STANDARDE SI ORGANIZATII PRIVIND REGLEMENTAREA RADIATIILOR

STANDARDE SI ORGANIZATII PRIVIND

REGLEMENTAREA RADIATIILOR

Reglementarea radiatiilor, privita in perspectiva istorica, a inceput in urma cu 75 de ani. De atunci, organizatiile internationale au inceput stabilirea standardelor vizand protejarea populatiei si a mediului de orice efecte datorate radiatiilor.

Standardele de protectie impotriva radiatiei sunt recomandate de o serie de comisii internationale: Comisia Internationala asupra Protectiei Radiologice (ICRP), Agentia Internationala pentru Energia Atomica (IAEA), Comisia Internationala de Unitati si Masuratori Radiologice (ICRU). Ele recomanda unitatile utilizate in desemnarea nivelurilor de protejare contra radiatiei. ICRU a fost creat in 1925. Obiectivul sau principal consta in dezvoltarea recomandarilor internationale privind cantitatile si unitatile de radiatie si radioactivitate, procedurile de masurare si aplicare in radiologie clinica si radiobiologie si datele fizice necesare pentru a asigura uniformitatea in raportarea rezultatelor.

Politica ICRU stabileste ca responsabilitatea introducerii propriilor proceduri tehnice de dezvoltare si mentinere a standardelor apartine organizatiilor nationale. Pe de alta parte puncteaza necesitatea ca toate tarile sa adere cit mai strins la conceptele internationale recomandate privind cantitatile si unitatile de radiatie.

ICRU este constituita din membri, consultanti, reprezentanti ai comitetelor raportoare din 12 tari. Aceste comitete raportoare sunt constituite din oameni de stiinta, ingineri, medici din colegii, universitati, guvern si industrie.

ICRP, desemnata de al doilea Congres International de Radiologie, in 1928, acoperea la inceput doar siguranta radiologiei medicale, pentru ca acum sa acopere securitatea tuturor surselor de radiatie. Misiunea ei este de a considera principiile de baza ale protectiei contra radiatiei si a lasa diverselor comitete nationale de protectie, responsabilitatea introducerii reglementarilor tehnice detaliate, a recomandarilor sau codurilor de practica cele mai potrivite nevoilor tarilor individuale. ICRP este principala sursa de recomandari privind nivelurile de siguranta a radiatiei. Membrii ei apartin mai multor tari si includ oameni de stiinta, medici, ingineri. Ultimul set de recomandari ICRP a fost stabilit in 2005, urmand aceluia din 1990.

IAEA este agentia specializata a Natiunilor Unite, organizata in 1956 pentru a promova utilizarea pasnica a energiei nucleare. IAEA aplica standardele de protectie a radiatiei propriilor operatiuni si a operatiunilor pe care le asista sau cu care este asociata. Tarile care primesc asistenta trebuie sa se alinieze la masurile relevante privind sanatatea si siguranta prescrise de organizatie.

Toate cele 124 de natiuni membre au reprezentanti in Conferinta Generala a IAEA, corpul care guverneaza si determina politica. In cadrul IAEA exista si mici corpuri executive, asa ca si Comitetul de Consultanta Stiintifica, constituit din oameni de stiinta, ingineri si administratori ai statelor membre. IAEA publica ambele standarde si recomandari in plus fata de reglementarile privind stiinta si tehnologia nucleara scrise de consultanti sau grupuri de experti invitati din statele membre.

In SUA, Comisia de Reglementare Nucleara (NRC), Agentia de protectie a mediului (EPA) si Departamentul de Energie si Transport (ETD) sunt principalele agentii federale responsabile pentru reglementarile de protectie a radiatiei. Aceasta autoritate desemnata lor deriva din Actul Energiei Atomice din 1954, legea protectiei mediului si o mare varietate de alte reglementari.

In statele individuale, reglementarea este stabilita de departamentul de calitate a mediului sau de departamentul de sanatate.

Agentiile guvernamentale, federale si internationale reglementeaza manipularea, utilizarea, transportul si depunerea (depozitarea) materialelor radioactive naturale pentru a asigura protectia publica si a sanatatii lucratorilor si securitatea mediului. Limitele expunerii lucratorilor sau publicului sunt stabilite la valori cu mult sub nivelurile la care sunt deja observate efecte asupra sanatatii.

Organizatiile din SUA mai includ, implicit, Consiliul National asupra Masuratorilor si Protectiei Radiologice (NCRP). NCRP a fost fondata in 1929 ca si Comitetul de Consultanta privind protectia contra radiatiei X si a radiului. Recunoscuta in Congres in 1964, ea se ocupa de aspectele stiintifice si tehnice ale protectiei impotriva radiatiei. Membrii ei sunt selectati pe baza experientei stiintifice, ei apartinand publicului si universitatilor, centrelor medicale, laboratoarelor si industriei. Comitetele stiintifice sunt compuse din experti din arii particulare de interes.

Alta organizatie este Comitetul Radiatiei Federale (FRC), infiintat in 1959. Scopul lui este de a consilia presedintele pe probleme de radiatie care afecteaza direct sau indirect sanatatea si de a oferi un ghid agentiilor federale in formularea standardelor de radiatii. FRC a fost un simplu grup de consultanta fara competente de reglementare. In 1970 el a fost desfiintat, resposabilitatile sale fiind trecute la EPA.

Agentia de protectie a mediului (EPA) este responsabila pentru recomandarea ghidului federal de protectie impotriva radiatiei, pentru utilizarea de catre agentiile federale in procesul de reglementare si pentru a proteja mediul de materialul radioactiv sub o varietate de acte normative care vizeaza toti factorii de mediu.

Comisia de Reglementare Nucleara (NRC) a fost infiintata in 1974 si s-a dezvoltat in cadrul Comisiei Energiei Atomice. Responsabilitatea ei este aceea de a proteja sanatatea si siguranta publica. Pentru a realiza acest deziderat, NRC prescrie limite separate privind cantitatea de radiatie pe care lucratorii si publicul le pot recepta pe toate caile posibile, incluzand aerul si apa. Aceste reglementari se aplica operatorilor din uzinele de energie nucleara, ca si facilitatilor medicale sau industriale, autorizate sa utilizeze materiale radioactive. NRC isi bazeaza reglementarile pe recomandarile NCRP si ICRP si pe ghidul si standardele EPA.

Majoritatea datelor utilizate in stabilirea standardelor asupra radiatiei au fost furnizate de doua serii de rapoarte. Rapoartele sunt produse de Comitetul Academiei Nationale de Stiinte privind efectele biologice ale radiatiei ionizante (NAS/BEIR) si Comitetul Stiintific al Natiunilor Unite privind efectele radiatiilor atomice (UNSCEAR). Ambele comitete se bazeaza pe date cat mai noi, derivate din studiile efectelor radiatiilor.

Radiatia este divizata in doua categorii: radiatia ionizanta si neionizanta. Utilizarile radiatiei ionizante includ diagnosticul si tratamentul medical, energia nucleara, datarea arheologica, detectorii de fum si sterilizarea echipamentului medical. Utilizarile radiatiei neionizante includ radarul, laserul si microundele.

In orice fel de analiza, se porneste de la faptul ca orice vietuitoare care a trait vreodata pe pamant a fost iradiata in fiecare secunda a vietii sale. Pe ansamblu, radiatia este usor de detectat si usor de controlat.

Rapoartele NAS/BEIR furnizeaza baza cantitativa de limitare a expunerii la radiatii pentru intreaga populatie. Ei pun accentul pe factorii de risc, pe probabilitatea aparitiei efectelor asupra sanatatii asociate unei anumite doze de expunere la radiatii. Raportul din 1990 a definit radiatia cu nivel scazut, ca tot ceea ce este sub 10000 miliremi. El s-a bazat pe dozele estimate pe supravietuitorii de la Hiroshima si Nagasaki. Supravietuitorii au fost expusi atat dozelor acute (eliberate in minute si secunde) cat si dozelor raspindite in luni si ani.

In 1996, EPA a cerut reexaminarea liniaritatii dozei de radiatie raportate la rata de raspuns la niveluri scazute. In 1998 s-a considerat ca s-a ajuns la o reexaminare comprehensiva a efectelor de sanatate asociate cu niveluri scazute ale radiatiei ionizante, iar raportul a aparut in 2004.

Rapoartele UNSCEAR au produs recomandari pe baza studierii supravietuitorilor de la Hiroshima si Nagasaki. In 1998 s-a considerat ca datorita noii dozimetrii, riscul estimat pentru expunerea la radiatii a crescut. Raportul a schimbat modelul de proiectare a dozei utilizate pentru calculul pe toata durata vietii. Concluziile sunt similare rapoartelor BEIR. In 2000, UNSCEAR a produs un nou raport fara modificari substantiale, studiile au continuat insa, cel mai nou raport fiind din 2007.

In UE, standardele de securitate pentru protectia contra radiatiei ionizante sunt reglementate de Directiva Consiliului 96/29 Euratom.

Aceasta directiva stabileste cadrul de protectie a sanatatii publicului si lucratorilor, impotriva pericolului produs de radiatia ionizanta. Ea stabileste limitele expunerii la radiatie si prezinta necesitatile procedurale incluzand autorizarea si raportarea, monitorizarea si evaluarea riscului si masurile de luat in urgente radiologice.

Directiva contine si date relevante privind practicile (activitatile umane care maresc expunerea indivizilor la radiatia anumitor surse) si interventiile (activitatile umane care previn sau descresc expunerea indivizilor la radiatiile din diferite surse).

Directiva este suplimentata cu un numar de alte directive si reglementari, relative la activitati specifice acestui sector; ele se refera la siguranta la lucru, expunerea medicala, protectia publica, agricultura si protectia mediului.

Conform acestei directive, principalele obligatii ale statelor membre constau in :

• Identificarea activitatilor prezentind pericol datorita surselor de radiatii naturale conducind la expunerea populatiei
• Crearea conditiilor de protectie a populatiei
• Asigurarea pregatirii practicienilor in medicina si servicii de sanatate
• Pregatirea unui sistem de inspectie.

Reglementarile impun:

• Eliminarea practicilor cu risc de radiatie
• Exista exceptii, de ex. reciclarea si reutilizarea substantelor radioactive, care pot fi efectuate cu conditia unei autorizari prealabile
• Impiedicarea introducerii deliberate de noi substante radioactive in productie
• Evaluarea riscului radiologic
• Clasificarea locurilor de munca si a lucratorilor
• Implementarea masurilor de control, monitorizare si supravegherea medicala
• Asigurarea protectiei la radiatii
• Asigurarea supravegherii, restrictiei accesului, expunerea de semne si impartirea de instructiuni
• Informarea corespunzatoare a lucratorilor privitor la riscul la care se expun.

Situatia radioactivitatii factorilor de mediu in Romania in anul 2000

Programul national de supraveghere a radioactivitatii mediului desfasurat de CNCAN - DGSRM in 2000.

Programul national de supraveghere a radioactivitatii mediului are doua componente:

• supravegherea si controlul de rutina in jurul unui obiectiv nucleari
• supravegherea radioactivitatii mediului la nivelul intregului teritoriu.

Supravegherea si controlul de rutina in jurul unui obiectiv nuclear presupun masurarea debitului dozei gamma in aer si a concentratiilor radionuclizilor artificiali emisi de sursa in mediu si evaluarea expunerii suplimentare a populatiei ca urmare a functionarii sursei respective.

Supravegherea radioactivitatii mediului la nivel national presupune masurarea debitului dozei gamma in aer si a concentratiilor radionuclizilor artificiali prezenti in mediu, ca urmare a contributiei la scara globala a unui numar mare de surse potentiale de poluare radioactiva sau ca urmare a unor emisii accidentale de material radioactiv la scara locala, regionala sau globala si evaluarea expunerii suplimentare a populatiei datorate contributiilor cumulate ale evenimentelor cu impact radiologic.

Obiectivele Programului national de supraveghere a radioactivitatii mediului sunt:

• detectarea rapida a oricaror cresteri cu semnificatie radiologica ale nivelelor de radioactivitate a mediului pe teritoriul national;
• notificarea rapida a factorilor de decizie in situatie de urgenta radiologica si sustinerea cu date din teren a deciziilor de implementare a masurilor de protectie in timp real;
• controlul functionarii surselor de poluare radioactiva cu impact asupra mediului, in acord cu cerintele legale si limitele autorizate la nivel national;
• evaluarea dozelor incasate de populatie ca urmare a expunerii suplimentare la radiatii datorate practicilor sau accidentelor radiologice;
• urmarirea continua a nivelelor de radioactivitate naturala, importante in evaluarea consecintelor unei situatii de urgenta radiologica;
• furnizarea de informatii catre public.
• in anul 2000 Programul national a continut:
• un Program standard de supraveghere a radioactivitatii mediului, efectuat de toate SSRM;
• un Program de supraveghere si control in zona de influenta a CNE Cernavoda, efectuat de SSRM Cernavoda;
• un Program de supraveghere si control in zona de influenta a CNE Kozlodui-Bulgaria, efectuat de SSRM Bechet;
• un Program de supraveghere si control in zona de minerit uranifer din Muntii Apuseni, efectuat de SSRM Cluj Napoca;
• un Program de supraveghere si control in zona de minerit uranifer din zonele Crucea (Suceava), Bicazul Ardelean si Tulghes-Grinties, efectuat de SSRM Piatra Neamt;
• in plus fata de Programul standard, unele SSRM au efectuat masurari suplimentare pe probe de apa de suprafata, apa de adancime, sol si vegetatie spontana, in jurul unor obiective cu posibil impact radiologic.

Programele de supraveghere a radioactivitatii mediului sunt executate de SSRM din teritoriu, prevazute cu o dotare unitara de echipamente si dupa o metodologie unica de prelevare, pregatire si masurare a probelor de mediu.

Tehnicile de prelevare, pregatire si masurare, calculul activitatilor specifice beta globale, a limitelor de detectie si a impreciziilor rezultatelor sunt specifice fiecarui tip de proba si sunt in conformitate cu prevederile "Indrumarului metodologic de lucru la Statiile Retelei Nationale de Supraveghere a Radioactivitatii Mediului" si a "Manualului de Asigurarea Calitatii al CNCAN - DGSRM".

Din punct de vedere metodologic, SSRM beneficiaza de proceduri standard de notificare a unei situatii speciale si de proceduri standard de functionare in situatie de urgenta radiologica. Procedurile sunt periodic testate prin derularea de exercitii de simulare a unei situatii de urgenta radiologica, exercitii organizate pe plan national sau international.

Seminar 6

Reglementari, norme legate de radioactivitatea mediului

Se vor studia:

Ord. AN 844/2004- Strategie- Deseuri radioactive

Ord. CNCAN 56/2004- Norme gestiune Deseuri

Norma de securitate radiologica din 10 iulie 2006 privind dezafectarea instalatiilor de minerit si/sau preparare a minereurilor de uraniu si/sau thoriu

Legea nr. 111/1996 privind desfasurarea in siguranta, reglementarea, autorizarea si controlul activitatilor nucleare, republicata, reglementata de Ghid din 2007, Regulament din 2007, Norme din 2006.