EXPLOATAREA
CARBUNILOR
Odata cu inceperea
exploatarii toate aspectele referitoare la extragerea carbunilor si
valorificarea lor intra in sarcina ingineriei miniere. Geologii de la
exploatarile miniere au insa si pe mai departe sarcini legate de:
extinderea gradului de cunoastere in vederea promovarii in categorii
superioare, urmarirea modului in care se extrag rezervele (coeficientul de
extractie), calitatea carbunilor, problemele legate de culcusul si
acoperisul stratelor (grosimi, litologie, rezistenta mecanica,
permeabilitate etc.), natura intercalatiilor dintre strate, continutul in
apa si conditiile de asecare etc.
In timpul exploatarii carbunilor
apar a serie intreaga de aspecte legate de: calitatea carbunelui extras,
grosimea stratelor de carbuni si de protectia mediului
inconjurator.
Calitatea
carbunilor. In cariere, de foarte multe ori calitatea carbunilor
inscrisa in calculul de rezerve nu corespunde cu cea rezultata in urma
exploatarii, aceasta din urma situandu-se la cote inferioare. Cauza principala
consta in introducerea (voita sau accidentala) a unor cantitati de
substanta minerala din culcusul sau acoperisul stratului in
scopul maririi (cand actiunea este voita)
cantitatii extrase (marimea productiei nete). O astfel de practica nu
numai ca duce la scaderea puterii calorifice prin dilutie, dar poate
determina defectiuni in termocentrale.
Grosimea stratelor
exploatate. In general, in cariere stratele cu grosimi
mici nu sunt exploatate. Daca pentru acestea s-au calculat rezerve
si ele nu sunt exploatate fiind haldate impreuna cu sterilul atunci vor
aparea pierderi in rezervele calculate si nu se va
realiza coeficfientul de extractie stabilit. La fel se intampla si in
subteran, unde daca nu se aplica metode corecte de exploatare numeroase strate cu grosimi
mici sau chiar parti din stratele cu grosimi mari determina pierderi
din rezerva calculata. Din acest motiv geologul trebuie sa urmareasca cu
atentie modul in care este extrasa rezerva de
carbune.
