Cartarea solului

CARTAREA SOLULUI

Cartarea consta din studierea solurilor, in teren, in stransa legatura cu conditiile naturale (de relief, de roca, de clima, etc.) si de productie (mod de folosire, masuri aplicate); completarea caracterizarii lor cu ajutorul analizelor de laborator; elaborarea de harti de sol, de alte harti (geomorfologice, hidrogeologice, litologice) si de cartograme (continut in diferite substante nutritive, reactie, etc); sintetizarea tuturor datelor obtinute intr-un material final, denumit memoriu agropedologic.

Notiuni generale referitoare la cartarea solului

Punctul de plecare in cartarea solului il constituie profilele de sol. Conformatia si proprietatile acestora sunt diferite, nu numai pe zone intinse, ci chiar pe suprafete restranse. Una din cele mai dificile probleme in cartarea solurilor o constituie gruparea in unitati a profilelor cu caractere si proprietati asemanatoare.

Unitatile de clasificare in sistematica solurilor, care au la baza, indeosebi caracterele si proprietatile profilului de sol, se numesc unitati taxonomice. Acestea sunt delimitate de totalitatea profilelor a caror alcatuire si proprietati sunt foarte apropiate. In tara noastra, unitatea taxonomica de baza o constituie tipul de sol. Plecand de la acesta, au fost separate unitati inferioare si alcatuite grupuri de tipuri de sol, adica unitati superioare. In alcatuirea hartilor de sol, pentru scopuri practice, importanta mai mare prezinta unitatile taxonomice corespunzatoare tipului de sol si subdiviziunilor acestuia (subtipuri, varietati, familii, specii si variante). Unitatile superioare tipului (clase) intereseaza in    probleme generale de clasificare a solurilor, in alcatuirea hartilor de sol la scara intregii tari.

Prin identificarea, localizarea si delimitarea pe harta a unitatilor taxonomice, se obtin unitatile cartografice de sol. Unitatea cartografica de sol poate cuprinde una sau mai multe unitati taxonomice. Unitatea cartografica de sol este alcatuita dintr-o singura unitate taxonomica, atunci cand acestea din urma ocupa suprafetele care la scara utilizata pot fi reprezentate pe harta fara a o incarca prea mult si a-i ingreuna in felul acesta folosirea. Unitatea cartografica de sol cuprinde doua sau mai multe unitati taxonomice cand acestea sunt reprezentate prin suprafete prea mici, care la scara folosita nu pot fi delimitate separat pe harta.

In tara noastra cercetarile pedologice, in functie de scara de cercetare, se impart in: cartari la scara mica, cartari la scara mijlocie, cartari la scara mare si cartari detaliate.

Cartarile la scara mica se executa la scari sub 200.000. Pe hartile de sol la scara mica figureaza in general, tipurile si subtipurile de sol de pe teritoriul tarii. Astfel de harti constituie o evidenta calitativa generala a fondului funciar si servesc la planificarea in mare, pe intreaga tara, a modului de folosire a terenurilor, in scopuri didactice.

Cartarile la scara mijlocie se fac la o scara cuprinsa intre 100.000 si 1 : 50.000. Hartile de sol la scara mijlocie constituie o evidenta generala a fondului funciar al diferitelor unitati naturale sau administrative (judete).

Cartarile la scara mare - 25.000 - 1 : 10.000 - urmaresc elaborarea de harti si caracterizarea solurilor si a celorlalte conditii naturale pentru teritorii mai restranse.

Cartarile detaliate sau la scara foarte mare - 2.000 - 1 : 5.000 - se executa pe suprafete mici, in scopul organizarii de campuri experimentale, infiintarii de plantatii viticole si pomicole, etc.

Fazele cartarii

Cartarea solului este o operatiune foarte complexa, in cadrul careia se deosebesc trei faze: de pregatire; de teren; de laborator si incheierea lucrarilor.

- Faza de pregatire consta in adunarea tuturor materialelor necesare unei informari asupra regiunii ce urmeaza a fi cartata, precum si cele necesare efectuarii activitatii propriu-zise in teren. Daca in regiunea respectiva sau in imprejurimi au mai fost facute cartari pedologice, studii referitoare la clima, vegetatie, geomorfologie, agrofitotehnie etc., se consulta cu atentie aceste materiale care pot da o imagine generala asupra conditiilor naturale si de sol.

- Faza de teren cuprinde toate operatiunile ce se efectueaza in teren. Aceste operatii constau in cercetarea profilelor de sol in stransa legatura cu conditiile naturale si de productie; separarea, delimitarea si caracterizarea unitatilor de sol si ridicarea probelor de sol, in vederea efectuarii analizelor de laborator.

- Faza de laborator si incheierea lucrarilor. In cadrul acestei faze se fac mai intai observatii asupra probelor si monolitilor ridicati in vederea verificarii si precizarii descrierii profilelor si a proprietatilor morfologice. Pentru a putea caracteriza cat mai complet solurile diferitelor unitati separate in teren trebuie efectuate analize de laborator. Aceste analize ajuta atat la caracterizarea generala a solurilor, cat si la elaborarea complexului de masuri agrotehnice, agrichimice sau ameliorative ce trebuie aplicate. Natura analizelor si determinarilor ce trebuie efectuate mai depinde si de scopul in care se face cercetarea.

Memoriul agropedologic

Avand la dispozitie datele culese din teren, verificate o parte din observatiile facute asupra profilului in teren pe probele si monolitii ridicati, precum si rezultatele analizelor si determinarilor, se trece la incheierea lucrarilor. Totalitatea observatiilor si a rezultatelor se organizeaza intr-un raport stiintific cunoscut si sub denumirea de memoriu agropedologic.

Raportul stiintific sau memoriul agropedologic este alcatuit dintr-o parte descriptiva, harti si anexe.

Partea discriptiva cuprinde o scurta prezentare a conditiilor naturale si apoi caracterizarea solurilor teritoriului respectiv.

Memoriul agropedologic cuprinde in mod obligatoriu si harti. Numarul si natura acestora este in functie de scopul pentru care a fost facuta cercetarea si specificul regiunii. Hartile alcatuite la cartarea solurilor fac parte din categoria hartilor speciale. In orice lucrare de cercetare a solului trebuie prezentata harta unitatilor de sol si caracterizarea lor.

Raportul stiintific sau memoriul agropedologic este insotit si de anexe, reprezentate prin materiale documentare de teren, de laborator etc., cum sunt: fisele de descriere pe teren a profilelor de sol, buletinele de analiza a probelor, schite, fotografii, etc.

Importanta practica a cartarii solului

O agricultura rationala nu poate fi facuta fara cunoasterea amanuntita a intregului ansamblu de factori ce alcatuiesc mediul de crestere si dezvoltare a plantelor. Pentru asigurara celor mai bune conditii de cultura a plantelor este necesara cercetarea corelata a plantei si a mediului. Un ajutor pretios in atingerea acestui scop il constituie datele obtinute in cartarea solului, sistematizate si concretizate in hartile si partea descriptiva a memoriului agropedologic. Acestea servesc planificarii in general a agriculturii, organizarii teritoriului, stabilirii celor mai indicate moduri de folosinta si    intocmirii planului de masuri agrotehnice, agrochimice sau ameliorative ce trebuie aplicate diferitelor terenuri, bonitarii si caracterizarii tehnologice a terenurilor agricole.