Actiunea geologica a gravitatiei

Actiunea geologica a gravitatiei

Gravitatia terestra actioneaza asupra rocilor de la suprafata scoartei, atat direct (pe versanti inclinati sau in golurile subterane) cat si indirect (prin actiunea pe care o exercita asupra celorlalti agenti externi - aer, apa si gheata).

Stabilitatea terenurilor depinde de coeziunea rocilor, reflectata in rezistenta lor la actiunea gravitatiei. Unele roci, ca nisipurile si pietrisurile, au o stabilitate redusa, mai ales daca sunt impregnate cu apa. De aceea, ele se deplaseaza usor pe panta sub actiunea gravitatiei. Argilele au o stabilitate ridicata in stare uscata, dar prin impregnare cu apa devin plastice.

Rocile magmatice au stabilitate ridicata, fapt ce face ca ele sa formeze adeseori pereti verticali, chiar surplombati (cu unghi mai mare de 90⁰). Stabilitatea lor depinde de gradul de fisurare.

Rocile metamorfice au o stabilitate mai mare decat cele sedimentare. Stabilitatea lor depinde de fisuratie si sistuozitate.

Rocile sedimentare au o stabilitate diferita in raport cu gradul lor de coeziune si omogenitate, precum si in functie de inclinarea stratelor si a pantei.

Pe versanti au loc procese de panta, sub actiunea predominanta a gravitatiei si sub actiunea gravitatiei in prezenta apei. Procesele de panta sub actiunea predominanta a gravitatiei sunt: rostogolirile, surparile si prabusirile, respectiv creepingul.

Rostogolirile sunt deplasari ale materialelor rezultate in urma dezagregarii rocilor din versanti stancosi. Rezultatul procesului de rostogolire il constituie conurile de grohotis, care reprezinta acumulari de blocuri colturoase la poalele povarnisurilor montane. Prin juxtapunerea conurilor de grohotis rezulta trene de grohotis.

Alte forme care iau nastere in urma deplasarii materialului rezultat din dezagregarea rocilor sunt raurile de pietre (fasii din acumulari de pietre dispuse pe linia de cea mai mare panta) si torentii de pietre (care iau nastere prin reactivarea conurilor de grohotis de catre apele torentiale).

Surparile si prabusirile se produc datorita distrugerii suportului unei mase de roci, care poate fi cauzata de exploatari miniere, eroziunea laterala, dizolvarea masei de roci subiacente (cazul zonelor carstice) etc.

Dintre factorii ce declanseaza prabusirile, un rol important il au cutremurele de pamant, eruptiile vulcanice si exploziile artificiale.

3. Creep (sau creeping) reprezinta procesul de deplasare lenta, particula cu particula, a depozitelor de cuvertura de pe terenurile in panta. El este provocat de oscilatiile termice, hidratarea particulelor, infiltrarea apei, dizolvarea, cresterea radacinilor plantelor, actiunea animalelor. Creepingul poate fi stavilit prin prezenta vegetatiei.

▼ Sub actiunea gravitatiei si a apei de infiltratie au loc urmatoarele procese: solifluxiunea, sufoziunea, tasarea si alunecarile de teren.

Solifluxiunea. In regiunile cu climat rece, cu temperaturi medii anuale sub 0⁰C, terenul ingheata pana la adancimi de zeci si chiar sute de metri. Vara, patura superficiala se dezgheata, se imbiba cu apa care nu se poate infiltra mai jos si sub actiunea gravitatiei se scurge pe versant, procesul purtand denumirea de solifluxiune.

In drumul sau, materialul dezghetat poate antrena blocuri de roca de diferite dimensiuni, formand torenti de pietris si grohotis.

Fig. 26. Elementele unui aparat sufozional (dupa V. Tufescu, 1968): a - palnii de sufoziune; b - hornuri de sufoziune; c - curent subteran de apa

Fig. 27. Vale sufozionala evoluata, langa Fetesti (dupa V. Tufescu, 1968)

Sufoziunea. Denumirea provine din limba latina (suffodio = a sapa dedesubt). Procesul se manifesta in rocile friabile sub actiunea curgerii apelor freatice. Apele freatice dizolva sarurile din masa rocii (de exemplu carbonatul de calciu - CaCO₃ - din loess) isi creeaza cai de scurgere si actioneaza ca un torent subteran. Deasupra torentului se formeaza hornuri de sufoziune, care la suprafata terenurilor dau nastere la palnii de sufoziune - mici depresiuni circulare cu diametrul de 3-6 m (fig. 26). Prin unirea mai multor palnii, sufozionale se formeaza vai sufozionale (fig. 27).

La noi in tara, cele mai tipice forme de sufoziune se intalnesc in Campia Romana si Dobrogea, datorita prezentei loessului, care este o roca friabila si bogata in carbonati.

Tasarile reprezinta miscari lente de coborare pe verticala datorita comprimarii rocilor. Conditia principala pentru dezvoltarea acestui proces o constituie prezenta rocilor friabile, poroase (loess, nisip etc.).

In urma tasarii rezulta crovul, care sete o mica depresiune cu contur circular sau eliptic, cu diametrul de la cativa zeci de metri pana la 2-3 km si cu adancimi de 2-6 m. Cand crovurile se ingemaneaza dau nastere la depresiuni cu diametrul mult mai mare, numite gavane sau padine.

Crovurile prezinta un microclimat propriu, mai umed, datorita stagnarii apei si a acumularii zapezii spulberate de vant, precum si o evapotranspiratie mai redusa ca urmare a adapostirii fata de vant. La noi in tara, cele mai tipice forme de tasare apar in Campia Romana, Banat si Dobrogea, pe depozite de loess.

Alunecarile de teren sunt deplasari naturale, repezi, ale unor mase de roci, prin desprinderea lor de substrat sub actiunea gravitatiei si a apelor de infiltratie. La o alunecare de teren se deosebesc: rapa de desprindere, suprafata de alunecare si masa alunecata (corpul alunecarii) (fig. 28).

Fig. 28. Alunecare de teren

w Rapa de desprindere reprezinta zona unde a avut loc desprinderea masei de teren, avand aspectul unei cornise cu inclinare mare.

w Corpul alunecarii este masa de teren desprinsa, care se acumuleaza de obicei la baza versantului, avand un aspect haotic.

w Suprafata de alunecare este alcatuita in general dintr-un substrat impermeabil (argila, marna).

Alunecarile de teren se produc cu frecventa mare in conditii de versanti cu inclinare accentuata, al caror substrat este alcatuit din marne si argile. Alunecarile de teren sunt favorizate de precipitatiile abundente, dezgheturi rapide de primavara, defrisari, cutremure etc. La noi in tara, frecventa cea mai mare a alunecarilor de teren se inregistreaza in zona subcarpatica, in Podisul Moldovei si in Depresiunea Transilvaniei.