Baza structural tectonica

Baza structural tectonica

Sub raport genetic relieful Romaniei este foarte complex ca rezultat al actiunii combinate a agentilor interni si externi.

Principalele procese geologice si geomorfologice care au determinat infatisarea actuala a reliefului Romaniei au fost : litogeneza, tectogeneza si sculptogeneza (gliptogeneza). Rolul tectonicii si al sculptogenezei conditionata climatic a fost determinat in formarea reliefului Romaniei. Structura tectonica impune arhitectura reliefului impreuna cu litologia care diferentiaza relieful dupa natura rocilor.

Dupa cum s-a aratat mai inainte, pe teritoriul Romaniei sub raport morfotectonic (morfostructural) apar doua mari zone: de orogen (geosinclinal) si de platforma.

Baza tectonica primara a teritoriului Romaniei o constituie scheletul precambrian si hercinic. In aceasta perioada s-au format cele doua unitati de platforma cu fundament rigid care reprezinta astazi cele mai intinse peneplene fosile ale tarii si anume peneplena valaha si peneplena moldava acoperite cu cuverturi sedimentare mai noi, de varsta mezozoica si neozoica.

Cristalinul carpatic s-a format in trei cicluri tectono-magmatice: prebaicalian, baicalian si hercinic si se prezinta in trei serii cristalofiliene: mezometamorfica, epimetamorfica si anchimetamorfica (Paleozoic superior).

Masivele granitoide care au cea mai mare dezvoltare in Carpatii Meridionali si Apuseni au jucat un rol important in formarea reliefului muntos.

Tectonica alpina a determinat modificarea vechiului schelet precambrian si hercinic in sensul fragmentarii lui in mai multe blocuri (oriental, meridional si apusean) si i-a adaugat cuvertura sedimentara mezozoica. In cadrul acestui ciclu tectono-magmatic se pot distinge trei faze alpina veche care s-a manifestat in triasic si jurasic, faza alpina noua din neogen si cuaternar.

Faza alpina veche corespunde cu inceputul fazei geosinclinale de care este legata sedimentarea rocilor carbonatice, iar miscarile tectonice au avut un caracter dominant oscilatoriu.

Faza alpina mijlocie s-a manifestat mult mai intens prin miscari cu efecte de cutare care au dus la formarea unor panze de sariaj de mare amploare si la generarea unor procese magmatice.

Faza neotectonica alpina din neogen si cuaternar se caracterizeaza prin miscari dominant rupturale, eruptii vulcanice si miscari plicative. In aceasta faza au avut loc marile miscari de incalecare a flisului carpatic s-a definitivat structura sa in panze solzi, s-au cutat Subcarpatii si au luat nastere panzele pericarpatice. Miscarile post miocene au determinat ridicarea Carpatilor cu cel putin 1000 m.

Tectonica plicativa pleistocena din faza valaha a dus la formarea cutelor diapire din Subcarpatii si Podisul Transilvaniei, la cutarea Subcarpatilor, la formarea domurilor in Podisul Transilvaniei si la intensa faliere a zonelor structurale mai vechi.

Neotectonica rupturala a determinat formarea sistemelor complexe de grabene si horsturi din zona cristalino-mezozoica mai rigida, determinand o intensa fragmentare a reliefului. Aceste miscari tectonice stau la baza formarii depresiunii Transilvaniei si a genezei depresiunilor intracarpatice (Petrosani, Hateg, Caransebes).

Etapei neotectonice ii corespunde si magmatismul subsecvent tarziu din tortonian-cuaternar din Muntii Oas, Gutai, Calimani, Gurghiu si Harghita. Structurile eruptive extruzive generate de aceasta faza magmatica (aparate vulcanice si podisuri vulcanice) au o larga dezvoltare in Muntii Calimani, Gurghiu, Harghita, iar cele subvulcanice (lacolite, silluri, dikuri) in Muntii Tibles, Toroiaga si Bargau.

Prin barare cu produse vulcanice in zona litorala estica a lacului pontian au fost separate o serie de lacuri marginale: Bilbor, Borsec, Giurgeu-Ciuc, devenite ulterior, prin colmatare, depresiuni intramontane.

Neotectonica a afectat si Carpatii Occidentali, mau ales Muntii Apuseni care in anasamblu reprezinta un mare host fragmentat in interior si pe margini, inconjurat din toate partile de depozite neogene. Prin grabenul Muresului, Muntii Apuseni se separa de Carpatii Meridionali. Acest sistem de horsturi si grabene este pecific si Muntilor Banatului.

Neotectonica a afectat puternic si rama de sud a Depresiunii Maramuresului, prin falia Rodnei, depresiunea Transilvaniei care reprezinta in fond cel mai mare graben intercarpatic, sectorul muntilior dintre Prahova si Dambovita (Bucegi, Postavarul, Piatra Mare), cu numeroase horsturi si grabene rezultati din interferenta a doua directii de cutare diferite (una din Carpatii Orientali si alta din Carpatii Meridionali), zona dealurilor subcarpatice, zona de interferenta Flis-Subcarpati etc.

Miscarile neotectonice au avut deci caracter diferentiat destul de bine exprimat in relief. Blocurile cristaline si samburii intruzivi au jucat un rol important in dirijarea miscarilor predominant ascedente.

Bazinele sedimentare neogene intra si pericarpatice au fost prinse si ele in miscarile de ridicare a intregului orogen carpatic si cele de coborare din unele depresiuni marginale cuaternare. Acest lucru este confirmat de braul de campii piemontane aluvio-proluviale.

Miscarile verticale au fost mai intense si mai active in geosinclinalul carpatic si mai slabe si mai putin active in unitatile de platforma unde fundamentul rigid a avut influenta slaba asupra cuverturilor sedimentare care il acopera.

Aceste schimbari orografice explica etajarea reliefului actual, cu treptele lui mari, evolutia retelei hidrografice cu schimbari repetate ale nivelelor ei de baza, prezenta proceselor intense de eroziune si acumulare incepand din neogen si pana in prezent. Carpatii apar astfel ca munti tectonici.