresterea numarului de trecere cu masini si alte utilaje, efectuarea lucrarilor in conditii de umiditate necorespunzatoare, lipsei unor asolamente adecvate cu predominarea culturilor prasitoare. Din aceasta cauza capacitatea productiva a solului este afectata prin distrugerea structurii, reducerea aeratiei si permeabilitatii, afectarea regimului hidric si termic, de reglare a regimului de nutritie din sol , toate acestea constituind un fenomen de poluare a solului. Intensitatea acestui fenomen depinde de structura solului, lipsa materiei organice, conditii climatice, plante cultivate si de gradul de ezvoltare al plantelor in momentul in care radacnile ajung la stratul compact. Fiecare lucrare de bonitare obligatoriu contine si un capitol privind repartitia terenurilor arabile pe categorii de rezistenta la arat si repartitia terenurilor arabile in functie de cerintele de afanare adanca. De exemplu, pe terenurile nisipoase nu este necesara afanarea adanca, in schimb pe celelalte categorii de terenuri, cu o textura lutoasa, este necesara afanarea la 35-45 cm. pentru spargerea talpii plugului. Formarea crustei este nu fenomen deosebit de raspandit. In cazul solurilor lutoase si a celor cu un continut ridicat de nisip fin, aceste procese duc la diminuarea considerabila a stabilitatii agregatelor structurale care, sub actiunea unor factori externi defavorabili, se desfac cu usurinta, formand crusta. Unul din agentii externi ai formarii crustei este ploia, la care, in cazul solurilor irigate, se adauga cu efect intens irigatia prin aspersiune. Crusta superficiala are incidenta negativa asupra capacitatii productive a solului stagnand sau impiedicand toatal germinatia semintelor si rasarirea plantelor, modificand circuitul apei, deci usor de inlaturat, printr-o lucrare superficiala adecvata a solului, dar care, daca persista poate avea consecinte economice importante.