Definitia si obiectul geomorfologiei

Definitia si obiectul geomorfologiei

Geomorfologia este stiinta care se ocupa cu studiul reliefului scoartei terestre sub aspectul fizionomiei, genezei si evolutiei in timp.

Relieful terestru, ca obiect de studiu la Geomorfologiei, reprezinta totalitatea formelor pozitive si negative de la suprafata Pamantului, aflate sub aer sau sub apa.

Geomorfologia imbraca aspect geologic atunci cand explica relieful actual ca rezultat al unei succesiuni paleografice, dar constituie baza a geografiei atunci cand relieful este prezentat ca peisaj, ca suport al vietuitoarelor si societatii deci ca mediu geografic.

Geomorfologia generala - studiaza relieful scoartei terestre ca rezultat al interactiunii dintre procesele geologice interne si externe subimpartindu-se in :

a) geomorfologia structurala (tectonica), care studiaza procesele interne ca agenti morfogenetici;

b) geomorfologia climatica (sculpturala) care studiaza rolul agentilor geologici externi in modelarea reliefului.

Agentii geologici interni creeaza baza geologica si structurala a reliefului terestru pe care se grefeaza actiunea complexa a agentilor externi modificandu-i continuu prin eroziune si acumulare. Astfel, cele doua subdiviziuni ale geomorfologiei generale nu se exclud ci se completeaza.

Geomorfologia regionala - are drept scop cunoasterea reliefului din diferite zone ale suprafetei Pamantului realizandu-se, de obicei pe tari (relieful Frantei, Rusiei, Romaniei etc.) pe unitati de relief (relief de munti, de campii, etc.) sau pe complexe microclimatice (relieful glaciar, relieful de dune etc).

Geomorfologia aplcativa (inginereasca) are scopul de a utiliza cunostintele teoretice ale geomorfologiei in diferitele domenii de activitate: hidrotehnic, hidroenergetic, geotehnic, geologic, pedologic, geobotanic, constructii urbanistice si industriale, topografice, aerofotogrametrie, cartografie etc.