Radioactivitatea si efectele ei - Protectia impotriva radiatiilor

Protectia impotriva radiatiilor

1. Radioactivitatea si efectele ei

Radioactivitatea, componenta de baza a mediului, este determinata de prezenta in sol, aer, apa, vegetatie, organisme animale, precum si in om a substantelor radioactive de origine terestra, existente in mod natural din cele mai vechi timpuri, la care se adauga radiatia cosmica extraterestra.

Astazi omul traieste intr- un mediu complex, aflandu-se continuu sub actiunea mai multor agenti fizici, cum sunt: lumina, sunetul, radiatia ionizanta. Mediul contine surse naturale de radiatii, carora omul le-a adaugat, in ultimii aproape 100 de ani, si pe cele artificiale create de el. Radioactivitatea naturala a suferit in ultimele 4 - 5 decenii modificari semnificative datorita activitatilor omului: aducerea la suprafata a minereurilor radioactive, extractia si utilizarea carbunelui si a apelor geotermale, precum si a unor minereuri neradioactive, dar cu continut radioactiv natural care nu poate fi neglijat. Pe de alta parte, s-au folosit pentru constructii materiale neconventionale care au determinat reconsiderarea conceptului de radioactivitate naturala prin controlul si supravegherea acesteia.

Pe plan mondial radioactivitatea mediului, atat cea naturala cat si cea artificiala este investigata si evaluata din punct de vedere al efectelor produse de radiatii asupra organismului uman, de catre Comitetul Stiintific al Natiunilor Unite privind Efectele Radiatiilor Atomice (UNSCEAR), creat in anul 1955 (rapoartele elaborate in anii 1977, 1982, 1988 si 1993 contin si prezinta cele mai noi si importante cunostinte in domeniu).

Agentia Nationala pentru Energie Atomica (AIEA) a elaborat - de asemeni - o serie de documente pentru protectia si securitatea nucleara.

Scopurile supravegherii radioactivitatii sunt.

Cunoasterea factorului fizic - radioactivitatea - existent pe pamant si, intr-o buna masura, determinant al evolutiei vietii;

Evaluarea expunerii omului la radiatii si, dupa caz, luarea de masuri de radioprotectie;

Stabilirea oportunitatilor si prioritatilor in refacerea ecologica a zonelor cu radioactivitate crescuta, ca urmare a actiunilor umane.

Cel mai important fenomen in urma caruia apar radiatiile este radioactivitatea, care este studiata intr- un capitol al fizicii numit la inceput "fizica atomica"; ulterior, din acesta s-a despartit "fizica nucleara". Pentru acest motiv, radiatiile s-au numit mai intai radiatii atomice, iar mai apoi radiatii nucleare. Exista si o alta denumire foarte raspandita, aceea de radiatii ionizante, bazata pe faptul ca principala proprietate a acestor radiatii este cea de ionizare a substantei pe care o strabat. Efectele radiatiilor au la baza interactiunea lor cu materia, fenomen bazat pe cedarea energiei radiatiilor incidente catre substanta strabatura.

Spre deosebire de lumina si sunet, radiatiile nu pot fi percepute de catre simturile omului. Ele por fi detectate si masurate cu aparate speciale (dozimetre) a caror componenta de baza este detectorul pentru radiatii. Masurarea contaminarii radioactive, atat a factorilor de mediu, alimentelor, cat si a produselor biologice si/sau a omului se face cu aparate realizate special in acest scop (contaminometru, analizoare audio si multicanal etc). Scopul masurarii dozimetrice este determinarea iradierii sau expunerii organismului, adica a cedarii energiei radiatiilor incidente tesutului acelui organism. Printr-o asemenea masurare se determina doza absorbita, adica energia cedata de radiatie tesutului.

Iradierea este actiunea prin care radiatiile incidente unui corp ii provoaca acestuia transformari. Transformarile din organismele vii sunt cunoscute sub numele de "efecte biologice la iradiere".

Sursele de radiatii folosite in cercetare, in tehnica sau in industrie produc, pentru persoanele care le utilizeaza, o iradiere profesionala. Sursele de radiatii pot fi folosite in medicina pentru diagnostic si tratament, ceea ce conduce, pentru pacienti, la o iradiere medicala, iar pentru personalul medical si sanitar la o iradiere profesionala.

2. Reguli instituite de catre stat pentru asigurarea protectiei impotriva radiatiilor

Actele normative incidente in materie sunt: Legea nr.111/1996 privind desfasurarea in siguranta a activitatilor nucleare, Hotararea Guvernului nr.287/1998 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare, ordine ale presedintelui Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare etc.

In conformitate cu prevederile legale cuprinse in legislatia prezentata mai sus protectia impotriva radiatiilor se realizeaza prin :

limitarea dozei de radiatii pentru persoanele expuse profesional;

mentinerea la    un nivel minim posibil - tinand cont de factorii economici si sociali - ai expunerii la radiatii a populatiei;

monitorizarea expunerii la radiatii in cazul expunerilor accidentale si de urgenta;

implicarea si utilizarea expertilor acreditati sau a unui organism acreditat de protectie radiologica, dupa caz, in toate situatiile in care aceasta este ceruta de norme;

evaluarea sistematica si verificarea locurilor de munca a persoanelor fizice si juridice care desfasoara activitati profesionale in locuri unde exista riscul expunerii la radiatii ionizante provenite din surse artificiale, naturale sau de la echipamente electrice care, operand la o diferenta de potential de peste 5 kV, genereaza asemenea radiatii;

instituirea masurilor vizand transferarea in mediu a deseurilor radioactive si controlul acestuia inclusiv a masurilor care privesc eliberarea in mediu a efluentilor radioactivi lichizi sau gazosi etc.