	Biologie	Chimie	Didactica	Fizica	Geografie	Informatica
	Istorie	Literatura	Matematica	Psihologie

Geologie

Index » educatie » » geografie » Geologie
» Caracterizarea principalelor tipuri de soluri dupa SRTS-2000

Caracterizarea principalelor tipuri de soluri dupa SRTS-2000

Caracterizarea principalelor tipuri de soluri dupa SRTS-2000

A. CLASA CERNISOLURI

In aceasta clasa se gasesc soluri care au ca orizonturi diagnostice un orizont A molic (Am) sau A forestalic(Amf), prezent numai la cernoziomuri si castanoziomuri maronice, continuat cu un orizont intermediar ce poate fi un AC, AR, Bv sau Bt care au o grosime minima de 10-15 cm. Culorile sunt inchise la partea superioara cu valori si crome sub 3,5 in stare umeda. Orizontul de acumulare a carbonatilor alcalino-pamantosi este situat in primii 100 cm la kastanoziomuri sau in primii 125 cm la cernisoluri cu textura mijlocie sau fina, fie in primii 200 cm la cele cu textura grosiera.

Clasa cernisolurilor cuprinde urmatoarele tipuri de sol: Kastanoziom (sol balan), cernoziom, faeoziom (soluri zonale) si rendzina.

CERNOZIOMURILE(CZ)

Sunt soluri cu orizont A molic (Am) cu culori inchise, negricioase, brun inchise, orizont intermediar (AC, Bv, Bt) si un orizont Cca sau concentrari de pudra friabila de CaCO₃ in primii 125 cm.

Cernoziomurile tipice(Cz ti)

Acest tip de sol se caracterizeaza morfogenetic prin prezenta unui orizont Am de culoare inchisa.

Ocupa suprafete intinse in Campia Romana, Campia de Vest, Campia Moldovei, Campia Transilvaniei( sud), Culoarul Muresului, Dealurile Falciului, Colinele Tutovei si in Dobrogea. S-au format in conditii de :

relief de campie sau podisuri joase;

pe loess sau depozite loessoide (uneori si pe luturi, argile, nisipuri etc);

clima putin mai umeda decat la solurile balane (P mm = 400-500; T⁰=8,5-11,5; I_ar=20-24, ETP>700 mm, regim hidric partial percolativ);

vegetatie ierboasa de stepa mai reprezentata decat la solurile balane (pajisti mezoxerofite).

Datorita climatului mai umed si vegetatiei ierboase cu o cantitate mare de biomasa, levigarea si bioacumularea sunt mai intense decat la solurile balane (de obicei CaCO₃ a fost spalat de la suprafata, iar acumularea de humus in Am este mai mare).

Profil, proprietati. Cernoziomurile tipice au profil cu orizonturile Am - AC - C sau Cca bine exprimate.

Orizontul Am este mai inchis la culoare (brun-inchis sau negricios), peste 50 cm grosime, AC este de 20-30 cm grosime, mai inchis la culoare, iar C sau Cca apare la adancime mai mare de 60-70 cm. Profilul are numeroase neoformatii biogene, iar cele de CaCO₃ incep de la numai de la baza lui Am sau din A/C.

Textura este nediferentiata, mijlocie (uneori catre fina sau grosiera, in functie de materialul parental), structura glomerulara, porozitatea si regimul aerohidric bune. Continutul de humus este mai mare (3-6%) si de calitate superioara (mull calcic). Gradul de saturatie cu baze (V%) este in jur de 90%, pH intre 7-7,6, activitatea microbiologica sporita si aprovizionarea cu substante nutritive favorabila cresterii plantelor.

Fertilitatea. Cernoziomurile fac parte din categoria celor mai fertile soluri. Deficitul de umiditate se reduce prin aplicarea unei agrotehnici adecvate, prin irigatii, fertilizare chimica si organica. Sunt soluri bune pentru toate culturile si sunt folosite in special pentru culturi de camp.

Faeoziomuri

Aceste soluri se mai numesc si cernoziomuri degradate inconjurate de soluri de padure si podzoluri(Murgoci, citat de Filipov, 2005), soluri cenusii de padure(Bucur, 1954), protaziomuri(Florea, 1962), brunizemuri, soluri cernoziomoide (SRCS ,1980),

Sunt frecvente in zone ceva mai umede si racoroase, fata de cele in care se gasesc cernoziomurile. Sunt raspandite in Podisul Sucevei, Platoul Suceava- Falticeni, seile Balcauti-Bucecea si Ruginoasa, unele terase ale Moldovei si Siretului, in depresiunile subcarpatice Neamt si Cracau- Bistrita, in paRTEA INALTA A Campiei Romane si Campia Banat Crisana. Insular mai apar in depresiunile Brasov, Sibiu, Tg. Secuiesc, estul Campiei Transilvaniei(Florea, 2004, citat de Filipov, 2005).

Se caracterizeaza morfogenetic prin: un orizont Am, un orizont intermediar Bt, Bv, sau AC, cu culori avand crome si valori sub 3,5(umed) si cu o diferenta de culoare a orizontului Am mai mare de 1,5 valori si crome in stare uscata, fara un orizont Cca in primii 125 cm la soluri cu textura mijlocie si fina sau orizont Cca in primii 200 cm la cele cu textura grosiera. In orizontul intermediar sunt prezente pelicule organo-minerale.

Se intalnesc in urmatoarele conditii:

pe relief de depresiuni intra si submontane si de podisuri;

pe depozite cu textura variata, dar continand Ca sau alte elemente bazice;

in zone cu clima umeda si racoroasa (Pmm = 800-900; T⁰=7-8; ETP ≤ P) in locuri cu microclimate blande;

in arealul padurilor de foioase, sub vegetatie de faneata.

Desi sunt raspandite in zone umede si racoroase, neprielnice formarii de molisoluri, solificarea lor este asemanatoare celei a cernoziomurilor, cernoziomurilor cambice si cernoziomurilor argiloiluviale, datorita reliefului depresionar cu microclimate blande, materialelor parentale care contin calciu sau alte elemente bazice, vegetatiei ierboase (de faneata).

Profil, proprietati. Profilul solurilor cernoziomoide este de tipul Am-AC sau Bv sau Bt-C; orizontul Am are grosimea de 40-60 cm, de culoare inchisa in stare umeda, care prin uscare se deschide. Orizontul AC este asemanator solurilor argiloiluviale, insa cu pelicule organominerale de humus si argila, ceea ce le diferentiaza de solurile corespunzatoare din seria cernoziomurilor. Textura este fina pana la mijlocie (rareori grosiera), nediferentiata la cele cu orizont AC sau Bv si diferentiata la cele cu Bt, structura glomerulara bine dezvoltata in Am, iar sub acesta tot glomerulara, dar mai slab reprezentata daca urmeaza un AC, columnoid-prismatica in cazul unui Bv si prismatica in cel al unui Bt, porozitate, permeabilitate si regimul aerohidric sunt mai putin bune.

Humusul este de calitate (mull calcic) si in cantitate mare (3,5-6,5%); V%=70-85%, pH=6-7; activitate microbiologica si aprovizionare cu substante nutritive relativ bune.

Fertilitate Fiind situate in zone umede, solurile cernoziomoide prezinta rareori deficit de apa, uneori aceasta este chiar in exces, inconveniente care pot fi inlaturate prin aplicarea unei agrotehnici adecvate. Necesita aplicarea de ingrasaminte organice si minerale.

Rendzina (RZ)

Sunt soluri deosebite prin faptul ca prezinta orizontul R in primii 150 cm, un orizont Am format pe material rezultat din alterarea substratului (R), un orizont intermediar AR , AC sau Bv cu culori de orizont molic.

Rendzinele s-au dezvoltat pe materialele calcarifere sau pe roci calcaroase care apar la adancimi de 20-50 cm. Astfel de situatii se intalnesc in conditii foarte variate de relief (de la munte pana la campia inalta), de clima (de la putin umeda si calda pana la foarte umeda si rece) si de vegetatie (de la stepa la etajul alpin). Datorita rocilor specifice aceste soluri se caracterizeaza prin separarea la baza profilului a unui orizont caracteristic R, iar la partea superioara apare un orizont Am (chiar si in conditii de clima umeda si rece, neprielnica acumularii de mull calcic), precum si prin formarea, adesea, de material scheletic.

Profil, proprietati. Rendzina tipica are profilul Am-AR-R.

Orizontul Am are grosime de 20-30 cm (uneori mai mult), inchis la culoare (brun inchis pana la negricios);

AR are grosimi variabile, inchis la culoare;

R (roca parentala specifica) care incepe inainte de adancimea de 150 cm.

Textura este fina pana la mijlocie, nediferentiata pe profil, regimul aerohidric este favorabil. Continutul de humus este mare (mull calcic), aproximativ 10%, gradul de saturatie cu baze V=100-70%, pH=6-8, aprovizionarea cu elemente nutritive si activitatea microbiana bune.

Fertilitatea Este mai mare in zonele umede si mai mica in cele uscate. Asemenea soluri se intalnesc in regiunile montane cu pajisti si paduri. In zonele de deal si podis se folosesc si in cultura plantelor de camp (grau, orz, porumb, soia, borceaguri), in viticultura si pomicultura. Se recomanda aplicarea de ingrasaminte organice si minerale, indepartarea materialului scheletic (daca este cazul) si prevenirea si combaterea eroziunii.

CLASA LUVISOLURI (LUV)

Din aceasta clasa fac parte soluri cu orizont A ocric (Ao) sau A molic (Am), urmat de orizont intermediar argic (Bt), grad de saturatie in baze (V) > 53% si cuprinde urmatoarele tipuri de sol: Preluvosol, Luvosol, Planosol si Alosol.

Preluvosolurile (EL)

In clasificarea SRCS 1980 sunt cunoscute sub denumirea de soluri brune argiloiluviale si brun roscate.

Sunt soluri caracterizate printr-un orizont A ocric, sau molic(Ao, Am ), un orizont intermediar argic, Bt, avand culori roscate.

Aceste soluri se intalnesc in partea de S si S-V a tarii, in Podisul Transilvaniei, Piemonturile Vestice, Podisul Getic, nordul Dobrogei si zona subcarpatica, in continuarea cernoziomurilor argiloiluviale, spre zone mai umede, si s-au format in urmatoarele conditii:

relief de campie, uneori de piemont slab inclinat si de deal;

pe loess si depozite loessoide, pe alocuri si pe nisipuri, luturi si argile;

in regim de clima cu nuanta mediteraneana cu temperaturi medii anuale ridicate, ierni blande si umede, veri calduroase si cu perioade de uscaciune T = 11,9⁰C, Pp = 550-660 mm, ETR ≤ P, Iar =30,1, regim hidric percolativ sau periodic percolativ;

vegetatia naturala de paduri de stejar (Quercus cerrus) si garnita (Querqus farnelto), bogate in arbusti si in flora vernala.

Datorita bioacumularii a rezultat un orizont A ocric. Levigarea a dus la spalarea carbonatului de calciu din stratul de la suprafata, la debazificare si acidifiere usoara pana la moderata a solului, la migrarea argilei si separarea unui orizont Bt. Sub influenta climatului cu nuanta mediteraneana s-au format prin alterare cantitati mari de oxizi si hidroxizi de fer, care au imprimat culoarea lor roscata si restului de material (fenomen caracteristic in geneza acestor soluri).

Profil, proprietati. Preluvosolul prezinta profil Ao-Bt-C sau Ca. Orizontul Ao are grosimea de 25-40 cm si culoare deschisa (nuanta roscata), orizontul Bt are 90-130 cm grosime si are nuante mai roscate decat Ao, urmeaza un orizont carbonatoiluvial Cca, sau direct materialul parental C.

In orizontul Bt se gasesc neoformatiuni specifice cum sunt petele de oxizi si hidroxizi de fer si pelicule de argila.

Au textura diferentiata pe profil: mijlocie (lutoasa) sau mijlocie-fina (luto-argiloasa) in Ao, iar la nivelul orizontului Bt fina, mijlocie-fina sau tot mijlocie dar cu un procent mai ridicat de argila, structura grauntoasa medie si mare in orizontul superior si prismatica foarte mare, bine dezvoltata in Bt. Continutul de humus este intre 2,5-3,5%, V ≤ 80%, pH = 6, aprovizionarea cu substante nutritive si activitatea microbiana sunt relativ bune.

Fertilitatea In anii cu precipitatii normale, solul asigura o buna aprovizionare a plantelor cu apa, in cei secetosi umiditatea este deficitara, iar in cei ploiosi este excedentara. Pentru reglarea regimului de umiditate se aplica o agrotehnica adecvata, irigatii sau eliminarea excesului de apa (cand este cazul). Se recomanda aplicarea de ingrasaminte organice si chimice. Sunt soluri folosite atat pentru culturi de camp, cat si pentru legume, vita de vie, pomi.

CLASA CAMBISOLURILOR (CAM)

Sunt soluri care au ca orizont de diagnostic B cambic (Bv). Nu prezinta acumulare de carbonati alcalino-pamantosi in primii 80 cm. Profilul cambisolurilor este format dintr-un orizont A (Am, Ao, Au) urmat de un orizont Bv. Pot prezenta si orizont O, sau un orizont vertic sau pelic si proprietati stagnice, gleice si andice, dar la adancimi mai mari. Cuprinde urmatoarele tipuri de soluri: eutricambosol si districambosol. Cambisolurile sunt soluri nediferentiate textural pe profil si se deosebesc intre ele prin urmatoarele aspecte: continutul de cationi bazici schimbabili si de cationi acizi; aciditate actuala (pH); aciditate datorata sarcinii dependente; continutul de aluminiu schimbabil; tipul de humus.

Eutricambosolurile (EC)

Se definesc printr-un orizont A ocric (Ao), molic (Am), urmat de un orizont B cambic (Bv), cu valori si crome mai mari de 3,5 in stare umeda. Orizonturile A si B au gradul de saturatie in baze mai mare de 53% si nu prezinta orizont de acumulare a carbonatilor alcalino-pamantosi in primii 80 cm. Aceste soluri pot prezenta orizont organic O si orizont vertic, pelic, stagnic, gleic, andic.

Se intalnesc pe suprafete mari pe etajul montan inferior (500 -1300 m altitudine). Materialul parental al eutricambosolurilor este bogat in elemente bazice si provine din roci magmatice bazice, roci metamorfice si sedimentare. Eutricambosolurile rodice(soluri rosii- terra rossa) s-au format pe material parental bogat in oxizi ferici.

S-au format in climat temperat montan caracterizat prin temperaturi medii anuale de 6-8⁰ C, precipitatii de 600-800 mm anual, valori ale evaporatiei potentiale sub 500 mm si regim hidric percolativ.

Vegetatia apartine etajului padurilor de foioase(gorun , fag), rar amestec de fag si conifere. Vegetatia ierboasa este formata din asociatii in care predomina iarba vantului(Apera spica venti). Materialul parental bogat in elemente bazice, rocile compacte care depun rezistenta la solificare si formele de relief puternic inclinate care favorizeaza eroziun ea, mentin solul intr-un stadiu mai putin avansat de evolutie.

Profil, proprietati. Eutricambosolurile au profilul Ao-Bv-C sau R. Orizontul Ao are o grosime de 10-40 cm,culoare brun a inchisa sau bruna cenusie; structura poliedrica subangulara mica si mare, bine exprimata.

Bv este de 20-100 cm, brun sau brun inchis , structura poliedrica angulara medie.

Orizontul C apare la adancimi diferite, in functie de caracteristicile litologice ale materialului parental si de gradul de dezvoltare al profilului de sol.. la solurile evoluate pe materiale consolidate, compacte, apare un orizon t R.

Textura lor este foarte variata, de la nisipo-lutoasa pana la luto-argiloasa, structura este grauntoasa in Ao si prismatica in Bv. Continutul de humus este de 2,5-10% in orizontul A si este de tip mull calcic, V=70%, pH=6-7,7) aprovizionarea cu substante nutritive si activitatea microbiana sunt relativ bune.

Subtipuri : tipic, molic, psamic, pelic, vertic, andic, gleic, stagnic, aluvic, litic, scheletic, rodic, salinic, sodic.

Fertilitate. Sunt soluri cu fertilitate mijlocie, si pot fi folosite si pentru cultivarea plantelor de camp, a celor furajere, pentru pomicultura.

Necesita incorporarea de gunoi de grajd si de ingrasaminte chimice, lucrari agrotehnice energice si adanci (au textura fina), masuri de prevenire si combatere a eroziunii.

CLASA SPODISOLURILOR (SPODOSOLURI

Aceasta clasa cuprinde soluri specifice etajului montan al tarii, putin folosite in agricultura, doar ca pajisti si fanete naturale (aproximativ 250.000ha). Sunt soluri care au ca diagnostic un orizont B spodic (de la grecescul spodos-cenusa). Orizontul B spodic poate fi Bhs, Bs sau criptospodic (Bcp) s-a format prin acumularea de material amorf (humus iluvial si sescvioxizii) si are urmatoarele insusiri: culori in nuante de 7,5 YR si mai rosii, structura slab dezvoltata sau fara structura, capacitate de schimb cationic relativ mare, grosime minima 2,5 cm.

Au fost cunoscute sub denumirea de soluri brune feriiluviale sau brune podzolice(SRCS 1980). In aceasta clasa sunt cuprinse urmatoarele tipuri de soluri: prepodzol, podzol si criptopodzol.

Podzolurile (PD)

In actualul sistem de clasificare se definesc prin prezenta orizonturilor Bhs sau Bs si Ea. Termenul de podzol a fost introdus in Sistemul de clasificare a solurilor din Romania de Gh. Munteanu- Murgoci( filipov, 2005). Ulterior acest tip de sol s-a numit podzolic humico-feri-iluvial, podzol cu humus brut, podzol de destructie, podzol primar.

Se intalnesc in arealele montane inalte, ocupand suprafete mai mari in Carpatii Meridionali si mai mici in Carpatii Orientali.

Clima este umeda si rece, cu ierni aspre si lungi, cu temperaturi medii anuale de 2-3⁰C in etajul subalpin si de 4-5⁰C in etajul molidului. Precipitatiile medii anuale sunt de 950-1300 mm., regimul hidric percolativ repetat.

Vegetatia forestiera este alcatuita din paduri de molid si mai rar de molid cu brad. Vegetatia ierboasa este specifica , formata din ericacee(genurile: Vaccinium, Rhododendron, Bruckenthalia) si muschi din genurile Polytrichum, Sphagnum, Hyphum. Ca plante ierboase intalnim Luzula silvatica, Deschampsia flexuosa, Soldanella montana. In etajul alpin inferior intalnim jneapan si ienupar.

Materialul parental este reprezentat de roci acide metamorfice sau eruptive. Se caracterizeaza printr-o migratie intensa a sescvioxizilor, de obicei impreuna cu o parte din humus.

Profil, proprietati .Podzolurile tipice au profil cu orizonturile Au sau Aou-Es-Bhs-R.

Orizontul superior, inchis la culoare, cu humus acid poate avea o grosime de 20-25 cm .

Orizontul ES (eluvial spodic sau podzolic, saracit in materii organice si sescvioxizi si imbogatit rezidual in silice) are grosimea de 5-20 cm, albicios, cu neoformatii de silice (pudra), iar sub acesta se afla un orizont Bhs (de acumulare a sescvioxizilor si a humusului), cu o grosime de 30-70 cm, brun ruginiu, cu particule grosiere). Sunt soluri cu textura grosiera sau mijlocie; nediferentiata, nestructurate sau cu agregate grauntoase slab dezvoltate in orizontul superior, bogate in humus (brut) acid in orizontul superior (8-25%), dar si in Bhs(5-15%), intens debazificate si puternic acid (V% ≥5, pH<4), activitate microbiana si aprovizionare foarte slaba cu substante nutritive.

Subtipuri : tipic, feriluvic, litic, histic, umbric, criostagnic, scheletic.

Fertilitate. Podzolurile fac parte din categoria celor mai putin fertile soluri din tara noastra. Cand sunt ocupate cu pajisti li se poate creste fertilitatea prin aplicarea de ingrasaminte chimice si organice, de amendamente calcaroase, lucrari de curatire si de spargere a musuroaielor si prin suprainsamantarea cu specii de ierburi valoroase.

CLASA PELISOLURI (PEL)

Din clasa Pelisoluri fac parte doua tipuri de sol: pelosoluri si vertosoluri. Orizonturile diagnostice ale solurilor din aceasta clasa sunt orizontul pelic (z) sau orizontul vertic (y) ale caror limite superioare se incadreza in intervalul de adancime 0-20cm. In solurile cultivate (cu categoria de folosinta arabil) limita superioara de adancime a orizonturilor 'y' si 'z' coincide cu limita de adancime la care se executa aratura (sau a stratului arabil). Limita inferioara a orizonturilor diagnostice se gaseste la o adancime mai mare de 100 cm. Pelosolurile si vertosolurile nu prezinta in primii 50 cm proprietati stagnice intense (W), proprietati gleice (Gr) sau proprietati salsodice intense (orizonturile 'sa' sau 'na').

Clasa pelisoluri include, pe langa solurile din clasa vertisoluri ale Sistemului roman de clasificare a solurilor (SRCS-1980) si solurile foarte argiloase care nu au caractere tipice de vertosol.

Vertosolurile (VS)

Vertosolurile sunt soluri care in Sistemul Roman de Clasificare a Solurilor (SRCS-1980) erau denumite "vertisoluri'. Ele au mai fost cunoscute si sub alte denumiri cum ar fi "cernoziomuri argiloase' (Murgoci, 1927 citat de Seceleanu, 2003), "microcomplexul de Piscupia' (Popovat si Spirescu, 1948 citati de Seceleanu, 2003), "soluri zlotoase' (denumire populara in Moldova, preluata de Bucur in 1965), "morogan' (denumire populara din Campia subcolinara Mizil-Stilpu, preluata de Florea, 1957), 'smolnite'.

Vertosolurile se definesc printr-un orizont vertic a carei limita superioara este suprafata solului sau adancimea la care se executa araturile, orizont ce se continua pana la adancimea de cel putin 100 cm. In partea superioara si mijlocie a profilului (0-10 cm) continutul de argila predominant este mai mare de 30%.

Aceste soluri apar dispersat pe suprafete mai mari in partea nordica a Campiei Romane dintre Olt si Arges in Podisul Getic, Campia si Dealurile Banatului, Campia Moldovei. Vertosolurile sunt considerate soluri intrazonale relicte fiind raspandite in regiuni de dealuri, piemonturi, campii, depresiuni, la altitudini cuprinse intre 100-600 m.

Climatul se caracterizeaza prin precipitatii cu suma anuala cuprinsa intre 530 si 900 mm si valori ale temperaturii medii anuale care variaza de la 6-7⁰ la 9-10°C. Conditia climatica determinanta formarii vertisosolurilor este alternanta perioadelor umede ce favorizeaza gonflarea argilei cu cele uscate cand se formeaza crapaturi largi cu adancimi care depasesc 100 cm.

Vegetatia sub influenta careia s-au format initial vertosolurile a fost o vegetatie higrofila, humificarea si mineralizarea materiei organice producandu-se in perioade succesive umede si uscate. Ulterior pe vertosoluri s-a instalat vegetatia ierboasa specifica stepei si/sau de padure (garnita -Quercus frainetto) in zona de silvostepa. in prezent vegetatia naturala a fost inlocuita cu vegetatia cultivata in urma schimbarii categoriei de folosinta, pasune sau padure, cu cea de arabil.

Materialul parental are o textura fina, contine peste 30% argila (frecvent peste 45%) predominant gonflanta care isi mareste foarte mult volumul prin umezire.

Acest proces, determinat de umezirea si gonflarea solului si de alunecarea agregatelor structurale, poarta denumire de "vertisolaj'. Vertisolajul are ca rezultat formarea structurii sfenoidale cu fete oblice .

Profil, proprietati. Profilul vertosolului tipic este constituit din orizonturile Ay-By-C.

Orizontul A vertic (Ay) are grosimi de 15-40 cm, culoare neagra-cenusie cu reflexe de "spartura de otel' chiar la continuturi mici de humus (Florea, 2003), textura fina, structura poliedrica angulara in partea superioara a orizontului (0-5 cm) si bulgaroasa in adancime.

Orizontul B vertic (By) este cuprins intre adancimile de 30 (40 cm) si peste 100 cm, are culoare bruna inchisa, textura fina, structura sfenoidala cu oglinzi de alunecare oblice (10-60°) si contine concretiuni ferimanganice.

Orizontul C apare ia adancimi de peste 100 cm si are culoare bruna galbuie cu pete roscate sau ruginii, textura fina si structura masiva.

Vertosolurile tipice au o "morfologie dinamica'. in cursul anului evidentiindu-se doua situatii extreme in relatia sol-apa-planta ( Opris,1988, citat de Filipov, 2005): morfologia solului uscat si morfologia solului supraumed.

Fertilitate.Unele insusiri ale acestor soluri constituie factori limitativi ai fertilitatii cum ar fi: textura fina, porozitatea de aeratie foarte mica, rezistenta foarte mare la arat si la penetrare.

Ameliorarea regimului aerohidric al vertisolurilor se poate realiza: prin araturi adanci; afanare adanca; incorporarea de ingrasaminte organice semidescompuse sau de resturi vegetale (paie, coceni tocati); modelarea in benzi cu coame. Dintre lucrarile hidroameliorative se recomanda canalele de desecare asociate cu drenuri subterane absorbante cu primul filtrant inalt, in special pentru zonele depresionare.

Vertosolurile tipice au favorabilitate mijlocie pentru pasuni, cereale, floarea soarelui, pomi, legume (Seceleanu, 2003). Rezultate bune sunt obtinute in cultivarea usturoiului si a cepei (formarea prin automulcire a stratului afanat pe adancimea de 0-10 cm usureaza recoltarea acestora).

CLASA ANDISOLURI (AND)

Aceasta clasa, nou introdusa in Sistemul Roman de Taxonomic a Solurilor (2003), se caracterizeaza prin prezenta orizontului andic in profil in lipsa orizontului spodic. Din aceasta clasa face parte un singur tip de sol, andosolul.

Andosolul (AN)

Andosolurile sunt definite morfologic prin: prezenta orizontului A (Au, Ao, Am) urmat de un orizont intermediar A/C, A/R, Bv la care se asociaza proprietati andice pe cel putin 30 de cm grosime, incepand din primii 25 cm ai profilului. Nu prezinta alte orizonturi sau proprietati diagnostice, sau daca ele exista sunt prea slab exprimate. Pot avea un orizont O sau T.

Andosolurile se intalnesc la altitudini cuprinse intre 1000-1800 m in muntii vulcanici din Carpatii Orientali (Muntii Gutai, Caliman, Gurghiu, Harghita, Tibles), si in masivul Vladeasa din muntii Apuseni. Ele se mai formeaza si in alte zone montane unde stratul litologic de suprafata este alcatuit din tufuri vulcanice sau alte roci eruptive cu un continut ridicat de minerale care se altereaza usor.

Clima unde se gasesc raspandite aceste soluri este foarte umeda si rece cu precipitatii medii anuale cuprinse intre 800-1200 mm, cu temperaturi medii care oscileaza intre 3-8°C. Regimul hidric este percolativ repetat, iar indicele de ariditate este mai mare de 75.

Vegetatia naturala este alcatuita din paduri de fag, amestec de fag cu molid, iar in etajul subalpin ele s-au format sub o vegetatie de Vacci-nium myrtillus (afin), Juniperus sibirica (ienupar) si o vegetatie de pajisti.

Materialul parental caracteristic acestor soluri provine din alterarea mineralelor primare din rocile vulcanice mai ales piroclastice (blocuri, piatra ponce, tufuri si cenusa vulcanica) dar si efuzive (dacite, riolite, andezite s.a).

Relieful este puternic fragmentat fiind cel specific zonei montane, respectiv culmi, versanti cu diferite inclinari si expozitii, platforme inalte etc. Drenajul extern este bun ceea ce determina intensificarea proceselor de eroziune hidrica mai ales pe terenurile unde padurile au fost defrisate.

Profilului, proprietati . Andosolul tipic are urmatorul profil: Au-A/C-C sau Au-A/R-R.

Orizontul Au are grosimi de 20-30 cm de culoare neagra cu crome si valori mai mici de 2 la materialul in stare umeda, brun cenusiu inchis 10Y 4/2 in stare uscata. Structura este slab dezvoltata grauntoasa sau poliedrica subangulara, textura lutoasa, friabil.

Orizontul A/C sau A/R cu o grosime de 20-30 cm, are cel putin in partea superioara culori cu valori si crome mai mici de 3,5 la materialul in stare umeda. Separarea intre orizonturi se face dupa structura poliedrica subangulara si prezenta scheletului in masa solului.

Orizontul C sau R apare la peste 50-60 cm fiind alcatuit din material degradat provenit din roci vulcanice andezite, bazalte, tufuri cenusi vulcanice.

Schita profilului unui andosol

Textura este nediferentiata pe profil, structura este grauntoasa in orizontul Au si poliedric subangulara, slab dezvoltata in orizontul Bv.

Porozitatea mare, specifica pentru acest sol, este asociata cu densitate aparenta cu valori foarte scazute cuprinse intre 0,45 si 1,06 g/cm³. Capacitatea de retinere a apei utile este mare si permeabilitate foarte buna.

Sunt soluri bogate in humus brut cu valori cuprinse intre 5-27%, reactia solului este puternic acida, cu un pH intre 3,9 si 5,4.

Gradul de saturatie in baze este scazut in Au cu o tendinta usoara de crestere spre baza profilului (20-35%).

Sunt slab aprovizionate cu elemente nutritive si au activitate microbiologica redusa.

Fertilitate. In general, andosolurile sunt apreciate ca soluri fertile pentru arboretele de molid si mai putin fertile pentru cele de fag. Productivitatea pajistilor pe aceste soluri poate fi imbunatatita prin aplicarea de amendamente calcaroase si ingrasaminte minerale.

Se impune protejarea lor de fenomenele de eroziune hidrica de suprafata si adancime prin aplicarea unor masuri de prevenire si combatere a degradarii solului in urma defrisarii padurilor.

CLASA HIDRISOLURILOR (HID)

Aceasta clasa cuprinde soluri cu proprietati gleice (Gr) sau stagnice intense (W) ,incepand din primii 50 cm asociate altor orizonturi, fara sa aiba proprietati salsodice intense (Sa, na) in primii 50 cm, sau pot fi soluri cu orizont A limnic si histic (T) submers. S-au format prin urmare sub influenta unui exces de apa. Cuprinde tipurile de sol denumite: stagnosol, gleiosol si limnosol.

Stagnosolurile (SG)

Aceste soluri mai sunt cunoscute si sub denumirea de soluri pseudogleice

Se definesc printr-un orizont diagnostic stagnogleic cu limita superioara pana la 50 cm adancime, grefat pe orizontulA si/sau E si B. Sunt soluri dispersate intr-un spatiu geografic larg (de la stepa pana la arealul padurilor), pe terenurile cu exces de apa provenita din panza freatica, nesalinizata sau slab salinizata, dar bogata in CaCO₃ si aflata la suprafata sau aproape de suprafata solului, pana la 1-1,5 m. se intalnesc pe suprafete restranse pe platourile si terasele dealurilor si podisurilor (Piemontul Getic, Piemonturile vestice, Podisul Somesan, Podisul Sucevei ), precum si pe terenuri plane sau usor inclinate ale depresiunilor intracarpatice, pericarpatice si subcarpatice( Brasov, Fagaras, Hateg, Zarand, Baia mare, Radauti). In aceste conditii, in formarea solului au loc procese specifice de stagnogleizare (reducere a compusilor de fer si mangan), urmata de mobilizare si redistribuire. Compusii respectivi precipita si se depun, iar redistribuirea are loc in urma alternantei perioadelor cu exces de umiditate stagnanta cu perioadele cu deficit de apa.

Profil, proprietati. Stagnosolurile prezinta urmatoarea morfologie: Aow-ABW-BvW-C.

Orizontul Aow are o grosime de 20-30 cm, culoare brun cenusie, sau cenusie inchis, structura poliedrica angulara, slab dezvoltata, neoformatiuni ferimanganice fine;

ABW are o grosime de 10-20 cm, culoare cenusie-oliv cu pete cenusiu-verzui si/sau brune -galbui sau brune, structura poliedrica subangulara. Prezinta neoformatiuni de fer si mangan, (pelicule, concretiuni).

Orizontul BvW are grosimea de 50-90 cm, culoare cenusie verzuie, pete de culoare bruna sau brun roscata, structura poliedrica angulara mare si foarte mare, neoformatiuni mangano-ferice.

Orizontul C apare la adancimi mai mari de 120 cm, are culoare cenusie cu pete brun-galbui, nestructurat, cu separatii ferimanganice.

Sunt soluri reci cu textura fina, permeabilitate redusa pentru apa si aer. Continutul de humus este redus (2-4%), pH -ul are valori cuprinse intre 5,2 si 6,4, grad de saturatie in baze 50-80%.

Fertilitate . Pretabilitate slaba pentru fanete, dau productii mici si de calitate slaba. Pot fi folosite ca pasune cu conditia evitarii pasunatului in perioadele umede.

Gleiosolurile (GS)

Gleiosolurile sunt soluri freatic hidromorfe ce se definesc printr-un orizont O si/sau A (moIic-Am, ocric-Ao, umbric-Au) si prin proprietati gleice (orizont Gr) care apar in partea superioara a profilului incepand cu adancimea de 0-50 cm. Aceste proprietati (gleice-orizont Gr) apar in profilul solului atunci cand acesta este complet saturat cu apa freatica o perioada lunga de timp; saturarea, determina procese de reducere si de segregare a fierului dand un colorit specific.

In Romania gleiosolurile ocupa suprafete restranse dispersate in mai toate zonele geografice.

Gleiosolurile sunt raspandite insular sau in fasii in sectoarele joase cu drenaj deficitar ale Campiei de Vest (C. Timisului, C. Aradului, C. Somesului), in zone de subsidenta din Campia Romana (Ramnic-Buzau-Ploiesti, C. Bailesti), in sectoarele de versant cu izvoare si alunecari, in portiunile slab drenate ale luncilor si teraselor inferioare ce strabat campiile si regiunile deluroase. Aceste soluri apar si in arealele mai racoroase ale depresiunilor mtramontane si premontane (Depresiunile Borsec, Brasov, Gheorghieni, Fagaras, Sibiu, Beius, Baia Mare, Oas, Zarand).

Gleiosolurile s-au format in zone climatice dintre cele mai diferite: de la cele cu bilant hidrocliamtic mediu anual deficitar pana la cele cu bilant hidroclimatic excedentar.

Vegetatia naturala de faneata sau faneata mlastina este alcatuita din specii de ierburi abundente ca: Alopecurus sp. (coada vulpii), Agrostis sp. (iarba campului), Typha sp. (papura), Juncus sp. (pipirigul), Carex sp. (rogozul).

Relieful zonelor de raspandire a gleiosolurilor este reprezentat de lunci, terase, arii joase si microdepresiuni in care apa freatica este cantonata la adancime mica (1-2 m) si determina supraumezirea partii superioare a solului.

Materialul parental al gleiosolurilor este predominant de origine fluviatila sau fluvio-lacustra si are o textura fina sau mijlocie-fina.

Factorul determinant al formarii gleiosolurilor il constituie apa freatica situata la mica adancime (1-2 m) unde provoaca supraumezirea solului si prin aceasta favorizeaza manifestarea proceselor de gleizare.

Profilul, proprietati. Profilul gleiosolurilor prezinta urmatoarea succesiune a orizonturilor pedogenetice: A-AGo-Gr.

Orizontul A (Am, Ao, Au) are grosimea de 15-50 cm, culoare neagra, brun inchisa, brun cenusie sau cenusie, textura nisipo-lutoasa, luto-nisi-poasa, lutoasa sau, deseori, luto-argiloasa ori argiloasa-in functie de alcatuirea granulometrica a materialului parental, structura granulara, poliedrica angulara sau poliedrica subangulara si frecvente pete ferimanganice mai slab evidentiate in orizontul de tip Am datorita actiunii coloid-pro-tectoare a humusului.

Orizontul AGo are grosime de 15-30 cm, culoare cenusie-brun inchisa cu pete vinetii, brune-ruginii sau ruginii-galbui, textura variata in functie subtipuri.

Fertilitate. Regimul aerohidric defectuos al gleiosolurilor nu permite valorificarea fertilitatii potentiale ridicate a acestor soluri , ele fiind folosite doar ca faneata.

Ameliorarea acestor soluri se poate realiza prin:

> lucrari de desecare asociate uneori cu lucrari de drenaj subteran;

> aratura adanca;

> afanarea adanca orientata perpendicular pe liniile de drenuri;

administrarea amendamentelor calcaroase pe gleiosolurile moderat si puternic acide;

> administrarea ingrasamintelor organice si minerale.

Administrarea ingrasamintelor si amendamentelor se va face cu unele precautii pentru a evita riscul aparitiei carentelor de bor si zinc ori a excesului de aluminiu si mangan pentru plante. Daca sunt ameliorate, gleiosolurile pot fi totusi cultivate cu cereale, legume si unele plante furajere dar sunt contraindicate pentru vii si livezi.

CLASA SALSODISOLURILOR (HALOMORFE)

Aceasta clasa cuprinde solurile care au ca diagnostic un orizont sa (salic) sau na (natric) in partea superioara, primii 50 cm. Aceste orizonturi sunt asociate orizonturilor principale A (molic sau ocric) sau B cambic sau argic natric( Bv, Btna). Cuprinde tipurile: solonceac si solonet.

Solonceacurile

Sunt soluri cu orizont A ocric sau A molic (Ao, Am) si orizont intermediar in care se asociaza orizontul salic (sa), in primii 50 cm. Pot avea orizont calcic, cambic, vertic, natric, hiponatric si proprietati gleice in primii 100 cm.

Sunt raspandite in Campia Romana de nord-est, in unele zone din Subcarpati, in Campia de Vest, Campia Moldovei, in luncile raurilor Prut, Jijia, Bahlui, Barlad, in zona litoralului Marii Negre, in partea vestica a Deltei Dunarii, in microdepresiunile din Lunca Dunarii, in preajma lacurilor Babadag, Golovita, Smeica, Techirghiol.

Vegetatia naturala caracteristica acestor soluri este reprezentata de plante halofite precum: Salicornia herbacea, Sueda maritima, Arthemisia salina, Camphorosma ovata.

Profil, proprietati. Solonceacurile tipice au profilul de sol cu orizonturile Aosa-ACsc -Csc, Aosa-AGosc; Aosc-Aosa-AGosc -C sau Ao-Aosc-Aosa, AGosc.

Orizontul Aosa (uneori precedat de Aosc), are o culoare brun cenusie si este gros de 10-20 cm (orizontul sa are minimum 10 cm si este situat in primii 20 cm), este un orizont de acumulare slaba a humusului si puternica a sarurilor solubile (peste 1-1,5%).

Orizontul AGosc are grosimea de 10-15 cm, culoare cenusie inchisa, in stare umeda, cu pete rosiatice asociate cu pete cenusii deschise, slab structurat, cu acumulari de saruri solubile si carbonat de calciu.

Orizontul Gosc are grosimi variabile, culoare brun-cenusie inchisa si brun cenusie foarte inchisa, alternand cu pete galbui roscate si pete cenusii, cu structura masiva, acumulari de saruri usor solubile, sub forma de eflorescente, vinisoare,cristale, etc.

Textura solurilor este de la grosiera la fina, nediferentiata pe profil sau exista textura contrastanta (in cazul depozitelor aluviale, neomogene). Sunt nestructurate sau au agregate grauntoase nestabile (prin umezire solul devine mocirlos); cu regim aerohidric defectuos; sarace in humus (1-2%) dar bogate in saruri solubile de sodiu (peste 1% daca salinizarea este cu cloruri si peste 1,5% daca salinizarea este cu sulfati); V=100%, pH= 8,3-8,5; slab aprovizionate cu substante nutritive si putin active biologic.

Fertilitate . Aceste soluri, neameliorate, nu pot fi folosite in cultura plantelor. In conditii naturale sunt ocupate de o vegetatie rara, cu plante specifice de saratura. Ameliorarea lor se poate face prin aplicarea unui complex de masuri speciale: irigari de spalare in vederea levigarii in adancime a sarurilor; amendare cu gips, fosfogips cu scopul de a impiedica evolutia spre soloneturi; coborarea nivelului freatic prin drenaje pentru a opri reurcarea sarurilor spre suprafata (in cazul apelor freatice mineralizate la mica adancime). Este necesara aplicarea de ingrasaminte organice si minerale, cultivarea de plante tolerante la salinitate.

CLASA HISTISOLURILOR (ORGANICE

Histisolurile cuprind soluri alcatuite dominant din material organic de descompunere in stratul de la suprafata solului. Sunt constituite din orizonturi organice nmehidromorfe (orizont folic) sau hidromorfe(orizont turbos). Conform SRTS -2003) sunt reprezentate de tipurile : histosol (TB) si foliosol (FB ).

Histosolurile (TB)

Sunt soluri care au ca diagnostic un orizont hidromorf (T- orizont organic hidromorf histic sau turbos) cu o grosime de cel putin 50 cm in primii 100 cm.

Orizontul este constituit din material sapric sau hemic.Se intalnesc in conditii de mediu saturat cu apa si vegetatie specifica unui astfel de mediu (muschi, Cyperaceae, Juncaceae si alte plante hidrofile (figura 9.8.). In astfel de conditii are loc turbifierea resturilor organice. Datorita anaerobiozei, ramane nedescompusa sau incomplet descompusa si prin acumulare de la an la an rezulta straturi groase de turba.

Sunt raspandite pe areale restranse in depresiuni intracarpatice: Oas, Maramures, Dorna, Bilbor, Gheorghieni, Miercurea Ciuc, Brasov precum si in arealele mlastinoase ale inor campii( Campia Lesului, Crisurilor, Timisului, Ecedea) sau in lunci( Lunca Dunarii, Oltului, Fagarasului), lacuri, balti.

Profil, proprietati. Datorita adancimii mari la care se afla substratul mineral, solurile turboase au profilul format doar dintr-un orizont cu o grosime de peste 50 cm pana la cativa metri. Aceste soluri nu au nici structura nici textura, ele fiind caracterizate printr-o saturatie cu apa si aeratie nula sau foarte mica, sarace in humus si in substante nutritive; V% si pH-ul variaza in limite foarte largi in functie de zona, de chimismul apei, de natura vegetatiei etc.

Fertilitate. Au o fertilitate foarte scazuta si sunt folosite natural pentru obtinerea de furaje. Prin ameliorare pot fi utilizate in cultura plantelor (cartofi, canepa, porumb, floarea-soarelui, legume).

Masurile recomandate pentru ameliorarea lor sunt desecarea sau drenarea, lucrarea adanca, aplicarea de ingrasaminte (N,P,K) si de amendamente calcaroase (daca au pH acid). Materialul turbos poate fi exploatat si folosit in diverse scopuri: combustibil local, prepararea de namoluri terapeutice, confectionarea de ghivece nutritive, asternut pentru vite, ingrasaminte organice.

CLASA ANTRISOLURI (ANT)

Clasa antrosolurilor, clasa de soluri recent introdusa in clasificarea solurilor atat pe plan mondial, cat si in tara noastra, cuprinde soluri care au la suprafata un orizont antropedogenetic (intens modificat antropic) de cel putin 50 cm grosime sau soluri a caror orizont A si E (dupa caz) au fost indepartate prin eroziune accelerata sau decopertate, la suprafata aflandu-se resturi de orizont B sau C.

Din aceasta clasa fac parte: erodosolurile si antrosolurile

Erodosolurile (ER)

Aceasta categorie de soluri se caracterizeaza printr-un profil intens trunchiat prin eroziune sau decopertare ca urmare a activitatii umane, astfel ca orizonturile ramase nu permit incadrarea intr-un anumit tip de sol. De regula prezinta la suprafata unui orizont Ap, provenit din orizontul B sau C, sau din AB sau AC, avand sub 20 cm grosime.

Sedimentele (materiale parentale) scoase la suprafata prin eroziune sau prin decopertare sunt considerate roci si incadrate ca atare.

Erodosolurile sunt raspandite in deosebi in regiunile de deal sau podis pe versantii relativ puternic inclinati care au fost folositi in agricultura fara masuri de prevenire a eroziunii. Se apreciaza ca cea. 2/3 din suprafata arabila a Romaniei este afectata de procese de eroziune si ca, din aceasta, 100.000 ha au fost scoase din circuitul agricol, fiind brazdate de forme ale eroziunii de adancime (ogase si ravene), (Dumitru, 2004). Pot fi intalnite insa si pe terenuri fara panta accentuata, daca solul nisipos a fost erodat prin deflatie dupa defrisarea padurilor sau dupa destelenire.

In tara noastra, erodisolurile au o raspandire apreciabila in Subcarpati (mai ales intre Trotus si Dambovita, Olt si Motru), Podisul Mehedinti, Podisul Tarnavelor, Podisul Moldovei, Podisul Getic, Podisul Dobrogei etc. ca si in unele campii valurite eolian (Campia Olteniei, Campia Careiului etc.).

Insusirile solului supuse eroziunii, de asemenea, au o importanta foarte mare. De exemplu solurile usoare si cele structurate sunt mai rezistente la eroziune decat solurile grele si nestructurate.

Aparitia erodisolunlor este legata de procesul de eroziune accelerata a solului determinata de interventia omului in ecosistemele terestre si de degradare a echilibrului natural stabilit de secole sau milenii intre factorii de mediu, prin luarea in cultura a terenurilor in panta sau a celor nisipoase fara a lua si masuri de protectia solului. De asemenea aceste soluri se pot forma si prin procese de decopertare, procese de alunecare si procese de deflatie eoliana, datorate interventiei nerationale a omului.

Alcatuirea profilului. Erodisolurile se caracterizeaza printr-un profil intens trunchiat (tab.9.1.) in care se intalneste la suprafata fie numai orizontul C, fie orizontul B si C (sau AB ori AC) uneori cu un orizont Ap (strat arat) in partea superioara. Astfel ca, in functie de solurile din care provin, si in special de felul orizontului ajuns la suprafata prin eroziune, profilul solului poate sa fie: Ap-C; Ap-Bv-C; Ap-Bt-C; Ap-Cca etc.

Proprietatile acestor soluri sunt foarte variate in functie de solurile din care provin. Astfel: textura este foarte variata, de la nisipoasa pana la argiloasa; structura, frecvent nestructurat uneori insa poate avea o structura grauntoasa sau prafoasa; sarac in humus (1,5-2,0%) si elemente nutritive; reactie foarte variata (de la acida pana la alcalina).

Fertilitatea si folosinta. Fertilitatea erodosolurilor este foarte diferita (strict dependenta de solurile de origine), dar in general sunt slab productive. In vederea folosirii lor cu un randament superior sunt necesare in primul rand masuri de prevenire si de combatere a eroziunii solului cum sunt:

> organizarea rationala a terenurilor pe versanti prin alegerea celor mai potrivite categorii de folosinta, structuri adecvate ale culturilor, marime optima ale solelor etc.

> aplicarea unor masuri agrotehnice antierozionale cum sunt: practicarea unor asolamente antierozionale, efectuarea araturilor numai pe curbele de nivel; practicarea unor sisteme de culturi in fasii sau benzi inierbate etc.

> aplicarea unor masuri agrochimice cum sunt: corectarea reactiei solului, daca este cazul, prin aplicarea amendamentelor calcaroase, care la aceste soluri pe langa faptul ca corecteaza reactia, contribuie la coagularea coloizilor si deci la micsorarea eroziunii; fertilizarea chimica si organica care, pe langa imbunatatirea regimului de aprovizionare cu elemente nutritive, imbunatateste si proprietatile fizice ale solului, (structura) si ca urmare micsoreaza eroziunea solului etc.

> Executarea unor masuri speciale cu caracter hidroameliorativ, cum sunt: valuri de pamant; canale de coasta; terasarea (ca o masura radicala de combatere a eroziunii solului) etc.

Pretabilitatea acestor soluri, dupa aplicarea masurilor amintite, este foarte diferita, in functie de zonele unde se gasesc si deci, de conditiile climatice si de relief. Astfel sunt soluri indicate pentru viticultura si pomicultura, dar pot fi folosite cu succes pentru pasuni si fanete, sau cultura mare (grau, porumb etc).

ANTROSOLURILE (AT)

Diagnostic, antrosolul are un orizont antropedogenetic (un A hortic sau un orizont de asociere antracvic notat cu aq) cu o grosime minima de 50 cm. Aceste orizonturi sunt orizonturi minerale de suprafata foarte puternic transformate prin fertilizare indelungata, lucrari adanci, cresterea cotei suprafetei terenului prin adaos de material ca urmare a unei lungi perioade de lucrare a solului, irigare cu ape bogate in suspensii sau prin utilizarea indelungata in orezarii.

Antrosoluri hortice

Antrosolul hortic este constituit dintr-un orizont A hortic cu o grosime mai mare de 50 cm urmat de orizonturile B si/sau C.

Raspandirea antrosolurilor in Romania este foarte redusa, in sere amplasate de regula in apropierea marilor orase.

In spatiile protejate factorii care determina formare solurilor sunt influentati in masura mai mare de catre interventiile antropice, decat solurile evoluate in camp deschis.

Sursele principale de caldura ale antrosolului hortic sunt radiatia solara si combustibili folositi la incalzirea serelor. Regimul temperaturilor medii anuale ale aerului si ale antrosolului hortic nu este influentat de stratul de zapada, care atenueaza racirea solului din spatii neprotejate si ca urmare, temperaturile medii anuale in sol sunt mari.

Procesele pedogenetice sunt influentate, nu numai de regimul caloric, dar si de gradul de umezire a solului. Un alt element al regimului climatic, si anume temperatura, influenteaza in mod determinant descompunerea resturilor organice din sol. In conditiile prezentei unor temperaturi ridicate, resturile organice se descompun rapid, iar in cazul unor temperaturi scazute, acestea se descompun lent.

Mentinerea temperaturii la valori pozitive si lipsa inghetului asociata cu absenta curentilor de aer care sa favorizeze primenirea aerului din solurile serelor impune aplicarea unor tehnologii de cultivare a plantelor prin care sa se evite tasarea si compactarea solului.

Amplasarea serelor se realizeaza numai pe terenuri plane sau cu panta pana la 2%. Drenajul extern al solurilor din sere fiind slab se impune asigurarea drenajului intern in vederea prevenirii manifestarii excesului de apa si a proceselor de salinizare.

Materialul parental pe care s-au format solurile din sere este puternic modificat de interventiile antropice prin aporturi considerabile de material mineral folosit pentru corectarea compozitiei granulometrice (nisip), material organo-mineral (pamant de telina) si organic reprezentat de turba oligotrofa, mranita, compost etc. Fertilizarea cu doze mari de ingrasaminte minerale si organice pentru satisfacerea elementelor nutritive necesare cresterii si dezvoltarii plantelor cultivate contribuie, de asemenea, la modificarea unor insusiri initiale ale antrosolurilor hortice.

Procese pedogenetice. Tehnologiile intensive de cultivare a plantelor, aplicarea unor norme de irigatie supradimensionate, folosirea apei in scopuri tehnologice si gospodaresti (sprituirile administrate pentru refacerea umiditatii atmosferice, spalarea aleilor), mentinerea solului in decursul anului la o stare de umiditate mai ridicata favorizeaza modificarea mai rapida a insusirilor solului din sere fata de solurile evoluate in conditii naturale.

Intrucat temperatura solului in decursul anului se mentine la valori pozitive si nu se produc alternante inghet-dezghet, nu are loc refacerea insusirilor fizice degradate in raport cu solurile neprotejate evoluate in conditiile unui climat temperat continental. Principalele procese prin care are loc la degradarea insusirilor fizice si chimice ale solurilor din sere sunt reprezentate de compactare, umezirea excesiva si saraturare (salinizare si/sau sodizare).

Tasarea si compactarea solului din sere reprezinta o cauza favorizanta a umezirii excesive ce exercita influente directe asupra relatiilor solului cu apa. Tasarea se manifesta intr-o forma usoara pe aproape toata suprafata de sere, datorita exploatarii intensive a acesteia, dar si ca o forma mai avansata, de batatorire, pe o parte din suprafete, ca urmare a calcarii repetate pe intervalele dintre randurile de plante.

Folosirea unor cantitati excesiv de mari de gunoi de grajd pe soluri argiloase sau nisipoase a condus la impermeabilizarea pronuntata a straturilor de sol cu textura fina sau grosiera care s-au cimentat sub influenta substantelor coloidale percolate si rezultate din gunoiul folosit.

Salinizarea, solurilor din sere si solarii are loc prin acumularea treptata si progresiva a sarurilor usor solubile. Sarurile solubile influenteaza negativ si activitatea microorganismelor din sol implicate in procesul de nitrificare si de fixare a azotului. Sursele de saruri solubile sunt reprezentate de apele de irigatie, materia organica si uneori din apa freatica.

Profilul, proprietati. In urma formarii si evolutiei antrosolurilor hortice in conditiile cadrului natural si a proceselor pedogenetice mentionate profilul acestor soluri prezinta urmatoarea alcatuirea Aho-AC-C sau Ck; Aho-B-C sau Ck.

Proprietatile antrosolurilor hortice sunt foarte variate in functie de tipul de sol si zona pedoclimatica in care au fost amplasate serele. Astfel textura poate fi de la nisipo-lutoasa pana la luto-argiloasa; hidrostabilitatea agregatelor structurale este mare datorita dozelor inari de ingrasaminte organice care se administreaza, reactia este slab acida pana la slab alcalina (pH = 6-8,2), continutul in materia organica si elemente nutritive este foarte mare, bine aprovizionat cu microelemente.

In vederea prelungirii duratei de exploatare a serelor se recomanda aplicarea corespunzatoare a tuturor verigilor tehnologice de cultivare a plantelor precum si efectuarea lucrarilor pedo-ameliorative care se impun.