Alcatuirea mineralogica a scoartei terestre

Alcatuirea mineralogica a scoartei terestre

Elementele chimice din scoarta terestra apar combinate in minerale. Stiinta care se ocupa cu studiul mineralelor, cuprinzand toate problemele privitoare la acestea ca: forma, proprietati fizice, chimice, geneza, clasificare, descriere, precum si importanta lor practica, se numeste Mineralogie.

Prin mineral se intelege orice corp natural solid, lichid sau gazos, omogen din punct de vedere fizico-chimic, alcatuit din unul sau mai multe elemente chimice combinate, cristalizat sau amorf, care intra in alcatuirea scoartei pamantesti.

Daca dintr-un mineral, industria prin mijloacele sale tehnice, poate extrage o anumita substanta utila (fier, plumb, zinc, cupru etc.) acel mineral se numeste minereu.

Din punct de vedere mineralogic-petrografic, mineralele sunt definite ca parti componente ale rocilor si minereurilor, care intra in alcatuirea scoartei Pamantului si ale unor corpuri extraterestre pe care omul le-a studiat ori analizat practic (meteoritii, luna). In marea lor majoritate, mineralele au origine anorganica dar se cunosc si minerale de origine organica cum sunt: chihlimbarul, asfaltul, petrolul, gazele naturale.

Mineralele in natura se prezinta sub doua forme de agregare fizica: cristalizata - care este cea mai frecventa si amorfa. Mineralele cristalizate sunt limitate de fete plane care se intretaie dupa muchii din imbinarea carora rezulta colturi si se numesc cristale (crystallos - gheata). Mineralele amorfe sunt lipsite de forme geometrice regulate (amorphos - fara forma) si au proprietati diferite de cele ale mineralelor cristalizate. Dintre mineralele amorfe se amintesc: opalul, limonitul etc.

Daca se priveste un mineral cu ochiul liber sau cu lupa, intreg spatiul apare umplut de materie. cercetarile intreprinse cu raze X asupra a numeroase minerale, au scos in evidenta insa faptul ca mineralele sunt alcatuite din puncte materiale (ioni, atomi sau molecule) asezate la distante de ordinul angstromilor (1A = 10^-8 cm), de unde rezulta ca materia este discontinua si proprietatile ei nu sunt aceleasi in masa unui atom si in spatiile dintre atomi.

Dupa modul cum variaza proprietatile fizice cu directia se deosebesc minerale izotrope si minerale anizotrope.

Mineralele izotrope (isos = egal, la fel; tropos = insusire) sunt acele minerale la care proprietatile fizice nu variaza cu directia, avand deci aceeasi valoare in toate directiile din jurul unui punct.

Fig. 37. Distributia atomilor Fig. 38. Retea tridimensionala

in masa unui corp amorf

Mineralele anizotrope (anisos = diferit, inegal) sunt acele minerale la care proprietatile fizice variaza cu directia, avand valori diferite pe directii diferite.

Ca regula generala, corpurile amorfe sunt izotrope, iar cele cristalizate sunt anizotrope.

Deosebirile dintre materia amorfa si cea cristalizata isi au explicatia in structura interna care este diferita in cele doua stari de agregare a materiei. La corpurile amorfe, particulele materiale (atomi, molecule) au o distributie dezordonata in masa acestora de unde rezulta si forma neregulata a corpurilor (fig. 37). Corpurile cristalizate se caracterizeaza printr-o dispunere ordonata a particulelor materiale, fapt ce duce la realizarea unor figuri geometrice regulate, numite cristale. In masa unui cristal alcatuit din atomi identici sau diferiti, particulele sale materiale se orienteaza in mod periodic cu directia in forma de siruri, planuri si retele tridimensionale, particulele materiale (ionii) ocupand nodurile retelei (fig. 38).