Prezentati principalele cai prin care se pot produce hazarde de contaminare a terenurilor si a apelor subterane si efectele lor. Ce impica strategie pt rezolvarea problemei terenurilor contaminate.

Prezentati principalele cai prin care se pot produce hazarde de contaminare a terenurilor si a apelor subterane si efectele lor. Ce impica strategie pt rezolvarea problemei terenurilor contaminate.

Hazardele potentiale rezultate prin contaminarea terenurilor sunt produse pe urmatoarele cai:

eliberarea de vapori sau gaze spre suprafata, direct de pe terenul contaminat sau in apropierea lui;

scurgerea sau eroziunea (de exemplu a apelor de suprafata, a apelor de drenaj sau a acviferelor adanci care preiau contaminanti de la terenurile afectate);

preluarea directa de pe terenul contaminat prin lantul alimentar sau alte parti ale ecosistemului;

prin ingestia directa, contactul sau inhalarea (de catre oameni, animale sau alte organisme);

prin alt contact (de exemplu contact cu materialele de constructie).

Aceste hazarde pot conduce la o serie de efecte concretizate in neplaceri, distrugeri, imbolnaviri, afectand:

sanatatea utilizatorilor si a locuitorilor respectivelor terenuri; desi se cunoaste potentialul de risc al mai multor substante asupra sanatatii, nu se cunosc    efectele asupra populatiei care ocupa terenurile sau se afla in imediata lor vecinatate;

calitatea mediului, care are implicatii majore pentru ecosisteme;

calitatea apei: aceasta include atat apa de suprafata cat si apa freatica, de obicei reprezentand pana la 35% din totalul public furnizat; apa freatica furnizeaza de asemenea baza pentru sistemele apelor de suprafata, dintre care unele sunt folosite la potabilizare, pescuit sau utilizari recreationale;

sanatatea si integritatea fizica a vietuitoarelor, de exemplu prin exploziile gazelor gropilor de gunoi; astfel de explozii si incendii au aparut sub unele case construite aproape de vechi gropi de gunoi, in Marea Britanie; aceste incendii apar cand este prezent material combustibil, iar efectele lor rezulta si prin eliberarea gazelor toxice care se pot deplasa la distante mari in subteran; in plus, o serie de hazarde apar prin contaminarea culturilor de pe soluri astfel contaminate;

calitatea structurilor constructiilor, atacul chimic al unor substante afectand intens anumite materiale de constructie.

Strategia dezvoltata pentru rezolvarea problemei terenurilor contaminate si a riscurilor impuse include urmatoarele trepte:

Politica:

dezvoltarea unei baze stiintifice in ceea ce priveste evaluarea terenurilor privind contaminantii, posibilele lor efecte, riscurile impuse, masurile de remediere si posibilele reutilizari;

intrarea in reteaua internationala de publicatii si institutii cu preocupari in acest domeniu.

Investigarea terenului:

strategii de probare adecvate;

asigurarea valabilitatii statistice a probelor prelevate;

modelarea geostatistica a rezultatelor obtinute;

evaluarea observatiilor si a analizelor efectuate;

analizarea strategiilor locale aplicate.

Evaluarea riscului:

evaluarea riscului expunerii populatiei, posibilele efecte asupra sanatatii;

controlul riscurilor financiare;

dezvoltarea riscului concentrata pe modele conceptuale.

Remediere:

selectarea de strategii de remediere;

urmarirea implementarii lor;

realizarea de rapoarte;

dezvoltarea unor proceduri naturale de remediere.

Accidentul Seveso, Italia, 10 iulie 1976

Accidentul a avut loc la uzina chimica Meda, langa Seveso, datorita spargerii unei valve, care a permis eliminarea in atmosfera pana la 50 m inaltime, a unui nor de substante chimice continand dioxina. Norul a fost dus de vant spre sud-est, spre Seveso. Se pare ca au fost eliminate circa 3000 kg de substante chimice printre care triclorfenol utilizat la fabricarea ierbicidelor si pana la 20 kg de dioxina.

Accidentul nu a fost observat imediat si nici anuntat de compania responsabila.

Primele semne ale unor probleme de sanatate au constat in leziuni ale pielii copiilor, ca niste arsuri, aparute la cateva ore de la accident. Din luna septembrie, a aparut foarte frecvent cloracneea, o boala de piele grava, asociata cu dioxina si prezenta la cei expusi la norul cu dioxina.

Dupa 5 zile, autoritatile au inceput investigatiile, cand iepurii au inceput sa moara in masa. Dupa 2 saptamani, un chimist a dedus ca trebuie sa fi fost dioxina. In decurs de 3 saptamani, 736 de persoane au fost evacuate din apropierea uzinei. Se pare ca au fost expusi 37000 de oameni, au murit 4% din animalele din fermele locale si 80000 de animale au fost sacrificate pentru prevenirea contaminarii prin intrarea in lantul trofic a dioxinei.

Zona afectata a fost divizata pe baza gradului de contaminare a solului:

Zona A, de 110 ha, cea mai contaminata, a fost complet evacuata si azi este un parc cu stejari.

Zonele B si R, urmatoarele ca grad de contaminare, au prezentat interdictia de producere de produse alimentare animaliere sau vegetale.

La momentul respectiv nu exista o infrastructura medicala de laborator pentru determinarea dioxinei din sange dar au fost pastrate probele de sange si reanalizate incepand cu 1987. S-a studiat astfel contaminarea cu dioxina si s-a observat ca unul din efectele cele mai puternice este asupra reproducerii, respectiv o schimbare a sexului noilor nascuti cu predominarea fetelor. Aceasta indica dioxina ca influentand hormonal. Alte studii au aratat legatura cu cresterea incidentei cancerului in grupul celor expusi.

Informatiile obtinute din studiile de la Seveso au sugerat prezenta contaminarii cu dioxina si in Japonia. Semnele au constat in aparitia cloracneei la fosti lucratori la un incinerator de deseuir din Nose, Osaka si in aparitia unor modificari ale raportului de noi nascuti fete sau baieti.

Studiul mostrelor sanguine a permis depistarea continuturilor limita peste    care incep efectele negative si determinarea efectelor pe termen lung ale proprietatilor cancerigene ale dioxinei. Se monitorizeaza copiii victimelor de la Seveso si se reevalueaza efectele dioxinei in Japonia.

Sub parcul Seveso se gasesc doua containere masive de ciment continand primii 40 cm de sol inlaturat dupa explozie, animalele moarte si uzina, demontata bucata cu bucata de muncitori purtand costume de protectie. Apa se scurge din containere in alt container unde este tratata dioxina. Toate acestea sunt monitorizate cu mare atentie. Locul care era desert in 1984, este azi un parc.

Reconstituirea evenimentului pe baza probelor sanguine a permis clarificarea timpului de retinere a dioxinei in sange si efectele asupra copiilor si adultilor.