Actiunea geologica a apelor meteorice

Actiunea geologica a apelor meteorice

Prin ape meteorice se inteleg apele provenite din precipitatii (ploi, grindina, bruma, zapada) care se scurg pe versanti.

Actiunea apelor meteorice se exercita prin intermediul picaturilor de ploaie, a curentilor peliculari si a curentilor concentrati. Indiferent de forma de manifestare apele meteorice desprind particulele de sol sau roca, le transporta si le depun generand forme de relief.

Sub actiunea picaturilor de ploaie si a curentilor peliculari are loc procesul de pluviodenudare, iar cand apa se concentreaza in curenti iau nastere rigolele de siroire, ogasele, ravenele si torentii (fig. 29).

Fig. 29. Reprezentarea schematica a scurgerii apelor rezultate din ploi si topirea zapezii: A - procesul deluvial (scurgerea in panza); B - procesul de siroire cu adancire verticala (a) si de spalare de suprafata (b); C - procesul torential - adancirea pe verticala.

Pluviodenudarea este procesul de desprindere si deplasare a particulelor de la suprafata scoartei de alterare prin actiunea apei de ploaie sau rezultata din topirea zapezii. Desprinderea particulelor de sol se realizeaza prin socul picaturilor de ploaie. Cantitatea de material desprins depinde de intensitatea ploii, de natura substratului si de tipul de vegetatie. Particulele desprinse sunt supuse procesului de eroziune peliculara (ablatiune). Apa care scurge sub forma de panza continua, antreneaza particulele de sol pe care le deplaseaza spre baza versantului. Prin acest proces sunt inlaturate orizonturile superioare ale solului bogate in humus si elemente nutritive, ceea ce determina scaderea productiei vegetale. Materialele spalate de pe versanti se acumuleaza la baza acestora impotmolind culturile agricole.

Intensitatea eroziunii peliculare este influentata de agresivitatea climei, permeabilitatea si rezistenta solului si a rocilor la eroziune, gradul de acoperire a versantului cu vegetatie si de caracteristicile versantului (inclinare, expozitie, lungime, forma etc.).

Materialele deplasate din partea superioara a versantilor si acumulate pe versant datorita reducerii pantei si infiltrarii apei se numesc depozite deluviale. Ele au, in general, o alta structura si compozitie mineralogica decat roca subiacenta, fiind sedimente aduse din alta zona (alohtone).

Rigola de siroire reprezinta forma elementara cea mai simpla pe care o creeaza apa concentrata in curenti. Se prezinta sub forma unui santulet cu adancimea de cativa centimetri, orientat pe linia de cea mai mare panta. Rigolele apar in grupuri paralele dispuse perpendicular pe curbele de nivel.

Rigolele se formeaza cu precadere in masa solului sau in depozitele deluviale, iar rocile cele mai favorabile rigolelor sunt cele slab coezive: nisipuri, loessuri, argile etc.

Ogasele sunt santuri neregulate sapate de curentii de apa pe linia de cea mai mare panta. Au profilul transversal in forma de U si adancimea de 0,5-2 m.

Ogasele se formeaza prin dezvoltarea rigolelor in urma ploilor torentiale, cu predilectie pe versanti cu inclinare mare, alcatuiti din formatiuni sedimentare friabile (marna, argila, loess). Versantii brazdati de ogase fac impracticabila agricultura de aceea aceste terenuri sunt cunoscute sub numele de pamanturi rele (bad-lands).

Ravenele provin din ogase, au adancimi de 2-3 m, profilul transversal are forma literei V, iar malurile sunt puternic inclinate. La gura ravenei se afla materiale transportate de curentul de apa si depuse sub forma unui con.

Evolutia ravenei se produce pana cand profilul longitudinal se apropie de profilul de echilibru. In final se ajunge la stabilizarea ravenei si acoperirea ei cu vegetatie.

Torentii sunt cursuri temporare de apa formate pe versantii puternic inclinati in urma ploilor torentiale sau a topirii bruste a zapezii. Pentru formele de relief rezultate prin procese torentiale, Gh. Vilsan (1933, 1945) a propus denumirea de organism torential.

Torentii actioneaza asupra scoartei terestre prin eroziune, transport si sedimentare. Eroziunea torentiala se manifesta in adancime, regresiv si lateral. Transportul torential se realizeaza prin tarare, rostogolire si in suspensie.

La un organism torential se disting trei parti: bazinul de receptie, canalul de scurgere si conul de dejectie (fig. 30).

Bazinul de receptie reprezinta teritoriul de pe care torentul isi aduna apa. Limita bazinului de receptie se modifica de la o ploaie la alta prin actiunea regresiva a ogaselor si ravenelor. In bazinul de receptie se gasesc rigole, ogase si ravene ce converg spre punctul cel mai coborat al bazinului de receptie.

Fig. 30. Organism torential: Br - bazin de receptie; Cs - canal de scurgere; Cd - con de dejectie; 1, 2, 3 - fazele eroziunii regresive; 3', 2', 1' - fazele acumularii progresive

Canalul de scurgere are aspectul unui jgheab ingust care incepe de la locul de intalnire a apelor colectate din bazinul de receptie si se continua pana unde panta terenului scade foarte mult, iar materialele sunt sedimentate.

Conul de dejectie (agestru) este partea terminala a organismului torential unde materialele transportate de torent sunt dispuse sub forma unui semi-con tesit. Marimea conului de dejectie depinde de suprafata bazinului de receptie si de capacitatea de transport a torentului. Conul de dejectie se caracterizeaza prin depunerea materialelor grosiere la partea superioara si a materialelor fine la partea inferioara, respectiv prin stratificatia incrucisata a sedimentelor. Torentii au efecte negative asupra economiei si echilibrului ecologic. Ei duc la degradarea terenului pe suprafete intinse, produc inundatii, iar conurile de dejectie pot duce la acoperirea sau distrugerea locala a soselelor, cailor ferate, asezarilor omenesti etc.