Alunecarile de teren, comuna Rau Alb

Alunecarile de teren sunt o categorie de fenomene geologice care cuprinde o gama larga de miscari ale solului in lungul unor pante, incepand de la scurgerile de noroi pana la avalansele de pietre pe versanti muntosi. Alunecarile sunt provocate de gravitatie, dar oamenii pot contribui si ei la aparitia acestui fenomen prin subminare, aceasta producandu-se de exemplu, cand sunt construite sosele pe suprafata unui teren in panta.

Ca si alte pornituri de teren, alunecarile de teren sunt considerate atat procese geomorfologice, cat si forme de relief (microrelief). Ca proces, alunecarile de teren sunt deplasari rapide (bruste) prin care masele in miscare separate de partea subiacenta, gliseaza pe o suprafata puternic umectata si plastica.

Ca relief, alunecarile se caracterizeaza printr-o micromorfologie specifica, in care se disting:

rapa de desprindere;

corpul de alunecare;

fruntea alunecarii;

patul de alunecare.

Conditiile potentiale de baza in producerea alunecarilor de teren sunt prezenta rocilor moi in cadrul formatiunilor geologice si inclinarea suficient de mare a pantelor. Pregatirea si declansarea revin apelor de infiltratie, ceea ce explica frecventa deosebita a fenomenului in perioadele cu pluviozitate ridicata sau de topire lenta a zapezilor.

In tara noastra, conditiile potentiale si fortele declansatoare ale alunecarilor de teren se gasesc in impact pe suprafetele extinse in Subcarpati si podisuri si pe areale mai mici in zona flisului carpatic. Impactul este favorizat indeosebi de modificarile negative provocate de omin structura si functionalitatea peisajelor naturale.

Cand sunt generalizate, alunecarile de teren isi pun amprenta negativ asupra peisajului geografic prin elementele morfologice, hidrografice, pe care le introduc si care ingreuneaza activitatile de utilizare si amenajare a spatiului: agricultura, silvicultura, constructiile etc.

Alunecarile sunt cauzate intr-o forma directa sau indirecta de existenta unor mase de argile sau de formatiuni argiloase care joaca un rol de orizont de alunecare fie pentru ele insile, fie pentru rocile ce li se suprapun. De asemenea, fenomenul este precedat totdeauna de o umezire puternica.

Alunecarea se realizeaza numai prin interventia apei in materialele ce contin coloizi si care se pot imbina cu aceasta. Apa poate proveni din ploi, din topirea zapezilor, sau poate fi vorba de ape freatice sau subterane. Pe langa apa mai exista si alte cauze ce produc la declansarea de alunecari. Acestea sunt: roca, planta, marirea greutatii locului, cutremurele, saparea laterala a raurilor sau adancirea lor, defrisarile.

Pentru a exemplifica fenomenul alunecarilor de teren am ales zona comunei Rau Alb.

Din punct de vedere fizico - geografic, comuna Rau Alb, este amplasata in zona de contact morfologic a dealurilor subcarparice cu campia piemontana a Cricovului Dulce. De asemenea comuna Rau Alb se afla in partea de est a judetului Dambovita.

Vecinii comunei Rau Alb sunt:

in Nord, Nord - Est comuna Runcu

in Est comuna Runcu

in Sud si Sud - Est Orasul Fieni

in Nord si Nord - Vest comuna Pucheni

in Vest comuna Barbuletu.

Principalele cai de comunicatie sunt: drumul judetean DJ 712 A face legatura cu drumul national 71 Targoviste - Sinaia la Fieni si drumul national 72 A- Targoviste - Campulung.

Satul Rau Alb de Sus este situat de-a lungul drumului comunal DC. 122- Rau Alb- Pucheni, drum ce urmeaza Valea Raului Alb in bazinul superior de la izvoare pana in aval pe distanta de 5 km. facand legatura intre aceste localitati.

CADRUL NATURAL

Ca relief, comuna Rau Alb se incadreaza in Dealurile Subcarpatice de la poalele Masivului Leaota cu o altitudine cuprinsa intre 600 si 900 m.

Zona luata in studiu se caracterizeaza prin varietatea formelor morfologice rezultata din caracterul complex al structurii geologice si de varietatea factorilor de modelare a reliefului si astfel se pot delimita unitati geomorfologice majore.

Zona Dealurilor Subcarpatice interne ,subunitate a Subcarpatilor Ialomitei ,cu un relief accidentat, altitudini mari si medii, brazdate de cursuri de apa permanente si temporare.

Subcarpatii alcatuiesc cea de-a doua treapta de relief si ocupa 23% din suprafata judetului si apar ca niste dealuri cu diferite inaltimi, puternic fragmetate de reteaua de drenaj. Anticlinalele si sinclinalele sunt evidente si in morfologie primele corespunzand de cele mai multe ori culmilor, iar celelalte zonelor depresionare. Conform principalelor accidente tectonice, relieful se prezinta ca niste valuri uriase orientate est vest a caror inaltime scade de la nord la sud. Intre aceste valuri, suprapuse in mare parte pe anticlinale apar o serie de culoare corespunzatoare sinclinalelor. La contactul dintre zona montana si cea subcarpatica se remarca un relief depresionar de natura tectonica si eroziune diferentiata, el se poate urmari incepand de la Cetateni, valea Dambovitei sub forma unui culoar ingust. Un al doilea aliniament de sinclinale a dat nastere Depresiunii Barbuletului care se uneste in valea Ialomitei cu cea a Bezdeadului, ambele limitate la sud de un alt sir de dealuri.

Interfluviul dintre Dambovita si Ialomita este drenat in acest sector de Raul Alb care traverseaza de la nord la sud o serie de sinclinale si anticlinale.

Prin actiunea de eroziune, acest afluent al Dambovitei a fragmentat foarte puternic relieful, vaile bazinului lui fiind adancite cu cca 200-250 m.

Din punct de vedere geologic sunt alcatuiti din depozite paleogene la nord si neogene la sud. Nota dominanta a reliefului o dau fenomenele de alunecare si de eroziune torentiala, care afecteaza suprafete apreciabile de teren.

FENOMENELE DE RISC

Procese geomorfologice de risc:

Alunecarile de teren reprezinta cele mai raspandite forme ale deplasarilor de mase in bazinul Raului Alb. Preponderente sunt alunecarile superficiale si de mica adancime. Alunecarile sunt deosebit de active in perimetrul subcarpatic unde factorul antropic are un rol foarte important, constituind totodata un risc semnificativ pentru asezari, terenuri agricole si terenuri.

Alunecarile de teren superficiale apar pe aproape toti versantii

acolo unde vegetatia ofera o protectie redusa, mai ales primavara si toamna au loc alunecari in patura de sol, generand ondulari si brazde de alunecare. Acest tip de alunecare apare pe toti versantii- in bazinul Raul Alb

Ele nu au dimensiuni foarte mari sunt lipsite de rapa de desprindere sau cu rapa de dimensiuni reduse. Se mai poate observa si o combinare a torentilor cu alunecari.

Alunecarile profunde ocupa spatii mult mai restranse dar au efecte distrugatoare mult mai mari. Pentru a exemplifica acest fenomen putem vorbi de alunecarea situata pe Valea Glodului, alunecare care a facut pagube semnificative pentru populatia ce isi are acolo terenuri agricole sau locuinte. In momentul de fata asupra acestei alunecari sau executat studii geologice si pedologice, urmand ca in cursul anului 2007 sa se execute lucrari de amenajare. In bazinele superioare ale fiecarui bazin torential situat pe teritoriul comunei putem vorbi de spatii afectate de alunecari de teren. Toate aceste suprafete necesita lucrari de amenajari, pentru a fi reintroduse in circuitul agricol.

Torentii sunt si ei extrem de numerosi fragmentand versantii si podurile de terasa in tot bazinul formand conuri de dejectie. Majoritatea lor in perioadele cu precipitatii aduc cu ei cantitati uriase de pietrisuri de pe verasanti care, uneori, blocheaza drumurile.

In toate cazurile vaile cu dimensiuni mici au caracter torential favorizand aparitia fenomenelor de risc in perioade cu ape mari.

Pe numerosi versanti se observa si numeroase ogase, ravene, care au un proces evolutiv activ.

Procese hidrologice de risc

In bazinul raului Raul Alb debitele maxime cu cota cea mai ridicata s-au produs in sezonul de vara si anume in iunie si iulie cu valori cuprinse intre 1.7 m³/s si 2 m³/s.

Debitul maxim cu cele mai mici valori apare fie in sezonul de toamna fie in sezonul de iarna.

Viiturile reprezinta fenomene hidrologice in care scurgerea prin albia raului se manifesta cu brutalitate.

Apele au o scurgere navalnica, iar eroziunea se manifesta liniar atat in albia minora cat si in cea majora.

Vegetatia factor de stabilitate

Formatiunile vegetale si in special padurea are rolul de a modera actiunea agentilor exogeni, a caror energie o folosesc cu o intensitete mai mica, dar in mod continuu in transformarea substratului.

In regiunile accidentate cum este cea mai mare parte a bazinului studiat, padurile indeplinesc mai multe funtii de baza : regularizarea cursurilor de apa, protejarea si marirea debitelor izvoarelor, preintampuinarea eroziunii solului prin dimnuarea scurgerii superficiale si imbunatatire structurii si a porozitatii acestuia, fixarea terernului prin radacinile arborilor

Scurgerea de suprafata la ploi torentiale, in aceleeasi conditii de sol, panta, expozitie capata valori maxime de73.9% din volumul precipitatiilor cazute pe terenurile fara vegetatie, 57% pe terenurile pasunate auziv si de 43.7% in padurile cu consistenta scazuta, lipsite de litiera, in timp ce sub padurile de amestec cu consistenta medie si cu strat de litiera normal scurgerile abia daca ating un maxim de 1.3%, iar in cele de cvercinee, 1.9%.

Consistenta padurii este si ea un factor determinant impoptriva eroziunii solului, pe terenurile impadurite caderea picaturilor de ploaie fiind infanta prin retinerea acestora in coronamentul arborilor, de aici o mare parte se evapora, foemand un fel de ceata care se mentine deasupra padurii. Cele mai amri valori de retinere le ating la o ploaie fara vant coniferele -cca. 820 g/m².

La ploi de scurta durata, retinerile pot ajunge pana la 59% din cantitatea de precipitatii cazuta intr-o padure de cvercinee.

Padurea reprezinta deasemenea si un habitat pentru plante si animale.

Principalele surse de poluare a padurii le reprezinta despaduririle si poluantii.

In Romania se practica sistemul de taieri rase pe suprafete vaste, iar alta problema o constitue folosirea necontrolata a substratul de igienizare si protectie a padurii impotriva daunatorilor.

Padurile afectate de poluare, fara masuri adecvate de preintampinare a cestora sunt supuse inevitabil uscarii. La nivelul Romaniei anului 1989, 6% din totalul padurilor erau afectate de uscare. Principalele specii afectate sunt stejarul, bradul, salcamul, plopul indigen, salcie.

Masurile ce se pot lua pentru preintampinarea acestui fenomen sunt : utilizarea padurilor sub limita puterii naturale de crestere, extinderea suprafetelor impadurite, impadurirea suprafetelor despadurite, degradate si a coamelor de dealuri, unde apar eroziuni de adancime cu efecte negative.

Odata cu micsorarea suprafetelor acoperite cu paduri si numarul de animale si speciile sunt mai putine. Astfel efectivul de animale este in continua scadere, putin tinut sub control de Ocoalele Silvice.

Fig. 1-3 Alunecare de teren pe DJ 712A, in apropierea centrului civic al comunei Rau Alb.

Circulatia pe DJ 712A se face

pe un singur sens, dupa fiecare perioada

cu precipitatii situatia se agraveaza.

Fig. 4 Alunecare de teren in punctul Linie

Alunecarea de teren afecteaza structura de rezistenta a unui pod.

Fig.5 Alunecare de teren pe islazul comunal. Afecteaza DC 133, la limita dintre comunele Rau Alb si Runcu (satul Brebu)