Activitatea omului ca factor de solificare

ACTIVITATEA OMULUI CA FACTOR DE SOLIFICARE

Influenta activitatii omului asupra formari si evolutiei solurilor imbraca forme dintre cele mai variate.

Unul din principalele moduri de interventie a omului in peisaj este inlocuirea unei vegetatii cu alta. Cum solul reactioneaza activ la orice actiune externa modificandu-si unele proprietati si primind uneori altele noi, determinate insasi de noua influenta.

Cele mai bune exemple sunt legate de defrisarea padurilor si inlocuirea acestora cu o vegetatie ierboasa care schimba complet directia de solificare, conducand unele zone spre stepizare, iar altele la inmlastinire, zone accidentate si puternic degradate.

Atat de mare a fost in unele locuri actiunea distructiva a eroziuni si a acumularilor, incat solurile au disparut complet din peisaj lasand in urma lor roca goala mai mult sau mai putin alterata.

Pe terenurile orizontale inlocuirea paduri cu pajisti sau terenuri cultivate a determinat sau accentuat procesul de inmlastinire, cauzat de faptul ca vegetatia ierboasa consuma mai putina apa decat padurea, restul de apa acumulandu-se deasupra orizonturilor impermeabile.

Se poate trage concluzia ca padurea are un bun rol protector asupra solului, indeosebi asupra cantitatii si nu intotdeauna asupra calitatii.

In cazul inlocuiri vegetatiei ierboase cu o vegetatie lemnoasa, in zonele de campie, se constata o dezvoltare a orizonturilor humifere, o revenire la forma initiala a structuri, alungirea orizonturilor superioare si o levigare a sarurilor solubile care nu este dorita si duce practic la deprecierea calitativa a solului.

O actiune principala in modificarea sensului de pedogeneza este cultivarea intensa a terenurilor si influenta lucrarilor agrotehnice. Actiunea directa a omului asupra solului prin lucrari agrotehnice este atat de diversa incat cuprinderea ei necesita studii si cercetari speciale

Executarea corecta a lucrarilor solului are o influenta pozitiva asupra tuturor proprietatilor fizice, chimice si biologice care duc uneori, chiar la modificarea profilului de sol.

Aplicarea incorecta a lucrarilor solului este insotita de manifestarea unor influente negative. In cazul unui relief accidentat, corelat cu lucrari agrotehnice necorespunzatoare, poate amplifica degradarile amintite mai sus prin eroziune accelerata si alunecari de teren. Reducerea covorului erbaceu prin aratura, determina o scadere a stabilitatii structurale, o reducere a continutului in humus in substante nutritive si o predegradare a elementelor bazice, prin evapotranspiratie.

In ultima vreme, in agricultura moderna, se utilizeaza din ce in ce mai mult produse chimice din cele mai diverse: ingrasaminte si amendamente, erbicide si insecticide, biostimulatori sau stabilizatori sintetici.

Prin aplicarea corecta a ingrasamintelor se obtin nu numai recolte sporite dar si proprietati favorabile in soluri: ingrasamintele organice intensifica activitatea microbiologica, fosfatii tricalcici reduc activitatea si imbogatesc componenta cationica a complexului coloidal.

Folosirea incorecta a ingrasamintelor duce nu atat la o diminuare a recoltelor, cat la importante perturbatii asupra proprietatilor solurilor:

ingrasamintele cu azot provoaca o accentuata acidifiere;

ingrasamintele cu potasiu aplicate fara amendare determina si ele o scadere a pH-ului;

ingrasamintele organice aplicate nerational pot crea dezechilibre de nutritie, dejectiile de la complexele zootehnice pot crea grave afectiuni poluante in sol.

Folosirea nerationala a pesticidelor duce la poluare solului, a apelor freatice, a mediului inconjurator, cu consecinte directe si uneori grave asupra plantelor, animalelor si omului. Pentru administrarea lor sunt necesare temeinice cunostinte nu numai in domeniul agriculturii, ci si in cel al chimiei, hidrogeologiei, mineralogiei.

Irigarea exercita aspra solurilor influente multiple si complexe, de intensitati mai mari sau mai mici. Aceste influente pot sa nu modifice in totalitate caracteristicile solului, caz in care fenomenul este mentionat in taxonomie la nivel de varianta de sol, dar poate conduce si la modificari radicale care merg pana la modificarea tipului sau chiar a clasei de sol.

Schimbarile radicale ale invelisului de sol sub influenta irigatiei se refera la decopertarea sau acoperirea unor soluri cu ocazia amenajarii terenurilor, la eroziunea terenurilor prin denudatie, la salinizarea si alcalinizarea sau desalinizarea si dezalcalinizarea solurilor, la gleizare, stagnogleizare sau inmlastinire. Toate aceste influente sunt legate de actiunea apei de irigatie asupra chimismului solurilor si asupra proprietatilor lor fizice.

Irigarea exercita, de regula, o influenta nefavorabila asupra proprietatilor fizice. Prin stropiri repetate, se distruge structura orizonturilor superioare printr-un proces de silitizare, cu inhibarea schimbului de gaze din interiorul agregatelor structurale. Deteriorarea structurii si prafuirea ei atrage dupa sine pierderea porozitatii, cresterea coeziunii, aderentei, tasarii si compactarii si in general a rezistentei la arat. Intensificarea acestor fenomene negative este favorizata de faptul ca, in cazul terenurilor irigate, lucrarile solului se executa la umiditati mai mari decat in mod obisnuit si in plus, sunt mai numeroase si mai energice.

Efectele irigarii asupra proprietatilor chimice ale solului sunt, de asemenea, multiple si complexe. Apa de irigatie poate contribui la modificarea compozitiei chimice a solului prin aportul de saruri solubile, poate ridica si saliniza panza de apa freatica, culminand cu saraturarea solurilor pana la transformarea lor in soloneturi sau solonceacuri.

Efectele deosebite asupra directiei de evolutie a solurilor o au lucrarile de desecare, drenare si indiguire, lucrari de prevenire si combatere a eroziunii si alunecariilor, activitatile umane poluante, rotatia culturilor etc.

Desfasurare nerationala a tuturor acestor activitati umane poate duce in final la diminuarea suprafetelor agricole si/sau la degradarea invelisului de sol. Aceste urmari pot fi evitate sau foarte mult diminuate printr-o exploatare rationala, stiintifica si printr-o legislatie adecvata.

Distrugand sistemele ecologice naturale, care sunt complexe, stabile, si inlocuindu-le cu ecosisteme agricole mai putin stabile si mai labile, omul, in acest fel, contribuie la schimbarea proceselor de formare si evolutie a solurilor. Prin aplicarea corespunzatoare a tehnologiilor de cultura, a diferitelor masuri ameliorative, omul actioneaza pentru ridicarea productivitatii solurilor cu fertilitate naturala scazuta respectiv, pentru mentinerea si pastrarea celor cu o fertilitate naturala ridicata.

Grija fata de pamant, ca o bogatie nationala, trebuie sa se reflecte in mod obligatoriu prin actiuni care sa duca la refacerea landsafturilor, prin o mai rationala folosire si organizare a suprafetelor agricole.